Maltratarea copilului

Mădălina Constantin

Mădălina Constantin

Maltratarea copilului între cunoaştere si interventie 1

*

Mădălina Constantin Acest volum a apărut în cadrul Programului de Pfomovare a Asistenţei Sociale în România derulat de Asociaţia Lumen cu susţinere financiară din partea Centrului Virtual de Resurse în Asistenţă Socială asistentasociala.ro şi firmei de consultanţă Expert Projects. EXPERT

e

li*. - t

P

§

s* o 3 cn

asistentasociala.ro working together

ha r t a p r e c e d e t e n t o r l u l 1

www.expertprojccts.ro

www.asistcntasociala.ro www.asociatialumcn.ro

Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare. Orice multiplicare neautorizată, indiferent de suport, este interzisă şi va fi pedepsită conform legii.

Descrierea C1P a Bibliotecii Naţionale: Mădălina Constantin - Maltratarea copilului - între cunoaştere şi intervenţie, Ediţia a 2 a Iaşi, Editura Lumen, 2008 România Bibligr. P: 298, cm 14,8X21 ISBN : 978-973-166-074-5 316.613.43-053.2

Design copertă: Euro Market Advertising Editura Lumen, 2008

Maltratarea copilului - între cunoaştere si intervenţie 1

B C U C lu j- N a p o c a SOCflS 2010 00265

Cuprins Cuprins.........................................................................................................................5 Argument...................................................................................................................20 ( ap. I - Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra copilului........................13 1.1.Copilul - victimă a abuzului................................................................................13 1.1.1.Specificul protecţiei şi bunăstării copilului......................................................13 1.1.2.Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 şi situaţia actuală..........24 1.2.Definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului..................................................30 1.2.2.Conceptul de maltratare în relaţie cu abuzul asupra copilului..........................31 l \ teorii explicative privind abuzul asupra copilului.................................................46 < i|i II - Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial.............................................57 i l l'amilia şi violenţa fizică împotriva copilului........................................................57 2.2.Etiologia şi factorii de risc ai abuzului asupra copilului......................................67 t|iiiuli/âri repetate.......................................................................................................70 5

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

i'itii copilului;.............................................................................................................70 2.3. Copiii abuzaţi fizic şi tipuri de comportamente abuzive în mediul familial.......74 2.3.1.Copilul - victimă a agresiunii parentale............................................................74 - j ilnici.......................................................................................................................94 Cap. III - Consecinţe psiho-sociale ale abuzului fizic asupra copilului....................95 3.1.Semnele şi consecinţele abuzului fizic................................................................95 3.2.Traumele şi consecinţele lor asupra dezvoltării copiilor...................................106 3.3.Copilul în situaţia de maltratare.........................................................................108 Cap. IV Neglijarea - Formă specifică de maltratare a copilului..............................115 4.1.Neglijarea copilului, „o violenţă neviolentă”?...................................................115 4.2.Categorii şi tipuri de neglijare...........................................................................117 Eşec în creşterea copilului:......................................................................................118 4.3.Situaţia neglijării copilului în România.............................................................120 4.4.Cauzele neglijării copilului................................................................................127 4.5.Consecinţele neglijării asupra dezvoltării copilul..............................................127

6

CUPRINS

1,14 s........................................................................................................................130 ( ap. V - Familia şi neglijarea copilului...................................................................130 ‘ I. lamilia ca mediu propice de dezvoltare a copilului............................................130 5.2.Violenţa intrafaniilială şi neglijarea copilului...................................................131 5.3.Familia - cauza în neglijare sau resursă în prevenirea ei ?................................137 < .i|>. VI - Specificul intervenţiei în cazul copilului abuzat....................................139 I. Necesitatea protecţiei copilului abuzat şi principiile protecţiei copilului.......139 (».2. Modelul intervenţiei sociale în reţea şi rolul reţelei P sociale în cazurile de abuz ............................................................................................................................143 1 t Itcţeaua socială de relaţii a familiei abuzive.......................................................142 6.3.Etapele specifice în investigarea cazurilor de abu/ asupra copilului.................155 jiu»'^isfrarea cazului................................................................................................157 | » i l valuarea iniţială...............................................................................................157 Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, după Walku. 1988..................170 * i t Hilective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului.....................174 I Diluarea familiei....................................................................................................188

7

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

Funcţionarea actuală a familiei................................................................................189 Intervenţia................................................................................................................194 T valuarea finală......................................................................................................195 Studiu de caz nr. 2...................................................................................................196 I valuarea iniţială.....................................................................................................199 Evaluarea familiei....................................................................................................204 Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul?........................208 rinillicarea intervenţiei.............................................................................................209 Studiu de caz nr. 3...................................................................................................211 Prezentarea generală a problemei............................................................................211 Evaluarea familiei....................................................................................................219 Dezvoltarea copilului...............................................................................................219 Studiu de caz nr. 4...................................................................................................224 înregistrarea cazului.................................................................................................226 Mm ea fizică şi psihică a copiilor în urnia evaluării................................................232

8

CUPRINS

Dezvoltarea copilului.............242 Intervenţia.......................246 Studiu de caz nr. 5...................................................................................................249

Dezvoltarea copilului.............253 Concluzii......................................................................................................................7 Cap. VIII - Percepţia ieşenilor asupra cauzelor violenţei asupra copilului.................8

întrebarea nr. 11..................12 I—..............................................................................................................................12 Concluzii generale.....................................................................................................31 Bibliografie................................................................................................................34 Cap. 111 - Consecinţe psiho-sociale ale abuzului fizic asupra Cuprins.........................................................................................................................5 Argument...................................................................................................................20 ( ap. I - Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra copilului........................13 1.1.Copilul - victimă a abuzului................................................................................13 1.1.1.Specificul protecţiei şi bunăstării copilului......................................................13 1.1.2.Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 şi situaţia actuală..........24

9

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

1.2.Definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului..................................................30 1.2.2.Conceptul de maltratare în relaţie cu abuzul asupra copilului..........................31 l \ teorii explicative privind abuzul asupra copilului.................................................46 < i|i II - Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial.............................................57 i l l'amilia şi violenţa fizică împotriva copilului........................................................57 2.2.Etiologia şi factorii de risc ai abuzului asupra copilului......................................67 t|iiiuli/âri repetate.......................................................................................................70 i'itii copilului;.............................................................................................................70 2.3. Copiii abuzaţi fizic şi tipuri de comportamente abuzive în mediul familial.......74 2.3.1.Copilul - victimă a agresiunii parentale............................................................74 - j ilnici.......................................................................................................................94 Cap. III - Consecinţe psiho-sociale ale abuzului fizic asupra copilului....................95 3.1.Semnele şi consecinţele abuzului fizic................................................................95 3.2.Traumele şi consecinţele lor asupra dezvoltării copiilor...................................106 3.3.Copilul în situaţia de maltratare.........................................................................108

10

CUPRINS

Cap. IV Neglijarea - Formă specifică de maltratare a copilului..............................115 4.1.Neglijarea copilului, „o violenţă neviolentă”?...................................................115 4.2.Categorii şi tipuri de neglijare...........................................................................117 Eşec în creşterea copilului:......................................................................................118 4.3.Situaţia neglijării copilului în România.............................................................120 4.4.Cauzele neglijării copilului................................................................................127 4.5.Consecinţele neglijării asupra dezvoltării copilul..............................................127 1,14 s........................................................................................................................130 ( ap. V - Familia şi neglijarea copilului...................................................................130 ‘ I. lamilia ca mediu propice de dezvoltare a copilului............................................130 5.2.Violenţa intrafaniilială şi neglijarea copilului...................................................131 5.3.Familia - cauza în neglijare sau resursă în prevenirea ei ?................................137 < .i|>. VI - Specificul intervenţiei în cazul copilului abuzat....................................139 I. Necesitatea protecţiei copilului abuzat şi principiile protecţiei copilului.......139 (».2. Modelul intervenţiei sociale în reţea şi rolul reţelei P sociale în cazurile de abuz ............................................................................................................................143

11

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

1 t Itcţeaua socială de relaţii a familiei abuzive.......................................................142 6.3.Etapele specifice în investigarea cazurilor de abu/ asupra copilului.................155 jiu»'^isfrarea cazului................................................................................................157 | » i l valuarea iniţială...............................................................................................157 Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, după Walku. 1988..................170 * i t Hilective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului.....................174 I Diluarea familiei....................................................................................................188 Funcţionarea actuală a familiei................................................................................189 Intervenţia................................................................................................................194 T valuarea finală......................................................................................................195 Studiu de caz nr. 2...................................................................................................196 I valuarea iniţială.....................................................................................................199 Evaluarea familiei....................................................................................................204 Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul?........................208 rinillicarea intervenţiei.............................................................................................209

12

CUPRINS

Studiu de caz nr. 3...................................................................................................211 Prezentarea generală a problemei............................................................................211 Evaluarea familiei....................................................................................................219 Dezvoltarea copilului...............................................................................................219 Studiu de caz nr. 4...................................................................................................224 înregistrarea cazului.................................................................................................226 Mm ea fizică şi psihică a copiilor în urnia evaluării................................................232

Dezvoltarea copilului.............242 Intervenţia.......................246 Studiu de caz nr. 5...................................................................................................249

Dezvoltarea copilului.............253 Concluzii......................................................................................................................7 Cap. VIII - Percepţia ieşenilor asupra cauzelor violenţei asupra copilului.................8

întrebarea nr. 11..................12 I—..............................................................................................................................12 Concluzii generale.....................................................................................................31 Bibliografie................................................................................................................34

13

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

Obiective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului 175 Cuprins.........................................................................................................................5 Argument...................................................................................................................20 ( ap. I - Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra copilului........................13 1.1.Copilul - victimă a abuzului................................................................................13 1.1.1.Specificul protecţiei şi bunăstării copilului......................................................13 1.1.2.Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 şi situaţia actuală..........24 1.2.Definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului..................................................30 1.2.2.Conceptul de maltratare în relaţie cu abuzul asupra copilului..........................31 l \ teorii explicative privind abuzul asupra copilului.................................................46 < i|i II - Abuzul fizic asupra copilului la nivel familial.............................................57 i l l'amilia şi violenţa fizică împotriva copilului........................................................57 2.2.Etiologia şi factorii de risc ai abuzului asupra copilului......................................67 t|iiiuli/âri repetate.......................................................................................................70 i'itii copilului;.............................................................................................................70

14

CUPRINS

2.3. Copiii abuzaţi fizic şi tipuri de comportamente abuzive în mediul familial.......74 2.3.1.Copilul - victimă a agresiunii parentale............................................................74 - j ilnici.......................................................................................................................94 Cap. III - Consecinţe psiho-sociale ale abuzului fizic asupra copilului....................95 3.1.Semnele şi consecinţele abuzului fizic................................................................95 3.2.Traumele şi consecinţele lor asupra dezvoltării copiilor...................................106 3.3.Copilul în situaţia de maltratare.........................................................................108 Cap. IV Neglijarea - Formă specifică de maltratare a copilului..............................115 4.1.Neglijarea copilului, „o violenţă neviolentă”?...................................................115 4.2.Categorii şi tipuri de neglijare...........................................................................117 Eşec în creşterea copilului:......................................................................................118 4.3.Situaţia neglijării copilului în România.............................................................120 4.4.Cauzele neglijării copilului................................................................................127 4.5.Consecinţele neglijării asupra dezvoltării copilul..............................................127 1,14 s........................................................................................................................130

15

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

( ap. V - Familia şi neglijarea copilului...................................................................130 ‘ I. lamilia ca mediu propice de dezvoltare a copilului............................................130 5.2.Violenţa intrafaniilială şi neglijarea copilului...................................................131 5.3.Familia - cauza în neglijare sau resursă în prevenirea ei ?................................137 < .i|>. VI - Specificul intervenţiei în cazul copilului abuzat....................................139 I. Necesitatea protecţiei copilului abuzat şi principiile protecţiei copilului.......139 (».2. Modelul intervenţiei sociale în reţea şi rolul reţelei P sociale în cazurile de abuz ............................................................................................................................143 1 t Itcţeaua socială de relaţii a familiei abuzive.......................................................142 6.3.Etapele specifice în investigarea cazurilor de abu/ asupra copilului.................155 jiu»'^isfrarea cazului................................................................................................157 | » i l valuarea iniţială...............................................................................................157 Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, după Walku. 1988..................170 * i t Hilective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului.....................174 I Diluarea familiei....................................................................................................188 Funcţionarea actuală a familiei................................................................................189

16

CUPRINS

Intervenţia................................................................................................................194 T valuarea finală......................................................................................................195 Studiu de caz nr. 2...................................................................................................196 I valuarea iniţială.....................................................................................................199 Evaluarea familiei....................................................................................................204 Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul?........................208 rinillicarea intervenţiei.............................................................................................209 Studiu de caz nr. 3...................................................................................................211 Prezentarea generală a problemei............................................................................211 Evaluarea familiei....................................................................................................219 Dezvoltarea copilului...............................................................................................219 Studiu de caz nr. 4...................................................................................................224 înregistrarea cazului.................................................................................................226 Mm ea fizică şi psihică a copiilor în urnia evaluării................................................232

Dezvoltarea copilului.............242 Intervenţia.......................246

17

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

Studiu de caz nr. 5...................................................................................................249

Dezvoltarea copilului.............253 Concluzii......................................................................................................................7 Cap. VIII - Percepţia ieşenilor asupra cauzelor violenţei asupra copilului.................8

întrebarea nr. 11..................12 I—..............................................................................................................................12 Concluzii generale.....................................................................................................31 Bibliografie................................................................................................................34

18

CUPRINS

19

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

Argument

In prezent, în România sistemul de protecţie a copilului cunoaşte o .l< /voltare vizibilă la majoritatea nivelurilor, îmbunătăţirea acestui sistem .i creşterea calităţii serviciilor oferite beneficiarilor direcţi, fiind cunoscute atât pe plan naţional cât şi internaţional. ( u toate acestca societatea românească se confruntă însă cu o problemă piavft, aflată, din păcate, în plină ascensiune, şi anume maltratarea copilului, problemă care a început să preocupe şi să alarmeze societatea şi in.u ales profesioniştii în domeniul protecţiei copilului şi familiei. Insuficienta cunoaştere teoretică a termenilor, conceptelor, teoriilor care ţin de problematica maltratării copilului, a consecinţelor acestor fenomene asupra dezvoltării copilului, lacunele legislative în protecţia copilului, numărul relativ redus al specialiştilor formaţi şi cu experienţă practică în acest domeniu, constituie, pe lângă complexitatea şi dificultatea intervenţiei în astfel de cazuri, adevărate obstacole în calea diminuării şi prevenirii maltratării copilului. Abuzul fizic este cea mai frecventă formă de abuz asupra copilului şi de multe ori este considerată, din păcate, chiar o metodă educativă e- ficientă mai ales în mediul familial, îmbrăcând diferite forme şi având la bază anumite percepţii, neţinându-se cont sau nefiind cunoscute efectele acestui comportament asupra copilului. Principalul motiv pentru care mi-am ales această temă, respectiv a- buzul asupra copilului, îl constituie faptul că acest domeniu este mai puţin cunoscut, analizat şi înţeles în ţara noastră, chiar dacă abuzul se regăseşte frecvent la nivel familial, instituţional şi societal. Având în vedere înmulţirea vizibilă a cazurilor de abuz asupra copilului în societatea românească, pe de o parte, şi acordarea unei importanţe relativ scăzute acestui fenomen social precum şi numărul redus al specialiştilor în acest domeniu, pe de altă parte, există o necesitate stringentă de a face cunoscută problematica abuzului asupra copilului, a consecinţelor pe care le are asupra acestuia şi mai ales identificarea unor metode de prevenire şi intervenţie eficiente şi nu în ultimul rând formarea unor specialişti care să intervină cu succes în rezolvarea unor astfel de cazuri. Lucrarea de faţă, intitulată MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE 20

CUPRINS

CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE - îşi propune delimitarea abuzului fizic asupra copilului de celelalte forme de abuz şi abordarea acestei probleme din perspectiva mediului familial, începând cu încadrarea a- cestei forme de abuz în conceptul de maltratare a copilului şi terminând cu specificul intervenţiei în astfel de cazuri, întreaga lucrare fiind tratată în lumina sistemului protecţiei şi bunăstării copilului. Lucrarea este compusă dintr-o parte teoretică (care însumează patru capitole) şi o parte practică (în care sunt tratate cinci studii de caz de abuz fizic asupra copilului şi o microcercetare pe aceeaşi temă). Primul capitol al lucrării cuprinde: o analiză obiectivă a sistemului de protecţie a copilului în România, în special în ceea ce priveşte problema maltratării copilului, o descriere a situaţiei abuzului asupra copilului în România înainte de 1989 şi situaţia actuală, urmată de identificarea a- pariţiei termenului de abuz, delimitarea şi definirea formelor de abuz existente şi analiza principalelor teorii explicative ale acestui fenomen. Al doilea capitol prezintă o analiză a fenomenului de abuz asupra copilului în mediul familial. în acest capitol se regăsesc analizate următoarele subiecte: comportamentul parental agresiv, violenţa fizică ca metodă educativă, etiologia şi factorii de risc ai abuzului asupra copilului, copilul ca victimă a agresiunii parentale, clasificarea abuzului fizic asupra copilului, pedeapsa corporală ca metodă de disciplinare a copilului şi, nu în ultimul rând, violenţa domestică şi efectele ei asupra dezvoltării copilului. în cel de-al treilea capitol sunt prezentate şi analizate consecinţele psihosociale ale abuzului fizic asupra copilului, un accent deosebit fiind pus pe semnele şi consecinţele abuzului asupra dezvoltării, traumele şi consecinţele lor şi relaţiile copilului legate de situaţia de maltratare.

21

(’upitolele patru şi cinci fac referire la fenomenul de neglijare al i iipilului în familie. Aici sunt descrise tipurile de neglijare, cauzele şi •unsecinţele acesteia şi efectele violenţei maritale asupra îngrijirii copilului. Ultimul capitol al lucrării se referă la specificul intervenţiei în cazul • opilului abuzat. în acest capitol sunt descrise principiile protecţiei copilului, metodele specifice de intervenţie în cazul abuzului asupra copilului, o importanţă deosebită acordându-se în acest caz modelului in- i*i venţiei sociale în reţea. De asemenea, în capitolul patru sunt prezentate 1 1 descrise etapele specifice în investigarea cazurilor de abuz asupra copilului, capitolul încheindu-se cu identificarea şi analizarea unor o- biective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului. în cea de-a doua parte a lucrării sunt prezentate şi analizate cinci studii dr caz referitoare la abuzul fizic asupra copilului în mediul familial. De asemenea, lucrarea mai cuprinde o microcercetare pe tema abuzului li/IC asupra copilului în mediul familial, principalul scop al acestei micro- cercetări fiind aflarea părerii părinţilor cu privire la aplicarea pedepsei li/.ice percepută ca metodă educativă. Lucrarea se încheie cu câteva concluzii generale privind situaţia actuală a copilului abuzat şi obiectivele principale protecţia copilului în România.

( ap. I - Cadru teoretic general cu privire la abuzul asupra copilului

1.1. Copilul - victimă a abuzului

1.1.1. Specificul protecţiei şi bunăstării copilului Plasarea copilului în centrul intereselor unei societăţi trebuie să lonstituie o prioritate a tuturor factorilor implicaţi şi responsabili cu protecţia lui. „Prin sistemele de servicii sociale destinate bunăstării copilului, o societate exprimă valoarea şi drepturile pe care le acordă copiilor şi copilăriei. în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial, în ţările occidentale, odată cu restabilirea situaţiei socio-economice, s-a manifestat o importantă orientare a cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socio-u- mane şi medicale spre protecţia copiilor. Renumiţi psihanalişti, psihiatri şi psihologi ca R.A. Spirz (1946), J. Bowlby (1951, 1954, 1960), A. Freud (1942, 1946, 1952), Winnicott (1964), Ainsworth şi Boston (1952), E. Pikler (1969) şi alţii şi-au propus să aducă în atenţia opiniei publice efectele traumelor care afectează copiii datorită separării de părinţi, neglijării sau a condiţiilor inadecvate de creştere şi de educaţie şi să orienteze atât pe părinţi cât şi pe autorităţile responsabile de situaţia copiilor spre acele nevoi ale copiilor a căror

îndeplinire va conduce la menţinerea sănătăţii lor psihice”(Roth-Szamos- kozi, 1999 :15). In acest domeniu, perioada anilor 1960 a adus schimbări importante în privinţa înţelegerii consecinţelor negative ale ocrotirii copiilor în instituţii, în descoperirea riscurilor posibile de abuz împotriva copiilor în propriile lor familii, în privinţa introducerii unor programe comunitare de tip preventiv şi în stabilirea unor convenţii internaţionale referitoare la drepturile copiilor. Declaraţia Drepturilor Copilului, elaborată de O.N.U în 1959, atrage atenţia membrilor Organizaţei Unite că toţi copii, indiferent de rasă, culoare, sex şi naţionalitate, fară nici un fel de discriminare, au dreptul la protecţie socială şi la asigurarea posibilităţilor pentru o dezvoltare sănătoasă, îndeplinindu-se nevoile lor de dragoste, înţelegere, de stimulare şi de securitate. în anii următori se constată o dezvoltare a cercetărilor în ceea ce priveşte nevoile copilului, în asigurarea cărora familiei îi revine rolul central. Nevoile copilului au fost clasificate în: nevoi de hrană, de adăpost, de îndrumare şi educaţie, nevoia de identificare şi apartenenţă, de a fi acceptat şi apreciat. Pe măsură însă ce s-au înmulţit studiile cu privire la nevoile şi drepturile copilului în întreaga lume şi au început să fie cunoscute (atât de profesioniştii în domeniu cât şi de opinia publică în general), nevoile copilului s-au diversificat, atât ca număr cât şi ca importanţă, ele constituind baza pe care s-au creat legislaţiile internaţionale şi naţionale în domeniul protecţei copilului. Acesta a fost fundalul pe care s-au elaborat legislaţiile naţionale şi apărarea copiilor de abuzuri şi neglijare în propriile lor familii, în familii de plasament sau în instituţii destinate protecţei lor. Anii 1980, şi 1990 sunt caracterizaţi pe plan internaţional printr-o creştere continuă a atenţei orientate spre acest domeniu, cauzată, pe de o parte, de perfecţionarea chiar şi în ţările dezvoltate din punct de vedere economic al fenomenului abuzului şi neglijării copilului, iar pe de altă parte de situaţia din ţările slab dezvoltate şi în curs de dezvoltare, în care copiii constituie cea mai vulnerabilă categorie socială, expusă sărăciei şi violenţei. Efectele negative ale acestor fenomene sociale asupra dezvoltării intelectuale ale copiilor, sau asupra capacităţii lor de înţelegere au fost adesea puse în discuţie. „Preocuparea faţă de bunăstarea copilului este multidisciplinară aco- i•• imd aspecte multiple ale personalităţii copiilor, dominată fiind însă de unchiul de

ARGUMENT

vedere al profesiei de asistenţă socială. De fapt primele activităţi specifice de asistenţă socială s-au dezvoltat " • "ifliţn «li- creştere care le pun în pericol sănătatea psihică sau fizică. ,i ttnllit rl al. (1991) clasifică serviciile de protecţie orientate direct IrilM I lipii in:

• • i n II caic oferă suport familiilor; • at*i VICII care suplimentează îngrijirea oferită de către părinţi; • • i II n care suplinesc îngrijirea parentală. i n ptiuia categorie se înscrie munca asistenţilor sociali care oferă pipiul . tipiilor şi părinţilor, în conformitate cu criteriile de evaluare şi n u, .......... ale muncii sociale cu indivizii şi familiile. Uneori această MtUHi a dr suport este oferită fără ca ea sa fie cerută de către părinţi, care Hm »>• unosi neapărat nevoia de ajutor sau caracterul inadecvat al pro- {immIiii Im comportament faţă de copil. A doua categorie cuprinde serii, ui. dr /i destinate ocrotirii copiilor. în a treia categorie se încadrează «• 11 1 nnili vele pe care sistemul de protecţie a copilului le are pentru cazul Itt mur copilul este scos din propriul cămin, sau şi-l pierde”(Roth-Sza- hii' 1 1» i. 1999:19). i nntiderăm alături de Costin et al (1991) că pentru ca aceste fonne de a» i vU ti a şi poată îndeplini menirea de a proteja copilul, ele trebuie să dtilifiMiIrască pe de o parte un caracter terapeutic, iar pe de altă parte un i II i. u i preventiv. Evaluarea riscului este însă o activitate complexă, care »!*»• • HI.I din partea profesionistului o evaluare detaliată a situaţiei. •i licma cuprinzătoare a serviciilor sociale care trebuie să răspundă M/UMIOI de copii aflaţi în dificultate în propria lor familie, datorită unor iMhimriitc inadecvate, include servicii specializate de investigaţie, corni .ia » u atribuţii de decizie privind plasarea copiilor sau menţinerea lor in laniilie, tribunale specializate pentru investigarea şi decizia copiilor în i 'iM' .unt implicaţi copii, servicii specializate de plasament familial, şi o dc familii dc plasament, un serviciu specializat de adopţie, o reţea a in a luţiilor rezidenţiale de copii, o reţea terapeutică pentru copii şi familii, i n u ca o astfel de reţea de servicii sociale să funcţioneze, ea trebuie să fi. ni le in legură cu serviciile poliţiei şi cele medicale, pentru că acestea

furnizează date indispensabile deciziilor care trebuie luate în favoan copiilor. în România, sistemul de protecţie a copilului a cunoscut schimbai majore după 1989, schimbări care se impuneau, dată fiind dorinţa ţaii noastre de a se alinia la standardele internaţionale cu privire la protecţi şi bunăstarea copilului, precum şi

recunoaşterea necesităţii respectării promovării nevoilor şi mai ales a drepturilor copiilor, prea puţin cunoscut şi mediatizate în perioada comunistă, dar nu în ultimul rând şi datorilfl contextului socio-economic şi familial în care trăiesc copii, majoritate» familiilor confruntându-se cu probleme sociale diverse. Condiţiile tot mai dificile ale vieţii copiilor, persistenţa problemelor în instituţiile de ocrotire şi extinderea fenomenelor de neglijare şi abuz au condus la recunoaşterea necesităţii de a se renunţa la formele şi structurile vechi şi de a accepta o concepţie nouă despre protecţia copilului, concepţie orientată mai mult spre prevenirea abandonului şi ajutorarea familiilor considerate ca fiind cele cu risc. Aşa cum se arată în Raportul Dezvoltării Umane (1995), noua lege română pentru protecţia copilului şi a familiei trebuie să intre în vigoare în 1994. Ha a fost însă definitiv formulată abia în 1997 şi adoptată ca lege de către parlament în 1998, după câteva co- recţiuni minimale. „Până în iunie 1997 a fost pusă în vigoare doar Legea 3/1970 pentru protecţia copilului. Aceasta prevedea câteva reglementări pentru apărarea copilului dar nu prezenta posibilităţile de intervenţie împotriva abuzului faţă de copil, nu deschidea nici o cale pentru copilul abuzat de a se putea adresa autorităţilor şi nici ca altcineva să dezvăluie asemenea cazuri. Existau paragrafe în legea pentru protecţia copilului care prevedeau posibilităţile de a pedepsi părintele care neglijează copilul sau care abuzează de el, dar nu se menţionau modalităţile practice, nu se arăta unde sau la cine să se adreseze copilul, nici nu se specifica ce reprezintă un caz de urgenţă şi cum să se acţioneze într-un asemenea caz. Iată principiile pe care le luăm în considerare în analiza stadiului actual de aplicare în România a Convenţiei privind Drepturile Copilului: • respectarea primordialităţii interesului copilului; • afirmarea dreptului acestuia de a creşte într-o familie; • IIMH ti in considerare a opiniei copilului în toate problemele care îl f |>iUIMIIdialitatea siguranţei copilului şi posibilitatea luării unor mă- «HH »»iM«mn pentru asigurarea acestui deziderat; • ii* * «-illalca existenţei unei perspective şi a unei planificări pe termen Ittitg iu |iilvin|a dezvoltării copilului; § M»I mirarea participării profesioniştilor în activităţile de protecţie a .(•ilMlul; • - imnarca continuităţii relaţiilor copilului cu familia sa naturală; • iin lninţa acordării unui cât mai mare sprijin pentru familiile cu tlili- ultiMi,

ARGUMENT

înaintea sau în locul îndepărtării copilului din familie” (Roth- ^# nitt• ,1 o/i, 1999, pp.37 — 38). i II marc pas înainte în sprijinul Convenţiei Internaţionale privind I »M I>IUI ilr ( opilului a fost realizat în aria protecţiei copiilor faţă de abuz; IM........ iv în Legea nr.3/1970 au fost prea puţine menţiuni privitoare la |iittit < |ia copilului abuzat, acum articolul 14 din Legea 108/1998 (şi HfiliMiiitiţa 26/1997) precizează că serviciul specializat al D.J.P.C. trebuie si» uiit fvina în situaţii speciale pentru a apăra copilul de părinţii care îi jtiili lilca/ă securitatea, dezvoltarea fizică şi integritatea morală. Din punct de vedere legislativ, în România, încriminarea relelor iMiuinente aplicate copilului se poate face conform Codului Penal, care iiim ţionează agresiunile produse asupra unei persoane de către o alta, ' fiul Familiei, care prevede decăderea din drepturile parentale a acelor i-Minţi care aplică rele tratamente copilului, şi Legii 108/1998, care reia Midouanţa de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în • iilu uitate "(Muntean, Ana, 2001 :59). „Conform legii, copilul în dificultate este copilul a cărui integritate li/icft şi morală este pusă în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare nimici când se apreciază dacă un copil se află sau nu în dificultate este ce . ai întâmpla dacă acest copil nu ar primi servicii şi care este efectul pe > are accesarea serviciilor l-ar avea asupra copilului” (IX th I.S.P.C.A.N liuropean Conference on Child Abusc and Neglect, 2003 :4). Se remarcă absenţa completă a cuvântului „abuz” din textul Ordonanţei guvernamentale din iunie 1997. Această deficienţă a fost corectată parţial în Legea 108/1998 care declară că statul este obligat să „garanteze

protecţia copilului faţă de orice formă de violenţă, inclusiv violenţă sexu ală, abuzul fizic sau psihic, abandonul sau neglijarea” (Roth-Szamoskozi, 1999: 39). „Dreptul român face referire doar la «abuz de drept», cu privire la acele situaţii în care un drept personal recunoscut de lege este exercitat, cu rea credinţă, cu depăşirea limitelor prevăzute de lege şi cu nerespectarea scopului său economic şi social. Abuzul de drept este sancţionat de justiţie. In ceea ce priveşte noţiunea de «abuz asupra copilului» (fizic, emoţional sau psihic, sexual), ea nu este definită de către legislaţia română, rezultând doar din interpretarea prevederilor O.U.G 26/1997 şi ale Convenţei cu privire la Drepturile Copilului” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002: 144). Vom defini abuzul asupra copilului ca acea faptă care pune în pericol dezvoltarea, securitatea sau integritatea fizică sau morală a copilului. Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, art. 19 , restrânge câmpul de aplicare al noţiunii de abuz determinând ca subiecţi activi „părinţii, unul din ei, reprezentantul sau reprezentanţii legali sau orice persoană căreia i-a fost încredinţat copilul”. Pentru a stabili dacă o anumită faptă este sau nu abuz, este util să se urmărească criteriile stabilite de prevederile Convenţei cu privire la Drepturile Copilului, ratificată de către România prin Legea 18/1990. O faptă prin care se aduce atingerea conţinutului drepturilor prevăzute în Convenţie şi prin care sunt puse în pericol dezvoltarea, securitatea sau integritatea fizică a copilului, reprezentând un abuz, sancţionabil ca atare. Nu avem încă o lege specifică bazată pe o cunoaştere a fenomenului de abuz şi neglijare a copilului, cu toată gravitatea consecinţelor pe care le antrenează acest fenomen. „Respectarea şi apărarea copilului împotriva oricăror forme de abuz presupune asigurarea unui sistem de protecţie adecvat, care să cuprindă: • definirea juridică a abuzului; • proceduri juridice de intervenţie; • programe naţionale de prevenţie, susţinere şi intervenţie; • structuri abilitate şi competente, specializate în raportarea, instrumentarea şi tratarea cazurilor de abuz; • stategii comune de acţiune” (Organizaţia Salvaţi Copiii, 1999: 7).

21

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

In concluzie, reorganizarea sistemului de protecţie a copilului în aşa • * l mcât sl 1996) în adoptarea standardelor moderne euro-atlantice s-a datorat in primul rând absenţei unei legislaţii corespunzătoare. Schimbarea de im/a a legii pentru reglementarea protecţei copilului a avut loc în perioada r>*> / 1998. Schimbările de structură legală sunt bine receptate de către |noj'csionişti şi de majoritatea cadrelor care lucrează în serviciile sociale l>' litru copii. Schimbările legislaţiei privitoare la abuzul faţă de copil nu sunt urmate l'înmpt de schimbări practice. Aceste schimbări nu au reuşit să amelioreze până acum calitatea vieţii mmi mare număr de copii aflaţi în situaţie dificilă dar dau speranţe pentru ti uns formarea sistemului de protecţie a copilului în direcţia respectării ilu plurilor sociale” (Roth-Szamoskozi, 1999: 41). in ultimii ani, în România majoritatea serviciillor sociale s-au în• IM plat către protecţia copilului (şi familiei), fapt explicabil, dată fiind importanţa acordată în societate copilului, îndeplinirii nevoilor sale de • icştere şi dezvoltare şi rolul major al familiei în acordarea unei îngrijiri »oiespunzătoare a acestora, dar şi datorită vulnerabilităţii copilului şi nevoii sale de protecţie în cazul în care dezvoltarea sau supraveţuirea îi sunt periclitate. „Interesul principal al adulţilor din orice familie trebuie să-l constituie bunăstarea copilului, iar spre acest punct se focalizează şi preocupările asistentului social care lucrează cu diferite familii dezavantajate sau cu copii din rezidenţe de îngrijire” (Spânu, 1998: 30). Elementele fundamentale ale sistemului de asistenţă socială a copilului pot fi prezentate sistematizat astfel: • Servicii de sprijin pentru familia naturală; • Servicii de înlocuire a familiei naturale (tutelă, adopţie, plasament, leagăn, casă de copii); •Servicii de evaluare a protecţiei copilului (autoritate tutelară în cadn primăriilor, unităţi şcolare, sanitare, unităţi de poliţie); 21

I Mit i I mit I I IC GENERAL CU PRIVIRH LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI

• Sistemul de reglementare a disputelor şi conflictelor (tribunale, io clamaţii, autoritate tutelară). •Orice referire la bunăstarea copilului ar trebui să fie asociată cu dona categorii de programe: de prevenţie şi intervenţie efectivă. Protejarea copilului încă de la naştere împotriva oricărei forme doi abuz sau exploatare din partea adulţilor familiei proprii sau a adulţilor din instituţiile de îngrijire specifice pentru copii, reprezintă unul din puncteleI stipulate în Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, semnată la 20 I noiembrie 1989 şi ratificată de către România la 25 septembrie 1990. „Bunăstarea copilului este organic legată de necesităţile acestuia, do 1 protecţia lui în faţa oricărei forme de abuz sau tendinţă de exploatare, dc schimbările negative care se pot produce în viaţa sa, de posibilitatea I părinţilor sau îngrijitorilor de a face faţă necesităţilor copilului, de gama I împuternicirilor pe care Tribunalul le poate folosi şi nu în ultimul rând dc I calitatea îngrijirii. îngrijirea, în tripla sa dimensiune - fizică, psihologică şi socială - I reprezintă un concept care explică standardul de viaţă al familiei şi în mod 1 special, bunăstarea copilului în cadrul sistemului familial. înscriindu-se în lista drepturilor copilului îngrijirea se poate caracteriza prin următoarele trăsături” (Spânu, 1998:36): Siguranţa mediului în care este crescut copilul. Asistentul social va încerca să descopere dacă zona de joacă a copilului prezintă vreun risc, dacă există persoane care supraveghează permanent copilul, în special copilul mic (sub 3 ani), dacă medicamentele, substanţele chimice, toxice sunt depozitate departe de mediul accesibil copilului; Curăţenia. Facilităţile de ocrotire şi îngrijire a copilului trebuie să asigure standardele sanitare de bază. în acest sens vor fi relevante răspunsurile la întrebări precum: cât de curate sunt toaletele şi lenjeria intimă a copilului, cât este de bine respectată norma fundamentală de igienă (spălarea mâinilor înainte de masă), care este atitudinea principalului îngrijitor al copilului (mamă, rudă, baby-sitter); Experienţa şi educaţia îngrijitorului. Aceasta reprezintă unul dintre cele mai acute aspecte ale îngrijirii copilului în familie, dar şi în in-

22

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERI: ŞI INTERVENŢIE

«ilmnh |•< < iaI amenajate, solicitând o evaluare exactă din partea a................ locial, precum şi programe bine articulate de educare a înfMfiiiitlui in comunitate; ('ut ih tirul stimulativ al mediului în care este crescut şi îngrijit copilul. iul Indic al activităţilor adecvate vârstei copilului reprezintă o ne• ti. t itie se înscrie în sfera stimulării interacţiunilor dintre copil şi •I.IIIHI . urc il îngrijeşte. I». lU'i-ea de îngrijirea copilului depinde însăşi buna dezvoltare (fizică, IHM' «luala, emoţională) a acestuia, apoi ca adolescent, tânăr şi nu în •lIlMMul i.iiul ca viitor adult. Nntit considerate necesare şi chiar provocatoare câteva din ipotezele •ui iprijină măsurile de îngrijire a copilului (Spânu, 1998: pp 36-37): • iMnntii care cer ajutor de la serviciile de asistenţă socială au resurse H. pol li mobilizate; • l*i mcipalele surse ale dificultăţilor parentale sunt de ordin structural: srtiiit u. locuinţa, sănătatea, izolarea socială, lipsa de prosperitate; • l’nrinţii au drepturi socialc în calitate de cetăţeni, iar rolul asistentului am iitl este de a restabili capaciatatea părinţilor de a se implica în viaţa de • •numitate şi de a-şi maximiza responsabilităţile părinteşti; • Soluţiile de spijinire a familiilor pentru îngrijirea copiilor pot fi re- «li /ale prin intermediul instituţiilor din reţeaua de stat, dar şi prin in- I* I mediul agenţiilor sau organizaţiilor neguvernamentale, precum şi prin m tivilatea de voluntariat; • Serviciile de evaluare a necesităţilor copiilor trebuie realizate în colaborare cu părinţii. De aceea, aceste servicii pot fi considerate ca fiind: • i vicii indirecte: sprijin acordat familiilor în comunitate prin reţeaua de • li (uzare a informaţiilor referitoare la îngrijire, creşterea şi educarea copiilor, servicii directe de nivel ridicat: sprijin intensiv acordat familiilor, programe de terapie familială. „Nici un ghid nu poate acoperi în mod exhaustiv multitudinea ris- i urilor familiei dc a experimenta deprivarea socială sau dificultăţi. Combin irea elementelor derivate din viaţa particulară a membrilor familiei cu cele generate de structura socială conduce spre evidenţierea principalelor categorii de probleme ale familiei, abuzul asupra copilului clasându-se printre aceste probleme" (Spânu, 1998: 38).

I AI >RU TEORETIC GENERAL CU PRIVIRE LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI

1.1.2. Abuzul asupra copilului în România înainte de 1989 şi situaţia actuală „In România, înainte de decembrie 1989, deşi existau abuzuri de ou natură, comise asupra copiilor, fie în mediile familiale, fie în metili instituţionale (şcoli, cămine pentru copii etc.), acestea nu au putut fi ;ul>i în atenţia opiniei publice pentru a fi sancţionate - moral sau penal, diij caz, ca urmare a tăinuirii voluntare sau involuntare a celor ce le comit®! precum şi a diminuării artificiale a acestora - ca pondere, întindni» gravitate şi intensitate - din partea factorilor responsabili ai statului I . acestea se adaugă şi lipsa unor studii, cercetări ştiinţifice legate de piu blema abuzului, care să permită radiografierea mediilor ce favorizez/I aceste abuzuri, stabilirea cauzelor, incidenţa şi amploarea acestui flanel, tipologia acestora, precum şi punerea la dispoziţia celor interesaţi a umil evantai de metode, tehnici şi procedee de prevenire, combatere, diminuau sau stopare a abuzurilor îndreptate împotriva copiilor” (Sursa: htlp// www.cmsc.ro/abuz copii.html, consultat pe 11.10.2001). Mascarea, tAi nuirea, lipsa de transparenţă şi necooperarea din partea celor implicau, precum şi refuzul instituţiilor abilitate de a demara aceste abuzuri im potriva copiilor, în detrimentul unei imagini pozitive în raport cu cu-' munitatea internaţională, au rezultat dovezi grăitoare de încălcare Ila I grantă a drepturilor copilului. După decembrie 1989, odată cu reformarea tuturor instituţiilor statului precum şi a presiunilor internaţionale făcute în urma dezvăluirilor în mas .- media naţională şi internaţională cu privire la o serie de abuzuri comr.i împotriva copiilor, interesul şi preocuparea pentru respectarea drept uri lui copilului, atât din partea opiniei publice, cât şi din partea instituţiile» statului român a devenit prioritară, ceea ce a făcut posibilă, deopotrivă, realizarea unor studii şi cercetări ştiinţifice (chiar dacă deocamdată sunt modeste) şi elaborarea şi adoptarea unei legislaţii corespunzătoare în ina terie de protecţia drepturilor copilului, armonizată la cea internaţional Printre studiile ştiinţifice efectuate în România cu privire la problematica neglijării şi abuzului copilului, pot fi amintite studiile de teren realizate IM Cluj (1996), pe un lot de 488 de părinţi şi 789 de elevi din clasele V-\,

24

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

§jţO»ii*ti'!i‘ ii dr. Traian Rotariu. Se mai pot adăuga la acestea o serie ||ttiiiMi ncniinarii, conferinţe naţionale şi internaţionale cu privire la -iMi-iii. * nlm/ului împotriva copilului, stabilindu-se definirea con- iltii »l» i»Im\iJneglijare, amploarea, cauzele, incidenţa, tipologia, pre- !|[t «mit' dc strategii de prevenire, diminuare, combatere sau stopare i t i l l i i y r l

MhMiiu itcluulă cu privire la fenomenul abuzului şi neglijării « • Mpllului în România

Sursa tabelelor şi graficelor: Sondaj CURS (2000)

i do Ini 1.1.2.1. I * i v ulniţM cazurilor de abuz/neglijare a copilului în România, pe lui ii i o i cuprinzând toate aspectele personalităţii: cel fizic, cej psihic (emoţitfna^» cel rnoral şi cel sexual. De obicei relele tratamente cuprind şi latufile fizice ale personalităţii, iar abuzurile sexuale sur^ însoţite cel ma> adesea de vătămări fizice şi întotdeauna de vătămări emoţionale. De omenea, abuzurile fizice au adesea repercursiuni psibjC(j şi uneori au nlotivaţii sexuale sau sunt însoţite în mod expres de un comportament se*ual” (Roth-Szamoskozi, 1999: 45). Dacă formele de rele tratamente se întrepătrund, cu atât mai mult coexistă consecinţele lor care se manifest Sultan sau consecutiv asupra tuturor laturilor personalităţii copilului’ putând induce tulburări în dezvoltarea personalităţi pe plan cognitiv emoţional, moral şi sexual. Astfel, abuzul fizic, ce| psihic sau sexu^* P°ate conduce la retard în dezvoltarea intelectuală, la tlllburări deechi'‘bru emoţional şi la consecinţe fizice pe plan psihosc>matic. Abuzul de orice formă înseairina profilarea de p* urma diferenţei de putere dintre un adult şi un copil, desconsiderarea penalităţii celui deal doilea. El poate fi regăsit oriunde $i oricând în is|oria V în prezentul societăţii omeneşti, în artă şi literat ură în legendele on»enirii ?i în poveştile pentru copii. „Abuzul înseamnă vi0[6nţa adultului împotriva copilului, fenomen care este prezent în reali latea noastră astă/*’ mai aproape sau mai departe de căminul nostru, în funcţie nu numai valorile noastre,

Ut ■»( tradiţiile pe care le urmăm în creşterea copiilor şi de capacitatea -t tic controla impulsurile.” (Roth-Szamoskozi, 1999: 46) • I MM i I I ORETIC GENERAL CU PRIVIRE LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI

l \ teorii explicative privind abuzul asupra copilului ..Pentru ca protecţia copiilor împotriva abuzurilor să poată dobândi . mm .lenţa procedurală, profesioniştii au elaborat modele explicative care • |. permită înţelegerea elementelor constituive şi contextuale ale a- (..iiiti. i ielelor tratamente” (Roth-Szamoskozi, 1999: 131). • contextul de viaţă al copilului înainte de maltratarea propriu-zisă; • caracteristicile traumatice ale relelor tratamente; • reacţiile copilului şi ale agenţilor semnificativi din mediul său de ' i.itn ca urmare a relelor tratamente şi dezvăluirii acestora; • modul cum se suprapune maltratarea peste dezvoltarea copilului; • cursul recuperării în urma relelor tratamente.

I I I. C oncepţia medicală privind abuzul asupra copilului Una din primele, dar şi astăzi influentele concepţii privind abuzul uiniis împotriva copilului este cea care consideră acest fenomen ca o imn lA. „Descriind simptomele după care pot fi diferenţiate traumatismele u. in cidentale de cele accidentale suferite de sugari, pornind de la sinonimul abuzului fizic pe care l-a descris la sugari („battered baby sin• liom''), Kempe (1962) a fundamentat concepţia medicală privind abuzurile. Pornind de la criterii medicale, s-a considerat că abuzul asupra co- pilului este o boală suficient de bine delimitată pentru a fi considerată o tinilate specifică de diagnostic. Patologia specifică acestei „boli” constă, primordial, în tulburări de personalitate ale părinţilor, tulburări care se m.inifestă în relaţia lor cu propriul copil, sub acţiunea unor factori stresori specifici relaţiei părinţi-copii” (Roth-Szamoskozi, 1999: 132). Caracteristicile părinţilor care îşi maltratează copiii:

• • • • • •

imaturitate izolare socială stima de sine redusă obţinere dificilă a plăcerii percepţie falsă despre copil, adesea cu schimbarea rolurilor frica de a răsfaţă copilul

46

• încredere în valoarea pedepsei Şl MALTRATAREA COPILULUI - j(sj T pE CUNOAŞTERI* ^TERVENŢIE • incapacitatea de a dovedi emoţie privind nevoile copilului şi de a răspunde adecvat. Unii părinţi care comit abuzuri aparţin tipului de personalitate lipsit de autocontrol, imatur, cu impulsuri violente şi agresivitate cronică; într-un alt tip s-ar încadra acei părinţi care prezintă personalităţi rigide, lipsite de căldură, care sunt detaşaţi de copii şi de problemele lor; la unii părinţi care comit abuzuri s-a găsit un grad scăzut de inteligenţă; dar alţii au avut inteligenţa normală sau chiar superioară; din punctul de vedere al forţei personalităţii; unii părinţi au ca trăsături tipice anxietatea, autoculpa- bilizarea excesivă, precum şi depresia cronică, pe când alţii sunt plini de sine şi lipsiţi de remuşcări. Este greu să se asocieze în mod global o anumită tipologie patologică la cazuistica părinţilor care abuzează frecvent copiii. în urma unei analize a situaţiei sociale a copiilor bătuţi, s-a constatat că mulţi dintre ei proveneau din sarcini nedorite şi/sau naşteri nelegitime, aveau părinţi prea tineri sau existau suspiciuni de infidelitate între soţi. Factorii legaţi de statusul socio-economic pot influenţa şi ei stresul suportat de părinţi. în această concepţie medicală, factorii sociali nu se consideră ca având o valoare explicativă în privinţa tulburărilor relaţiei părinte-copil. Ei sunt însă consideraţi ca acţionând asupra factorilor de personalitate, capacitatea de rezistenţă la stres fiind, în concepţia medicală, o caracteristică de personalitate. „Pornind de la constatarea că părinţii îşi tratează adesea în mod diferit proprii copii naturali, s-au identificat anumite caracteristici ale copiilor care, din cauza stresului indus părinţilor, sporesc riscul comportamentului abuziv. Este vorba de factori ca greutatea scăzută la naştere, prema- turitatea, un anume handicap sau o boală cronică a copilului, tempe• •M ului irascibil, neliniştit al acestuia. Aceşti factori pot conduce la mi* nli,Ui sporite ale părinţilor, ceea ce constribuie uneori la deficienţe 4» Kltilionârii părinte-copif (Roth-Szamoskozi, 1999: 134). Ionic încercările de a stabili o tipologie foarte clară a părinţilor de tip par să conchidă că nu există un singur tip de trăsături psihice sau I» ■ uiacteristici ale copilului sau ale situaţiei de viaţă a familiei, care să IHlU/e/e instalarea unor tulburări grave în relaţia părinte-copil, de tipul ilMi/ului şi a neglijării copilului. Este mult mai probabil ca factorii cauzali ne întrepătrundă. Concepţia medicală privind abuzul arc menirea, la fel •* iu cazul descrierii celorlalte boli, de a permite descrierea simptomelor, o* mioaşterea şi diferenţierea lor, dar şi prevenirea din timp a instalării IHIIII. < unoaşterea simptomatologiei şi a etiologiei permite nu numai diagiii iul icul sindromului de „copil bătut”, dar permite şi identificarea pre-

VPlilivă a personalităţilor predispuse să comită abuzuri. In ştiinţele mel COPILULUI j(sj T pE CUNOAŞTERI* ^TERVENŢIEsau re• Ii« .ile, MALTRATAREA metodele principale de -prevenţie constau în Ş distrugerea tlueerea contactului cu agentul cauzal şi tratamentul pentru reducerea In lului agentului cauzal care nu a putut fi evitat. In fenomenul de abuz îndreptat împotriva copilului, agentul cauzal • ile văzut a fi adultul care comite abuzul. Serviciile sociale şi medicale |M»t incerca depistarea acestor persoane şi influenţarea lor pentru a înlătura mi cel puţin pentru a reduce pericolul pentru copii (Gough, 1993). „în concluzie, modelul medical de analiză a cazurilor de abuz are iivnntaje incontestabile. El are o clară tendinţă spre obiectivitate, dorind ,.i stabilească manifestările măsurabile ale abuzului şi neglijării copilului. Cu ajutorul simptomatologiei descrise, pe baza modelului medical, s- ,ui iniţiat studii de prevalcnţă a fenomenului de rele tratamente îndreptate iisupra copilului.” (Roth-Szamoskozi, 1999: 142).

1.3.2. Teoria transmiterii multigeneraţionale a abuzului „Concepţia prin care problemele psihosociale se considera a fi Iran smise din generaţie în generaţie este larg răspândită. Investigaţiile i cazurile de abuz împotriva copiilor au constatat că părinţii abuzivi pn veneau din familii cu un grad crescut de violenţă, respectiv au fost înşişi abuzaţi în copilărie. Rutter (1989) consideră că atitudinile şi comportamentele parental sunt complexe şi nici transmiterea lor nu poate fi privită unidimensional Nu stilul parental este cel care se transmite genetic, ci, de exemplu, predispoziţia către unele tulburări psihice. Intergeneraţional se transmit, de asemenea - dar pe căi sociale şi nu genetice - condiţiile defavorizau^ de locuinţă, de venit, care acţionează ca factori de stres social. Susţinătorii acestei concepţii scot în evidenţă transmiterea familială a anumitor modele culturale, de creştere a copiilor, modele în care autoritatea parentală, agresivitatea verbală sau fizică, ignorarea sentimentelor copiilor (sau o- pusul acestuia) sunt caracteristice” (Roth-Szamoskozi, 1999, pp. 146- 147). Steele şi Pollak (1968) au intervievat 60 de părinţi, participanţi la un program de tratament psihosocial, care şi-au abuzat copiii. Autorii au susţinut că toţi părinţii din grup fuseseră abuzaţi în copilărie. Deşi invocat adesea ca punct de referinţă în cercetările care relevă transmiterea modelelor parentale peste generaţii, studiul a folosit o definiţie neclară (prea largă) pentru a defini ceea ce înseamnă experienţe traumatice datorate abuzului în copilărie şi nu a recurs la un grup de control, pentru a verifica diferenţele de frecvenţă în privinţa experienţelor raportate prin interviu. Sintetizând concluziile a numeroase cercetări care au examinat transmiterea

multigeneraţională a relelor tratamente adresate copiilor, Kau- fman şi Zigler Şl MALTRATAREA - j(sj T pE CUNOAŞTERI* ^TERVENŢIE (1989) trag concluzie că nu se COPILULUI poate neglija pericolul repetării istoriei abuzului, care este de aproximativ 30%, de 6 ori mai mare decât în populaţia neselecţionată (de 5%).

* 1 l. >n in ataşamentului A» • i ia teorie specifică are menirea să deschidă calea înţelegerii coci ip . 1 (tiocesului de dezvoltare psiho-socială nonnală a personalităţii în i ii i a copiilor în special. i M>WUTI:0RET1C GENERAL CU PRIVIRE L.A ABUZUL ASUPRA COPILULUI t * miI dintre cercetătorii care au deschis calea spre analiza profundă a «t-Ci.Mii domeniu a fost John Bowlby. Studiile lui Bowlby au pus în lumină HVmIm puternică a oricărui copil pentru stabilirea unor legături profunde \P rti.» iiiment cu persoanele adulte (în primul rând, desigur cu părinţii, în ui estora cu bunicii ... sau chiar cu alte rude, vecini, educatori etc.) ii IMIUI fundamental, în această privinţă, al imaginii pe carc şi-o fac copiii i' .u este persoane. în lipsa unei asemenea imagini puternice sau cel i Hm normale şi în lipsa unui ataşament adecvat, dezvoltarea copilului : 1 1 ) 1 1 1 1 2 1 rămâne grupul social vital în asigurarea îngrijirii, protecţiei şi §»|«n tiiu’i copilului. Factorii familiali sunt ca proximitate şi importanţă cei thii .Migurft dezvoltarea unei personalităţi armonioase, securizarea fizică, ||t»i n vii si materială a copilului. i II loate că familia trebuie să constituie un mediu securizant pentru mini nici se întâlnesc frecvent diferite forme de abuz. ..Asistenţii sociali, cei care lucrează în domeniul protecţiei copilului, «p 1 1 mlruntă zilnic cu familii care nu oferă o îngrijire adecvată copiilor Im i opiii sunt expuşi unor tipuri diferite de neglijare, precum şi unor ......portamente abuzive din punct de vedere emoţional, fizic sau/şi sexii.il ' (Miftode, 2002: 211). Abuzul familial este comis de membrii familiei copilului - în special ilc către cei în care copilul are încredere, cei însărcinaţi cu îngrijirea •npilului; de aceea, abuzul asupra copilului în mediul familial prezintă un ( i ul mai mare de gravitate decât abuzurile comise asupra copilului în ui ,muţii de ocrotire, şcoli etc., datorită unei „duble” traumatizări - în

urma abuzului propriu-zis şi trauma legată de „lezarea” ataşamentul® faţă de persoanele în care avea încredere şi pierderea sentimentului securitate oferit de MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE familie. Există familii în care relaţiile dintre membrii ei (părinţi-copii) şuii afectate de diferite probleme care influenţează ciclul normal de viajA crează tensiuni cărora părinţii şi copiii lor le fac faţă cu greu. ASIIPB principalele funcţii ale familiei asigurarea confortului prin satisfaceri* nevoilor tuturor membrilor familiei şi creşterea noilor generaţii - se dpi teriorează treptat, iar de multe ori, pe fundalul acesta, iau naştere coiul portamentele abuzive îndreptate asupra copilului, care pot varia de la M palmă peste obraz dată copilului până la situaţii grave care pot conduce w infanticid. I „Maltratarea poate fi mai mult sau mai puţin gravă. Ea poate fi dtl scurtă sau de lungă durată. Poate fi asociată cu situaţii particulare sail poate fi cronică. în unele familii aspectul maltratării poate avea o singurtl dimensiune, pe când în altele copilul poate fi expus la mai multe sau chiail la toate tipurile de maltratare. I Cu toate acestea, există anumite elemente comune legate de lipsa dcl cunoaştere şi respect a nevoilor copiilor, respingere şi indiferenţă” (Sursa I http://www.iatp.md/cnpac/copii maltrataţi/consultat pe 28.11.2003). Unor părinţi le lipseşte abilitatea de a se angaja pozitiv în relaţia lor cu I copilul şi de a da prioritate nevoilor de bază ale copilului înaintea pro-| priilor lui nevoi. Copilul poate fi plasat în situaţia de a trăi în anxietate I sau grija continuă de ceea ce s-ar putea întâmpla. Cu oricare dintre aceste I categorii am avea a face, pentru realizarea unui ajutor eficient, este indis-' I pensabilă o evaluare de ansamblu a copilului şi nevoilor sale. De obicei, abuzuri foarte grave (cum ar fi bătaia), cu consecinţe extrem I de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi maturizare psihocom- I portamentală a copilului, se întâlnesc în cadrul familiilor unde lipsesc ' dragostea, ataşamentul şi relaţiile bazate pe încredere reciprocă. Tatăl îşi poate bate soţia şi copiii. Această situaţie se agravează dacă el este al- 1 coolic. Mama de obicei manifestă un comportament pasiv, de supunere tăcută, susţinut de aflarea ei prelungită la serviciu, starea ei bolnăvicioasă sau plecarea pur şi simplu din familie.

Amilii |mMMţi, la rândul lor, pot fi victimile unor abuzuri asemănătoare MM* *M t opilărie. Păstrând conspiraţia, membrii familiei se comportă jpilt.* iti luinilie totul 11-.ORETIC GENERAL CU PRIVIRE LA ABUZUL ASUPRA COPILULUI merge perfect, forţaţi de teama inconştientă faţă piliniiitiK'ii familiei şi teama de a fi părăsiţi. Copilul serveşte ca mijloc .)Nt< ». tir si consolare pentru părinţi, deseori este folosit pentru muncile im ţdfirt i pentru a-i îngriji pe copiii mai mici, dar şi pentru confortul :«ţHi *1 pAnnţilor sau pentru demonstrarea puterii. )||II ni apuriţiei abuzului asupra copilului în mediul familial depinde tan» »»nii * le calitatea relaţionării dintre părinţi şi copiii lor. ; |lii * valuarea bunăstării copilului avem tendinţa de a acorda mai multă ......... factorilor externi decât interacţiunii dintre părinţi şi copii i ii... I Irnp). Gray (1978) a comparat 30 de mame abuzive şi un grup de Miiit"! 11 ii mat din 30 de mame normale. Ea a descoperit că aceste grupuri .lileicnţiază unul de altul în mod semnificativ în relaţie cu factorii |p Ide* l.i care au fost supuse. Diferenţa semnificativă între cele două |(M|hui i fost abilitatea acestor mame de a reacţiona cu empatie faţă de i«l«« înlt'hla copiilor lor şi faţă de comportamentele agresive” (Killen, IlfMM 207). i ii» i opil poate rezista bine unor noi dificultăţi venite din exterior dacă mit i :n t unica cu părinţii săi se caracterizează prin acceptare şi angajament jH*.Hiv din partea lor. I'olul empatiei în relaţia cu abuzul a fost mai departe studiat dc Le- iHiiiifun Ea a studiat relaţia dintre stres şi agresiunile părinţilor şiern- ţtrillr In datele obţinute de la clasa de jos şi cea muncitoare ea n-a găsit iiii i o legătură între stres şi abuz. Pe de altă parte ea a descoperit că lipsa .1»=. mpatie a fost variabila ce a influenţat frecvenţa abuzurilor în condiţii ililt i ile de stres. Studiile în care se observă interacţiunea dintre părinţi şi copii confirmă . tlii.ilea relaţiei părinte-copil. Interacţiunea dintre părinţi şi copilul lor i i- decisivă pentru felul cum se percepe copilul pe el însuşi şi lumea din IMI i• I ,au, şi cum se dezvoltă. \ st lei, se poate spune că în familiile abuzive lipsa empatiei, ataşa• M.mul deficitar, slaba îndeplinire a funcţiilor parentale constituie fiinda- .tn MI II I pe care se construieşte abuzul asupra copilului, iar factorii externi influenţează viaţa familială, având de multe ori un rol semnificativ consolidarea contextului maltratării. „Familia trebuie să fie un mediu în care copilul să se simtă iubit, să I în siguranţă, să găsească un model parental şi un model educaţional | care să-l aplice în viitor când va fi el însuşi părinte. Dar nu întotdeaurt familia este în armonie, uneori datorită unor factori interni şi extern apare un dezacord şi o dizarmonie ce

Î

constituie un model de alterare relaţiilor părinţi-copii”. In familia dezorganizată supravegherea şi disciplina copiilor nu ar loc în MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTREnaşte CUNOAŞTERE ŞI INTERVENI II parametri normali. Dezacordul partenerilor o tensiune pei imanentă, agresivitate fizică şi verbală, care antrenează un stres cronii Ostilitatea permanentă între părinţi se soldează cu măsuri coercitive faţa de copii, ceea ce le induce acestora agresivitatea (Irimescu, 2002). Părinţii care nu sunt în relaţii bune cu partenerul devin brusc nervoşi, agresivi şi violenţi. Părinţii deveniţi agresivi nu controlează bine ac tivităţile copilului, îl pedepsesc pentru greşeli variate, indiferent dacă au aspect pro-social sau antisocial. Aceste pedepse dure semnifică mai mult dispoziţia sufletească a părintelui decât comportamentul vinovat al copiilor. Copilul se simte nemulţumit şi iritat, metoda violenţei nu îl învaţă ce trebuie să facă, ci cel mult ce nu trebuie să facă. Se ajunge astfel la o relaţie nefirească cu copilul şi acesta încetează să mai rămână receptiv la măsurile disciplinare impuse. Acest „stil” de relaţie cu copilul conduce curând la agresivitate din partea lui, ştiut fiind că măsurile coercitive repetate cresc ostilitatea şi agresivitatea. „Există două tipuri de părinţi abuzivi şi prin combinare apare şi cel de al treilea tip: •părinţi abuzivi din dorinţa de a disciplina copilul; •părinţi abuzivi din dorinţa, conştientizată sau nu, de a distruge copilul; •părinţi abuzivi care afirmă că doresc disciplinarea copilului negând intenţia distructivă. De obicei ei sunt cei mai periculoşi căci nu-şi recunosc tratamentul inacceptabil pe care îl aplică copilului” (Muntean, 2001: 64). între metodele educative acceptate de o societate ca fiind potrivite pentru copii şi eficiente, şi cele considerate ca făcând parte din categoria

60

t ' l Imita dintre comportamentul normativ şi Mimportamentul abuziv al părinţilordezvoltării normale a copilului există în general =» lIlliMtiltire, ni. lor dăunătoare care diferă însă de la o societate la alta, dc la o cultură la alta.

fenomenul de abuz asupra copilului este prezent în toate societăţile -.i im i nulul fiecărei clase sociale, el fiind considerat un fenomen multi- tliiHi unional rezultat din interacţiunea mai multor elemente: caracteris- h llt |mi mţilor şi ale copiilor, procesul de interacţiune familială, contextul Mfituiiii.il, cultural şi socictal” (Miftode, 2002: 157). Alunei când se delimitează atitudinea normală faţă de copil de ceea ce »«t nmsideră un comportament abuziv este foarte important contextul tţ* in t ullural în care trăieşte copilul precum şi nivelul de acceptare al st*. t. I.MII vizavi de violenţă, pedeapsă fizică, statutul copilului în societate Aulici, definirea unui comportament ca fiind abuz/maltratare a co- jtiliiltii Irebuie să fie adaptabilă (în acord) cu acel context cultural şi social in mie copilul trăieşte, de valorile şi normele pe care le promovează iiva societate. I III exemplu din Canada arată că violenţa apare atunci când un adult fitlnurşlc cuvinte considerate ofensatoare faţă de copil („eşti rău”, „nu eşti IOHI «le nimic”). Este de neconceput folosirea bătăii ca metode educativă. Itt ut liunb, în alte culturi, respectarea autorităţii parentale, supunerea i M|Mlului şi utilizarea pedepsei corporale fac parte din normele culturale. 11. iolcrim la tradiţiile educative din ţările mediteraneene şi la pedepsele ' lm>iale folosite de unele şcoli din Anglia” (Ionescu, 1999: 15). In cercetarea sa privind analiza relaţiei mamă-copil în România, Vaida 11 ‘>98) înscrie abandonul copilului în contextul social, economic şi politic niv si a consecinţelor acestora. Aşadar, profesioniştii au nevoie de »Mphi «Ic diferenţiere între diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care le Htt «iniiesc pornind de la nivelul de suferinţă produsă copilului (Mardikcr, t >'»h) • nicgoria copiilor abuzaţi fizic îi include pe cei care au fost răniţi în rttHil deliberat, precum şi pe cei răniţi datorită insuficientei supravegheri. Nmmicle uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile şi arsurile (Mobbs, (’ontuziile pot apărea de la ciupituri, lovituri, trântiri ale copilului, hn. u yasi exemple de contuzii pe spatele sau fundul copilului, lăsate de jNlmc sau obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau braţe, de la Inpiluii, precum şi ochi vineţi ca urmare a loviturilor primite. Pe lângă -ii • i< iani, cara arată folosirea unor obiecte sau a mâinilor, există acele ■ nulii/ii care nu arată foarte diferit de cele pe care copiii şi le fac adesea In |oncă. Localizarea rănii, vârsta copilului şi explicaţia felului în care «4. r-.ira au apărut, pot indica totuşi abuzul. Arsurile provin adesea de la Hi-iui Ele pot fi, de asemenea, produse cu ajutorul încălzitoarelor sau al io tului de călcat” (Killen, 1998: 27). Asemenea semne vizibile ale traumei sunt şocante şi trezesc furia, i-i..iestul şi disperarea noastră. Nu reuşim de fiecare dată să observăm >• I. i inţa, anxietatea, neajutorarea şi disperarea copilului, experienţele i.iIr avute cu un adult, care nu mai are control asupra propriilor acte şi • ine este capabil să provoace vătămări fizice. Astfel, copilul este lăsat să •i* jidaptcze şi să facă singur faţă acestor experienţe abuzive care vin din |Mi iea celor care se consideră că ar trebui să-l protejeze. Aceste experienţe Nr cumulează vătămărilor emoţionale, care, pe termen lung, pot avea ' Iede mult mai serioase. Situaţia poate fi chiar şi mai complicată, datorită faptului că vătăma» cele mai grave nu au în mod necesar nici un semn exterior, cum ar lî exemplu, loviturile la cap făcute unui copil mic, mai ales bebeluşii» Scuturări puternice provocate copiilor de vârstă mică pot duce la un el de biciuire a capului (Dykes, 1996), vătămare care ar putea apărea în al circumstanţe, cum ar fi accident de maşină (ciocnire frontală). Acest ele poate conduce la sângerări

ale meningelui, în membrana protectoare creierului, sau în interiorul ochiului. Căderile sau loviturile la cap p< conduce la serioase vătămări ale creierului, chiar dacă acestea nu sul observate imediat. Este vorba de copilul care a fost trântit de nenumărat ori cu capul de masă pentru că „nu se opreşte din plâns. Aceste lovituri pi avea serioase consecinţe cum ar fi epilepsia, paralizia şi întârzierea in dezvoltare. Sechelele pot, de multe ori, să nu fie evidente decât târziu, y atunci să nu fie asociate cu abuzul. Alte vătămări provenite frecvent din abuzul fizic deliberat sunt mâinile şi picioarele rupte. Razele X pot arăta, de asemenea, semne ale unor fracturi anterioare. Este posibil ca abuzul să se fi perpetuat dintr-o pe rioadă cu mult anterioară apariţiei şansei ca o persoană sau situaţie sa permită depistarea acestuia. Dacă un copil are anumite probleme de să-l nătate, cum ar fi o fragilitate a oaselor (osteogeneză imperfectă) (Peterson I şi McAUison, 1989; Carty, 1988) iritantă, dar nu neapărat foarte grea, II manevrarea mai dură a copilului poate avea serioase consecinţe care cu I uşurinţă pot fi considerate ca abuz fizic, cu toate că aceste consecinţe nu I ar fi fost atât de severe în cazul unui copil sănătos. „Există situaţii care pot fi asociate cu aceste tipuri de abuz. în con- I flictele maritale, agresiunea care se doreşte direcţionată spre unul din soţi I poate fi adesea canalizată spre copil. în situaţiile în care copilul respins I devine turbulent, el ajunge «să-i înnebunească» pe părinţi. Copilul pare să I funcţioneze în familie ca un fel de «ţap ispăşitor». Părinţii, şi adesea fraţii şi surorile, îşi descarcă frustările şi agresivitatea pe copil. Toate acestea ■ sunt probabil mult mai pronunţate în cazul şomajului extins sau al altor dificultăţi. O situaţie mult mai complicată pare să apară atunci când copilul reprezintă o proiecţie negativă pentru părinţi. Unii dintre aceşti copii sunt rejectaţi în mod extrem încă de la început, totul petrecându-se cu repetate abuzuri fizice.” (Killen, 1998: 28). trece, vânătăile dispar, oasele se sudează. Cu toate acestea i |'Ini urneşte mai departe în incertitudinea si anxietatea unui nou abuz. I• ilerea, atmosfera emoţională din casă şi atitudinile părinţilor sunt |*i' /rute, iar toate acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare HMlfit/ii (Kohnerşi Rohner, 1980; Covitz, 1986; Garbarino, 1986;Flaser, < epilul învaţă să se perceapă ca „un copil rău'’ care nu merită dragoste ii Nm»i|ire. Se aşteaptă să fie respins. Pentru a nu risca o nouă respingere, « 4 Mm c*icu să se apere folosindu-şi toate eforturile pentru a evita stârnirea Ihmoi i « lor mari. Copilul trăieşte zilnic în această situaţie, la nivele diferite >!*> i

niisiicntizare. De la o zi la alta copilul se obişnuieşte cu faptul că i'lulliil il abuzează. % nu prelucrat diferitele categorisiri ale abuzului fizic. Unele fac di- (Mrntii intre rănile dovedite sau admise a fi deliberate şi suspiciunea t'ţ ti » dc asemenea răniri. Altele fac diferenţa între abuzul activ şi cel fin ti\ I )acă părinţii recunosc sau nu faptul că au cauzat vătămări copilului l* (iinde foarte mult de relaţia lor cu asistentul social. Este foarte greu de ţvulutit dacă vătămarea produsă este urmarea unui act deliberat sau este Minunea pasivităţii şi neprotejării copilului. „S-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupra •• *•«n • mţe, cum ar fi: epilepsia paralizia şi întârzierea în dezvoltare. 11 ni hu ile cele mai FIZIC frecvent întâlnite sunt cele membrelor, AMUZUL ASUPRA COPILULUI LAale NIVEL FAMILIALale fii lor precum şi fracturi la nivelul craniului, t m i (uri ale membrelor: felul în care apar din punct de vedere clinic şi HI rafii depinde de vârsta copilului. • In sugari: deformarea grosolană a unui membru este foarte rară. • se înregistrează mai degrabă o umflătură, neputinţa sau durerea la • r.ili. ,uea anumitor mişcări (cele mai frecvente sunt fracturile de diafiză, .-i- |>iin smulgere metafiziară); • la copiii mai mari, fracturile de membre nu au nici un caracter i'" 1 1ic. Bănuiala existenţei unor rele tratamente aplicate copilului (sin.......ui Silvennan) vine din asocierea fracturilor cu alte leziuni semitilii alive sau din descoperirea unor fracturi vechi. I tacturile coastelor şi ale craniului sunt dificil de identificat în absenţa Miim radiografii. (Ghid pentru profesionişti, 2003: 7). • actc periculoase (acte ce constituie un risc sever pentru sănătate, puritatea sau bunăstarea copilului) - introducerea în organismul co- l'ilului altfel decât sub control medical a oricărei substanţe care ar putea #ln ia temporar sau permanent funcţiile unuia sau mai multor organe şi (fnuluri (exemplu, folosirea inadecvată a substanţelor cu regim special, a Minlicaţiei prescrise, a medicamentelor curente şi a cantităţilor mari de iliool, Folosirea de către femeile gravide din neglijenţă şi/sau nechib- «Miinţă a substanţelor toxice pentru fat şi care pot determina naşterea unui •opil cu dependenţe sau deficienţe fizice sau neeurologice, administrarea ni' i diete necorespunzătoare vârstei copilului (diete bizare, sare în exces), l.vtrocutarea, înecarea sau sufocarea, lovirea capului copilului de zid .MII de alte obiecte, trasul de păr, conducerea maşinii sub influenţa al•nolului şi având un copil în maşină, lovirea copilului cu băţul, cureaua au cu alte obiecte în cap, peste organele genitale sau în părţi moi ale • orpului, răsucirea forţată sau îndoirea părţilor corpului copilului, dis- . tplinarea fizică a unui copil mic; folosirea armelor mortale în apropierea unui copil.

Este foarte greu de evaluat dacă vătămarea produsă este urmarea unt act deliberat sau este urmarea pasivităţii şi neprotejării copilului. MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIIS-a propus ca modalitate de limitare a conceptului de abuz asupri copilului să se considere doar vătămările produse în mod deliberat. Ace* lucru este dificil de evaluat, gradul de intenţie este adesea neclar chiu părinţilor. •pedepsele crude sau inumane (acte ce cauzează suferinţă fizică şi/sau psihică extremă): refuzul de a da copilului mâncare sau apă pe perioado îndelungate; constrângerea copilului de a sta în cadă cu apă rece, dc» privarea de somn, încuierea copilului afară pe vreme rece şi fară haino potrivite, încuierea copilului în locuri întunecoase pentru perioade lungi de timp, constrângerea copilului să mănânce materiale necomestibile (ex« emplu: săpun, ţigări, trabuc), imobilizarea copilului în cătuşe sau frânghii, folosirea unor şocuri electrice de tensiune joasă. •minori exploatati prin muncă - folosirea copilului la activităţi caro depăşesc capacităţile şi rezistenţa sa fizică. Aceste tipuri de activităţi pol afecta echilibrul psihic al copilului, dacă sunt contrare preocupărilor spe cifice vârstei sale, sunt înjositoare (exemplu: cerşitul) şi împiedică re alizarea sa şcolară sau profesională. Cazuri particulare (Ghid pentru profesionişti, 2003: 9) Intoxicaţii ale copilului, datorate toxicomaniei părinţilor, unei stări de dependenţă alcoolică sau consumului excesiv de medicamente al părinţilor; Sindromul Munchausen prin intermediar Părinţii pot fi responsabili pentru o patologie indusă prin administrarea voluntară a unor medicamente sau prin susţinerea existenţei unor simpto- me la copil care nu au fost niciodată confirmate de specialişti. în ambele cazuri, părinţii solicită medicilor şi personalului medical numeroase investigaţii medicale sau chirurgicale, victimizând copilul. Poate fi invocat de către părinţi orice semn funcţional pentru a obţine investigaţiile şi procedurile dureroase şi distructive pentru copil. Sindromul copilului scuturat (text extras din Copilul în dificultate). „Este o formă de rele tratamente aplicate copilului cu vârstă sub un an sau chiar sub şase luni; evaluarea gravităţii manifestării ţine seama de Vftflltt copilului victimă, de tabloul clinic iniţial care poate pune sub intrebării prognosticul vital şi de severitatea sechelelor neuroIngliO.

H umane principala cauză a decesului consecutiv relelor tratamente: IjpM'Himativ 15% dintre acestea. In I ‘>72, un pediatru radiolog, John Cafîfey introduce termenul devenit #Utli de sindrom al copilului scuturat, „whiplash shaken infant syn- 4*i'iii»' ’ prin care descrie un tablou clinic cuprinzând hemoragii retiniene, itHimtom subdural sau subacehnoidian şi absenţa oricăror leziuni externe >i* tiuumatismului. 82

I M.ignosticarea relelor tratamente la un sugar de câteva luni este un rs complex şi dificil în absenţa unor semne exterioare ale traumaii i n u l u i şi a identificării factorilor de risc. Altl IZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI LA NIVEL FAMILIAL 'u uluratul copilului se poate petrece într-un context de violenţă in ii ulii mată dar şi de comportamente inadecvate, inconsecvente, ale pă- iiiililoi sau ale celor care îngrijesc sugarul, mai ales datorită ignorării (invitaţii potenţiale a unor astfel de manevre. Scuturatul copilului poate 9 |*flu a la un moment dat ca fiind mai acceptabil şi mai puţin periculos w. 4t lovirea lui, ca răspuns la tensiunea pe care o crează prin scâncetul hhu» etat, iritant. Adeseori consecinţele scuturării sunt prezentate de către pAimti sau îngrijitori în cadrul unei boli a copilului. în această situaţie ►linunosticul este încă şi mai dificil de stabilit. Este boala autentică? Sem- Hllr scuturării sunt oare anterioare sau posterioare bolii? Toate acestea anul probleme greu de rezolvat în practică. Rchipele care lucrează cu astfel de cazuri sunt foarte preocupate şi mlu itate emoţional şi de aceea se impune funcţionarea în pluridisci- i-liu.u itate pentru a se proteja de proiecţiile agresive sau de minimalizări «MU dramatizări excesive atunci când se iau măsurile necesare în astfel de illuntii”. ( 'alegoriile de copii care se pot diferenţia după gravitatea efectelor «lui/ului sunt (Roth-Szamoskozi, 1999: 48): • copiii supuşi abuzului fizic minor (suprafeţe de piele înroşite, leziuni u'iimre); • copiii supuşi abuzului fizic major (cap spart, mâini, coaste rupte, tu uui etc.);

83

• categoria copiilor cu risc. Aceasta se referă la o populaţie de cop necunoscută precis ca număr sau ca pondere, în privinţa cărora aven Cj|)oştinţă despre re e AHUZUL FIZIC ASUPRA COPILULUI LA NIVFX FAMILIAL comportamente şi situaţii care indică posibilitatea uno * tratamente care ar fi suportate de către minor (diferite tipuri de ne ^'Jare sau de abuz), dar nu avem certitudinea comiterii lor în prezent utfiile care se ocupă de prevalenţa fenomenului de abuz în populaţie pol d 'ndicii estimative privind ponderea acestor copii. - 1 categoria minorilor exploataţi prin muncă face parte din aceast.i ,nşirare deoarece se referă la includerea copilului în activităţi care dc P^sc capacităţile rezistenţei sale fizice. raport al Institutului Naţional de Cercetare ştiinţifică în domeniul uncii şi Protecţiei Sociale (după Popa, 20.03.1998) prezintă date dup.i Care 5,66% dintr-un lot de familii intervievate au declarat că îşi trimii Unu* sau mai mulţi copii sub 15 ani la muncă, iar 2,83% au evitat sa sPundâ (fară să nege însă). Dintre muncile prestate de copii se indică un Pr°cent de 23,2% de copii care cerşesc, 21,6% încarcă, descarcă sau cară 1Tlarfa, 10,8% spală maşini, 8,6% sunt vânzători ambulanţi, mai ales do Zlare, iar alţii strâng gunoaie, fac curăţenie, muncesc în agricultură sau ^0otehnie. Dintre copiii care muncesc, 53,1% au declarat că muncesc în ţ^Pul anului şcolar, 26,6% chiar în timpul programului de studii, 10,7% 4 rrt^ă că munca nu i-a silit să abandoneze şcoala, dar sunt mult mai Slti, iar 14,4% recunosc că munca i-a împiedicat să urmeze şcoala. ^*4. Pedeapsa corporală ca metodă de disciplinare a copilului c e este pedeapsa corporală? Pedeapsa corporală sau fizică înseamnă folosirea forţei fizice cu in- . j1^ de a cauza un grad de durere sau disconfort, având ca scop dis- p ’^area, corectarea şi controlul, schimbarea comportamentului sau din lrita că este util în educarea copilului. Io * ^er*nta f"izică poate fi cauzată prin mai multe metode, cum ar fi: Vlrea copilului cu mâna sau cu un obiect, ciupirea, trasul de pâr, scu- area etc.

I NSECINŢE PSIHO-SOCIALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI

Dacă în copilărie dezvoltarea copiilor este distorsionată din c abuzurilor fizice în primul rând, dar şi emoţionale ale adulţilor as copiilor, ulterior aceştia vor manifesta o încredere minimă în părinţi general în adulţi, şi se vor caracteriza prin inabilitatea de a tolei taşamentul, apropierea, precum şi incapacitatea de a controla impulsii agresive: funcţionarea personalităţilor ca viitori adulţi poate fi, tl deficitară. Abuzarea fizică a copilului contribuie la realizarea unui zechilibru între principalele activităţi specifice vârstei: hrănire, odili joacă, conduce la un nivel scăzut al stimei de sine şi auto-încredc împiedică dezvoltarea unui sentiment puternic de ataşament faţă tl persoană apropiată şi, nu în cele din urmă, marchează puternic sen bilitatea copilului. „Unele dintre caracteristicile individuale sau de mediu pot totuşi coi stitui factori protectivi care vor permite copiilor să compenseze efecti maltratării. Putem cita ca exemplu de factor de protecţie de mediu: o reţea i susţinere socială în cartier, existenţa unui model dc reuşită şcolară sa implicarea în activităţi sportive. Pe plan individual, abilităţile de rezolvar a problemelor, capacităţile bune de coping (de a face faţă), încrederea î sine şi robusteţea pe planul sănătăţii constituie factori de protecţie (Kimcl şi Shaflfner, 1990)” (Ionescu, 1999: 30). Evident, nu numai prezenţa factorilor de protecţie pot apăra copilul d efectele devastatoare ale maltratării ci mai ales, interacţiunea dintre factorii de risc şi factorii de protecţie va influenţa consecinţele abuzului asupra copilului. De la vârsta cea mai mică, maltratarea are efecte asupra dezvoltării copilului atât pe plan afectiv, cât şi asupra celorlalte aspecte ale dezvoltării şi asupra adaptării şcolare.

99

( I N S I C I N Ţ E PSIHO-SOCIALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI

• > " i f ' lr pe plan afectiv ' >>1 ) 1 1 1 care sunt sau au fost supuşi relelor tratamente manifestă un ţftgttm ni care face dovada lipsei de securitate (Egelandşi Sroufe, 1981; t l- 1 Rosen, Braunwald, Carlson şi Cicchetti, 1985), un tip de ata- >4 «mmii m1 1 pic denumit dezorganizat/dezorientat sau model de tip D. Acest îMMhm ni dezorganizat se exprimă prin comportamente bizare, care apar « fflntlilc cu persoanele care se ocupă de copii, ca, de exemplu, în- tffMp» ii .au blocaje în relaţie. Copiii maltrataţi au, în general, modele de m= mm- ut atipic de tip D (în 80% dintre cazuri, în comparaţie cu mai i Miih .li 20% pentru o populaţie de copii care nu au fost maltrataţi)” * -«ii "ii. Cicchetti, Barnett, Braunwald, 1989, apud Ionescu, 1999: 30). I oprimarea emoţiilor este, de asemenea, influenţată de existenţa mai- tfţtffliii (’opiii maltrataţi exprimă mai puţin afecte pozitive decât ceilalţi tipii opiii abuzaţi fizic exprimă multe afecte negative (Gaensbauer şi Hiriil. I‘)84). Copiii violentaţi dau, de asemenea, dovadă de hipervigilenţă =i HM uNicţii rapide la stimulii agresivi (Levvis, 1992 şi Hennesy, Rabideau, I |n liciţi şi Cummings, 1994). înseamnă că, într-o situaţie socială nor- »«nln, copiii supuşi violenţelor nu îşi adaptează reacţiile faţă de ceilalţi, ca •> iPMdic la episoadele dramatice pe care le-au trăit. în faţa unor abordări «iiiiu ii Ic, copiii maltrataţi vor avea reacţii nepotrivite, de exemplu, de t vlhire (George şi Main, 1979)” (Ionescu, 1999: 32). De asemenea, vor i«tu ţiona agresiv la exprimările emoţionale ale celorlalţi. Mai mulţi autori ^il'lmiază agresivitatea copiilor care au fost martori ai violenţei conjugale lillcr-Perin şi Perrin, 1999). Imaginea de sine a copiilor maltrataţi nu se poate elabora în mod a iii i s I iicător. Steele (1997) şi Kaufman şi Cicchetti (1989) evocă respectul • Ir sine redus şi faptul că aceştia percep o diminuare a competenţelor. ,jn cazul abuzului fizic sentimentele de inferioritate persistă şi la vârsta .uluită. Comunicarea este dificilă, marcată de violenţă. Violenţa este trăită i n o modalitate de schimb, ca un ataşament interpersonal, mai ales dacă a Insi un model parental de agresivitate. Se produce o stranie identificare c i acest model, pentru că violenţa a fost percepută de copil ca un semn al m resului părintelui faţă de el” (JXth ISPCAN European Conference on < hild Abuse and Neglect, 2003).

101

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

După Palacio-Quintin (1991), copiii maltrataţi sc percep ca av multe comportamente negative şi mai puţine pozitive, în compu copiii care nu au fost supuşi unor acte de maltratare. în funcţie dr maltratare, unele variabile intermediare modifică impactul ma asupra stimei de sine: este cazul gravităţii, pentru abuzul fizic ( 1982). „Diferitele experienţe trăite de copiii maltrataţi - faptul de a fi v şi/sau martor al violenţei - contribuie la dezvoltarea unor persoi socialmente anxioase, detaşate, care evită contactele cu ceilalţi s acţionează inadecvat prin comportamente agresive” (Lexvis, D. 0.t apud Ionescu: 32).

Consecinţe asupra celorlalte aspecte ale dezvoltării copilului Alte consecinţe ale maltratării afectează dezvoltarea fizică, mol cognitivă şi de limbaj a copilului, ca şi capacităţile de autonomie, petenţele sociale, achiziţiile pe planul comportamentelor adaptive si sfârşit, capacităţile ludice. „Copiii maltrataţi sunt mai frecvent spitalizaţi din cauza releloi tamente la care sunt supuşi (abuzul fizic). Pe planul dezvoltării fizic observă mai ales impactul vătămărilor în cazul copiilor maltrataţi fi (Ammerman şi Galvin, 1998). Abuzul fizic provoacă efecte neurologice care ating regiunile creierul ce răspund de memorie, de învăţare şi de regularizarea afectelor şi exprimarea emoţiilor (Neuberger, 1997)” (Ionescu, 1999: 32). în ceea ce priveşte dezvoltarea motorie, copiii maltrataţi obţin, I general, rezultate inferioare în ceea ce priveşte motricitatea, în comparau cu copiii de aceeaşi vârstă care nu au fost supuşi maltratării (Fitch, Cadol Goldson, Wendell, Schwartzşi Jackson, 1976; Appelbaum, 1979; Palacio Quintin şi Jourdan-Ionescu, 1994). Ei dovedesc o coordonare mediocrii (Hughes şi Di Brezzo, 1987) şi au deficite perceptivo-motorii (Tartei, Hegedeus, Winston şi Alterman, 1984). Indiferent de controlul evaluării de către părinţi, profesori sau cei de o vârstă cu ei, copiii maltrataţi apar ca având competenţe sociale mai reduse

Mplli copii (Salzinger, Feldman, Hammer şi Rosario, 1991; Tri- " I rklman, Salinger, Rosario, Alvarado şi colab., 1995). Com- i~ o.., i.iIc reduse pot fi puse, fară îndoială, în legătură cu tipul de pul ilt /organizat care îi caracterizează pe aceşti copii. ItHhMiiUl de asemenea o întârziere pe planul dezvoltării jocului. |M • l'*H6) arată că se uită mai mult la televizor copiii mici maltrataţi I| mm- i a studiat (12 copii de la unu la cinci ani şi 12 copii neabuzaţi |N#« ' Ai stă şi din acelaşi mediu socio-economic) decât copiii neţi (le vârstă preşcolară (cu o oră şi jumătate mai mult pe zi). Deci, ii m tlii.iiaţi au mai puţin ocazia să se joace, ceea ce duce la o în- M 8,4 luni a dezvoltării la nivelul jocului, faţă de vârsta reală ţaHI * l nivelul imitării şi a participării)” (Howard, A. C., 1986, apud MRt'i. 1999: 34). Pe lângă acest retard, constatăm că cei maltrataţi mm puţin jocul simbolic şi că preferă jocurile repetitive pe care jurt* a Ringuri (Alessandri, 1991). Mediul familial în care trăiesc proPph/'I iur schimburile în jurul jocului, familiile care maltratează (fie că v.mIm dc maltratare cronică sau trecătoare) oferindu-şi rar ocazia de |f jiu ii ni mod plăcut împreună. Im iiI repetitiv al copilului, scăderea gradului său de creativitate, riu«iMra capacităţii sale de învăţare sunt semne ale regresului în an- .H'MU ,II comportamentului celui abuzat” (Roth-Szamoskozi, 1999: 121).

r

i in fele pe planul adaptării şcolare > lultratarea are consecinţe nefavorabile asupra performanţei şcolare în «tfin.il (Dodge Reyome, 1988) sau, în special, asupra lecturii (Oats şi Hmi nt k, 1984) şi a matematicii (Eckenrode, Laird şi Doris, 1993). Este tnt progresul şcolar. „Se remarcă existenţa unui număr mult mai mare •le |i olari repetenţi.: 50% dintre cei violenţi repetă primul an de şcoală 1 1’»m 1 son şi colab., 1989). în majoritatea cazurilor, aceşti copii nu be- tiflu i.i/a de susţinere familială pentru realizarea temelor, nici de o mo- luutic externă pentru reuşita şcolară” (Erickson, M. F. and colab., apud flilH'Hcu, 1999: 34). ..Adesea copii abuzaţi au performanţe şcolare slabe, ceea ce le scade "lutului în grupul de elevi, reducându-le şansele de integrare şcolară. Le lipsesc resursele motivaţionale de a se mobiliza în vederea realizării lare. Se

H IN I E PSIHO-SOCJALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI

întâmplă ca, în cazul unui copil abuzat în mod cronic retra# acestuia, închiderea în sine, demobilizarea sa să fie atât de pronun încât copilul să creeze falsa impresie a unuia cu handicap mental’ (IU Szamoskozi, 1999: 122). Copiii expuşi la violenţă conjugală prezintă dificultăţi de învăţare duc, de asemenea, la probleme şcolare. Aceste dificultăţi sunt legate ciclul de violenţă la care sunt martori (tensiune, agresiune, remisiu reconciliere) şi climatul de teroare în care trăiesc (Beaudoin şi Turce 1999). „Acest bilanţ al studiilor referitoare la impactul maltratării asii dezvoltării copiilor mici arată că la copiii supuşi maltratării dezvoltai este afectată de ceea ce au trăit pe plan afectiv, al relaţiilor familia şcolare etc.” (Ionescu, 1999: 35).

Consecinţe pe termen lung ale abuzului fizic Numeroase efecte ale maltratării constatate pe termen scurt nu atenuează pe termen lung. Din contră, de-a lungul anilor, maltratarea produce consecinţe care vor fi asociate marginalizării persoanei. „Aii lescentui nu se va simţi bine cu sine însuşi şi va avea comportament antisociale. Va avea mai des tendinţa de a avea probleme legate de con sumul de droguri sau alcool, tulburări alimentare, de a se confrunta cu < sarcină în adolescenţă, de a fi delincvent, de a se prostitua etc. (Latimei 1998)” (Latimer, 1998, apud Ionescu, 1999: 35). „Ataşamentul dezorganizat trăit de copilul maltratat se regăseşte la adult, care are ataşamente ce dovedesc lipsă de siguranţă - descrise drept patologie relaţională de Cicchetti (1990). în relaţiile de dragoste pe carc le trăiesc sunt în mod frecvent subiecte de violenţă conjugală. Pentru că nu au avut modele educative adecvate, atitudinile parentale ale acestor adulţi sunt nepotrivite” (Ionescu, 1999: 36). Observăm tendinţa de a reproduce ciclul intergeneraţional al maltratării (Ethier, 1992). Această tendinţă a fost constatată referitor la mamele violente (Cappel şi Heiner, 1990); în prezent, puţine cercetări se referă la taţii abuzatori.

104

H IN I E PSIHO-SOCJALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI

I «>n ti. mţcle abuzului fizic asupra dezvoltării copilului au fost îniimhate. Unii autori consideră că, în urma abuzului fizic copiii au . i\ lumea lor este una imprevizibilă, adesea un loc periculos, iar * MII • IMC ii îngrijesc pot fi furioşi, depresivi şi distanţi. Lângă un părinte | #lt. iii.işamcntul copilului este afcctat, determinându-1 pe acesta să se i a fiind incompetent, neiubit şi de neiubit' (Miflode, 2002: 11 l i Miaturitate prezintă adesea probleme afective (depresie, tristeţe, ttltti'ii-) Iii devin limitaţi în perceperea propriilor sentimente şi în- imi-iiM dificultăţi în interpretarea şi reacţionarea la expresiile emoţionale * *!• alinta. Mi ml l i l e asupra copiilor abuzaţi fizic au identificat atât comportamente ■nivr verbal şi fizic, cât şi comportamente evitante”. Ca reacţie la hhIIm i sau la o problemă copiii abuzaţi recurg la un tip de ostilitate yM'tiln nau fizică sau la obedienţă pasivă pentru a rezolva problema sau mMMim i .şi satisface nevoile" (Helfer, Kempe, Krugman, apud Miftode, flJtU 168). I Hwoltarca psihologică este puternic marcată de abuzul suferit ma- Hilmiiinduse la nivelul comunicării, relaţionării, afectivităţii şi al ni- BIUIMI intelectual. onsecinţele pe termen lung ale diferitelor forme de maltratare sunt, i MIM putem constata, multiple. Ceea ce este îngrijorător e faptul că . - i' .» tind să se cumuleze de-a lungul timpului (Ionescu, 1999: 36). I tic esenţial ca astfel de consecinţe să fie reduse prin punerea în i. M« lică a unor intervenţii, atât tradiţionale (terapie individuală, educaţie tanillială, art-terapie etc.), cât şi inovatoare (familii de sprijin, asocierea MMI multor tipuri de intervenţii, exprimarea emoţiilor prin intermediul i Miuputerului, grupuri de susţinere virtuale). In contextul social actual »«i.i esenţial şi se impune în mod special, utilizarea la maximum a reginelor comunitare şi dezvoltarea factorilor de protecţie individuală sau lnMiilială.

105

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

3.2. Traumele şi consecinţele lor asupra dezvoltării copiilor Relele tratamente au asupra copilului efectele unui eveniment umatic. „In categoria evenimentelor traumatice intră dezastrele naturale, cidentele de muncă, de circulaţie, cele casnice etc. şi vătămările ml ţionate produse de oameni. în această ultimă categorie intiă toate a» violente comise de unii împotriva altora. Garbarino et al. (1992) limitează două categorii ale victimelor unor evenimente traumatice: \ timele primare, care suferă direct de pe urma evenimentului şi victim secundare, care asistă la întâmplări de natură traumatică, exercitate asii unor persoane îndrăgite” (Roth-Szamoskozi, 1999: 106). Victimă primară este copilul accidentat grav de către un coleg, copi abuzat fizic (sau sexual), copilul bolnav care nu este dus la medic, dolescenta ironizată continuu de mama sa şi izolată de colegii săi i'K Victimele secundare sunt acei copii care sunt martori ai violenţelor il familie (când, de exemplu, un copil asistă la bătaia cruntă la care MI supuşi fraţii sau mama, sau când sora mai mică asistă la violarea sorei n\ mari) etc.; în toate aceste Cazuri reacţiile copiilor sunt comparabile cu al celor din situaţia de victimă primară, având adesea consecinţe traumatic c „în ultimele două decenii, o direcţie importantă a cercetărilor privind abuzul îndreptat asupra copiilor s-a orientat asupra studiilor clinice pri vind consecinţele violenţei asupra comportamentului lor. într-o ancheta desfăşurată asupra unui lot de părinţi a 3334 de copii, Straus şi Gelle-. (1987) au găsit că la copiii supuşi violenţei tulburările de comportament erau în mod semnificativ mai frecvente decât la copiii care nu au avut experienţe traumatice” (RothSzamoskozi, 1999: 106). Aceste probleme comportamentale ale copiilor abuzaţi au cuprins diferite tulburări de adaptare la cerinţele mediului social: crize de furie (17,5% faţă de 10%), eşec şcolar (16,1% faţă de 6,2%) rău şi neascultător acasă (15,7% faţă de 8%), relaţii de prietenie cu minori problemă (10,9% faţă de 2,3%). „în anul 1980, prin includerea în manualul DSM-1II (revizuit în 1987), s-a recunoscut sindromul de stres post-traumatic (Po*st Traumatic Stres stiUt 1*1 SI)), ca fiind o categorie aparte de diagnostic „oficial" aill In t a/urile copiilor care au suferit experienţe traumatice. PTSD JNWI »t/a de formele acute ale reacţiei la stres (Acute Stres Disorder- M, I. • • tuliiil ambelor sindroame, sunt incluse anxietatea accentuată, IA, depresia, pierderea

K

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

respectului de sine, retragerea în sine, ■pplliimtentele de evitare, de negare, de furie şi cele agresive" (Roth- IH«el /i, 1999: 106). Dacă fenomenele descrise apar în primele patru fiui-uu de la acţiunea evenimentului traumatic şi se rezolvă în această HM'lt) alunei capacitatea de adaptare a organismului copilului a biruit Ulii. mi va suferi de PTSD. Dacă însă simptomele persistă mai mult de ||jii*»« i misccinţele psihice se vor prelungi pentru perioade de timp greu i ffeiHitiinat, adesea - în lipsa unui ajutor de specialitate - pentru toată Iii Itmcţie de persistenta stresorilor, Terr (1991) deosebeşte traumele 1 * 1 • I (rezultat în urma unui singur atac) şi cele de tipul al 11-lea (în urma hm m ni de atacuri). Cele două traume duc la percepţii şi consecinţe pe i*MiiHi lung diferite. Trauma de tipul 1 este numită şi trauma de şoc şi este tMilMiii.i detaliat, dc obicei ea este consecinţa unui singur eveniment ifftiiiiiilic. O traumă de gradul al 11-lea este o traumă durabilă care poate IV9M drept consecinţe negarea şi anestezia emoţională; frecvent apar de- ilizarea şi disocierea” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative So- mI. 2002:45). Adaptarea la traumă se realizează prin intrarea în funcţiune a me- Imimnelor de apărare. Copiii se străduiesc să uite de traumele lor cronice, M evite să se gândească la ele sau să vorbească despre ele. Diminuarea im. livităţii la lumea exterioară şi insensibilitatea psihică (încremenirea) «M i iimificaţia desensibilizării în faţa durerii provocate de abuz. „In literatura sunt descrişi o serie de factori care influenţează gradul de • Mimatizare. Aceştia sunt: • Expunerea la traumă. Cu cât persoana este mai implicată în eveni- ni'iitul traumatic şi expusă o perioadă mai lungă de timp, cu atât este mai M i a i e riscul dezvoltării unei psihopatologii. • Relaţia cu victima. Relaţia cu victima este unul dintre facM mai importanţi asociaţi traumei psihice. Cu cât mai apropiată este cu atât mai mare este riscul de traumatizare. • Severitatea stresului. Nu numai răspunsul imediat la un evenj stresant influenţează capacitatea de răspuns adaptativ. Studiile ar aceia care manifestă reacţii severe (exemplu: atacuri de panică sociere) prezintă un risc mai mare de traumatizare. • Perceperea ameninţării. Impresia subiectivă a individului Ai •

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

evenimentul traumatic poate fi mai importantă decât evenimentul în l Astfel, persoanele care percep evenimentul ca extrem de ameninţător dezvolta reacţii traumatice” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternativr I ciale, 2002: 45). Consecinţele actelor intenţionate de violenţă orientate împotriva copil nu se restrâng, aşadar, numai la nivelul fizic al vătămării produs* se extind la nivelul psihic, transformându-se în leziuni greu de vinde care pot afecta chiar structura creierului infantil. „Actele intenţionate de violenţă subminează încrederea fundameni a copilului în umanitate şi poate crea o inabilitate pe viaţă de a dezvul relaţii apropiate, de încredere” (Garbarino et al., 1992)” (Garbarino, l al., 1992, apud Roth-Szamoskozi, 1999: 109). Simptomele care caracterkează tulburarea posttraumatică transpun plan psihic şocul violent, pătrunzător, generalizând astfel efectele asupra întregii personalităţi.

3.3. Copilul în situaţia de maltratare Abordarea acestei tematici se poate realiza din două puncte de vedere] care vizează: • trăsăturile înnăscute ale copilului care afectează şi sunt afectate dc| situaţia de maltratare; • percepţiile şi reacţiile copilului legate de situaţia de maltratare. Ho înnăscute ale copilului I in .1 1 . copil este unic» - există numeroase diferenţe temperamen- tott* noii născuţi. ' tun., i (1968) face următoarea clasificare a copiilor: 9 (-ujnIul dificil; I t .>|.llul de care te poţi apropia cu greu; I Hijtilul cuminte ” (Killen, 1998, apud îX!hISPCAN European Con- -m**• hrvcting Child Abuse and Neglect, 2003). Ih mnlinuare ne vom opri asupra extremelor: „copilul cuminte” şi t»it.il dificil”: i H f i l i d cuminte: • iiimiifestă o anumită regularitate în comportament (fapt pentru care ii. - |.i• -vizibil); • n iu (ionează pozitiv la noi stimuli;

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

• abilitate de adaptare la noi schimbări (de mediu, alimentare etc.); § intensitate moderată a reacţiilor sale. i x f t i l u l dificil: • no un somn şi obiceiuri de viaţă neregulate; • m ceptă cu greu noul tip de hrană ce i se oferă; • se adaptează cu greu sau deloc la schimbări; • prezintă reacţii negative şi intense. I »lr uşor de imaginat modul în care aceşti factori constituţionali de iii copilului trezesc în părinţi reacţii diferite. Astfel: • copiii cuminţi le oferă părinţilor sentimentul de a fi nişte părinţi buni, le dau convingerea că lucrurile vor merge bine - „cerc bun”. • copiii dificili au nevoi diverse, greu de intuit şi de satisfăcut de (♦diluţi, care stabilesc cu copilul intr-un mod dificil o interacţiune pozitivă, * .|>i i are le generează sentimentul eşecului, care ar putea duce la formarea tniii cerc vicios. Aici părinţii reacţionează in mod negativ la acţiunile M|ijlului, iar copilul care înregistrează atitudinea părinţilor devine mai .Itlicila şi prin aceasta întăreşte reacţiile negative ale părinţilor. . ! ste însă cunoscut faptul că în general: • copiii dificili care sunt îngrijiţi de mame sensibile vor prezenta o .1. /voltare normală, iar • copiii cuminţi, cu potenţial, care vor avea o îngrijire nec punzătoare şi lipsită de afecţiune vor prezenta o dezvoltare sărăcăcio (Killen, 1998). Capacităţile înnăscute ale copilului vor afecta: • comportamentul de ataşament al copilului; • interacţiunea cu mediul; • dezvoltarea sa ulterioară. Alături de anumitele trăsături temperamentale ale „copilului dific prematuritatea şi dizabilităţile fizice sau emoţionale ale copilului, pol li anumite condiţii factori provocatori ai situaţiilor abuzive. Percepţiile şi reacţiile copilului legate de situaţia de maltratare Strategii de supravieţuire Percepţia împrejurărilor Copilul va dezvolta sentimente de încredere sau neîncredere faţa mediu în funcţie de modul în care nevoile sale de bază, cele emoţiona precum şi cele

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

fizice sunt sau nu satisfăcute. „Copilul care este expus maltratărilor în timpul primilor ani ai vicţ va dezvolta un ataşament nesigur faţă de părinţi şi va avea dificultăţi i stabilirea încrederii în ceilalţi. Pe-măsură ce va creşte, îşi va crea o imagii negativă atât despre lume cât şi despre sine. El va interpreta şi percei mediul în baza experienţelor trăite în propriul cămin. Dacă copilul îşi va rezolva conflictul de bază al dezvoltării pe varianln neîncrederii, abilitatea sa de a rezolva viitoarele conflicte într-un mod pozitiv, va fi mult redusă” (Killen, 1998: p. 85). Probleme de dependenţă Situaţiile de maltratare sunt caracterizate printr-o satisfacere inadec vată a nevoilor. Insatisfacerea nevoilor creează probleme de dependenţa care se dezvăluie cel mai adesea în două moduri diferite: o dependenţii deschisă şi una defensivă. Dependenţa deschisă se poate manifesta ca o tendinţă constantă spre contacte fizice, comportament de căutare a atenţiei, preocupare pentru controlul şi stăpânirea altora, încercări permanente de a mulţumi şi de a fi acceptat de către părinţi. * Dependenţa defensivă se manifestă ca o independenţă excesivă şi o retragere emoţională, atât faţă de părinţi, cât şi faţă de alţi adulţi.

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

feentlA dependenţă defensivă se poate prezenta ca o atitudine rece şi in care copilul pare să se poarte ca şi cum nu i-ar păsa de nimeni. If.h I i i de suferinţă în separare ^1 *1 1 / (1946) şi Bowlby (1960) au realizat primele descrieri legate de copiilor care se instalează în momentul separării acestora de ■Htill I stc, de asemenea, interesantă descrierea reacţiilor copiilor mici I) timpul spitalizării Iară părinţi, atât timp cât sunt avute în vedere si- miinl* de maltratare. în aceste situaţii este posibil ca profesioniştii să diferite explicaţii pentru faptul ca în situaţiile de maltratare prezintă în mod surprinzător atât de slabe reacţii când sunt mutaţi 4in > »m*lo lor (în instituţii, familii foster). Notele de caz cum ar fi: „s-a tdapiui foarte repede” sau „pare a fi fericită şi nu întreabă niciodată de OMimi sii” pot fi interpretate ca un semn al adaptării şi sunt considerate ca firml u*surse ale copilului, însă o asemenea lipsă a reacţiilor dramatice la i-l*iIul care este mutat din propria familie poate arăta căt de vătămat este copil” (Killen, 1998: p. 88). Anxietatea şi agresivitatea copiilor aflaţi în situaţii de maltratare pot fi «♦I^km copleşitoare. Aceşti copii îşi trăiesc anxietatea în situaţii concrete *1*-il>u/ şi sunt anxioşi în legătură cu situaţii abuzive ce pot apărea în Mini, anxietate ce poate deveni cronică. Ei fac faţă sentimentelor lor în mi* hIm i diferite. Agresivitatea înseamnă pentru mulţi cea mai bună metodă -I- -iparareşi mulţi dintre ei au învăţat acasă cum să se descurce în situaţiile jiniMematice, fiind agresivi. Acei copii care au fost supuşi abuzului fizic =>• .mită a fi mai agresivi faţă de ceilalţi copii care nu au fost crescuţi îmtr- •m mediu violent. De asemenea, agresivitatea manifestată la vârsta adultă |Ht,iie 11 observată încă din primii doi ani de grădiniţă (Jacobson şi Straker, r>X2). Aceşti copii 1 1 1 loc să-şi canalizeze agresivitatea înspre proprii l"inn(i, o revarsă asupra altor persoane. Astfel, observăm că cei mici piuau comportamentele părinţilor de la o vârstă foarte mică. Unii copii niit riorizează anxietatea şi agresivitatea devenind autodistructivi, de- pHinaţi, retraşi şi evitând contactele cu ceilalţi. Disocierea Se pare că, în general, copiii folosec mult mai des decât adulţii dini K ierea ca mecanism de apărare pentru a se proteja de consecinţele psihice ale traumelor suportate (Putnam, 1993). Folosirea disocierii şi

Bl

110

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

o 112

„nararea secretului

---------.L.u..ui - intre cunoaştere şi intervenţie I ninsucinîe psiho-soc

-1°ialitatea $ P ' ţnţe\ege situaţiabit în încercarea e a Uce compor amintirile abuzului. Astfel amnezia totală un 71 persista ,unt asau chiar ani ‘°,a,ă «^e^P«un abuzului „ depun un efor, deosebU m sau parţială abuzului pi “\ ninii ° - —--------------------------------------------------------------------------------------------‘o' ' situatele S“expîice compor- acesta într-< • . i • . , , I că exnerientpU , Q im . . niaseze pe acesta într-o j _ — Unu pretind 1 C P / allă. Ei încearcă sa interpret • persista luni sau chiar ani. repetate SUnt rear in ca Puţin complet decât un singur epîsodT^ ™ntite Apelul agresorului într-un mo ^^ întreaga responsabilitate şi care a suferit abuzuri repetate poate fi Hi matlc (Terrly 88)- Un cJ E.ii.n bună, în timp ce copilul ia a P ■ cognHivi a copilului, sa-şi amintească ce s-a întâmplat decât un colT“ ^ pu,in Capit ''ll,cesul de ‘"^TLiUn , de abuz flzic abuz sexual, in o singură dată. P care a fost expus abuzul A|g*i. lucruri s-au observat at al ar n P ^ ^u i lumii aduUe faptul că sunt s, (.,(ll|c abuzului de alcool ^^Urcpt^neţnc.derea». şi de sim ton amintirile abuzului. Astfel amnLT^ ^ 3 86 eMbera __ de simptomelL feun n anxietăţii 5* negării crează copilului posibilitatea de a seP elibera

singură dată.

v,;î

deose

-

Deprimarea I „Depresia copiilor poate fî adesea observată în jocul lor. Copiii 4 nevoie să se joace, ei se joacă pentru a se distra, dar şi pentru a învăţa. I timpul jocului ei trăiesc diferite experienţe. Mulţi copii aflaţi în situaţii . VI - Specificul intervenţiei în cazul copilului abuzat........................................139 I valuarea iniţială..........................................................................................................199 I. Necesitatea protecţiei copilului abuzat şi principiile protecţiei copilului...........139 Evaluarea familiei........................................................................................................204 (».2. Modelul intervenţiei sociale în reţea şi rolul reţelei P sociale în cazurile de abuz Ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abuzul?............................208 .................................................................................................................................143 rinillicarea intervenţiei.................................................................................................209 1 t Itcţeaua socială de relaţii a familiei abuzive...........................................................142 Studiu de caz nr. 3........................................................................................................211 6.3.Etapele specifice în investigarea cazurilor de abu/ asupra copilului......................155 Prezentarea generală a problemei.................................................................................211 jiu»'^isfrarea cazului.....................................................................................................157 Evaluarea familiei........................................................................................................219 | » i l valuarea iniţială...................................................................................................157 Dezvoltarea copilului...................................................................................................219 Tabel. 6.3.6.1. Model de evaluare a abuzului fizic, după Walku. 1988.......................170 Studiu de caz nr. 4........................................................................................................224 * i t Hilective şi dileme în protecţia copilului şi prevenirea abuzului..........................174 înregistrarea cazului.....................................................................................................226 I Diluarea familiei........................................................................................................188 Mm ea fizică şi psihică a copiilor în urnia evaluării....................................................232 Funcţionarea actuală a familiei....................................................................................189 Dezvoltarea copilului...............242

Intervenţia.........................246 Intervenţia.....................................................................................................................194 Studiu de caz nr. 5........................................................................................................249 T valuarea finală...........................................................................................................195 Dezvoltarea copilului...............253

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE

Concluzii..........................................................................................................................7 115

Cap. VIII - Percepţia ieşenilor asupra cauzelor violenţei asupra copilului......................8

întrebarea nr. 11....................12 I—...................................................................................................................................12 Concluzii generale..........................................................................................................31 Bibliografie.....................................................................................................................34 itii-iiic grade de retard în dezvoltarea neurologici ij##voltarea psihomotorie. Acestea pot fi observate viaţă (Appelbaum, 1980). I'robleme de învăţare Având atât probleme de concentrare a atenţiei, cât şi întârzieri de d##vollare este inevitabil ca aceşti copii să prezinte diferite tipuri şi grade i piobleme de învăţare. Trăirile lor în relaţiile cu alţi copii şi adulţi sunt •mu tcristice poziţiei de apărare. Retardul mental < ercetările făcute asupra copiilor care au fost expuşi abuzului fizic au ui.it o apariţie relativ mare a retardului mental la aceşti copii. O parte a de natură organică, dar poate fi, de asemenea, şi rezultatul conil-părinte. Poate fi cauzat atât de leziuni cerebrale, sub*----

„Cei care aparţin primului grup se comportă astfel încât să maepniii .iscă dorinţele şi aşteptările adulţilor. Ei sunt adesea hipersensibili la

semnalele trimise de adulţi, semnale legate de modul în care copilul ar

trebui să se comporte. Aceşti copii folosesc o mare parte din resursei proprii pentru a face faţă acestor aşteptări” (Killen, 1998: 101). Cei cai aparţin celuilalt grup prezintă un comportament continuu provocator agresiv, distructiv şi hiperactiv. Dacă vom pătrunde în spatele acestot aparent diferite strategii de supravieţuire vom descoperi aceleaşi sen timente de neajutorare, vinovăţie, confuzie, axietate, mânie, goliciuni sufletească, deprimare şi agresivitate. „După Killen (1996), la rândul ei, supradaptarea se poate manifesta în diferite forme. în cazul copiilor cu un comportament supraadaptat, supracontrolat, ea a pus în evidenţă: • grupul copiilor care îşi duc cu bine la îndeplinire sarcinile, sunt luptători activi şi „înving”, nu se lasă compleşiti de abuz; • grupul celor care adoptă rolul de a avea grijă de părinţii lor; • copii care se străduiesc să nu iasă în evidenţă şi de aceea sunt retraşi, pasivi” (Roth-Szamoskozi, 1999: 124). Dintre comportamentele explozive, impulsive (acting out) au fost identificate tipurile: • agresiv • distructiv • fără odihnă • de măscărici Această clasificare nu înseamnă că un copil va prezenta doar una sau alta dintre aceste manifestări, ele putând alterna, în funcţie de situaţia de fapt sau de starea emoţională în care se află copilul. De exemplu, copilul de obicei tăcut şi retras poate prezenta uneori comportamente impulsive, cu explozii de furie împotriva unui coleg; copilul pasiv poate deveni autoagresiv, făcând o tentativă de suicid; copilul maltratat deosebit de dotat, creativ, ambiţios, poate renunţa dintr-o dată la planurile sale şi poate prezenta comportamente antisociale. După Killen, strategiile de supravieţuire adoptate de copiudepind de tipul de temperament, de nivelul de dezvoltare fizică, de sensibilitatea lor, creativitatea şi capacitatea lor intelectuală. „Strategiile de supravieţuire şi stăpânire a situaţiei reprezintă modalitatea copilului de a face faţă situaţiei de maltratare, de a se apăra atât l»n|M»iiiva propriilor sentimente, cât şi a mediului înconjurător. Cu ajutorul ii • *»ior strategii ei îşi asigură un anumit control asupra situaţiei sau în cel m i d i iau

i liNHHCINŢU PSIHO-SOCIALE ALE ABUZULUI FIZIC ASUPRA COPILULUI

I

caz, o iluzie a controlării situaţiei" (Irimescu, 2002). i oncluzii l'ontru profesionistul implicat în investigarea situaţiilor de rele tra- Mmrnte împotriva copilului şi în acordarea de suport copilului şi familiei In le sau cclor care-1 îngrijesc este foarte important ca simptomele descrise Hiiciior să fie recunoscute. „Deşi aceste simptome se regăsesc şi în alte Miulroame clinice decât al celor ce derivă din maltratare, ele rămân totuşi Indicatori care trebuie să-l facă pe profesionist să ridice problema posibilităţii maltratării copilului şi să analizeze cu grijă această posbilitate” i l'otli-Szamoskozi, 1999: 126). Un prim scop al analizei simptomelor este acela de a stabili diag.... icul corect privind cauzele care se ascund îndărătul unor schimbări în • ninportamentul unui copil. Scopul final este însă acela de a ajuta copilul mi depăşească situaţia dificilă în care se află ca urmare a supunerii sale la ate, formele severe"]0^62' Maria’ 1999: 0) jn maltraNl| d Spe ™e de omisiuni a7edue SUnt dc C i ° “‘" r acţ,uni ca un asupra dezvoltării ner re pot avea con. ■ ’ 8

fo

De obicei, insă, copilu,uf. aVCa COnsec,D'e foar.e grav, CSte mai u in hrană, dar insuficient/ P * evidentă* eonii i • • plâns din cauza foan lnadecv ată calitativ sau m* " A Se acor(,A nu se simte bin^ei’ este înffiT" °b°Sil * SaU este ,uat o anumită înf/ ^ derâdere în r ha,nc neP°ti*ivite, în ficientă, după cum ment^ dm P3rtea Părintilor, aceasta*^|ate» prirncşto, le«tionează ,nsa ,nsi Killen K ' 11

3

4.3. Situaţia neglijării copilului în România I»» «nul 2000, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Acolaborare cu CURS şi cu asistenţă tehnică din partea Orga- pi Mondiale a Sănătăţii, au efectuat un studiu cu privire la fenomenul şi neglijării copilului în ţara noastră. Im urma acestui amplu studiu s-a constatat că neglijarea fizică, re- #hMhi i din iresponsabilitatea sau incapacitatea familiei de a asigura co- #1*11 Imnurile necesare unei vieţi decente la nivelul standardului mediu filei* ni |>e ţară are valori foarte ridicate în România” (Revista de Asistenţă ŞHH'ila nr. 1/2003: 40): părinţii din 62% din gospodăriile cu copii au Iteltiiiii că nu pot asigura alimentele de bază pentru întreaga familie şi Pil i.i nu pot asigura copiilor bunurile necesare. Rezultatele acestui fHMiliii sunt confirmate de studiile ample asupra fenomenului sărăciei din Mi... mia. în Raportul Naţional al Dezvoltării Umane - România, 1999, st> t < însemnează o rată a sărăciei de 31% pe total ţară, rată ce ajunge în filtil gospodăriilor cu 3 copii la 60%, iar în cazul celor cu 4 copii şi mai hn»l|i la 80% (raportul citat, p. 45). Unele din consecinţele grave ale IMbici situaţii se reflectă în proporţia de 3,5% dintre gospodării care au |pt evacuate din casă cu copiii şi 7% cărora le-au fost oprite gazele sau 4|M pentru că nu le-au putut achita. „Este firesc deci să recunoaştem că It-mi lip de neglijare se regăseşte adesea în familiile sărace, în care părinţii Hn irusesc să obţină cele necesare unui trai decent al familiei, incluzând |h i dementele esenţiale ale alimentaţiei, ale condiţiilor de locuit, ale '• iimentaţiei care să acopere nevoile biologice de bază ale copiilor” iMnlhSzamoskozi, 1999, pp. 81-82). Părinţii cu un venit minim sunt forţaţi de situaţia în care se găsesc (lipsa unei locuinţe adecvate, imposibilitatea de a cumpăra alimentaţia potrivită) să nu ofere, în ciuda felinelor lor intenţii, suficientă îngrijire fizică copiilor lor. Extrapolând în populaţia totală proporţia gospodăriilor în care sa produs abandonul • “Pilului (0,4%), rezultă că numărul acestor gospodării este de 12.000. In privinţa neglijării medicale ca formă a neglijării fizice, se apreciază tfl aceasta are valori destul de mari dacă luăm în considerare consecinţele |r»m* pe care le poate avea acest tip de neglijare asupra sănătăţii şi dezv oliflrii armonioase a copilului. 123

122

Nl'( iLIJAREA - FORMA SPECIFICĂ DE MALTRATARE A COPILULUI

I

NEGLIJAREA - FORMĂ SPECIFICĂ DE raf MALTRATARE ^ «cul A COPILULUI

4.3.1. e , 8 ijare fi/ică

Abandonarea unor copii (3,8%) Familiei i-au fost oprite utilitătilc pe motive dc ncplală (7,1%) Familia a fost evacuată din casă cu copii (3,5%) l’ârintii nu pot asigura alimentele dc ha/â pentru întreaga familie (62,3%) Părinţii nu pot cumpăra copiilor $i _ alte lucruri dccit cele strict necesare, pe care accstia şi le-ar dori (85,1%) _j Părinţii nu pot asigura copiilor bunurile necesare (77,2%)

93

0

1. Copil cu acces limitat la resurse economice sau sociale Părinţii dtte: copiii la C(1„, suficient sau deloc nir°4lc medicale l P

° " ^Păna la 1 an (\ 3.9%)

‘ * Piua la ioni (30,1 %) l0f) au

'“1*4-l8 ani *21.1%) Părinţii nu Copilul nu dus copiii la vaccinare, dejt au fost anunţaţi (5,1%)

ci este trai a?^lc corisultat dc un doctor,

0>f

. ~!

*«ulie(ll,l%)

Copiii sunt tra, persoane 4 11 cu leacuri babcţti dc i n ««a familiei (0,8%)

2. Neglijare medicală Copiii au suferit diverse accidente mai grave (8,4%) intoxicare si/sau otrăvire substanţe (0,4%) g

căderi de la inaltime(etaj, gard. pom ..) (0,5%) accident de maşina (0,2%) Arsuri, opariri CI ,7%) lovit de diverse obiecte sau animale (0,6%) fracturi, entorse (4.6%) paralizii, pareze, handicapuri (0,3%)

3. Lipsa sau insuficienta supreveghere

124

2) 3D

100

imporţi 1 Ic înregistrate în sondaj pentru familiile care nu îşi duc copiii tt*ilio«lc medicale la diferite grupe de vârste se situează între 14% şi IH Cuina proporţie referitoare la copiii până la un an este destul de feniii hi poate fi unul din factorii care contribuie la plasarea României § plinul loc în Europa în privinţa mortalităţii infantile” (Revista de n|.i Socială nr. 1/2003: 41). O parte din părinţi nu conştientizează s• 11 ii iciită măsură pericolul pe care îl poate reprezenta pentru sănătatea ncvaccinarea împotriva unei boli grave, chiar în situaţia în care «.«h.m •munţaţi (5,1% dintre familii), ceea ce ar putea afecta circa 250.000 f.|iii, sau tratarea empirică în familii în locul unui consult de spe- tidllinir (11%), chiar dacă serviciile medicale pentru copii sunt gratuite. Mal mult, circa 1% din gospodăriile populaţiei apelează la tratamente cu mi mi „băbeşti" pentru vindecarea copiilor. împlinirea, nerealizarea, nefericirea unui individ, dar în acelaşi timp ■* .mma o pierdere la nivelul întregii societăţi” (Popescu, Muntean, rmK 40). Kcacţia şi structurarea personalităţii copilului, care creşte într-o at- itmileră violentă nu este uniformă pentru toţi indivizii. Intervine aici lpimmcnul de rezilienţă al copilului, care-i va face pe unii dintre ei, câţiva mm puternici, mai norocoşi, să facă faţă forţei distructive a violenţei • i"incstice şi să scape mai puţin marcaţi. Este însă o şansă pe care o au • l".w unii copii şi în virtutea căreia nu poate fi neglijat efectul nociv al ' micuţei domestice asupra dezvoltării noilor generaţii. Intr-un studiu amplu condus de Hetherington ct. al. s-a alcătuit o ie- inihie a gradului dc suferinţăşi consecinţe nefaste a calităţii vieţii familiei Mupra dezvoltării copilului. „S-a constatat că: • suferinţa cea mai intensă şi cu repercursiunile cele mai severe o l'iovoacă familia monoparentală maternă în care continuă conflictele, după H parare; • suferinţă intensă trăiesc copiii aliaţi în familii aparent organi/ unite, dar cu numeroase conflicte; • situaţie mult mai bună o au copiii care trăiesc în familie moi parentală maternă, fară conflicte; • cea mai bună situaţie o au copiii care trăiesc cu ambii părinţi, conflicte" (Muntean, 2001: 50). Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi condi fizică ce-i fac uşor de recunoscut. Ei prezintă: • Probleme fizice, boli inexplicabile, expus la accidente în casa înafara casei, dezvoltare fizică mai lentă; • Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită. Simţământ ( culpabilitate, frică de abandon, izolare, frică de răniri şi moarte, manie, • Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparaţii c viaţa mai fericită a colegilor; 132

• Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunii celorlalţi, probleme cu somnul, enurezis, bătăi, fuga de acasă, sarcini Iu vârste mici, mutilare, consum de alcool, droguri, comportament defensiv şi minciună; • Probleme şcolare: neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în per formanţele şcolare, lipsa de maniere sociale, lipsa de concentrare; • Identificare cu eroi negativi. Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderilor şi a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei.

133

5.3. Familia - cauza în neglijare sau resursă în prevenirea ei ? I nmilia este instituţia socială cea mai des întâlnită în societatea 1110- temn Existenţa ei implică însă şi „riscuri”. Dezideratul social ne cere muia să ne formăm o familie nouă, şi fiecare din noi suntem membri *i itiniiliei de origine. însă cinc ne învaţă cum să ne formăm o familie, ce fHIMI I s;i adoptăm? » unform teoriilor de învăţare, noi suntem de mici instruiţi într-o mani* ni ludirijată în acest sens, copiind modelele de comportament din jurul •ti im, care pot fi mai mult sau mai puţin adecvate. Una dintre cauzele uii sunt tocmai aceste proaste comportamente pe care tindem să le ft>|Moducem” (Revista de Securitate Comunitară, Anul II, nr. 5/2002: 70). .| cialişti, aduse la cunoştinţă practicienilor şi impuse prin legi, în gc»i suprem al oricărui stat şi al lumii întregi de a-şi proteja noile generalii formularea acestor nevoi şi a resurselor necesare satisfacerii lor impus familia în atenţia specialiştilor, în ultimii 40 de ani. Familia cu identificată ca fiind cel mai propice mediu de dezvoltare a copilului Uneori apare o oarecare fetişizare a noţiunii de familie. în realitate, n întotdeauna întâlnim familii foarte bune şi părinţi foarte buni. Dovada constituie frecvenţa cazurilor de maltratare a copilului atât în familie, < şi în instituţiile construite pe baza modelului familiei. „Diverse teorii privind familia şi funcţionarea ei au condus la for mularea unor paradigme ce pot fi utile specialiştilor echipei multiilin ciplinare chemate să intervină în situaţii de abuz a copilului. Prin con fruntarea lor, poate fi negociată strategia cea mai adecvată unei situaţii date. Abuzul şi neglijarea copilului implică mediul de viaţă al copilului luni in totalitate. In anumite situaţii de excepţie, în cazul copiilor abandonau sau orfani, familia este înlocuită cu servicii dezvoltate de sistemul dc protecţie a copilului, iar funcţiile părintelui revin personalului care în grijeşte copilul” (Ionescu, 1999: 126). Abuzul copilului reprezintă aşadar un proces interacţional şi mulţi- factorial (Killen, 1993). Intervenţiile se vor axa pe interacţiunea mulţi plilor factori identificaţi de intervenienţi ca participând la producerea menţinerea situaţiilor de maltratre a copilului. De aceea, o strategie e- clectică răspunde cel mai bine intereselor copilului victimă a abuzului $i aflat în procesul de reabilitare. „Consecinţele abuzului ating toate laturile bio-psiho-socio-culturalc ale fiinţei umane şi reprezintă, în acelaşi timp, încălcarea drepturilor co pilului (Miftode, 2002: 180). De aceea, în elaborarea strategiilor dc intervenţie trebuie să se ţină seama de toate aspectele existenţiale ale copilului victimizat: psihologice, sociale şi culturale şi, în acelaşi timp, sa aiba un aspect corectiv pentru agresor şi de reabilitare pentru familia care a constituit mediul de producere a situaţiei abuzive. „In ultimul deceniu se susţine din ce în ce mai clar şi mai argumentat ideea că serviciile de protecţie a copilului trebuie să lucreze într-o relaţie I» |Miilrneriat cu părinţii, nu împotriva acestora: asistentul social şi pă- JgM, .a aibă o „agendă” comună, cu scopuri convenite împreună şi clar fuiiiMilaie, în

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERI: ŞI INTERVENŢIE

vederea rezolvării problemelor familiei'' (Aldgate, 1997, gM1 icc sau private de ocrotire socială, fie de către tribunale, autorităţi nilministrative sau de organe legislative, intersele superioare ale copilului iu luiie să fie luate în considerare cu prioritate (articolul 3). Modul în care n Hocietate pune în aplicare acest principiu demonstrează preţuirea reală -ii oi dată viitoarei generaţii. Aceasta presupune, totodată, principiul înţelegerii copilului ca o per• nuditate unitară, cu un ansamblu de nevoi interrelaţionale. Satisfacerea Mirstor nevoi depinde de persoanele din mediul copilului şi de serviciile medicale educative şi sociale create de societate. Perspectiva „ecologică” se referă la înţelegerea dezvoltării umane în . mirul contextual propriu, punându-se în evidenţă legătura dintre individ, liimilia sa şi mediul social, din această perspectivă, situaţia copilului nevoile sale, sunt analizate în contextul cultural şi social al familiei din • are face parte. Problemele legate de creşterea copilului în familie, abuzul IM neglijarea) copilului sunt privite în ansamblul problemelor familiei, i u intervenţia la nivelul uneia dintre componentele sistemului este a- nalizată prin prisma acţiunii acesteia asupra celorlalte componente ale sistemului. Perspectiva competentei clienţilor se referă la punerea accentului capacităţile copilului şi cele ale familiei. Pentru munca în familia u copil aflat în pericol trebuie descoperite resursele părinţilor, ale celorl membri ai familiei, ale grupurilor de auto-ajutor etc. Această perspeci mai înseamnă implicarea clientului - respectiv a copilului - în toate . stabilirea de acorduri cu familia pentru reducerea factorilor de risc; 10. evaluarea permanentă a situaţiei şi a evoluţiei intervenţiei; 11. hotărârea momentului închiderii cazului. Ne confruntăm, de obicei, cu familii care sunt cunoscute de mai multe (ci vicii. Posibilităţile pe care fiecare profesie le are pentru observaţie variază datorită diferitelor roluri şi servicii. O evaluare comprehensivă depinde de integrarea observaţiilor disparate. Acest proces necesită înţelegerea funcţiilor .şi obiectivelor prin

147

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

cipale ale diferitelor servicii, contextul legilor cu care operăm şi |» sibilităţile şi limitările pe care le oferă acestea. „Asistenţii sociali au nevoie adesea să coopereze cu alţi profesiom pentru evaluarea anumitor aspecte ale situaţiei de îngrijire a copilului ataşamentului său faţă de părinţi şi posibilii părinţi de plasament. In familiile în care copilul este expus abuzului sexual, fizic, este 11 cesar ca instituţiile de sănătate şi cele sociale să coopereze cu poliţia sistemul legal” (Killen, 1998: 291). Tratamentul familiilor abuzive solicită o cooperare intermediară vasiu A trata singur o familie în afara cadrului oferit de instituţii este un do ziderat greu realizabil. Cooperarea cu diferiţi profesionişti în cadrul protecţiei sociale pentru copii este foarte importantă. „Este nevoie de o gamă largă de abordări terapeutice la care pot con tribui multe grupuri profesioniste. Aceste abordări cuprind sprijin moi al şi ajutor din partea asistentului medical, ajutor acordat de consultantul sau supervizorul din casă, tratament în grup pentru copii şi părinţi, tra tament individual sau familial, până la tratamente în instituţie, abordări in reţea, tratament medical şi plasamente în alte familii etc. Cooperarea între servicii are o funcţie importantă în faza preocupării, a evaluării şi în faza tratamentului. Cooperarea va fi diferită în faze diferite ale tratamentului” (Killen, 1998: 291). Nici un profesionist luat izolat nu-şi poate asuma responsabilitatea girării unui caz de maltratare a copilului, în care există riscul frânării dezvoltării, al stopării sau al regresului şi chiar al morţii copilului victima Fiecare membru al echipei este în acelaşi timp reprezentantul unui serviciu, astfel încât funcţionarea echipei multidisciplinare implică o intervenţie la nivel inter-instituţional. „întâlnirile echipei se planifică prin plănuise intervenţie care este un document al intervenţiei produs de echipă. întâlnirile au rolul de completare reciprocă a informaţiei asupra intervtnţiei şi în acelaşi timp de armonizare a acţiunilor şi de concentrare a lor. Aceste întâlniri, şi mai ales concluziile lor cu privire la procesul de intervenţie, sunt consemnate în procese-verbale care vor rămâne în dosarul cazului, la dispoziţia membrilor echipei care doresc să îşi verifice informaţiile” (Ionescu, 1999: 154).

152

SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

I ulc însă un risc major ca activitatea echipei, bine selecţionată şi tepgAtită, să devină abuzivă pentru copilul maltratat. Este un aspect care »»lt . t lupa trebuie să îşi organizeze în aşa fel planul de intervenţie încât •• l.tiarca copilului victimă să se facă faţă de o singură persoană membră a fri lupei. ..I)e aceea, planul de intervenţie şi activitatea de caz elaborate dc nliipa interdisciplinară trebuie să aibă în vedere câteva principii" (Io n i m u , 2001, apud Miftode, 2002: 181): I tica relaţiei în echipă - gestionarea informaţiilor este mai grea atunci • And ele sunt împărtăşite unui grup - lipsa discreţiei este o traumă pentru topilul abuzat, iar discernământul actorului social în stabilirea circumstanţelor în care el va transmite şi discuta date despre cazul respectiv, i('prezintă măsura profesionalismului şi competenţei sale face trimitere la \ dori morale ca dreptul la intimitate şi respect al persoanelor implicate. Confidenţialitatea este o cerinţă expresă pentru echipa în cadrul căreia &e discută cazul. încă de la începutul intervenţiei familia şi copilul vor fi pregătiţi asupra demersului de discutare a cazului în echipă explicându-li- |c scopul şi avantajele acestei proceduri. Ei au nevoie să aibă încredere în membrii echipei, să se simtă liberi de a le încredinţa informaţii şi preocupări şi să se simtă confortabil discutând anumite subiecte. Explicarea diferitelor forme de confidenţialitate (exemple: doctor/pacient, preot/enoriaş) copiilor şi părinţilor contribuie la înţelegerea scopului intervenţiei. Decizia în echipă cere ca rivalităţile şi orgoliile să fie depăşite, iar în ictivitatea lor profesioniştii sociali au mare nevoie să fie înţeleşi, motivaţi si susţinuţi pentru a putea duce povara grea şi plină de încercări emoţionale icprezentată de situaţia de abuz asupra copilului.

Principiile de lucru ale echipei de intervenţie, alcătuită din profesii cu autoritate, sunt deschiderea, acceptarea şi toleranţa, iar respeei acestor principii de lucru între membrii echipei şi între aceştia si neficiari va condiţiona eficienţa intervenţiei. Cooperarea între cele două reţele ale familiei, respectiv reţeaua pm (relaţiile sociale ale familiei cu comunitatea) şi reţeaua secundam ( fesioniştii care intervin şi serviciile specializate) prezintă o impori deosebită, fară

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

această cooperare nefiind asigurată eficienţa intervi n în cazul abuzului asupra copilului. Colaborarea cu comunitatea este foarte necesară în astfel de ca/.uii „Asistenţii sociali care răspund de caz trebuie să cunoască bine sursele comunitare, astfel încât acestea să fie utilizate în scopul culeg de informaţii şi reducerii riscurilor de abuz (şi neglijare) şi să susţi copilul şi familia” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 200 123).

6.3. Etapele specifice în investigarea cazurilor de abu/ asupra copilului Există patru procese cheie în munca cu copiii şi familiile şi fiec.u dintre ele trebuie realizat ca să putem aduce îmbunătăţiri în viaţa copiilo în dificultate. Aceste procese sunt evaluarea, planificarea, intervenţia M reevaluarea. în orice stadiu ar putea fi nevoie de referinţe din partea unei alte agenţii sau a comunităţii. „Când un copil este referit unei agenţii pentru protecţia copilului, începe procesul de protecţie a copilului, printr-o evaluare iniţială a si tuaţiei copilului şi a ceea ce se va întâmpla, prin luarea măsurilor urgento dacă este necesar, prin conferinţe de caz unde este necesar şi prin reevaluare” (IXth ISPCAN European Conference onChild Abuse and Ne- glect, 2003). * Copilul în dificultate este, conform legii, un copil a cărui integritate fizică şi morală este pusă în pericol. Ceea ce trebuie luat în considerare atunci când se apreciază dacă un copil se află sau nu în dificultate este ce *jttMinpla dacă acest copil nu ar primi servicii şi care este efectul pe 0 i marca serviciilor l-ar avea asupra copilului. » I Semnalarea (sesizarea) abuzului A •1 mnala situaţia unui copil abuzat înseamnă deja a-1 proteja.

1ini face sesizarea? „Sesizarea se poate face de către orice persoană care intră în contact cu < opilul şi care are cunoştinţă de comiterea unui abuz sau de încălcarea tln pturilor copilului” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002. p. 117): • personalul medical care lucrează cu copii: medici, asistenţi sociali • 10.; 155

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

1 Canini a găsi o soluţie corespunzătoare în faţa unei situaţii de risc şi/ .1 hImi/ trebuie ca aceasta să fie semnalată mai întâi serviciilor comuni* Iii practică însă un număr semnificativ de cazuri nu sunt semnalate suni semnalate prea târziu, atunci când consecinţele asupra copilului HUM «loja prea grave sau chiar ireversibile” (Miftode, 2002: 186). I m ioni care sunt în relaţie cu semnalarea: • lactorii de tip legal; • caracteristicile profesionistului (a. formaţia profesională - statistic, semnalează abuzul în primul rând medicii şcolari, urmaţi dc pediatri şi generalişti; b. valorile morale); • experienţele anterioare de semnalare; • caracteristicile victimei - se semnalează mai repede cazurile de abuz în care victime sunt copiii foarte mici; • tipul de maltratare: abuzul fizic grav şi abuzul sexual sunt cel mai frecvent semnalate; • caracteristicile maltratării - frecvenţa, gravitatea, actualitatea/ neactualitatea în media; • relaţia dintre persoana care maltratează şi copilul respectiv; • gradul de dependenţă a copilului; • calitatea probelor şi indiciilor.

156

SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

• profesionişti din domeniul sănătăţii mentale: psihologi, jv.ili psihoterapeuţi, consilieri, psihopedagogi; • educatori, profesori; • poliţişti; • preoţi; • specialişti din cadrul serviciilor sociale: asistenţi sociali, jiifl lucrători sociali etc. • copiii înşişi; • O.N.G.-uri; • alte persoane din comunitate: vecini, rude etc.

Unde se face sesizarea? „Sesizarea se face la Serviciul Public pentru Protecţia Copilul (SPSPC) Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Drepturiloi i pilului, serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei, Poliţiei * O.N.G.-uri care au activitate în domeniul protecţiei copilului’' (OIK nizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002: 118). Cine preia sesizarea? Un lucrător din cadrul instituţiei sesizate înregistrează sesizarea si transmite serviciului specializat. Cum poate fi făcută şi ce trebuie să cuprindă sesizarea? Sesizarea poate fi directă, telefonic sau în scris; persoana care fuu sesizarea poate cere să se păstreze confidenţialitatea asupra identitniu sale. Conţinutul sesizării trebuie să cuprindă informaţii despre: • datele de identificare ale copilului (nume, vârstă, adresă); • date de identificare ale persoanei care se jtresupune că a conm abuzul (nume, adresă, vârstă); • tipul de abuz reclamat; • locul unde s-a produs abuzul; • care au fost semnele care au determinat sesizarea abuzului de către reclamant etc.

j SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

fel* lunile important ca informaţiile să fie prezentate cât mai detaliat .-i jmi. a stabili forma de abuz sesizată şi veridicitatea informaţiilor. jiu»'^isfrarea cazului |t> i. uli/cază, conform procedurii instituţiei la care a fost făcută sek. in deplină confidenţialitate şi cu respectarea normelor juridice, tutui. n e preia sesizarea trebuie să întrebe cine?, ce?, cum?, unde, de IŞH.IIII a elimina, pe cât posibil, riscul ca sesizarea să aibă la bază alte *hIh decât cele de buni cetăţeni şi pentru a deduce gravitatea abuzului de intervenţie imediată.

C

| » i l valuarea iniţială

viftluurea se raportează la noţiunea de risc, la pericolul pe care-1 re- mi.i o situaţie dată pentru copil. în acest sens, scopul evaluării este Meiiuca existenţei vreunui pericol pentru copil şi a gradului de pe- ffţuln/iiate a factorilor care pun în pericol dezvoltarea fizică sau/şi psihică mu • In.u viaţa copilului. mAiisientul social are, prin mandatul său profesional, menirea de a ftăind dacă standardele îngrijirii unui copil corespund sau nu criteriilor ţintii i|irii suficient de bune" sau, cu alte cuvinte, dacă un anumit copil se •lin .au nu în primejdie. Standardele îngrijirii satisfăcătoare a copilului se filnn la gradul de siguranţă prezentat de mediul în care trăieşte copilul" 1M..1I1 Szamoskozi: 1999: 177). < onsiderând calitatea îngrijirii copilului pc o axă, la polul opus si- gm aulei se situează riscul relelor tratamente ale copilului, care se pot •..11» retiza în periclitarea dezvoltării sale fizice, psihice sau chiar a vieţii •fllc, I Jupă Killen, greutăţile specifice investigaţiei protecţiei copiilor provin ilui conştientizarea importanţei unui bun contact cu părinţii, contact de 1 .mi va depinde munca ulterioară de intervenţie. Sarcina este însă dificilă «I contradictorie pentru asistentul social care are ca interes prioritar bunăstarea copilului.

157

Perioada în care sunt investigaţi” (Killen, 1997, apud Roth-Szamoskl Maria: 179). „Atâta timp cât copilul nu este în pericol acut, este important sA cercăm să stabilim şi să menţinem o relaţie în care părinţii să se Ml suficient de siguri, încât să poată vorbi despre copil, despre ei ÎIIMI despre situaţia lor. Aceasta înseamnă ca ei să se simtă în siguranţa ,]

I Pentru a putea interveni, cu scopul de a preveni situaţia de maltiHlfl creată de părinţi „destul de buni”, este necesar ca părinţii să fie capabilii recunoască situaţia de maltratare. O premisă favorabilă este, de asemui* dorinţa lor de a schimba situaţia şi schimbarea se poate realiza priiilr l cooperare activă. Motivaţia cooperării este unul din factorii decisivi |>»« tru îmbunătăţirea îngrijirii copilului. Investigaţia cere, încă de la primii paşi, încercarea de a cooperii tl Emilia, pentru ca relaţia astfel constituită cu ocazia primelor întâlnii i 4 Poată reprezenta o bază pentru intervenţia ulterioară. I „Evaluarea iniţială se referă la faza post-sesizare şi .are la bază (lini ^nii directoare: • informaţiile raportate să se înscrie în definiţia abuzului;

• cât de urgentă este intervenţia” (Organizaţia Salvaţi Copiii Alternative MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENI II Sociale, 2002 : 118). Pentru a fi cât mai siguri de existenţa abuzului este necesar ca n Parcurgem trei paşi esenţiali: 1. culegerea de informaţii suficiente pentru a se permite adoptaroi unei decizii asupra copilului; 2. evaluarea informaţiilor culese pentru a ne asigura că este posibil un abuz; 3. verificarea informaţiilor primite pentru a avea garanţia unui abuz „în general, investigaţia iniţială va cuprinde: % • descrierea tipului de maltratare care constituie motivul îngrijoram Pentru serviciul de protecţie a copilului; • aprecierea gradului de vulnerabilitate a copilului (în funcţie il> vârstă şi gradul său de maturitate); * • informaţiile despre persoana care presupunem că a comis abu/ul împotriva copilului;

I I ( II ICUL INTERVENŢIEI COPILULUI ABUZAT lor plivind copilul” § informaţii despre istoria de viaţăÎNaCAZUL părinţilor şi atitudinea (Roth-Szamoskozi, 1999: 181). )n« >1 din această fază asistentul social se poate confrunta cu puternice |^(i emoţionale ca urmare a constatării unui abuz. De aceea se re- ca - deja în această fază de început - asistentul social să-şi pună l«l*li< urc bunele deprinderi de intervievare: să fie un bun ascultător, să |j concluzii pripite. în acest stadiu de început nu este nevoie de a gMlmiiin părinţii, ci de a menţine o atitudine neutră, de nejudecare a 4»#*»i•' i caracterizată mai mult de încercarea de a fi empatiei şi de a circumstanţele care au condus la supoziţia relelor tratamente. I Militarea iniţiala (sau investigaţia) se concentrează in general asupra !ΫtMim Iti care este expus copilul în mediul familial. „Noţiunea de secvenţă dinamică risc-pericol a unit factorii predis- pmlnli si cei situaţionali, nu doar în interiorul si în jurul familiei, dar şi ii M* mia asistenţilor sociali care au influenţă asupra lor. Vorbim despre pHplii cu risc şi de asistenţii sociali care îşi asumă riscurile în deciziile pe MM’ I* iau privind situaţia copiilor aflaţi sub supravegherea lor” (Cooper, ««II 1993:76). In procesul de evaluare iniţială un rol important îl au ceilalţi specialişti: • personalul medical care poate fi implicat în identificarea naturii şi |fth IIAţii abuzului şi în evaluarea nevoilor medicale ale copilului şi/sau familiei; • psihologii şi psihiatrii pot fi implicaţi în evaluarea oricărui presupus |bn/ m validarea acestor ipoteze; • personalul din alte servicii comunitare de care familia sau copilul ţu beneficiat în trecut pot fi surse de informare şi acţiune în cazuri de Wl^nţâ; • poliţiştii pot deveni membri ai echipei de investigare şi sursă de tul• >i maţii în cazul în care abuzatorul este în baza de date a poliţiei sau a ii ui loc sesizări anterioare cu privire la alte abuzuri. Kvaluarea unui presupus abuz asupra copilului trebuie să se desfăşoare iun o manieră ordonată, structurată pentru a obţine cât mai multe iniei maţii şi pentru a evalua riscurile şi siguranţa copilului. „Odată ce se stabileşte existenţa unui abuz este important să se stabilească urgenţa intervenţiei, în funcţie de gradul de risc în care se află copilul şi tipul de abuz la care a fost supus” (Organizaţia Salvaţi • t Alternative Sociale, 2002: 119). Prima întrebare la care echipa multidisciplinară de intervenţie tu să răspundă este: ce s-a petrecut şi gravitatea pericolului în care •.< copilul, şi

160

( II ICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT nu cine a comisI Ifapta. Prima întrebare care se pune, ca şi prima măsură care se ia, au ca » asigurarea securităţii copilului. „Dacă situaţia prezintă un grad mare de pericol pentru viaţa copilu este necesară o măsură imediată de protecţie a copilului, care se pi realiza prin internare de urgenţă la un spital, de exemplu, ceea ce nu v A de bănuit părinţilor şi va preveni dezvoltarea unei atitudini defensivi • partea lor” (Muntean, 2001: 136). In cazul abuzului fizic, copilul necesită de cele mai multe ori .| talizare şi îngrijiri medicale corespunzătoare, ceea ce presupune scoate» copilului din mediul familial abuziv şi internarea acestuia (Acest lu> este valabil şi pentru cazurile de abuz sexual sau de neglijare fizică). In acest caz, evaluarea şi investigarea situaţiei va continua după ce •. luat măsura de siguranţă pentru copil. „Nu putem risca să lăsăm copilul aştepte în situaţia abuzivă până la încheierea evaluării iniţiale a situaţiei iij care se află” (Muntean, 2001: 136). In evaluarea iniţială a situaţiei de abuz asistentul social va umilul obţinerea cât mai multor informaţii, date, cu privire la apariţia abuzului, a caracteristicilor acestuia şi a contextului maltratării. Toate aceste informaţii sunt obţinute de la membrii familiei respective de la copilul abuzat, de la părintele abuziv, de la ceilalţi membri a familiei (fraţii copilului, părintele celălalt etc.), prin intervievarea acestora do către asistentul social (sau alt membru al echipei multidisciplinare). „Toţi membrii familiei trebuie intervievaţi individual pentru a se stabili o relaţie de încredere şi pentru a mări acurateţea informaţiilor obţinute (Wiehe, 1996, apud Miftode, 2002: 188). De preferat este ca membrii familiei să fie intervievaţi în următoarea ordine: copilul identificat, fraţii sau alţi copii din cadrul familiei, adulţii care nu sunt presupuşi a fi comis abuzul, persoana care este presupusă a li maltratat copilul, familia ca întreg.

161

SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

|p)iM mc întâlnire trebuie planificată şi trebuie să se ia în considerare HHimhi’Ic aspecte: locul în care se vor desfăşură interviurile, durata, itenl» interviurilor şi numărul persoanelor care participă la interviu" PfffHil' . 2002: 188). tthnl • \ nrea copilului identificat *)i opul interviului iniţial cu copilul este de a obţine informaţii privind p^ul, «Ic a evalua siguranţa imediată a copilului şi de a obţine informaţii p.uinţi şi familie. Informaţiile pe care un manager de caz încearcă să le obţină de la gtyul mint următoarele: ce s-a întâmplat, când, unde şi cine a fost prezent; jlifFti actuală a copilului; tipul, gravitatea şi cronicitatea abuzului; ca- fefpiisticile copilului; programul zilnic al copilului; identitatea altor ■faiuinc care au informaţii despre starea copilului şi despre situaţia familialii persoane care locuiesc împreună cu familia; relaţia copilului cu pilii, lamilia extinsă şi/sau alte persoane semnificative; percepţia copilului asupra relaţiilor dintre membrii familiei; percepţia copilului despre fUtii NC rezolvă problemele familiale; sentimentele şi relaţia copilului cu pumlii şi fraţii; comportamente sau sentimente neobişnuite sau nepo- fmiic, descrierea (observarea) vecinătăţii, resurse disponibile şi gradul ()* violenţă” (Miftode, 2002: 189). Intervievarea copiilor ridică următoarele probleme: vocabularul li- niil.il al copiilor, specificul relaţiei adult-copil şi dificultatea copiilor de a |||elege situaţia de interviu. Din această cauză, intervievatorul va trebui *n icorde o deosebită atenţie construirii relaţiei dintre el şi copil, ex- plu ându-i scopul interviului, atragerea copilului pentru a-1 implica în mirrviu, precum şi sprijinirea copilului de a se simţi confortabil. Interviul cu copilul abuzat va viza, pe lângă obţinerea informaţiilor i< i'.ite de abuz, aspecte şi probleme legate de percepţia copilului asupra piopriei familii, precum şi elemente de educaţie şi securitate legate de iluaţia de abuz.

157

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVEN I II

Intervievarea fraţilor Scopul acestor interviuri este de a evalua nivelul de vulnerabilitnu* fraţilor, de a culege informaţii despre natura şi gravitatea abuzului şi < 1# obţine informaţii suplimentare cu privire la familie - informaţii utile evaluarea riscului de abuz asupra copilului identificat şi a fraţilor sat „Exemple de informaţii pe care un manager de caz trebuie să le obt( de la fraţi: caracteristicile, comportamentele şi sentimentele fraţilor; i formaţii despre presupusul abuz; dacă au fost şi ei abuzaţi şi dacă da, cm unde, când, pentru cât timp; alte informaţii despre părinţi (comportament frecvente, măsuri disciplinare, probleme) informaţii care nu au putut obţinute de la copilul identificat sau confirmarea acestora” (Miftod. 2002: 195). Intervievarea părintelui nonabuziv în interviul cu părintele nonabuziv se urmăreşte aflarea informaţiilor pe care acesta le ştie despre presupusul abuz, culegerea informaţiilor legate de riscul abuzării şi determinarea capacităţii părintelui de a proteju copilul (copiii) dacă va fi cazul. Astfel de informaţii ar putea fi: „descrierea presupusului abuz, seu timente privind abuzul şi serviciile sociale; capacitatea de a proteja copilul; metode de discplinare şi relaţia cu copilul; relaţia cu presupusul părinte abuziv, roluri în familie; modul de rezolvare a problemelor; istoria educaţională, consumul de droguri şi alcool; relaţiile cu familia extinsă NI climatul de vecinătate şi comunitate.

Intervievarea presupusului abuzator „Scopul acestui interviu este de evaluare a relaţiilor presupusului a- buzator la dezvăluirea abuzului şi culegerea altor informaţii despre persoana sa şi despre familie în legătură cu riscul şi siguranţa copilului” (Miftode, 2002: 195). Exemple de informaţii care pot fi obţinute de la presupusul abuzator: modul în care descrie ceea ce s-a întâmplat în legătură cu orice presupus abuz; reacţia sa la incident şi faţă de serveiiile sociale; starea sa emoţională actuală, mai ales privind posibilitatea de a răni pe viitor copilul; relaţia sa II * "i'ilul şi cu alţi membri ai familiei; metode de comunicare şi nivelul ^■Ibi’tivitate; consumul de alcool/droguri; relaţiile sale în afara familiei; jHirirrca familiei (inclusiv situaţia financiară); permisiunea de a vedea disponibilitatea de a accepta ajutor. 162

SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

fo» hi'ivrea împreună cu părinţii

Pupa terminarea interviurilor, asistentul social trebuie să reunească pnlia pentru: a rezuma informaţiile şi impresiile obişnuite, a arăta in- H»»C-MII faţă de familie şi a oferi informaţii despre următorii paşi, inclusiv Wnl vor beneficia de asistenţă sau dacă va fi nevoie de intervenţia tri- |»iniilului, a demonstra apreciere pentru participarea la acest proces. i1.4. Evaluarea familiei

I „Odată stabilită existenţa abuzului asupra copilului şi luarea măsurii iiijicnte de protecţie a copilului, se trece la etapa de evaluare a familiei. Această acţiune are drept scop identificarea cauzelor care au dus la inoducerea abuzului, a factorilor de risc existenţi şi a măsurilor imediate |>e termen lung ce pot fi adoptate în cadrul planului de intervenţie” l< Mganizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002: 120). In cazul abuzului asupra copilului se impune o evaluare detaliată a ninaţiei familiale pentru a se stabili dacă mediul familial al copilului îi poate satisface nevoile şi asigura dezvoltarea sau dacă riscul la care este «•xpus copilul în familia sa biologică este prea mare, nu poate fi îndepărtat, ■i îi periclitează acestuia dezvoltarea sau chiar viaţa. „Abuzul asupra copilului este mai mult decât un colaps parental sau o ‘ n2ă de familie; el are o dinamică proprie ce presupune trecut, prezent şi viitor. Foarte important este elementul «viitor», deoarece se poate în- Iflmpla ca părinţii să prezinte la un moment dat o manifestare comportamental aberantă, cu risc minim de repetare şi atunci nu trebuie întreprinse acţiuni radicale de intrervenţie” (Organizaţia Salvaţi Copiii/ Alternative Sociale, 2002: 120).

163

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

Evaluarea familiei trebuie să cuprindă următoarele elemente: • nivelul de trai asigurat copilului; • dezvoltarea copilului; • funcţionarea actuală a familiei; • semnificaţia istoriei familiei; • experienţe abuzive trăite de părinţi; • ce trebuie schimbat în dinamica familiei pentru a preveni abu • care este pronosticul de schimbare; • care sunt efectele abuzului asupra celorlalţi membri ai familirl Factorii familiali care influenţează situaţia copiilor sunt greu dc *n prins în primul rând datorită întrepătrunderii lor. „Punctele de reper recomandate în general pentru evaluarea relaţii copilului cu părinţii lor: • relaţiile dintre părinţi; • relaţiile de muncă ale părinţilor; • personalitatea părinţilor şi relaţiile lor cu proprii părinţi; • reţeaua socială a familiei în care creşte copilul; • modul de asigurare a nevoilor de bază; • îngrijirea sănătăţii; • sentimentul de siguranţă al copiilor (conştiinţa de a fi protejaţi); • accesul la şcoală/educaţie; • consumul de alcool/droguri; • probleme comportamentale ale copilului; • simptome posttraumatice; • caracteristici culturale/etnice; • caracterul de violenţă domestică; • • caracteristici de îngrijire a copilului; • sănătatea psihică, echilibru emoţional; • conflicte cu legea, cu poliţia; • elementele situaţiei materiale ale familiei” (Rotfi-Szamoskozi, 1999: 194). Evaluarea familiei după modelul sistematic se bazează pe interviul sistematic cu membrii familiei şi tinde în primul rând la depistarea acelor atitudini dominante care pot conduce la vătămarea copilului, iar în al

164

#nn«l. ceea ce este tot atât de important la evaluarea resurselor t\ emoţionale, de suport intern sau extern ale familiei, icnţcle familiei sunt evaluate, din punct de vedere sistemic, şi MU* In- dc modul în care familia funcţionează în prezent raportat la ItMln nn anterioară. Genograma şi harta eco sunt două tehnici ce pot i minunaţii în acest sens. ::ln no^rama sau arborele familial descrie tipurile de relaţii şi eveC-ni. Ic care s-au desfăşurat de-a lungul generaţiilor. Naşterea, decesele, * im iIo, crizele şi alte evenimente semnificative din viaţă pot fi în- •ti'- pc scurt. O prezentare de caz poate fi condensată în câteva (C’oulshead, 1993: 123). Genograma se completează de către lîiâi.niul social împreună cu familia şi ajută la dezvăluirea regulilor UlHr.r ale familiei, secretelor. Citirea unei genograme pe mai multe |#MMn(ii poate conduce la sesizarea anumitor evenimente care se repetă li familia respectivă cu o anumită frecvenţă (abuzul fizic, divorţul). I'comapa reprezintă un instrument cu ajutorul căruia asistentul social i/cază grafic locul individului şi al familiei în context social evi- ij+niiind natura relaţiilor existente, intensitatea conflictelor; ca şi geno- gtitma, ccomapa se realizează cu ajutorul unor coduri şi simboluri care Minună o gamă variată de raporturi inter-individuale şi sociale ale su- Mn iilor analizaţi’' (Spânu, 1998: 162). ni

-

Pentru realizarea genogramelor şi ecomapelor asistentul social trebuie «1 stabilească raporturi autentice de comunicare cu membrii familiei, urca ce conduce la diminuarea treptată a semnificaţiilor miturilor şi tăinuiţilor aduse de generaţiile trecute care pot crea obstacole în rezolvarea inol>lemelor. Observaţia, ca şi ascultarea activă sunt metode prin care asistentul social contribuie la sprijinirea familiei realizând o proiectarea i»ialică a relaţiilor din interiorul familiei, sau a raporturilor familiei ca nistem cu alte sisteme, coordonând astfel procesul de schimbare în cadrul l uniliei. Pentru formarea unei imagini mai clare asupra mediului familial se mai pot utiliza de către profesioniştii din echipa interdisciplinară, teste şi scale ca de exemplu Inventarul de simptome indicatoare a abuzului, Scara coeficientului de stres parental, Inventarul de siraptome indicatoare traumei la copii, Scara pentru depistarea abuzului şi traumei. Toate aceste informaţii vor fi folosite în identificarea problemei»»», factorilor de risc şi în elaborarea planului de intervenţie. Asistentul so< va stabili, de comun acord cu familia, scopurile şi sarcinile determin de planul de intervenţie. „Conştientizarea abuzului de către membrii familiei şi uneori chiat către abuzator, face ca sarcina asistentului social şi a echipei de interveN să fie mai uşoară pentru că

9 SPECIFICUL INTERVENŢIEI ÎN CAZUL COPILULUI ABUZAT

actorii principali vor fi motivaţi pentru seim bare. De asemenea, asumarea rolurilor stabilite în cadrul negocieri loi elaborare a planului de intervenţie, va fi făcută în mod conştient şi m ponsabil” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002: 120) 6.3.5. Planificarea intervenţiei După evaluarea familiei următoarea etapă este cea de stabilire a pin nului de intervenţie, care are la bază informaţiile culese de asistentul social. în cadrul planificării intervenţiei se stabilesc obiectivele ce trebiiif atinse, priorităţile, ce tip de intervenţie va fi folosit, care vor fi specialişti» implicaţi etc. „Planul de intervenţie se întocmeşte pe baza unei evaluări complete >t tuturor factorilor implicaţi, a nevoilor şi resurselor existente. Planul ca concerta toate eforturile, într-o logică ţintită pentru reabilitarea copilului şi schimbarea mediului de viaţă maltratant în unul favorabil creşterii M educării copilului” (Ionescu, 1999: 144). Instrumentarea cazului reprezintă mecanismul pentru protecţia copilului, reducerea riscurilor şi tratarea efectelor abuzului aşjipra copilului „ Obiectivele planificării sunt: • identificarea, împreună cu familia, a strategiilor care vor amelior.i efectele abuzului; • furnizarea unui ghid clar şi specific de intervenţie pentru schimbarea condiţiilor care au dus la producerea abuzului; • stabilirea unor indicatoare de evaluare a progresului clientului pentru a măsura eficacitatea intervenţiei; • asigurarea unui cadru de lucru pentru punerea în practică a de- i l/iilor” (Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, 2002: 121). t'lunul de intervenţie se construieşte pentru cele trei niveluri ale in- Nftentici: i nivelul inter-instuţional şi multidisciplinar: la nivelul instituţiilor pplluitc, planul va preciza responsabilităţile în fiecare din paşii con- »« ;itorită comportamentului agresiv al tatălui vizavi de copii, cât şi faţă 4? mamă (violenţă verbală şi fizică), fetiţa D.,1. manifestă anxietate faţă |f tată. D.,1. are un comportament anxios datorită faptului că a fost WV sată fizic în mod repetitiv de tată, dar şi faptul că aceasta a fost niiiitoră la violenţele tatălui asupra celorlalţi membri ai familiei. Din discuţia purtată cu mama fetiţei, doamna D.,A. (33 ani), asistentul »rial a

constatat că aceasta este de mult timp victima agresiunii verbale yi fizice ale soţului ei, care este pe zi ce trece mai violent. Mama copiilor ti declarat MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢIE asistentului social că la început agresivitatea tatălui se manifesta ■ loar asupra ei, dar în ultimul timp a devenit violent şi cu copiii, în special cu D.,1. (violenţa asupra celorlalţi fraţi ai copilului este verbală). Doamna l).,A. a afirmat că tatăl fetiţei găseşte motive pentru a o pedepsi frecvent, neluând în considerare vârsta mică a fetiţei şi nivelul ei de înţelegere, şi niciodată nu are alte alternative de educaţie decât pedeapsa fizică. De asemenea, mama fetiţei consideră că situaţia lor materială precară este o cauză a violenţei soţului, dar şi faptul că acesta consumă alcool în mod exagerat îi accentuează agresivitatea. Doamna D.,A. a menţionat că soţul

ei este aproape obsedat de ideea că minora D.,1. nu este fiica lui (cu i că nu are motive să creadă acest lucru) şi că din această cauză fetiţa victima DE CAZ violenţei acestuia, pe ceilalţi copiiSTUDII pedepsindu-i foarte I M agresează verbal, îi ameninţă etc.). Mama copiilor are un comportament moral decent şi manifestă un ataşament faţă de copiii, facându-şi griji pentru siguranţa acestora 1 este victima abuzurilor repetate ale soţului, D.,A. nu a făcut demonii/ pentru separarea legală de soţ, datorită lipsei banilor (nu are un In» muncă) dar şi datorită ameninţărilor repetate din partea soţului, hr.a depus plângeri la poliţie vizavi de comportamentul agresiv al numitul D. ,C., însă poliţia nu a intervenit decât prin aplicarea unei amenzi peni tulburarea liniştii publice. înainte ca mama să apeleze la Direcţin • Asistenţă Socială, tatăl şi-a mai agersat fetiţa (D.,1.), însă ea nu a sesl/*| atunci autorităţile pentru că soţul a ameninţat-o cu bătaia. Ultima d na însă, D.,C. a bătut-o crunt pe minora D.,1., deoarece i-a răspuns „nu" Iu n cerere a acestuia, şi a pedepsit-o pentru că nu l-a ascultat. A lovit-o |»c fetiţă cu pumnii, cu picioarele, a dat-o cu capul de un dulap, până să pont# interveni mama copilului, provocându-i multiple leziuni la nivelul cm niului, membrelor superioare etc. Deşi, din spusele ei, reiese că a fo.i împiedicată de soţ să intervină pentru a interna copilul în spital, mainu minorei nu a ţinut cont de ameninţările acestuia, internând copilul in spital pe data de 13.10.2003. Din declaraţiile mamei iacute asistentului social al Direcţiei de A- sistenţă Socială laşi reiese faptul că tatăl copiilor are un comportament agresiv faţă de soţie şi copii, pe fondul consumului ridicat de alcool şi al nervozităţii excesive. Când D.,C. nu este băut, comportamentul său faţa de familie este indiferent, restrictiv în ceea ce priveşte alimentaţia şi îmbrăcămintea pentru copii, este ostil, recalcitrant. Nu se preocupă de creşterea copiilor şi orice nevoie a copiilor este respinsă, propriile lui trebuinţe având prioritate. Din spusele mamei reiese că soţul o obligă să îl hrănească întâi pe el, şi apoi din resturile rămase să le împartă copiilor. Tatăl nu manifestă ataşament faţă de copii şi îi consideră o povară pentru familie. Mama a spus că a apelat la sprijinul autorităţilor deoarece nu mai poate suporta regimul abuziv şi terorizant al soţului, şi se teme pentru STUDII DE CAZ

«n|a şi integritatea copiilor, deorece soţul ei nu dă semne că ar putea (fii m himbe comportamentul.

228

I

Asistentul social al Direcţiei de Asistenţă Socială a intervievat şi pe L • .

.

•

pHn minorei D.,1., respectiv D.,A. (12 ani), D.,L. (10 ani) şi D.,M. (7 pil < ei trei fraţi frecventează Centrul de zi din comuna în care locuiesc, |*iMIoce acasă nu au condiţii materiale adecvate unei educaţii coresmi/ntoare. < opiii au declarat asistentului social că tatăl lor are un comportament b>n i U* agresiv, este mereu supărat pe ei, o ceartă şi o bate frecvent pe Atnma lor. De asemenea, fraţii au afirmat că tatăl o pedepseşte destul de pe sora lor cea mică, D.,1., invocând diferite motive: că este gălăgioasă, ha mi îl ascultă, iar ultima dată a bătut-o foarte tare pentru că nu i-a adus un ou din frigider. (’opii au menţionat că D.,1. este ţinta preferată a violenţei tatălui şi iluiorită faptului că acesta are impresia că nu este fata lui, lucru neadevărat. Cei trei fraţi au spus asistentului social de la Centrul de zi de pro- hlcmele pe care le au acasă, după ce acesta i-a văzut că sunt deprimaţi, i* naşi şi nu mai învaţă ca înainte. Copiii sunt vizibil marcaţi de atmosfera conflictuală zilnică din familie şi au declarat că se tem de tatăl lor, pentru t a este aproape mereu în stare de ebrietate şi provoacă scandaluri în liecare zi. Asistentul social E.,L. de la Centrul de zi din comuna x a fost şi ea intervievată de reprezentantul Direcţiei de Asistenţă Socială. Aceasta a declarat că familia D. era monitorizată de multă vreme, deoarece avea cunoştinţă de prezenţa violenţei intrafamiliale, dar numai asupra mamei, în ultimul timp însă sa constatat că tatăl D.,C. a devenit agresiv cu copiii, în special cu minora D.,1. (4 ani), pe care a bătut-o de câteva ori, fâră însă a avea nevoie de îngrijiri medicale. E.,L. a întocmit un referat de constatare a agresiunii şi a anunţat Direcţia de Asistenţă Socială Iaşi. E.,L. a declarat că la trei luni de la constatarea agresiunii asupra minorei D.,1., tatăl a bătut-o crunt pe fetiţă, provocându-i multiple leziuni şi traumatisme, aceasta necesitând spitalizare. E.,L. a menţionat că tatăl s- a opus internării copilului, deoarece se temea de repercursiuni când se va

229

STUDII Dli CAZ

afla că el a bătut-o, dar mania nu a ţinut cont de ameninţările l»»i chemat salvarea. E. ,L. a menţionat că minorii familiei D, care frecventează Ccnhul zi sunt vizibil marcaţi de violenţa familială şi sunt terorizaţi de tuml care îi ameninţă mereu şi îi pedepseşte. De asemenea, copiii nu mm randamentul normal la şcoală, sunt trişti şi interiorizaţi. E, L. a afirmat că actualul mediu familial al copiilor le perii Ut acestora dezvoltarea şi integritatea fizică şi psihică şi consideră nn • intervenţia autorităţilor specializate. Asistentul social de la Primăria comunei x a fost de asemeni»» IH tervievat de asistentul social al Direcţiei de Asistenţă Socială în lcj-.Mtuţ cu situaţia familiei D. Acesta a declarat că domnul D.,C. este cunoscut ih comună ca o persoană violentă, irascibilă, consumator frecvent de al» | cu probleme de relaţionare. Pentru că nu avea un loc de muncă sIuIhI D. ,C. a fost anagajat ca tractorist, la intervenţia autorităţilor locale, -I*.» acesta nu a dovedit seriozitate şi a fost concediat. Pentru ca să-şi pom* creşte copiii, familia a fost sprijinită material de autorităţile locale, iluf tatăl a vândut lucrurile şi a cheltuit banii pe ţigări şi alcool, soarta copiii»* fundu-i indiferentă. Asistentul social de la Primăria comunei x este de părere că atmoslo • conflictuală precum şi nivelul ridicat de sărăcie în care trăieşte familii» I > reprezintă un real pericol pentru dezvoltarea normală a copiilor. Tatăl copiilor, domnul V a fost intervievat şi el de asistentul social m legătură cu ce s-a întâmplat cu minora D.,1. Acesta a susţinut că a pedepsii pe fetiţă pentru că nu l-a ascultat, şi că nu consideră că bătaia primita »!»> minoră i-a pus acesteia viaţa în pericol. întrebat de asistentul social de cc s~a opus internării fetiţei D.,1 . în spital pentru îngrjiri, tatăl a răspuns eu dorea ca incidentul să rămână în anonimat. Domnul D.,C. recunoaşte atitudinea sa agresivă, dar o consideră utila deoarece aşa poate menţine disciplina în familia sa numeroasă. Tatăl nu conştientizează efectele violenţei asupra soţiei şi copiilor şi nu pare a li dispus să-şi modifice comportamentul în familie. |M nu manifestă ataşament faţă de copii şi îi consideră o povară ■Mtu luinilie şi nu se preocupă de creşterea şi educaţia acestora. Orice ■fOlr a copiilor este respinsă, propriile trebuinţe având prioritate. Tatăl ■Ifrrxcază frecvent soţia şi copiii, însă fetiţa D.,1. şi fratele ei D. sunt HplMiuIc frecvente ale abuzului. Domnul D.,C. crede că fetiţa D.,1. nu MP * opilul lui, acesta fiind unul din 0

231

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERI: Şl IN 11

motivele pentru care fetiţa este ■uia si pedepsită. Ih» cele constatate de asistentul social în urma discuţiei cu tatăl a- feftlnr, a reieşit că acesta are un comportament agresiv pe fondul con- Wmilui de alcool, nu conştientizează consecinţele comportamentului său copiilor, arc o atitudine indiferentă faţă de situaţia acestora (e- ut ic, sănătate etc.) şi nu este dispus să colaboreze cu asistentul social !w vederea îmbunătăţirii situaţiei familiale şi a relaţionării cu copiii. Mm ea fizică şi psihică a copiilor în urnia evaluării I etiţa D.,1. a fost adusă la spitalul de copii de către mama sa, în data de 11 10.2003, în urma bătăii pe care a suferit-o. Copilul a fost diagnosticat •H (raumatism cranio-facial 1/3 medie claviculă dreapta prin agresiune, «viind diverse leziuni pe suprafaţa corpului. Psihologul care a examinai copilul a constatat că D.,1. are un comportament anxios datorită faptului că a fost agresată fizic în mod repetitiv »li- lată, dar şi pentru faptul că aceasta a fost martoră la violenţele tatălui flMipra celorlalţi membri ai familiei. Datorită climatului familial tensionat copilul manifestă o instabilitate ulectivă, un comportament anxios, are probleme de relaţionare, are reacţii Impulsive, manifestă nesiguranţă şi teamă. Specialiştii care au evaluat starea copilului au constatat că minora este icrorizată de tată, este bătută şi pedepsită în mod frecvent. Fetiţei îi este icamă de tatăl ei, nu vrea să rămână singură cu acesta şi nu manifestă un itaşament normal tată-fiică. Fetiţa este foarte ataşată de mamă şi fraţii ei, având relaţii pozitive cu u eştia; ei sunt cei care o apără pe D.,1. de abuzul tatălui, oferindu-i protecţie şi afecţiune.

232

Evaluarea familiei Semnificaţia mediului ambiant, trecut şi actual Părinţii fetiţei D.,1., respectiv doamna D.,A. (32 ani) şi domnul II (43) ani sunt căsătoriţi legal de 13 ani şi au împreună şase copii, uI mare având 14 ani, iar cel mai mic copil 3 ani. Din cele relatate de mama copiilor, doamna D.,A., au existat conll intrafamiliale de la începutul căsniciei (odată cu naşterea primului u>|t care cu timpul însă s-au agravat datorită, conform spuselor mamei, u sumului de alcool, al gradului mare de sărăcie şi al numărului muie membri ai familiei. Iniţial, agresivitatea tatălui s-a manifestat doar asupra mamei copilul* conflictele fiind dese, dominate de agresiuni fizice şi verbale, în spoi ■ pe fondul consumului excesiv de alcool. Atmosfera familială tensionalii «I certurile cotidiene la care copiii erau martori i-au afectat foarte mult p* aceştia şi le-a creat un sentiment de teamă faţă de tatăl lor, afectându-lc (|| asemenea şi ataşamentul faţă de acesta. Datorită faptului că domnul D.,C. nu avea un loc de muncă stabil i mama copiilor nu lucra, familia D. a apelat la autorităţile locale pentru i sprijini material. Familia a fost sprijinită în acest sens timp de câtcva luni, dar tatăl copiilor a vândut majoritatea bunurilor primite pentru :i .| procura băutură şi ţigări. Deoarece în familie nu aveau condiţiile necesare unei bune educaţii, trei dintre copii (D.,A., D.,L. şi D.,M.) au fost înscrişi la un centru de /i din comuna în care locuiesc, iar fata cea mai mare (D.,E. în vărstă de 13 ani) locuieşte în Iaşi la mătuşa maternă şi este elevă la şcoala speciala „Constantin Păunescu”. Domnul D.,C. a început să devină agresiv cu minora D.,1. şi să o bata mai des decât pe ceilalţi fraţi după ce a început să îl obsedeze ideea (falsa de altfel) că fetiţa nu este copilul lui. Cu toate că doamna D.,A. i-a explicat în nenumărate rânduri că se înşeală, tatăl nu s-a convins, abuzurile fizice asupra fetiţei crescând ca număr şi intensitate. Cu toate că şi ceilalţi copii erau pedepsiţi de tatăl lor, agresivitatea tatălui era îndreptată mai ales asupra minorei D.,1. şi asupra mamei, pe care o credea infidelă. Soţia era u umeninţată să păstreze tăcerea asupra episoadelor violente ce aveau |)»h vent (la fel şi copiii), deoarece domnul D.,C. dorea ca faptele să „în familie ", fiind conştient de consecinţele faptelor sale (din Styl de vedere legal). Asistentul social de la Centrul de zi din comuna x a aflat de la copiii ptillk'i D. care frecventau centrul de problemele lor familiale şi a început ■PHiiioi izarea

f

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRU CUNOAŞTERE Şl INTERVEN I II

familiei D. în perioada monitorizării nu au existat probleme iulamiliale, dar cazul a rămas în atenţia Direcţiei de Asistenţă Socială I, care primise sesizarea cu privire la situaţia copiilor D. III luna septembrie însă, minora D.I. a fost grav bătută de către tată ■tft csitând internare de urgenţă. Pentru a-şi duce copilul la spital, mama a i nevoită să apeleze la forţă pentru a ieşi din locuinţă. După ce a nrrnat fetiţa la spital, a apelat la sprijinul Direcţiei de Asistenţă Socială laţi, prezentându-le specialiştilor situaţia în care se află şi cerându-le M|ulorul.

C

i uiicţionarea actuală a familiei în prezent, familia este compusă din 8 membri, respectiv părinţii şi cei mise copii. Toţi locuiesc în aceeaşi casă din comuna x, cu excepţia fetiţei l).,E. (13 ani) care locuieşte la mătuşa maternă la laşi, deorece învaţă la fcoala specială „Constantin Păunescu", şi vine rar acasă. Trei dintre copii, care sunt de vârstă şcolară (D.,A., D.,L. şi D.,M.) Irecventează Centrul de zi din comună, deoarece acasă nu au condiţii adecvate pentru a învăţa şi nici resursele materiale necesare. Relaţiile intrafamiliale sunt dominate de conflicte frecvente între cei doi soţi, care în ultimul timp s-au agravat ca număr şi intensitate, datorită consumului excesiv de alcool şi al nivelului ridicat de sărăcie în care trăiesc membrii familiei D. Cu timpul, agresivitatea tatălui a început să se manifeste şi asupra copiilor, dar mult mai rar decât asupra mamei acestora. în ultima vreme însă, minora D.,1. (4 ani) a început să fie victima preferată a agresivităţii tatălui, principalul motiv invocat de acesta fiind că minora nu este copilul lui (idee falsă) şi că este rea şi neascultătoare. Ceilalţi fraţi au învăţat să se ferească de tatăl lor când este sub influenţa alcoolului şi devine agresiv (fug, se ascund etc.) şi aslfel suni |>i i .ne merg la şcoală au rezultate slabe şi prezintă o instabilitate afectivă ii I M încredere în forţele proprii. Se simt vinovaţi oarecum că ei sunt ■Mivul comportamentului violent al tatălui (că ei sunt vinovaţi de provincie financiare ale familiei, că nu îl ascultă pe tatăl lor suficient). De asemenea, mama copiilor se simte vinovată că nu poate stopa | I m i / u 1 asupra copiilor (în special asupra lui D.,1.) şi că îi este frică de Ameninţările soţului, că este dependentă material de acesta, că nu a anunţat iiiiloritflţile mai devreme despre situaţia lor familială etc. Doamna D.,A. ilmeşte să-i crească pe copii în condiţii normale, să le ofere siguranţa unei (umilii, afecţiune, un model de viaţă normal şi să-i protejeze de agre- llvitatea soţului. .i« abuzului şi a diminuării riscului acestuia sunt necesare anumite modil> în comportamentul şi în relaţiile dintre membrii familiei, atât al pârinu abuziv cât şi al celorlalţi membri, un accent deosebit trebuind pin următoarele aspecte: 1) îmbunătăţirea calităţii relaţiilor dintre cei doi soţi; 2) conştientizarea de către tată a efectelor comportamentului agi cil asupra dezvoltării fizice şi psihice a minorei D.,1. şi celorlalţi copii, * Al 4 asistarea la scenele de violenţă între el şi mama copiilor; 3) conştientizarea de către tată a consecinţelor consumului de aloi#} asupra comportamentului său şi a sănătăţii fizice şi psihice; 4) îmbunătăţirea situaţiei materiale şi financiare a familiei prin ideii tificarea unui loc de muncă de către tatăl copiilor; 5) concentrarea ambilor părinţi asupra problemelor şi n e v o i l o r c o p u l u i şi unirea eforturilor pentru a le rezolva; 6) ruperea izolării sociale a familiei şi menţinerea unor relaţii poziiiv* cu vecinii şi rudele, autorităţile locale şi serviciile sociale; 7) oferirea unui climat familial normal de dezvoltare şi creştere penii copii; 8) identificarea unor metode alternative de comunicare între membrii familiei (care să nu se bazeze pe violenţă). II

Planificarea intervenţiei Obiectivul principal în cazul minorei D.,1. îl constituie schimbarea mediului de viaţă maltratant într-unul favorabil creşterii şi dezvoltării psihice, fizice şi sociale a copilului, prin îndepărtarea/eliminarea factorilor care au condus la apariţia abuzului. în cadrul intervenţiei în cazul D.,1. se va avea în vedere conştientizarea abuzului de către membrii familiei (şi în special de către tatăl abuzator) şi a consecinţelor tratamentului abuziv asupra copilului, responsabilizarea persoanelor implicate şi semnificative pentru copil şi motivarea existentă pentru schimbarea relaţionării cu copilul a părintelui abuziv. Se va urmări, de asemenea, exploatarea resurselor familiale şi extra- familiale care pot constitui un sprijin pentru copilul în cauză, satisfacerea

STUDII DF. CAZ

bvnllor de siguranţă, de dezvoltare normală, afective etc. ale minorei li l M ale celorlalţi membri ai familiei. In acest caz, intervenţia va fi centrată pe două direcţii: juridic (sta- unei măsuri de protecţie a copilului şi stabilirea unei măsuri colive pentru abuzator) şi recuperator (centrată pe copil, pe abuzator, pe pnulie). I I I ceea ce priveşte instituţiile şi profesioniştii implicaţi, echipa de pirrvenţie va fi formată din: asistent social, medic, psiholog, jurist, care Vhi c olabora pe toată durata intervenţiei, în funcţie de necesităţi şi după fin.ilizarea intervenţiei (în etapa evaluării finale). La nivelul reţelei sociale se vor identifica şi acorda responsabilităţile i nrespunzătoare persoanelor semnificante din mediul de viaţă al copiilor lin acest caz persoanele de susţinere pentru copil sunt mama şi fraţii mai m.u i, cu care copilul are relaţii pozitive bazate pe ataşament). La nivelul individual intervenţia va urmări acordarea de terapie individuală şi consiliere persoanelor implicate şi afectate de situaţia de nliuz, în funcţie de necesităţi. în urma evaluării iniţiale şi detaliate a situaţiei familiale a copilului I s - a constatat că actualul mediu de viaţă al acestuia este unul dominat .me din cartierul Tătăraşi Municipiul Iaşi. Eşantionarea a avut la bază un listem de cote privind ponderea populaţiei pe sexe şi vârstă, nivelul de •indii.

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

S-a plecat de la următoarele ipoteze:

S-au analizat cauzele violenţei domestice aşa cum sunt ele pcu pţi de la nivelul subiectiv. Presupoziţiile teoretice sunt: Există şi este percepută de subiecţi o corelaţie directă între starea de echilibru psihic a subiectului şi riscul de a manifesta conduite violente asupin copilului. (Modelul medical)

Există $i este percepută de subiecţi o corelaţie directă între modelul familial 1 în care individul s-a socializat, şi riscul de violenţa domestică asupra propriului copil, (ipoteza transmiterii intergeneraţionale a violenţei domestice)

Este percepuţii existenţa unei corelaţii între nivelul violenţei în familie şi formarea ataşamentului copilului, în sensul că o familie în care se manifesta un comportament rigid. Semnificaţia variabilelor operaţionalizate pe întrebări este următoarea întrebarea nr. 1

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

în cadrul acestei întrebări s-a urmărit identificarea subiectului ies- pondent prin stabilirea sexului, vârstei, studiilor, ocupaţiei, numărului de copii pe care acesta îi are şi a vârstei lor. întrebarea nr. 2 Variabilele evidenţiate la punctul doi din perspectiva eco-sistemie;i asupra familiei evidenţiează percepţia individului asupra cauzalităţii fe nomenului abuzului şi a relaţiilor dintre sistemele familiale disfuncţionalc şi fenomenul abuzului asupra copilului. întrebarea nr. 3 Tendinţa de personalizare a acestei întrebări urmăreşte evidenţierea unui posibil risc de violenţă asupra copilului în familia subiectului intervievat, pe de o pate, iar pe de altă parte acceptarea fenomenului şi raportarea la acesta indiferent de teoria cognitivă acceptată. întrebările

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

♦

i/ă o gradaţie dc la „nu mi-am lovit niciodată copilul" la „consider că când în când trebuie să primească o bătaie uşoară". Crescător, gradaţia ■urc în felul următor: (f), (a), (e), (b), (c), (d). întrebarea nr. 4 Din perspectiva transmiterii intergeneraţionale a abuzului în familie, Iniiebarea nr. 4 vizează date cu privire la propriul istoric familial al liihiectului. Gradarea începe de la varianta „nu am luat nici măcar o ■lină”, terminând cu „am fost bătut frecvent de părinţii mei”, gradarea Imul (a), (b), (c), (d). întrebarea nr. 5 Este o întrebarea deschisă, supusă analizei calitative, urmând să i- tlentifice eventualele traume generate subiectului de abuzul la care a fost •iipus în copilărie. întrebarea nr. 6 Această întrebare urmăreşte să evidenţieze corelaţia dintre nivelul veniturilor familiei şi opţiunea sau tendinţa de manifestare a violenţei isupra copilului, gradarea fiind de la (a) la (c), începând cu „nu avem suficiente resurse şi aceasta este o problemă" până la „veniturile familiei mele sunt peste medie”. întrebarea nr. 7 întrebarea nr. 7 urmăreşte identificarea percepţiei unei corelaţii între consumul de alcool şi violenţa în familie, cu gradarea (a), (b), (c), (d) constituind non-răspuns. întrebarea nr. 8 Această întrebare urmăreşte să sesizeze raportarea subiectului la fenomenul educaţiei şi asupra rolului familiei în sistemul educaţional. Astfel individul poate plasa sarcina educaţiei exclusiv asupra şcolii, (a), exclusiv asupra familiei, (d), asupra şcolii şi societăţii, (c), sau ca rezultat al unei corelaţii armonioase între educaţie în familie şi în şcoală, (d). întrebarea nr. 9 Întrebarea respectivă vrea să identifice poziţia individului l.iin »tfl pedeapsa

11

1

MALTRATAREA COPILULUI - fNTRIZ CUNOAŞTERE Şl INTERVEN I II'

fizică, constituind de fapt o întrebare de control împreunn ] întrebarea nr. 10 . întrebarea nr. 11 Este o întrebare deschisă, personalizată, supusă analizei calitativi', «Itfl conţinut, care cere subiectului continuarea unei anumite fraze, in liipt este un test proiectiv care urmăreşte să folosească avantajele peiM»n« lizării: „vecinul dumneavoastră”; „vine la dumneavoastră”, urmăririi! i| obţină o reacţie imediată faţă de eventualele fenomene de violenţă asupi< copilului la care a fost parte sau a auzit. La întrebările nr. 12, 13 şi 14 s-a urmărit percepţia subiecţilor cheu tionaţi asupra cauzelor violenţei în familie, în conformitate cu modelele teoretice standard în domeniu, şi anume: întrebarea nr. 12 corespunde concepţiei medicale a abuzului asupu copilului: starea de echilibru psihic, respectiv dezechilibru este o cauzA » fenomenului violenţei în familie şi implicit asupra copilului. • Răspunsul DA la varianta (a) a întrebării nr. 12 semnifică percepţia că o persoană care îşi abuzează copilul are în mod necesar problenu psihice. Persoana care răspunde DA la această întrebare foarte probabil arc tendinţa de a eticheta orice persoană bolnavă psihic, de a-1 respinge po acest motiv. • Răspunsul DA la varianta (b) consideră că abuzul asupra copilului nu este generat în mod obligatoriu de probleme psihice şi sunt tentaţi să privească obiectiv asupra abuzatorului. • Răspunsul DA la varianta (c) este o agravare a răspunsului pozitiv la varianta (a) şi arată o tendinţă de faţadă a răspunsului, dacă se va corela cu alte răspunsuri coniderate de faţadă. In cazul în care răspunsul nu estede faţadă, el poate semnifica o proiecţie asupra abuzatorului prezumtiv a unor proprii sentimente negative. • Răspunsul DA la varianta (d) reprezintă o opinie personală la corelaţia pozitivă între fenomenul abuzului şi starea psihică a individului. I— f PERCEPŢIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

întrebarea nr. 13 I Această întrebare face trimitere la teoria transmiterii intergeneraţionale l

12

nhuzului. Alegerea uneia dintre cele patru variante exprimă gradaţia iipmiei faţă de existenţa/inexistenţa unei relaţii cauzale între abuzul suferit ffl propria copilărie de către respondent şi manifestarea abuzului ulterior. întrebarea nr. 14 Această întrebare vizează teoria ataşamentului ca teorie explicativă a nhuzului asupra copilului. întrebarea operaţionalizează teoria ataşament u l u i copilului faţă dc părinţi şi al părinţilor faţă de copii. • Răspunsul pozitiv la varianta (a) este de fapt un non-sens şi persoana care răspunde astfel nu face diferenţa între maltratarea copilului şi dez■ voi tarea sa normală. • Răspunsul pozitiv la varianta (b) este o proiecţie a opiniei socialmente constituite a relaţiei negative între maltratare şi iubirea părinţilor. • Răspunsul pozitiv la varianta (c) evidenţiază o altă proiecţie a unor opinii sociale cu privire la faptul că un copil „bătut" este mai ataşat de familia sa decât unul normal. Răspunsul pozitiv la aceasta întrebare poate identifica o vulnerabilitate cognitivă a respondentului. • Răspunsul pozitiv la varianta (d) este o corelaţie între tipul de ataşament al copilului şi dezvoltarea sa ulterioară.

Rezultatele obţinute au fost:

Sexul repondentilor

Valid

M F Total

Frequency

Percen t

10 12 22

45,5 54,5 100,0

9

Valid Cumulative Percent Percent 45£ 45,5 54,5 100,0 100,0

Ponderea in lunctie de se x

I I RCEPT1A IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

ilid

30-35 ani 35-40 ani 40-45 ani 45-50 ani Total

Frequency

Percent

2 13 4 3 22

59,1 18,2 13,6

Studiile repondentilor

15

Valid Percent

59,1 18,2 13,6 100,0 100,0

Cumulative Percent 9,1 68,2 86,4 100,0

Frequency Valid

Percent

YTalid Percent

generale 3 13,6 13,6 sc prof 6 27,3 27,3 medii 8 36,4 36,4 superioare 5 22,7 22,7 MALTRATAREA Total COPILULUI 22 - ÎNTRE CUNOAŞTERE 100,0 ŞI INTERVENŢII', 100,0

Studiile repondentilor

16

Cumulativi Percent 13,6 40,9 77,3 100,0

I I IICEPTIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

\umarul de copii din familie Frcqucncy

Numărul de copii din familie

Total (22 ■00.‘46,5%

Percent

V alid Percent

ICumulative Percent

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVEN I II Atitudinea

personală faţă de violenţa în familie

Răspunsurile subiecţilor legate de bătaia din copilărie

Frequcncy

\ nlid

nu am fost bătut pe nedrept ____________________ am fost bătut ocazional ani fost bătut

ani fost bătut

Percent Valid Percent -4^9 40^“

foumulativcl

Percent 40,9

Situaţia materială a familiei Frequency Valid

Percent

Valid Perccnt

Cumulative Percent

nu am suficiente venituri

3

13,6

13,6

13,6

nu avem venituri dar este înţelegere venituri mici dar suficiente

5

22,7

22,7

36,4

4

18,2

18,2

54,5

venituri medii peste medie Total

9 1 22

40,9 4,5 100,0

40,9 4,5 100,0

95,5 100,0

Situatia materiala a familiei nu am suficienta van 3.00/13,6%

u avem venituri dar 5,00 / 22,/%

venituri mici dar su 4.00/ 18.2%

Efectele consumului de alcool

L Valid

Violenţa în faniilir

Frequen'

nc- Percent

7 Violenţa asupra copilului Nu 14 este o relaţie alcool violenţă r~ familială 1 otal

22 ^

31,8 63,6 4,5

Valid Perccnt 31,8 63,6 4,5

100,0

100,0

Cumulative Percent 31,8 95,5 100,0

Efectele consumului de ale*0' asupra vio,entei domestice nu este o relaţie al 1.00/4,5% violenta in familie 7.00/31,8%

violenta asupra copi 14,00/63,6%

1'BRCEPTIA IEŞENILOR ASUPRA

CAUZELOR VIOLENTEI ASUPRA COPILULUI

Educaţia este corelată cu Frcquency Valid

Percent

Valid Percent

Cumulativ*' Percent

A învăţa în familie şi la Scoală

14

63,6

63,6

63,6

A învăţa la şcoală şi în societate A învăţa în familie Total

4

18,2

18,2

81,8

4 22

18,2 100,0

18,2 100,0

100,0

Educaţia este corelata cu a invata in famtlie 4,00/18.2%

a invata la şcoala s 4.00/18.2% a invata in familie 14.00/63,6%

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

PERCEPŢIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENTEI ASUPRA COPILULUI

Rolul pedepsei

fizice I mjuenev Percent Valid

Educativ Constrângător Insuficient înjositor Total

7 5 4 6 22

23

31,8 22,7 18,2 273 10(1,0

31,8 22,7 18^ 273 100,0

Ginulative Percent 31,8 54,5 72,7 100,0

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRH CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

O persoană care îşi bate copilul Frequency Valid

este lipsită de seutinicnte

12 iubeşte copilul dar vrea să-l 9 educe urăşte inconştient copilul 1 Total 22

24

Percent

Valid Percent

54,5 40,9

54,5 40,9

4,5 100,0

4,5 100,0

Cumulativ e Percent 54,5 95,5 100,0

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

O persoana care isi bate copilul

25

percepţia IE ŞE NI LOR

AS UPRA C AU ZE LC t

VfOLENTEI ASUPRA

COPILULUI

uraste inconştient c 1,00/4,5%

Părinţii abuzatori au probleme psihice Frequency iilid

da nu nu ştiu Total

11 7 4 22

Percent 50,0 31,8 18,2 100,0

Valid Percent

Cumulative Percent

50,0 ^1,8 18,2 100,0

50,0 81,8 100,0

Părinţii abuzatori au probleme psihice

nu ştiu

Părinţii abuzatori pot fi şi echilibraţi Valid

da nu Total

Frequency

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

14 8

63,6 36,4 100,0

63,6 36,4 100,0

63,6 100,0

22

Părinţii abuzatori pot fi si echilibraţi Părinţii abuzatori au probleme psihice grave Fncquency Percent Valid Percent Giniilative Percent Valid da 5 22,7 22,7 22,7 nu 4 18*2 18s2 40,9 nu ştiu 13 99,1 59,1 100,0 Total 22 100,0 100,0

Părinţii abuzatoru au probleme psihice grave

20

Starea psihică nu influenţează violenţa

Valid

da nu nu ştiu Total

Frequency

Percent

Valid Percent

Cumulativ* Percent

8 7 7 22

36,4 31,8 31,8 100,0

36,4 31,8 31,8 100,0

36,4 68,2 100,0

Starea psihica a părinţilor nu influenteaza violenta

21

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

da

136.4%

Persoana bătută în copilărie de părinţi

Valid

îşi va bate copiii proprii işi va proteja exccsiv copii nu influenţează conduita faţă de copil consideră pedeapsa o metodă educativă Total

Frequency

Perccnt

Valid Percent

Cumulative Percent

8 [7 5

36,4 31,8 22,7

36,4 31,8 22,7

68,2 90,9

2

9,1

9,1

100,0

22

100,0

Persoana batuta in copilărie de părinţi

23

100,0

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

considera pedeapsa o 2,00/9,1%

24

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

Frequency Valid

da nu nu ştiu Total

11 influenteaza 10 5,00 / 22.7% 1 22 nu

cord

isi va pfoteja exces 7,00/31,8%

30

Percent

Valid Percent

Cumulative Percent

50,0 45,5 4,5 100,0

50,0 45,5 4,5 100,0

50,0 95,5 100,0

isi va bate copiii p 8,00 / 36.4%

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

31

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE Şl INTERVENŢII

1*1* RCliPTIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

Un copil abuzat nu este iubit de părinţi

Frequency Percent Valid Percent

Total

Cumulative Percent

Un copil abuzat nu este iubit de părinţi

î; S' ' ■■■ - . .'

Cc '»*»«, *’* * # u , * »4*,

32

:

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢII

Un copil abuzat este mai ataşat de familia lui

IFrequency

Percent

Valid Percentl

Cumulative Percent

nu ştiu Total

100,0

Un copil abuzat este mai ataşat de familia lui nu stiu 3,00/13,6%

3,00/13,6%

16,00/72.7%

l ii copil abuzat este nesigur pe el

«IUI

da nu ştiu Total

Frequencv

Perccnt

Valid Perccnt

Cumulative Perccnt

20 2 22

90,9 9,1 100,0

90,9 9,1 100,0

90,9 100,0

Un copil abuzat este nesigur pe el nu stiu 2,00/9,1% da 20.0090,9%

M Mi liPŢIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

întrebarea 5 - descrieţi cea mai puternică bătaie pe care aţi pn> de la părinţi şi de care vă amintiţi Ponderea răspunsurilor afirmative ale subiecţilor cu privire la cea mai puternica bataie primita de 23%

la părinţi □ Descriere 1 ■ Descriere 2 □Descriere 3 □ Descriere 4 ■ Descriere 5 □ Descriere 6

14%

Descrierea 1 -Bătaie cu palmele peste fată Descrierea 2 - Bătaie cu varga Descrierea 3 - Bătaie cu un corp contondent Descrierea 4 - Bătaie puternică, fără descriere Descrierea 5 - Bătaie cu cureaua Descrierea 6 - încearcă să motiveze bătaia primită şi evită descrierea

M Mi liPŢIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

pH" i r I IA

IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENTEI ASUPRA COPILULUI (•«ii

• 11.1

rcu 11

Atitudinea subiecţilor fata de un potential abuzator

Atitudinea 1 - îi spun că a procedat greşit; bătaia poate avea re- j u rcursiuni; există şi alte metode alternative Atitudinea 2 - //' spun că a procedat bine Atitudinea 3- Cei care aud astfel de lucruri ar trebui să fie receptivi, eventual pentru a interveni Atitudinea 4- Acord sprijin copilului până la remedierea situaţiei Atitudinea 5 - Bătaia este o pedeapsă prea dură Atitudinea 6 - Cert părintele violent Atitudinea 7- N.r.

M Mi liPŢIA IEŞENILOR ASUPRA CAUZELOR VIOLENŢEI ASUPRA COPILULUI

Întrebarea 2

Activităţi Subiecţi

1

2

3

4

5

6

4

8

22 %

5 22,7%

5 22,7%

2 9,09%

2 9,09%

2 9,09%

2 9,09%

2 9,09%

16 72,7%

Factori de maxima importanta fata de fenomenul maltratarii copilului prin bataie

J

Ipoteza 1 Există o corelaţie inversă între manifestarea unor fenomene de violenţă asupra copilului şi nivelul de educaţia a părintelui abuzator, în sensul scăderii riscului de violenţă asupra copilului, în funcţie de nivelul educaţional al părinţilor.

Persoanele cu studii medii care au declarat că nu şi au bătut niciodată copilul, 60%, cele cu studii superioare 60%. Corelaţia nu s-a putut valida decât în sensul unei eventuale corelaţii uşoare, deoarece distribuţia răspunsurilor afirmative la indicatorii care reliefează existenţă violenţei în familie faţă de profilul ocupaţional şi nivelul de studii ale respondentului este relativ aceeaşi pentru persoanele cu nivel mediu de studii, cât şi a celor cu studii superioare. O abatere peste abaterea medie standard a putut fi semnalată pentru persoanele cu studii neterminate respectiv studii profesionale. Ipoteza 2 cea a unui risc crescut de abuz asupra copilului din partea persoanelor de sex masculin a fost evidenţiată prin corelaţia 1, 5 între numărul de persoane de sex masculin care acceptă că au manifestat cel puţin odată forme de violenţă asupra copilului faţă de 0,5 persoane de sex feminin Ipoteza 3 asupra corelaţiei inverse între nivelul de trai a unei familii si riscurile violenţei domestice s-a constatat o corelaţie de 1 , 3 , în sensul descreşterii proporţionale a riscului unor forme de abuz şi violenţă asupra copilului, în funcţie de nivelul de trai. Ipoteza 4 asupra unei corelaţii între consumul de alcool şi riscul violenţei intra familiale şi cu precădere a violenţei asupra copilului, a fost prezentată cu o corelaţie de 2. Distribuţia indicelui persoane care consuma alcool în corelaţie cu persoanele care manifestă risc de violenţă este 0,68. Ipoteza 5 asupra corelaţiei percepute între starea de echilibru psihic a părintelui şi riscul violenţei asupra copilului a fost infirmată, 72, 7% răspunzând negativ la această întrebare. în schimb respondenţii afirmă în proporţiede 91% că un copil abuzat este nesigur pe el.

Concluzii generale

Plasarea copilului în centrul preocupărilor unei societăţi trebuie sau «r trebui să constituie o prioritate a tuturor factorilor şi actorilor implicaţi ti responsabili cu

protecţia sa. Dacă vom încerca să înţelegem copilul ca pe o persoană care are nevoie de dragoste, respect, sprijin, recunoaştere, abia atunci vom putui vorbi de o reală respectare a intereselor şi drepturilor lui şi mai ales dc asigurarea unei protecţii adecvate în funcţii de nevoile principale alr copilului. Modelele, metodele şi mai ales mentalităţile tradiţionale trebuie de păşite şi abordate într-o nouă manieră, adaptate principiilor educative, pedagogice modeme, care ţin cont atât de nevoile copilului, dar şi drepturile şi interesele lui. O perspectivă diferită nouă se impune şi în ceea ce priveşte abuzul şi neglijarea copilului. Cu toate că se cunoaşte existenţa diverselor forme de abuz, s-a făcut prea puţin până în prezent în mediatizarea datelor şi informaţiilor, cunoaşterii efectelor abuzului asupra copilului, în intervenţia în situaţii de maltratare a acestuia şi reabilitarea lui, cât şi a familiei sale. Procesul de constituire şi dezvoltare a unor modalităţi eficiente de identificare a abuzului asupra copilului, al prevenirii abuzului şi al tratării copilului-victimă se confruntă încă cu mari dificultăţi şi prezintă multe disfuncţii, care îngreunează vizibil munca specialiştilor în protecţia copilului şi familiei. Dacă la nivel internaţional declararea şi recunoaşterea diferitelor forme de abuz şi neglijare asupra copilului a cunoscut o reală explozie în ultimii ani, în România trebuie încă să se intervină în direcţia conştientizării acestui real fenomen social (maltratarea copilului) la nivel individual şi Ifeiit ictal, a înţelegerii consecinţelor grave şi pe termen lung asupra întregii plr/voltări a copilului. In prezent, se manifestă o îngrijorare crescută faţă de copiii maltrataţi, • I* multe ori chiar în casele lor şi de proprii lor părinţi, care în mod normal li chilie să le asigure protecţia şi siguranţa. De cele mai multe ori este greu hn pătrundem în intimitatea acelor persoane şi să aducem în faţa opiniei publice aspecte şi situaţii pe care foarte mulţi oameni le consideră ca fiind probleme strict personale care trebuie rezolvate în familie. în ţara noastră, problematica abuzului asupra copilului este o preocupare relativ recentă, fiind multe aspecte de rezolvat înainte de a trece la o acţiune concretă vizând acest fenomen. Un prim pas, şi poate cel mai important este recunoaşterea faptului că ne confruntăm într-adevăr cu o problemă. Originea, natura şi dimensiunile problemei abuzului asupra copilului trebuie aduse în atenţia opiniei publice şi prezentate într-o imagine completă şi comprehensibilă.

29)

în conformitate cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, fiecare copil are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de abuz. De foarte puţine ori însă aceşti copii abuzaţi au posibilitatea de a cere ajutor, fiind lăsaţi de regulă să se apere singuri. Din această cauză este foarte important ca autorităţile, decidenţii locali şi în special serviciile sociale să se implice activ în identificarea şi monitorizarea copiilor abuzaţi, şi, în cazurile unde este necesar, să intervină pentru a le oferi protecţia. în lipsa acestei implicări şi intervenţii, abuzul poate avea efecte dezastruoase asupra copilului şi implicit asupra familiei. Lucrarea de faţă a încercat să identifice şi să analizeze câteva forme de acţiune în tratarea acestui fenomen, să ofere informaţii referitoare la existenţa formelor de abuz asupra copilului, manifestările copilului a- buzat, a consecinţelor grave imediate şi pe termen lung ale abuzului; au fost prezentate de asemenea medii şi factori favorizanţi în apariţia a- buzului, ca şi modalităţile de intervenţie şi serviciile la care se poate apela pentru semnalarea cazurilor, a arătat necesitatea tratamentului şi aplicării măsurilor de protecţie a copilului abuzat. „Schimbarea mentalităţii faţă de problema abuzului şi neglijării copilului se poate realiza numai printr-o educare şi informare susţinută a actorilor sociali cu privire la dimensiunile şi consecinţele psihologice,

29)

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

medicale şi sociale ale fenomenelor. De aceea, se impun elaborarea şi derularea de programe, metodologii şi servicii pentru prevenirea şi I II tervenţia în cazurile de abuz şi neglijare” (Revista de Asistenţă Socială m 1/2003 Bucureşti).

Bibliografie

1. Aldgate, J., Family breakdown, 1997 2. Brodeur C., Rousseau R., (coord.), L ’intmduction du reseaux, unepractique nouvelle, Edition France-Americque, Montreal, 1984 3. Carlson, V., Cicchctti, D., Bamett, D., Braunwald, K., Disorganized disoriented altachement relantionship in mallreated infants, Dcvc-lopmental, Psychology, 1989 4. Coulshcd Veronica, Practica asistentei sociale, Editura Alternative, Bucureşti, 1993 5. Copper, David; Ball, David, Abuzul asupra copilului, Editura Alternative, Bucureşti, 1993 6. Erickson M.F. cd. colab., The ejfects of maltratment on the development of young children, Cambridgc, Cambridge University Presss, 1989 7. Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului. Organizaţia Salvaţi Copiii, Organizaţia Alternative Sociale, Iaşi, 2002 8. Guvernul României, Comitetul Naţional pentru Protecţia Copilului (1994), Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului - stadiul aplicării în România, Bucureşti 9. Garbarino, J, et al., Children in Danger, San Francisco, Iassy-Bosss, 1992 10. Helfer, Mary F,dna, Kempe, Ruth S., Krugman, R.D., The Battered child, The University of Chicago Press, Chicago, 1997 11. Ionescu, Serban, Copilul maltratat, Evaluare, Prevenire, Intervenţie, Editura Fundaţiei Internaţionale pentru Copil şi Familie, Bucureşti, 2001 12. Ionescu, Ion, Metodologie sociologică - no(e de curs. Universitatea „Al. I. Cuza", Iaşi, 2001 13. Irimescu Gabriela, Asistenta socială a persoanelor abuzate note de curs, U- nivcrsitatca „Al. I. Cuza” Iaşi, 2002 15. IX'1' International Society Preventing Child Abuse and Ncglect (ISPCAN), European Conference on Child Abuse and Ncglect, Warsaw - Poland, August 29-31, 2003 16. K. Coulboum Faller, U.S. Department of Ileallh and Human Services ,Administration of children, youth and families, National Centre on Child Abuse and Ncglect, The Circle Inc., 1993 17. Kempe, H. C., Silvcrman, F.N., Steel, B.F., Draegemuller, W., Silvcr, U.K. (edss), The Battered Child Syndrome, American Mcdicine Association, 1962 18. Killen, Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timişoara, 1998 19. Lcwis, D.O., From abuse to violence, Psycophysiological consequnces of mal- treatment.. Journal of American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 1992 .atinier, J,Les lonsequences de ta violente faite aux enfunts. Guide de referente â 2 1

i io santi t Ottawa, Sânte Canada, 1998 pjj. C, 3S1 C *IC00 )’ ^pulatii vulnerabile şi fenomene de automurginalizare, Editura Lumen, Iaşi,

pr fess u mels de

° i'

2002 23

^l*S'le'FunJa",ente al* asilenfei sociale, Editura Eminescu, laşi, 1999

34

MALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE 74

w f e. Tratat de metodologie sociologica, Editura Lumen, Iaşi, 2003

mişoIran200Î’ * ^ & 25

dificultaie

~ note de curs>

Editura Mirton

’ Ti'

Maltrat( rea * copului, Curs CRIPS Grand Project, Editura Fundaţiei Internaţionale pentru Copil şi Familie, iunie, 20 01 p °n ^amos^6z' Măria, Protecţia copilului - Dileme, concepţii fi metode, editura Presa Universitari Clujeană, Cluj-Napoca, 1999

tăcerea . Identificat ea si semnalarea cazurilor de maltratare a copilului - ^ pentru profesionişti, Timişoara, 2003 28. Revista de Securitate Comunitara, Anul II, nr. 5/2002, Redacţia Centrului de Mediere şi Securitate

Comunitară, Iaşi, 2002 ' u^taJ editată ^ Catedra de Asistenţă Socială a rsi aţii ucureşti, sub egida Comisiei Interministeriale de Asistenţă Socială a omisiei juvernamentale Anli-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale şi a Reprezentanţei UNICEF' în România 29

30. Raport of the Consultation on Child Abuse Prevention WHO, Geneva, 29-31 niaren, 1999 31. Sanicola, Lia, L 'intervention du reseaux, 1 994 ln roducere n ~ PH >nU * ‘ asistenta socială a familiei şi protecţia copilului, Editura Tehnică, Chişinău, 1998 33

SitUatia Co

P'ilor a familiei în România. Raport editat de

34. Violenfa in familie - Studiu având la baza activitatea Centrului Pilot de Asistentă şi ^ “Urnelor Violentei în Familie, Bucureşti, 1998 C> 1 99 6 ’’ ^orkin8 wil,t Child Abuse and Neglect, SAGE Publications, London, 36. http/Ww.cwc.ro/abuz copii html, consultat pe 11.10.2001 H. httlf/www.iatp /w//cnpac/copiii maltrataţi/28.11.2003

35

n

M ALTRATAREA COPILULUI - ÎNTRF, CUNOAŞTERE ŞI INTERVENŢIE

•• ' (». Intervenţia Intervenţia în cazul abuzului asupra copilului este una sistemică, coiului fiind parte a sistemului familial, accentul punându-se pe modificarea iplntiilor copilului cu ceilalţi membri ai sistemului. „Intervenţia se centrează pe următoarele două direcţii: juridic (sta- lulirea unei măsuri de protecţie a copilului şi stabilirea unei măsuri corn li ve pentru abuzator) şi recuperator (centrată pe copil, pe abuzator, pe Ittmilie)” (Miftode, 2002: 198). Rezultatul optim în cazul copiilor supuşi ielelor tratamente de către proprii părinţi ar fi ca, după intervenţia în lumilie, aceasta să rămână intactă şi copilul să poată trăi în siguranţă, cu mi bun suport emoţional, în cadrul propriei familii. Aceasta depinde însă • Ic o serie de factori care privesc: Ecomapu familiei F..