Copilul Deficient Mintal Ciumageanu

PETRU ARCAN

DUMITRU CIUMĂGEANU

COPILUL DEFICIENT MINTAL

REFERENŢI

Prof. dr. doc. L O U I S Ţ U R C A N U Institutul de Medicină Timişoara Prof. d r . C O N S T A N T I N P U F A N U Universitatea — Bucureşti Dr. M I R C E A L A Z A R E S C U Institutul de Medicină Timişoam EDITURA FACLA TIMIŞOARA,

1980

GHID

DE LA

SIMPTOM

LA

SINDROM

(BOALA)*

('.< mbinaţii simptomalologice

Denumire:! Lolii

Tag.

1

2

3

1. Abetalipoproteinemie 4- acantocitoză 4 retardarc intelectuală 4 tulburări digestive =

•Xbetalipoproteinemia

261

2. Aeido-eeto/.ă 4 tromboeitoponie 4 convulsii I- retardare psihomotorie

i'licino/.â

•JO)

3. Acroeel'alie 4 hypertelorism 4pxoftalmie 4- cecitate + convul­ sii 4- retardare intelectuală =

Boala Crouzon

221

4. Acroeel'alie 4- malformaţii ale degetelor + nanism 4- retardare intelectuală =

Sindrom Carpenter

225

S. A d e n o a m e sebacee 4- deficienţă mintală + epilepsie 4- focoame retiniene =

Scleroză tuberoasă Bourneville

221

6. A m e n o r e e primară 4- n a n i s m 4infantilism genital + pterigium colii 4- multiple anomalii congenitale 4- retardare psihică =

Sindrom Turner

219

7. Angiomatoză congenitală 4- macromelie 4 manifestări neurolo­ gice -1- întîrziere intelectuală =

Sindrom Klippel Trenaunay

222

* Alcătuit după modelul indexului de la simptom la sindrom din lucrarea lui Popescu O. (Sindroame in Pediatrie. Ed. medicală, Bucu­ reşti, 1974).

9

I

1 0.

i i n g i o m a i o z a c u t a n a t a -t- m a n i ­ festări n e u r o l o g i c e + e p i l e p s i e + r e t a r d a r e psihică =

9. A n o m a l i i faciale + a n o m a l i i d i ­ g i t a l e + a n o m a l i i ale cavităţii b u c a l e + întîr/.iere în d e z v o l t a ­ rea p s i h i c ă =

Sindrom SturgeWeber-Krabbe Sindrom Papillon Leage-Psaume

10. A n o m a l i i digitale -1- d i s m o r f i e cranio-facială + n a n i s m + re­ t a r d a r e psihică =

Sindrom Rubinstein-Taybi

11. A n o m a l i i o c u l a r e + t u r i c e f a l i e + oligofrenie + m a l f o r m a ţ i i ale degetelor =

Sindromul Apert

+ hipoplazia 12. A n t i m o n g o l i s m m a n d i b u l e i -f h i p o p l a z i a feţei + oligofrenie -f- h i p o a c u z i e =

Sindrom Franceschetti

113. A n t i m o n g o l i s m + deficit i n t e lectual + urechi malformate + hipotonie musculară =

Monosomia autosomală

14. A t a x i e ractă nie =

spinocerebeloasă congenitală +

15. A t a x i e progresivă intelectuală =

+

16. A t a x i e c c r e b e l o a s ă 1+ ichtioză + r e g r e s tual =

+ cata­ oligofre­

1 21. Cei )1«te p r o g r e s i v ă + r e t a r d a r e p s i l u m o t o r i e + m a c r o g l o s i e 4hipetcnie musculară =

Boala Craig-Norman

208

22. C e c i t a t e + s u r d i t a t e + h e p a t o s ­ plenomegalie + r e t a r d a r e psihomoti. r i e + t u l b u r ă r i digestive =

Boala Niemann-Pick

211

23. C e c i t a t e + convulsii + s i n d r o m e x t r a p i r a m i d a l + s i m p t o m e ce­ rci • '• ase + r e g r e s m i n t a l =

Boala S p i e l m a y e r Vogt

211

24. C o n v u l s i i + h i p o t o n i e m u s c u l a r ă 4- u t a r d a r e i n t e l e c t u a l ă =

Hiperlizinemie

202

225

25. CoTr/idsii 4- acido-cetoză 4- r e tardare psihomotorie + trombocitor-enie =

Glicinoză

201

226

26. (.'(.• •. . Nii + oligofrenie + f a n e r e d e c o l o r a t e + a n o m a l i i osoase 4anojoalii oftalmologice =

Ilemocistinemie cu homocistinurie

200

Oligofrenie fenilpiruvică

198

28. Corivv.lsii + oligofrenie -1- fan e i c decolorate + miros rînced al inii =

Hipermetio-ninemia

199

Sindrom Menkes

201

221

226

228

218

17. Atrofie c u t a n a t ă + n a n i s m + discefalie + c a t a r a c t ă c o n g e n i t a ­ lă + r e t a r d a r e i n t e l e c t u a l ă = 18. C a t a r a c t ă c o n g e n i t a l ă + î n t î r z i e r e m i n t a l ă -f t u l b u r ă r i diges­ tive =

Convulsii -1- oligofrenie n(-re d e c o l o r a t e =

-1-

fa-

Sindrom Marinescu-Sj ogren

229

1 listidinemie

202

29. C o n v u l s i i 4- p ă r c r e ţ + mică 4- oligofrenie =

Sindrom Relsum

212

Sindrom Ilallermann Streiff

30. D e b i l i t a t e m i n t a l ă 4- h i p e r t r o f i e s t a t u r a l ă 4- h i p o g e n i t a l i s m 4aberaţii cromozomiale caracte­ ristice =

Sindrom Klinefelter

220

227

31. D e z v o l t a r e p s i h o m o t o r i e l e n t ă 4s i n d r o m spastic 4- disostoză c r a i.ia ... 4- d e f o r m a ţ i e t o r a c i c ă 4staturâ mică =

Sulfatidoză Austin

208

Sindrom Hallermann Streiff

227

retardare surditate intelec­

°7

Galactozemie

205

statură

19. C a t a r a c t ă c o n g e n i t a l ă + s u r d i ­ tate + cardiopatie congenitală + oligofrenie =

Sindrom Gregg

20. C e c i t a t e + r e t a r d a r e p s i h o m o t o ­ rie + c o n v u l s i i + m i r o s de a r ­ ţ a r al u r i n i i =

32. Di.'cefalie 4 - a n o m a l i i c u t a n a t e 4 a n o m a l i i o c u l a r e 4- a n o m a l i i a u d i t i v e 4- n a n i s m 4- oligofre­ nie =

Boala urmilor cu miros de arţar

33. Diplegie s p a s t i c ă oligefrenie =

10

•joi

4-

ichtioză

4-

Sindrom Sjogren-Larsson

230

11

1

1

34. D i s m o r f i o cranio-facială -1- n a ­ n i s m + a n o m a l i i ale d e g e t e l o r -!m i c r o e e t a l i e -f r e t a r d a r e inte­ lectuală =

Sindrom lîubinstein Taybi

35. Dismori'ism m o n g o l i a n + r e t a r ­ dare intelectuală + aberaţie cromozomială =

Maladia Langdon-Down

211

36. Dismori'ism gargoilic + retardare mintală

Maladia Hurler

21(0

+ =

nanism

37. Distrofic -|- t u l b u r ă r i digestive + hipotonie musculoligamentară + scafocol'alie !- g l a u e o m + r e t a r ­ dare psiliomotoric —

Sindrom Lowe

38. F i b r o a d e n o a m c s u b c u t a n a t e nevi c u t a n a ţ i f convulsii + re­ tardare intelectuală =

NVurnl'ibromatoza von R e c k l i n g h a u s e n

39. F i s u r ă v e l o - p a l a t i n ă + glosoptoză + m i c r o g n a ţ i e + r e t a r d a r e psihică =

Si n d r o m Robin Pierre

40. G i g a n t i s m -+- m a c r o g l o s i e + visceromegalie + r e t a r d a r e psihomotoric =

Sidrom WiedemanBeckwith

41. G u ş ă + s u r d i t a t e de p e r c e p ţ i e + + retardare intelectuală =

Sindrom Pcndred

223

165

1

42. H e p a t o m e g a l i e 4- o b e z i t a t e + fa­ cies de p ă p u ş ă -f- r e t a r d a r e i n t e ­ lectuală = 43. H e p a t o m e g a l i e + s i n d r o m e x t r a p i r a m i d a l -f convulsii + r e t a r ­ d a r e psihică + c a t a r a c t ă = 44. H e p a t o s p l e n o m e g a l i e + h e r n i i + 4- creştere încetinită + retar­ dare intelectuală + ataxie =

225

231 212

Boala von Gicrke

211

Maladia Wi'son

Mucobpidoză I

45. H e p a t o s p l e n o m e g a l i e + h i p o t o ­ nie musculară + dezvoltare psihomotorie lentă —

Manozidoză

46. H e p a t o s p l e n o m e g a l i e 4- r a h i t i s m vitamino rezistent + retardare

Tirozino7ă

12

220

.

213

20 i

psjhomotorie + hipotome mus­ culară = 47. H i p e r t e l o r i s m + n a n i s m + r e ­ t a r d a r e i n t e l e c t u a l ă -f n a s în for­ mă de cioc =

Deleţia braţului scurt al c r o m o z o m u l u i 4

218

48. H i p e r t e l o r i s m + acrocefalie + + c e c i t a t e -!- e p i l e p s i e + oligorren ie =

Boala Crouzon

221

49. Hirn acuzie + s m a l ţ p i c h e t a t 44- r e t a r d a r e p s i h o m o t o r i e + ci­ le; încetinire staturală =

Boala Morquio

208

50. H i p t l o n i e m u s c u l a r ă + c o n v u l ­ sii -i- r e t a r d a r e p s i h o m o t o r i e =

Hiperlizineinia

202

51. H i p c t o n i e m u s c u l a r ă - f u r e c h i mal formate 4- antimongolism 44- deficit i n t e l e c t u a l - =

Monosomia aulosomală

218

52. Hipi.'onie m u s c u l a r ă 4 - c r i p t o r h i d i e 4- n a n i s m d i s a r m o n i c 44 o b e z i t a t e 4- oligofrenie =

Sindrom Prader-Willi

229

53. H i p o i r i e o z a 4- atrofie c u t a n a t ă -|a n o m a l i i d e n t a r e 4- n a n i s m 44-diţeel'alie 4 - c a t a r a c t ă conge­ n i t a l 4 - oligofrenie =

Sindrom Hal l e r m a n n Strei i'i

227

54. Ichticza 4- diplegie 4 oligofrenie =--

Sindrom Sjogren-Larsson

230

55. I m l i i e r c n ţ ă f a ţ ă d e m e d i u l î n ­ c o n j u r ă t o r 4- î n t î r z i e r e psihică 44- li'.-ficienţă de v o r b i r e =

Sindrom Kanner

282

56. î n t j r z i e r e s o m a t o - p s i h i c ă 4 - i n ­ filtraţie m i x e d e m a t o a s ă t e g u m e n tară =

G u ş ă c u i n s u f i c i e n ţ ă tiroidiană

212

57. M a e r c m e l i e 4 - a n g i o m a t o z ă con­ genitală 4- tulburări neurologi­ ce -1- r e t a r d a r e i n t e l e c t u a l ă =

Sindrom Klippcl-Trcnaunay

222

58. Micj i cefalie 4- u r e c h i m a l f o r m a t c 4 - defecte o c u l a r e 4 - defi­ cit i n t e l e c t u a l =

Sindrom Fa^au

21 7

spastică

+

13

59. Microcefalie -;- h i p e r t e l o r i s m + m a l f o r m a ţ i a u r e c h i l o r 4- r e t a r ­ dare psihomotorie + ţipăt carac­ teristic =

Sindrom Lcjeune

60. Microcefalie 4- facies de pitic + 4- h i p e r t e l o r i s m + m a c r o g l o s i e 44- d e f i c i e n ţ ă p s i h i c ă =

Sindrom Donohne

61. N a e v u s f l a m m e n s 4- m a n i f e s t ă r i o c u l a r e 4- e p i l e p s i e 4- oligofre­ n i e 4- t u l b u r ă r i n e u r o l o g i c e = 62. N a n i s m -;- d e g e n e r e s c e n t ă r e t i ­ niana + retardare psihomoto­ rie = 63. N a n i s m + h e p a t o m e g a l i e t a r d a r e p s i h o m o t o r i e 4m ă r i osoase =

Maladia Sturge-Weber

Cistinoză

Sindrom Refsum

212

72. P u b e r t a t e p r e c o c e + a n o m a l i i cutanate + r e t a r d a r e psihică =

Sindrom Albright

228

2'

deficit i n t e l e c t u a l + + facies g r o t e s c + m i ş c ă r i a r t i ­ culare limitate =

+

15

1

1

2

3

86. T a l i e m i c ă + o b e z i t a t e + d e b i l i ­ t a t e m i n t a l ă + o p a c i t ă ţ i ale cris­ talinului + tetanie latentă =

Osteodistrofia ereditarii Albright

228

87. T u r i c e f a l i e + n a s c o r o i a t + bol­ ta p a l a t i n ă ogivală + m a l f o r m a ­ ţii a l e d e g e t e l o r + oligofrenie + + anomalii oculare =

Sindromul Apert

225

88. V i s c e r o m e g a l i e + m a c r o g l o s i e + gigantism - f retardare psihomo­ torie =

Sindrom Wiedemann-Reckwith

231

PARTEA

ÎNTÎIA

PROBLEME GENERALE

1.1. INTRODUCERE Demersul nostru are un caracter sintetico-praxiologic. Sin­ t e t i c , p r i n f a p t u l c ă îşi p r o p u n e s ă o r d o n e z e ş i s ă s i s t e m a t i z e z e tot ceea ce este un b u n cîştigat în d o m e n i u l cercetării deficien­ ţei m i n t a l e şi se constituie ca zestrea funciară a u n u i sector de cunoaştere, care se găseşte la graniţa m a i m u l t o r discipline. Din a c e s t p u n c t d e v e d e r e , l u c r a r e a îşi p r o p u n e s ă p r e z i n t e u n cod ordonat de paradigme în sensul dat acestui concept de Th. K u h n [78 a] şi a n u m e : „. . . r e a l i z ă r i ş t i i n ţ i f i c e e x t r a o r d i n a r e , c a r e , p e n t r u o perioadă, oferă p r o b l e m e şi soluţii m o d e l unei c o m u n i ­ tăţi de practicieni". Tot acest a u t o r caracterizează o c o m u n i t a t e ş t i i n ţ i f i c ă s a u u n g r u p d i s c i p l i n a r c a fiind c o n s t i t u i t e d i n c e r ­ cetări şi specialişti care î m p ă r t ă ş e s c aceleaşi p a r a d i g m a . Din a c e s t p u n c t d e v e d e r e , c a r t e a îşi p r o p u n e s ă c o n s t i t u i e u n cod sintetic de p a r a d i g m e care să p e r m i t ă diverşilor specialişti, care se ocupă de p r o b l e m a deficienţei m i n t a l e să comunice relativ d e p l i n şi f ă r ă d i f i c u l t ă ţ i î n t r e ei şi să r e a l i z e z e o u n a n i m i t a t e în j u d e c ă ţ i l e lor p r o f e s i o n a l e . D e m e r s u l nostru vizează p e r m a n e n t , în încheieturile lui de bază, praxisul. P r e z e n t a r e a u n u i sistem de p a r a d i g m e . >jat de deficienţa m i n t a l ă u r m ă r e ş t e să asigure f u n d a m e n t a r e a ştiinţi­ fică a p r a c t i c i i u n u i î n t r e g g r u p d i s c i p l i n a r . D a c ă a c e s t l u c r u v a fi atins, el va constitui un m a r e pas spre progres : odată acest c a d r u asigurat, se p o a t e dezvolta o p r a c t i c ă ştiinţifică o r i e n t a t ă spre rezolvarea unor probleme tot mai concrete, mai precise şi mai adînci. Caracterul praxiologic-operaţional constă şi în faptul că pe lîngă p a r a d i g m e l e f u n d a m e n t a l e se p r e z i n t ă şi n u m e r o a s e con­ sideraţii cu privire la i n s t r u m e n t e l e şi modelele de soluţionare a unor probleme implicate de praxis. Este vorba de p u n c t e de reper, de sugestii p e n t r u stimularea spiritului de inventivitate şi i n g e n i o z i t a t e a s p e c i a l i ş t i l o r şi c e r c e t ă t o r i l o r din a c e s t d o m e n i u . 18

Lucrarea cuprinde mai multe părţi. P r i m a p a r t e a r e u n c a r a c t e r g e n e r a l ş i îşi p r o p u n e s ă d e l i ­ m i t e z e p r o b l e m a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , să-i s t a b i l e a s c ă d i m e n s i u ­ n i l e ş i c o o r d o n a t e l e , să-i p r e z i n t e f u n d a m e n t e l e c o n c e p t u a l e ş i epistemice. Excursul sintetic în această p a r t e se a n u n ţ ă deose­ b i t d e dificil, î n s ă a b s o l u t n e c e s a r p e n t r u a c i r c u m s c r i e t e r e n u l , d e m u l t e ori m i ş c ă t o r , p e c a r e î l p r o p u n e m i n v e s t i g ă r i i . P a r t e a a d o u a se r e f e r ă la f u n d a m e n t a r e a ş t i i n ţ i f i c ă a u n u i a din praxisurile principale : depistarea, examinarea. Acest praxis este de m a r e i m p o r t a n ţ ă şi în acelaşi t i m p de m a r e responsabi­ litate, deoarece se referă în ultima analiză la judecarea, etiche­ t a r e a şi o r i e n t a r e a u n o r destine omeneşti. Pe lîngă p a r a d i g m e l e teoretice implicate, sînt prezentate şi i n s t r u m e n t e şi modele de rezolvări a p r o b l e m e l o r p u s e în discuţie, cu scopul ca specialiştii să găsească o c o n f i r m a r e a practicii lor s a u nişte p u n c t e de ple­ care p e n t r u o rezolvare creatoare a u n o r situaţii concrete ridi­ cate în activitatea curentă. P ă r ţ i l e I I I — V I p r e z i n t ă ş i d e s c r i u f o r m e l e clinice, e t i o p a t o genia şi suportul anatomo-patologic. Sînt părţile cu ponderea cea m a i m a r e , î n c a r e e f o r t u l s i n t e t i c ş i o r d o n a t o r e s t e d e o s e b i t de m a r e , deoarece în acest d o m e n i u c e r c e t a r e a ştiinţifică din ul­ t i m e l e d e c e n i i a f ă c u t p a ş i serioşi. A c o r d ă m o i m p o r t a n ţ ă deosebită descrierii formelor clinice şi etiopatogeniei d a t o r i t ă faptului că acestea, în vederile noastre, trebuie să stea la baza preocupărilor terapeutice, recuperatorii şi educaţionale. Orice act terapeutic, r e c u p e r a t o r i u sau educa­ ţ i o n a l t r e b u i e s ă fie a d a p t a t ş i r e g l a t d u p ă a c e ş t i doi v e c t o r i : forma clinică şi etiopatogenia. în continuare se discută imperativele diagnosticului de de­ f i c i e n ţ ă m i n t a l ă , a c e l a de a fi p r e v e n t i v , p r e c o c e şi e t i o l o g i c . In aceeaşi m ă s u r ă sînt r e d a t e criteriile de apreciere a de­ ficienţei m i n t a l e , cît ş i e l e m e n t e l e n e c e s a r e d e d i f e r e n ţ i e r e d e alte afecţiuni. P a r t e a a VlII-a p r e z i n t ă factorii decizionali în aprecierea p r o g n o s t i c u l u i , r a p o r t a ţ i l a f a c t o r i i etiologici, a s o c i e r e a a l t o r tulburări, calitatea şi m o m e n t u l aplicării terapiei, atitudinea g r u p u l u i social f a ţ ă d e d e f i c i e n t u l m i n t a l . P a r t e a a I X - a p r o p u n e o s i n t e z ă dificilă l e g a t ă d e p r e v e n i ­ r e a şi t e r a p i a c o m p l e x ă m e d i c o - p s i h o - p e d a g o g i c ă şi socială a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e . P r e v e n i r e a e s t e t r a t a t ă î n t r - u n c a p i t o l se­ parat, care de fapt p r e z i n t ă o suită de strategii cunoscute şi în­ cearcă o sinteză p e n t r u o strategie o p t i m ă care ar d i m i n u a riscul de apariţie al acestei deficienţe. Se abordează, în c o n t i n u a r e , 19

problema terapiei medicamentoase. Familia, şcolarizarea şi in­ tegrarea socio-profesională a deficienţilor mintali reprezintă direcţiile principale ale demersului în această p a r t e a lucrării. I n u l t i m a p a r t e , î n loc d e c o n c l u z i i , s e p r e z i n t ă u n s i s t e m de p r o p u n e r i ce se c e r a fi a p l i c a t e în p e r s p e c t i v a u n u i v i i t o r a p r o p i a t în care i n t e g r a r e a şi r e c u p e r a r e a socială a deficientului m i n t a l se va p u n e pe baze noi. P r o p u n e r i l e schiţate decurg atît din p a r a d i g m e l e disciplinei, p r e c u m şi din modelele practice de rezolvare a u n o r aspecte deja e x p e r i m e n t a t e la noi sau în alte ţări.

1.2. DELIMITAREA PROBLEMEI. DEFINIŢII. CLASIFICĂRI. TERMINOLOGIE. FRECVENŢĂ.

1.2.1. O NECESITATE: ELABORAREA U N U ! SISTEM CONCEPTUAL UNITAR

P r i m u l l u c r u p e care-1 c o n s t a t ă cel c a r e îşi p r o p u n e s ă d e ­ limiteze p r o b l e m a copilului deficient m i n t a l este că astăzi abor­ d a r e a a c e s t u i t e r i t o r i u nu se p o a t e face d e c î t inter disciplinar, ea r.eputînd fi rezolvată în şi pe t e r e n u l u n e i singure discipline. E s t e n e v o i e de o c o n l u c r a r e , de o e c h i p ă , de o a b o r d a r e d i n p e r s ­ pective variate. Fiecare specialist în p a r t e nu p o a t e indiferent d e n a t u r a p r e o c u p ă r i l o r sale, s ă r e z o l v e t o a t e p r o b l e m e l e . Apariţia caracterului interdisciplinar evidenţiază tot m a i m u i t necesitatea a c u t ă a e l a b o r ă r i i şi s t a b i l i r i i unui sistem con­ ceptual unitar, c a r e să c o n s t i t u i e p u n c t e l e de î n t î l n i r e şi de î n ­ ţelegere ale diverşilor specialişti. F ă r ă un sistem c o n c e p t u a l unitar, c e r c e t a r e a interdisciplinară nu este posibilă. D a t o r i t ă a c e s t u i fapt, u n u l d i n o b i e c t i v e l e p r i n c i p a l e a l e c a p i t o l u l u i d e faţă e s t e a c e l a de a î n c e r c a o s i n t e z ă , de a s c h i ţ a un s i s t e m c o n ­ ceptual unitar, de a încerca găsirea u n o r soluţii acceptate de toţi în ceea ce priveşte noţiunile f u n d a m e n t a l e î n t r e b u i n ţ a t e în cer­ cetarea copilului deficient mintal. 20

1.2.2. O CONSTATARE : DIVERSITATEA TERMINOLOGIEI

O a n a l i z ă s u c c i n t ă a l i t e r a t u r i i de s p e c i a l i t a t e , p r e c u m şi a l i m b a j u l u i folosit î n p r a c t i c a c u r e n t ă n e r e l e v ă c u u ş u r i n ţ ă faptul că există o diversitate considerabilă în ceea ce priveşte terminologia utilizată. Această constatare este s e m n a l a t ă şi în d o u ă s t u d i i e f e c t u a t e î n 1969 ş i 1970 d e c ă t r e s e c r e t a r i a t u l U N E S C O pe baza unei anchete întreprinse în 68 de ţări. Anche­ t e l e s-au folosit d e u n c h e s t i o n a r a d r e s a t c o m i s i i l o r n a ţ i o n a l e a l e s t a t e l o r m e m b r e [169]. în ceea ce priveşte cauzele care generează această situaţie, ele s e e x p l i c ă p r i n f a p t u l c ă d e f i c i e n ţ i i m i n t a l i a u fost s t u d i a ţ i d i n p e r s p e c t i v e d i f e r i t e : m e d i c a l e , p s i h o l o g i c e , p e d a g o g i c e şi s o ­ ciologice. F i e c a r e d i n s p e c i a l i ş t i u t i l i z e a z ă o t e r m i n o l o g i e ' p r o ­ p r i e s a u u n a c a r e s e a d e c v e a z ă cel m a i m u l t f u n d a m e n t e l o r ş t i ­ i n ţ e i d i n p e r s p e c t i v a c ă r e i a a b o r d e a z ă c e r c e t a r e a [121]. Se a d a u g ă la această cauză şi poziţia pe care o au diferiţi a u t o r i s a u şcoli f a ţ ă de a c e a s t ă t e m ă . Şi, în fine, o a t r e i a c a u z ă constă în faptul că terminologia este strîns legată şi de aspec­ t u l p e c a r e a u t o r u l d o r e ş t e să-I r e l e v e : g r a v i t a t e a d e f e c t u l u i î n r a p o r t c u n o r m a , etiologia, a s p e c t e l e p e d a g o g i c e ş i sociale, t u l b u r ă r i l e a s o c i a t e s a u p r o g n o s t i c u l [83]. C o n s e c i n ţ e l e u n e i astfel d e s i t u a ţ i i s î n t m u l t i p l e ş i c o m ­ p l e x e . U n e o r i , u n u l ş i a c e l a ş i caz e s t e d i a g n o s t i c a t î n t e r m e n i d i f e r i ţ i , c r e i n d u - s e d e m u l t e ori confuzii ş i d i f i c u l t ă ţ i d e r e z o l ­ vare practică.

1.2.3. CONTRIBUŢII LA UN INVENTAR TERMINOLOGIC

C r o n o l o g i c , t r e b u i e s ă a m i n t i m t e r m e n u l d e „idiotism" u t i ­ lizat de J. Esquirol în secolul al XVIII-lea, p e n t r u a decela şi diferenţia cazurile de tulburări mintale de stările de demenţă, stări de slăbire progresivă şi globală a potenţialului m i n t a l . E. S e g u i n în l u c r a r e a sa Traité moral, hygiène et éducation des idiots (1846) i n t r o d u c e n o ţ i u n i l e cu p r i v i r e la g r a d e l e d e f i ­ cienţei : „idiot", „imbecil" şi „înapoiat sau întîrziat m i n t a l " . 21

Conceptul general de „oligofrenie" este introdus de E. K r a e pelin p e n t r u a d e s e m n a a n s a m b l u l formelor de dezvoltare psi­ hică deficitară. T e r m e n u l de „oligofrenie" a r e astăzi o semnificaţie m u l t li­ m i t a t ă , m a i ales î n l i t e r a t u r a s o v i e t i c ă . Astfel, M . S . P e v z n e r ş i A. R. Luria consideră „oligofrenie" n u m a i insuficienţele deter­ m i n a t e de lezări ale sistemului nervos central. Deci oligofrenia e s t e î n t o t d e a u n a d o b î n d i t ă [26, 95]. La începutul secolului nostru a p a r e t e r m e n u l de „encefalo­ p a t i e i n f a n t i l ă " ( e n c e p h a l o p a t h i e s i n f a n t i l e s (fr.), c e r e b r a l p a l s y (eng.), z e r e b r a l e K i n d e r l ä h m u n g ( g e r m . ) , i n t r o d u s d e B r i s s a u d ş i S o u q u e s (1904). E s t e v o r b a î n a c e s t caz d e s e c h e l e n e u r o l o g i c e ş i psihiatrice consecutive unei afectări a creierului copilului îna­ i n t e a m a t u r ă r i i sale c o m p l e t e . A c e s t s e n s d a t a fost s u p u s c r i ­ ticii, a r ă t î n d u - s e c ă n u i n s i s t ă a s u p r a c a r a c t e r u l u i e s e n ţ i a l a l bolii ş i a n u m e a c e l a d e a r e p r e z e n t a s e c h e l e c a r e s î n t r e z u l t a ­ t u l u n o r p r o c e s e m o r b i d e s t i n s e , n e e v o l u t i v e . Astfel, A . K r e i n d l e r ş i B . P r u s k a u e r - A p o s t o l p r o p u n c a fiind m a i a d e c v a t ă n o ­ ţ i u n e a de „sechele de encefalopatie infantilă" [77]. M e r g î n d î n a c e e a ş i d i r e c ţ i e , G . G ö l l n i t z (1953) p r o p u n e „Sindrom de ax cerebro-organic şi psihic" cu c a r e d e s e m n e a z ă ansamblul întîrzierilor în coordonarea motorie şi în integrarea senzorială, întârzieri a p ă r u t e p a , fezultat a l afectării t i m p u r i i a creierului. î n u l t i m i i a n i s-a i m p u s t e r m e n u l d e „maturopatii", i n t r o ­ d u s d e C . L a m o t e d e G r i g n o n (1971). E l s e r e f e r ă l a o r i c e b o a l ă care t u l b u r ă dezvoltarea funcţiilor sistemului nervos d e t e r m i nînd modificări în c o m p o r t a m e n t u l copilului. Maturopatiile în­ globează toate encefalopatiile p r e n a t a l e , p a r a n a t a l e şi ale micii copilării, disfuncţiile m i n i m e , a n u m i t e epilepsii, p r e c u m şi un g r u p p o l i m o r f ş i n e d e f i n i t a l p a r a l i z i i l o r c e r e b r a l e [81]. S i n o n i m cu oligofrenia, î n a p o i e r e a m i n t a l ă , deficienţa i n ­ telectuală etc. circulă în n u m e r o a s e ţări şi „insuficienţă m i n ­ tală". T e r m e n u l r e u n e ş t e o serie de stări foarte disparate, le­ g a t e î n t r e ele p r i n d e f i c i t u l i n t e l e c t u a l . L . M i c h a u x [103, 104] u t i l i z e a z ă d o u ă seri? concepte pen­ t r u a diferenţia clar faptele clinice. Astfel el uescrie stările de „înapoiere intelectuală" definite prin insuficienţa dezvoltării inteligenţei pe care le o p u n e regresiilor (demenţelor), i n a p t i t u dinilor la efort intelectual, delirurilor şi nevrozelor. M e r i t ă s ă fie a n a l i z a t ă t e r m i n o l o g i a u t i l i z a t ă d e A . B u s e m a n n , u n u l d i n t r e cei m a i b u n i s p e c i a l i ş t i g e r m a n i î n d o m e n i u l i n v e s t i g a t de n o i . El o p e r e a z ă cu d o u ă n o ţ i u n i : deficienţă min22

tală şi deficienţă intelectuală. D e f i c i e n ţ a m i n t a l ă ( S c h w a c h s i n n , faiblesse d'esprit) c o m p o r t ă ca t r ă s ă t u r ă f u n d a m e n t a l ă t r e b u ­ i n ţ a s u b i e c t u l u i d e a f i a j u t a t î n a c t i v i t ă ţ i l e specifice i n t e l i g e n ­ ţei. D a c ă a c e a s t ă t r e b u i n ţ ă a p a r e d e l a n a ş t e r e s a u î n p r i m i i doi ani, A. B u s e m a n n vorbeşte despre deficienţa m i n t a l ă infantilă s a u o l i g o f r e n i e [28]. El o p u n e noţiunii de deficienţă m i n t a l ă , n o ţ i u n e a de defi­ cienţă intelectuală, pe care o defineşte prin incapacitatea (rela­ t i v ă s a u t o t a l ă ) a u n e i f u n c ţ i i i n t e l e c t u a l e s a u a u n u i g r u p (fas­ cicul) d e a s e m e n e a f u n c ţ i i c a r e d e t e r m i n ă u n c o m p o r t a m e n t d e t i p deficit m i n t a l . T e r m e n u l de „ h a n d i c a p i n t e l e c t u a l " circulă m a i ales în lite­ r a t u r a engleză. în ţ a r a n o a s t r ă este utilizat în m o d c u r e n t de C. Păunescu, care a r a t ă că în m a s a copiilor cuprinşi în sistemul d e î n v ă t ă m î n t e x i s t ă copii c a r e f ă r ă s ă p r e z i n t e d i m i n u ă r i s t r u c ­ t u r a l e m i n t a l e , fizice s a u s o m a t i c e , n u r e a l i z e a z ă o i n t e g r a r e efi­ c i e n t ă ş c o l a r ă ş i socială, î n t r u c î t s î n t h a n d i c a p a ţ i d e e f o r t u l i n t e l e c t u a l - d i d a c t i c [120]. P r i n copii h a n d i c a p a ţ i intelectual C . P ă u n e s c u î n ţ e l e g e p e cei c u p o t e n ţ i a l i n t e l e c t u a l d i m i n u a t prin ritmul de dezvoltare sau din cauze endo sau exogene. î n l i t e r a t u r a m e d i c a l ă e s t e u t i l i z a t ş i t e r m e n u l d e amenţie. I n t r o d u s î n 1890 d e M a y n e r t , e l e s t e s i n o n i m î n p s i h i a t r i a c l a ­ sică g e r m a n ă c u c o n f u z i a m i n t a l ă d e l i m i t a t ă d e C h a s l i n . î n psihiatria anglo-saxonă a primit o altă semnificaţie, devenind sinonim cu oligofrenia. A. F. Tredgold ocupîndu-se cu etiologia deficitului m i n t a l stabileşte p a t r u g r u p e : a) a m e n ţ i e p r i m a r ă (deficitul i n t e l e c t u a l ar fi d a t o r a t p a ­ trimoniului ereditar) ; b) a m e n ţ i e s e c u n d a r ă (originea m e d i u l u i , deci extrinsecă) ;

deficitului

ar

fi

datorată

c) a m e n ţ i e d a t o r a t ă a m b e l o r cauze ; d) a m e n ţ i e fără cauză direct decelabilă. P o r n i n d de la criterii educaţionale, unii autori utilizează o s e r i e d e t e r m e n i a d e c v a ţ i a c e s t o r c r i t e r i i : copii irecuperabili, parţial recuperabili şi recuperabili. S . A . K i r k ş i G . O . J o h n s o n (1951), u t i l i z î n d a c e l a ş i c r i t e ­ riu educaţional, introduce p a t r u noi noţiuni : — copilul lent s a u 75 şi 90) ;

la

învăţătură

(slow

learner,

Q.

I.

— handicapatul mintal educabil ( e d u c a b l e m e n t a l l y c a p p e d „ E . M. H . " , Q. I. î n t r e 50 şi 75 s a u 80) ;

între

70

handi-

23

— handicapatul mintal anterenabil (trainable mentally h a n d i c a p p e d „ T . M. H.«, Q. I. î n t r e 25 s a u 30 şi 5 0 ) ; — copilul total dependent ( t o t a l y d e p e n d e n t c h i l d „ T . D. C " , Q. I. d e l a 0 l a 25 s a u 30). La noi în ţară, în legătură cu conceptele generale, cu n o ţiunile-gen, se utilizează : deficienţă m i n t a l ă , defectivitate psi­ hică, o l i g o f r e n i e , î n t î r z i e r e m i n t a l ă , î n a p o i e r e m i n t a l ă , h a n d i c a p intelectual. M . R o ş e a [150] u t i l i z e a z ă î n m o d f r e c v e n t t e r m e n u l d e „întîrziere ' mintală". Autoarea motivează această opţiune astfel : — î n c a z u r i l e u ş o a r e n i v e l u l m i n t a l n u r ă m î n e î n m o d fa­ tal sub limita normalităţii ; uneori, deşi lent, dezvoltarea conti­ nuă pînă atinge chiar limita normalităţii ; — se a r a t ă că în literatura de specialitate există t e n d i n ţ a d e a s e î n l o c u i n o ţ i u n i l e t r a u m a t i z a n t e p e n t r u p ă r i n ţ i ş i copii ; mergînd în această direcţie, autoarea consideră că t e r m e n u l de „întîrziere m i n t a l ă " este m a i adecvat. U n e o r i î n s ă ş i î n l u c r ă r i l e sale, a l ă t u r i d e „ î n t î r z i e r e m i n ­ t a l ă " este utilizat ca sinonim şi „deficienţă m i n t a l ă " . Există în l i t e r a t u r a de specialitate şi o serie de încercări şi tentative de unificare a terminologiei, optîndu-se, de exemplu, p e n t r u c o n c e p u t g e n e r a l d e „ d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă " [169].

1.2.4. O SOLUŢIE : UNITATE ÎN DIVERSITATE

Plecînd de la necesitatea unui sistem conceptual unitar, ne­ cesitate formulată de stringenţa abordării interdisciplinare şi ţinînd seama de diversitatea punctelor de vedere în elaborarea conceptelor, p r o p u n e m o soluţie care să asigure u n i t a t e a în di­ versitate. Această soluţie p r e s u p u n e acceptarea u n u i concept g e n e r a l — o n o ţ i u n e g e n — c a r e să d e s e m n e z e şi să c i r c u m s o r i e r e a l i ­ tatea la care ne referim atunci cînd organizăm investigaţia n o a s t r ă . T e r m e n u l c u c i r c u l a ţ i a cea m a i m a r e ş i c a r e a î n c e p u t s ă s e i m p u n ă a t î t î n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e , cît ş i î n p r a c t i c a c u r e n t ă este „deficienţă m i n t a l ă " . El se d o v e d e ş t e a fi a d e c v a t şi d a t o r i t ă f a p t u l u i că se a l ă ­ t u r ă l a alţi t e r m e n i c a r e s-au i m p u s , c a : „ d e f i c i e n ţ ă a u d i t i v ă " , 24

„deficienţă m o t r i c ă " , „deficienţă senzorială" etc. In felul acesta n o ţ i u n e a d e „ d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă " îşi g ă s e ş t e u n loc a d e c v a t într-un sistem terminologic larg utilizat în ţara noastră p e n t r u d e s e m n a r e a şi clasificarea „copiilor deficienţi". Acest concept mai prezintă a v a n t a j u l că e x p r i m ă m a i com­ p l e t d e c î t alţi t e r m e n i t a b l o u l p s i h o p a t o l o g i c . în ceea ce priveşte t e r m e n u l de „întîrziere m i n t a l ă " , con­ s i d e r ă m ş i n o i , a l ă t u r i d e alţi a u t o r i [149, 192], c ă t r e b u i e s ă fie utilizat în cazurile incerte, care necesită o studiere mai înde­ lungată, cuprinzînd m a i ales cazurile etichetate de unii autori, ca : „ p s e u d o d e b i l i t a t e m i n t a l ă " . D i v e r s i t a t e a p u n c t e l o r d e v e d e r e d i n c a r e p o a t e s ă fie a b o r ­ d a t ă d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă s e r e f l e c t ă legic p r i n t r - o d i v e r s i t a t e t e r ­ minologică. P e n t r u această soluţie militează în ultimă analiză şi H. Ey [48], c î n d î n c e a r c ă o a p r o p i e r e î n t r e d o u ă t i p u r i d e c l a s i f i c a r e . U n u l f o n d a t p e n i v e l u l m i n t a l (debili u ş o r i , d e b i l i mijlocii, d e ­ bili p r o f u n z i ş i î n a p o i a ţ i p r o f u n z i ) , i n d i f e r e n t d e e t i o l o g i e , i a r c e l ă l a l t u t i l i z î n d c a ş i c r i t e r i u , f a c t o r i i etiologici. Soluţia unităţii în diversitate se poate fundamenta n u m a i pe caracterul interdisciplinar al abordării deficienţei m i n t a l e . L u c r a r e a noastră, în întregime, r e p r e z i n t ă un a r g u m e n t desfă­ ş u r a t p e n t r u susţinerea acestei soluţii.

1.2.5. DATE STATISTICE CU PRIVIRE LA FRECVENTA DEFICIENŢEI MINTALE

C u n o a ş t e r e a n u m ă r u l u i de deficienţi m in t al i capătă astăzi o i m p o r t a n ţ ă d e o s e b i t ă , e a fiind l e g a t ă d e n e c e s i t a t e a d e a p l a ­ nifica m i j l o a c e l e n e c e s a r e p e n t r u a s i s t e n ţ a m e d i c a l ă , p e n t r u instruirea şi educarea acestora, p r e c u m şi p e n t r u proiectarea u n o r m ă s u r i în v e d e r e a i n t e g r ă r i i lor profesionale si sociale [10, 123]. S t a b i l i r e a u n o r s t a t i s t i c i e x a c t e e s t e î n c ă f o a r t e dificilă. D i ­ ficultatea constă în p r i m u l rînd în faptul că diagnosticarea, m a i a l e s a u n o r f o r m e u ş o a r e a l e d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e n u s e p o a t e face decît de cadre specializate, cadre care nu au posibilitatea să examineze toate cazurile. 25

î n m u l t e ţ ă r i , p e n t r u a s e e v i t a a c e a s t ă d i f i c u l t a t e s-a r e ­ curs la examinarea unor eşantioane reprezentative ale populaţiei. U n a d i n t r e p r i m e l e c e r c e t ă r i s t a t i s t i c e a fost f ă c u t ă î n A n g l i a î n a n i i 1 9 0 4 — 1 9 0 6 . C e r c e t a r e a s-a f ă c u t p e u n e ş a n t i o n d e a p r o a p e 4 m i l i o a n e , d i n 1 5 r e g i u n i a l e ţ ă r i i . S-a c o n s t a t a t c ă frecvenţa deficienţilor mintali a variat foarte m u l t de la o r e ­ giune la alta. C e r c e t a r e a a dat o frecvenţă m e d i e de a p r o x i ­ m a t i v 4%o. A d o u a a n c h e t ă efectuată tot în Anglia, în anii 1924—1926, a fost c o n d u s ă d e d o c t o r u l E . O . L e w i s . Ş i î n a c e s t caz f r e c v e n ţ a a v a r i a t de la o r e g i u n e la a l t a . F r e c v e n ţ a m e d i e c o n s t a t a t ă a fost d e d a t a a c e a s t a m a i m u l t d e c î t d u b l ă , a t i n g î n d 8,5 l a m i a •de l o c u i t o r i . E s t i m a r e a f ă c u t ă î n S t a t e l e U n i t e a l e A m e r i c i i î n a n u l 1963 i n d i c ă e x i s t e n ţ a a a p r o x i m a t i v 5 500 000 de d e f i c i e n ţ i m i n t a l i , ceea ce r e p r e z i n t ă o frecvenţă de 3 % , adică 30 de deficienţi la mia de locuitori. î n S.U.A., î n c ă d i n a n u l 1961, a fost î n f i i n ţ a t ă o v a s t ă c a m ­ panie în favoarea copiilor handicapaţi din iniţiativa preşedin­ telui K e n n e d y , din apelul căruia cităm : „ . . . în fiecare an se n a s c 126 000 copii c a r e s e d o v e d e s c a f i d e b i l i m i n t a l i " . A c e a s t a r e p r e z i n t ă 3 % d i n p o p u l a ţ i a r \ .'e s e n a ş t e î n t r - u n a n . D a t e şi m a i recente i n d i c ă ' p e n t r u diferite ţări u r m ă t o a r e l e f r e c v e n ţ e : p e n t r u F r a n ţ a 5,5% (1974), p e n t r u S u e d i a 3,5% (1975), p e n t r u U n g a r i a 2 , 5 — 3 , 2 % (1973), p e n t r u J a p o n i a 2 , 0 7 % (1974). Un studiu efectuat de experţi ai O.M.S. în diferite ţ ă r i ale l u m i i a r a t ă c ă î n m e d i e 17,9% d i n p o p u l a ţ i a i n f a n t i l ă s î n t copii h a n d i c a p a ţ i ş i 1/3 d i n a c e ş t i a , a d i c ă 6 , 3 % p r e z i n t ă d e f i c i e n ţ e intelectuale. în ţ a r a noastră, nu d i s p u n e m încă de datele u n u i recensă­ mânt efectuat pe î n t r e a g a populaţie infantilă din care să r e ­ zulte p r o p o r ţ i a copiilor h a n d i c a p a ţ i . O s e r i e de a u t o r i [58 a, 121, 135] c o n s i d e r ă că d e b i l i t a t e a mintală, care necesită şcolarizarea într-o şcoală ajutătoare se ridică la 4% din populaţia şcolară din ţ a r a noastră. Intelectele de limită, considerate ca forme uşoare prezintă o proporţie de 7 — 1 0 % [133 a, 150]. Diferenţele pe care le constatăm î n t r e diferite statistici p r e ­ z e n t a t e m a i sus se d a t o r e s c u r m ă t o r i l o r factori. în p r i m u l rînd, frecvenţa variază în funcţie de condiţiile economice, sanitare şi c u l t u r a l e ale fiecărei regiuni şi ţări în p a r t e . S p o r i r e a reală a 26

cazurilor de deficienţă mintală din l u m e a c o n t e m p o r a n ă se datoreşte şi progreselor medicinii şi îmbunătăţirii u n o r condiţii s a n i t a r e . Astfel, u n e l e c a z u r i d e e n c e f a l i t ă s a u d e t r a u m a t i s m e perinatale, care în t r e c u t erau mortale, astăzi pot fi salvate, r ă mînînd însă cu n u m e r o a s e sechele cerebrale. M e n ţ i o n ă m că deficienţii m i n t a l i devin o p r o b l e m ă p e n t r u toate ţările în m o m e n t u l în care se instituie obligativitatea înv ă ţ ă m î n t u l u i . C u cît n i v e l u l ş c o l a r i z ă r i i e s t e m a i r i d i c a t , c u a t î t n u m ă r u l lor este m a i m a r e . O a l t ă c a u z ă a v a r i a ţ i e i d a t e l o r s t a t i s t i c e se d a t o r e ş t e lipsei u n o r criterii generale, standardizate şi acceptate de toată l u m e a în aprecierea stării m i n t a l e a copiilor. Situaţia copiilor cu „intelect de limită", p r o b l e m a p s e u d o debililor, a întîrziaţilor pedagogic d a t o r i t ă u n o r condiţii socio­ c u l t u r a l e , t o a t e aceste categorii de copii sînt încă d i s c u t a t e şi p r o b l e m e l e ridicate de ei încă nu şi-au găsit soluţiile o p t i m e .

,

1.2.5.1. FRECVENŢA DEFICIENŢEI M I N T A L E ÎN FUNCŢIE .. DE V i R S T A C R O N O L O G I C A

E . R . H i l g a r d (1962) c o n s t a t ă c ă f r e c v e n ţ a c e a m a i s c ă z u t ă e s t e î n t U n i t ă l a c o p i i i m a i m i c i d e 5 a n i ( p r o p o r ţ i a e s t e s u b 1%). Cifrele m a x i m e sînt întîlnite î n t r e 10—14 ani. D u p ă 14—15 ani se î n r e g i s t r e a z ă o s c ă d e r e a f r e c v e n ţ e i . D ă m m a i jos u n t a b e l î n l e g ă t u r ă c u f r e c v e n ţ a c o p i i l o r î n t î r z i a ţ i m i n t a l i l a d i f e r i t e v î r s t e d u p ă P . B a t o n (1962) [7]. Tabelul

1

Vîrsta în ani 8

9

10

11

Cazuri îndoielnice

1,5 2,7

4,7

8.0 6,3

8,6

1,3

Total

4,2

6,0

11.3

15,9

Deficienţi

i ..>

Se c o n s t a t ă că o d a t ă cu c r e ş t e r e a v î r s t e i , î n t r e 8 şi 11 a n i , frecvenţa deficienţei mintale, p r e c u m şi a cazurilor îndoielnice creşte. Acest fenomen se explică prin multiplicarea cerinţelor 27

ş c o l a r e a t î t c a v o l u m , cît ş i c a n i v e l d e c u n o ş t i n ţ e . I n c l a s a a V-a, î n j u r d e 15,9% p r e z i n t ă u n h a n d i c a p ş c o l a r d e t e r m i n a t de o deficienţă m i n t a l ă diagnosticată sau considerată „caz în­ doielnic".

1.2.5.2. FRECVENŢA DUPĂ G R A D U L D E F I C I E N T E I M I N T A L E Toate statisticele existente relevă faptul că frecvenţa este c u a t î t m a i s c ă z u t ă c u cît e s t e v o r b a d e u n h a n d i c a p m a i m a r e . E. O. Lewis, în a n c h e t a sa din 1924—1926, c o n s t a t ă că din t o t a l u l de deficienţi m i n t a l i 5% s î n t idioţi, 2 0 % imbecili şt 7 5 % debili mintali. In continuare prezentăm datele comunicate de P. 3 a t o n (1962). F r e c v e n ţ a d u p ă g r a d u l deficienţei (După P. Baton). Tabelul

Nivelul mintal Idioţi Imbecili Debili mintali Cazuri dc limită

2

Proporţia raportata la totalitatea copiilor de vîrstă şcolară 0,06% 0,24 % 2,26% 10,00%

C a z u r i l e d e i n t e l e c t d e l i m i t ă s î n t i n t e g r a t e azi t o t m a i m u l t în cadrul deficienţei m i n t a l e . S î n t însă şi a u t o r i care sus­ ţin că aceste cazuri de graniţă aparţin populaţiei n o r m a l e . P r o ­ b l e m a o vom r e l u a în discuţie în altă p a r t e a lucrării. T o t aici a m i n t i m c e r c e t ă r i l e a doi a u t o r i a m e r i c a n i , D i n g m a n ş i T a r j a n [42], c a r e , c a l c u l î n d s t a t i s t i c , a u a j u n s l a c o n c l u ­ zia c ă d u p ă l e g e a lui G a u s s î n p o p u l a ţ i a t o t a l ă a S t a t e l o r U n i t e a r t r e b u i s ă e x i s t e 115 000 c a z u r i d e idioţie şi imbecilitate (Q. I . i n f e r i o r l a 50). C o m b i n î n d r e z u l t a t e l e d i v e r s e l o r a n c h e t e e i a u e s t i m a t c ă n u m ă r u l r e a l e r a d e 440 000, a d i c ă a p r o a p e d e p a t r u ori m a i m a r e . Concluzia pe care o t r a g este că aplicînd formula Gauss n u m ă r u l „teoretic" este m u l t mai mic decît n u ­ mărul „real". 28

1.2.5.3. FRECVENŢA DEFICIENŢILOR M I N T A L I DUPĂ S E X G . C h i l a n d (1966) c o n s t a t ă c ă d i n c e r c e t a r e a f r e c v e n ţ e i d u p ă sex, se c o n s t a t ă o u ş o a r ă p r e d o m i n a r e a i n d i v i z i l o r de s e x masculin, m a i ales în cazurile de idioţie şi imbecilitate. D a t e l e p r e z e n t a t e d e E . O . L e w i s (1926) a r a t ă p r o p o r ţ i a d e d e f i c i e n ţ i m i n t a l i d e 9,2% 0 l a s e x u l m a s c u l i n ş i n u m a i 7,97% 0 l a sexul feminin.

In încheierea acestor consideraţii, p r e z e n t ă m rezultatele u l t i m e l o r c e r c e t ă r i e f e c t u a t e i n F r a n ţ a * , p u b l i c a t e î n 1979 [ 4 a ] . I n v e s t i g a ţ i i l e s-au e f e c t u a t d u p ă o m e t o d o l o g i e m e t i c u l o a s ă , p e d o u ă t r a n ş e d e v î r s t ă (1965—1966), î n r e g i u n e a I l e - d e - F r a n c e (8 d e p a r t a m e n t e ) , c u p r i n z î n d o p o p u l a ţ i e i n f a n t i l ă de 303 839 copii. S-a d e c e l a t u n n u m ă r d e 4 236 h a n d i c a p a ţ i s e v e r i , c e e a c e r e p r e z i n t ă 13,94% 0 . R e z u l t a t u l cel m a i i m p o r t a n t , p e c a r e a c e s t e c e r c e t ă r i î l relevă se referă la existenţa unor polihandicapuri. Se constată că există o legătură evidentă î n t r e profunzimea deficienţei m i n ­ tale şi n u m ă r u l h a n d i c a p u r i l o r asociate. D ă m mai jos p r o c e n ­ tajele h a n d i c a p u r i l o r asociate pe g r u p e de Q. I. Tabelul

Netestabili 0 1 2 3

handicap handicap handicapuri handicapuri

Total

3

Vegeta­ Q L : 3 1 - QL : 5 1 - QL : 6 6 - Q L > 9 1 tivi -90 -65 QLsS30 - 5 0

2,7 73,6 19,8 3,9

7,1 34,1 39,8 19,0

29,1 45,7 19,1 6,1

27,5 53,5 15,5 3,5

15,5 65,4 17,3 1,8

9,0 76,8 14,1 0,1

100

100

100

100

100

100

* Cercetările au fost iniţiate de „Le Comité d'Etude, de Soins et d'Action Permanent en faveur des déficients m e n t a u x profonds de la région parisienne" (CESAP), sub conducerea lui R. Salbreux şi s-au desfăşurat timp de 6 ani [156 a]. 29

Mult timp, pe plan mondial, terapia recuperatorie şi edu­ c a ţ i o n a l ă a fost p r o i e c t a t ă î n m o d e x c l u s i v p e n t r u m o n o h a n d i capuri. Şi la noi în ţ a r ă în m o m e n t u l de faţă p r e d o m i n ă un sistem de î n v ă ţ ă m î n t special p e n t r u m o n o h a n d i c a p u r i . Ori in­ vestigaţia echipei franceze relevă că acest p u n c t de vedere se bazează de fapt pe o eroare. Desigur, nu t r e b u i e să c ă d e m în e x c e s u l i n v e r s . I n v e d e r e a diversificării t e r a p i i l o r r e c u p e r a t o r i i este absolut necesară o analiză a m ă n u n ţ i t ă a structurii polihandicapurilor.

1

!

2

Edinbourg

1962-1964

Lie de Wight Polonia

1964 1964-1965

|

3

3,1 3,0

Ecosse Angus Camberwell Amsterdam

1966 1967 1967 1966-1968

3,5 2.74 4,09

în legătură cu frecvenţa deficienţei m i n t a l e p r o f u n d e la copil, c e r c e t ă r i l e e c h i p e i f r a n c e z e c a p ă t ă u n c a r a c t e r c o m p a r a ­ tiv [4 a], analizînd un n u m ă r de 24 de a n c h e t e epidemiologice realizat într-o serie de ţări industrializate.

Irlanda de Nord Sheffield Quebec

1968 1968 1966-1969

3,59 3,70

P r e z e n t ă m frecvenţa la p r o f u n d Q. I. < 50 :

Molndal Aarhus Olanda, 4 provincii

1969 1970 1969-1971

4,13 3,45 (B) 6,7

m i e a copiilor deficienţi

nmitali

T «belul

Ţara 1 Anglia — Ţara Galilor Londra Middlcscx Salford Aarhus Aberdeen

Anii de studiu

5 — 9 ani 5,0,7,8,9

1 0 - 1 4 ani 10, l t , 12, U 14

2

3

1

1025

1027 1000 1960 1060 1962 1962

Victoria

1962

Finlanda

1962

irlanda de Nord Wessex Geneva

30

1963 1963 1963

4,55 1.86 2,69 1,4" 2,81 6 - 8 ani 2,24 <

8 - 1 0 ani 3,7 9 - 1 1 ani 1,93 7 - 1 4 ani

3,40 2,41 7 — 15 ani " 3779

1

4

!

7,5 — 14,5 ani 5,0 7 - 1 3 ani 3,40

10 ani 5,2 8 - 1 2 ani 3,84

(F) 4,8 (B) 6,6

2,3 2,86 3,66 13 ani 5,2 4,11 3,65 4,58 4,50 (F) 4,7

4

A u t o r i i s t u d i u l u i c o m p a r a t i v [ 4 a ] a r a t ă că, î n m e d i e p r o ­ p o r ţ i a c o p i i l o r d e f i c i e n ţ i m i n t a l i p r o f u n d (Q. I. < 50) se r i d i c ă i a 3% 0 p e n t r u t r a n ş a d e v î r s t ă d e 5 — 9 a n i .

1 i :ini 5

2.81 2,83 2,66 3,69 1 2 - 1 1 ani

Coi

.:,70 2.57

1.3. EVOLUŢIA GINDIRII Şi ATITUDINILOR FATĂ DE DEFICIENŢII MINTALI IN DECURSUL ISTORIEI. TENDINŢE CONTEMPORANE

*

1.3.1. PUNCTE DE REPER

în acest paragraf nu ne p r o p u n e m un studiu istoric, ci am dori să iniţiem mai m u l t un d e m e r s epistemologic în care să p u n c t ă m etapele p a r c u r s e de gîndirea ştiinţifică pînă la consti31

t u i r e a p o z i ţ i i l o r s a l e d e azi ş i l e g a t d e a c e a s t a s ă r e l e v ă m d r u ­ m u l a t i t u d i n i i faţă d e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă d e - a l u n g u l t i m p u l u i . Desigur că handicapaţi mintali au existat din totdeauna. Dar, de la existenţa lor pînă la apariţia şi constituirea în pla­ n u l g î n d i r i i ş t i i n ţ i f i c e a p r o b l e m e i de c e r c e t a r e a t r e c u t o p e ­ r i o a d ă l u n g ă d e timp v . Ş i î n c o n t i n u a r e , d e l a a p a r i ţ i a p r o b l e m e i p î n ă l a s t r u c t u r a r e a u n e i a b o r d ă r i i n t e r d i s c i p l i n a r e î n t î l n i t ă azi, g î n d i r e a ş t i i n ţ i f i c ă a t r e b u i t să p a r c u r g ă o î n t r e a g ă e t a p ă , în c a r e a c u c e r i t p a s cu p a s n o i a s p e c t e , a l ă r g i t şi s-a i n t e r f e r a t cu noi domenii. O c u p î n d u - s e de această evoluţie a gîndirii şi a t i t u d i n i i faţă d e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă , R . P e r r o n [123] s t a b i l e ş t e u r m ă t o a r e l e etapex^ a ) înă"m-te_de 1800, c î n d p r o b l e m a n u e x i s t a d i n p u n c t d e v e d e r e ştiinţific,"eaijpărînd m a i ales ca p r o b l e m ă socială ; b ) e t a p a 1800—1870, c î n d s e î n t r e p r i n d p r i m e l e c e r c e t ă r i sistematice şi se înregistrează p r i m e l e încercări t e r a p e u t i c e şi educaţionale ; c ) a p r o x i m a t i v d i n 1870 p î n ă l a cel d e - a l d o i l e a r ă z b o i m o n d i a l , c î n d d e z v o l t a r e a g î n d i r i i ş t i i n ţ i f i c e c u p r i v i r e l a defi­ c i e n ţ i i m i n t a l i c u n o a ş t e o d e z v o l t a r e d e s t u l de c o n t r a d i c t o r i e ; d ) d u p ă cel d e a l d o i l e a r ă z b o i m o n d i a l , c î n d a p a r e o o r i e n ­ t a r e c ă t r e o a b o r d a r e m a i realistă şi în acelaşi t i m p m a i optimistă. P a r c u r g î n d şi alte încercări de a s u r p r i n d e şi p u n c t a evo­ luţia gîndirii ştiinţifice şi analizînd faptele existente, noi p r o ­ p u n e m următoarea sistematizare : — e t a p a în care în p l a n u l gîndirii sociale apar, în m o d a l i ­ tăţi diferite, c o n s e m n a t e sporadic, date în legătură cu p r e z e n ţ a d e f i c i e n ţ i l o r m i n t a l i în v i a ţ a s o c i a l ă ; — e t a p a constituirii deficienţei c e r c e t a r e , de i n v e s t i g a r e şi t e r a p i e ;

mintale

ca

problemă

de

— e t a p a m a t u r i z ă r i i gîndirii ştiinţifice p r i n adîncirea şi l ă r g i r e a p r o b l e m a t i c i i î n c e r c î n d u - s e o o b i e c t i v i z a r e cît m a i m a r e a investigaţiilor ; — e t a p a a b o r d ă r i i i n t e r d i s c i p l i n a r e ca o m o d a l i t a t e n o u ă de investigare, care corespunde în p l a n u l atitudinal cu o sporire a i n t e r e s u l u i social p e n t r u a b o r d a r e a ş i r e z o l v a r e a p r o b l e m e l o r de integrare profesională. î n c o n t i n u a r e v o m c ă u t a s ă c r e i o n ă m m a i e x p l i c i t fiecare etapă în parte, sprijinindu-ne pe d a t e şi fapte istorice. 32

1.3.2. ETAPA CONSEMNĂRILOR SPORADICE

î n a c e a s t ă ' ejţapă^eare a d u r a t s e c o l e î n t r e g i , e x i s t e n ţ a d e f i ­ cientului mir^a-f e s t e s e s i z a t ă ş i ; c o n s e m n a t ă în mod s p o r a d i c şi nrfsistematJc/îp^ti înf g î n d i r e a medicală, Jpoi în g î n d i r e a j u r i d i c ă , îa lucrărjleis'toficO-ţeligloase, p r e c u m ş/ în l i t e r a t u r ă . [ Con&icyerăm ea, î n t i d i p , p r i m a ipiîorpiaţie c a r e n e p a r v i n e ekte con|eyhnatăy4n m e d i c i n a i n d i a n ă şj'â're u n c a r a c t e r etiologic. Sv.b influenţa j d o c t p n e i C a r V a d a ; " ' c a r e a f i r m a i m p o s i b i l i t a t e a e x i s t e n ţ e i s A > 6 r a t e f a corr/eflui şi s p i r i t u l u i , d o c t r i n ă c a r e s-a deztspitat înflIndiâf î n c e p Ş i d d i n s e c o l u l VI î.e.n., m e d i c i n a i n d i a n â ^ c o r d i j ^ - # o T i m p o r t a n t u n o r factori obiectivi î n g e n e r a ­ rea boliter-SCntâle. Se arată, de exemplu, că „ . . . dacă gravida nu este ferită de emoţii violente, p o a t e n a ş t e un epileptic, iar d a c ă f e m e i a befe î n t i m p u l g r a v i d i t ă ţ i i , n a ş t e un copil cu m i n t e a s 1 jf b ă" ( S u s r u t a ) [69]. în medicina antichităţii găsim şi alte numeroase referiri d i r e c t e s a u i n d i r e c t e . P r e z e n t ă m d o u ă d i n ele ş i a n u m e p e c e l e c a r e n e a p a î c a fiind c u c e r i r i i m p o r t a n t e ale g î n d i r i i ş t i i n ţ i f i c e ale acestei p e r i o a d e . Astfel, E r a s i s t r a t e , m e d i c l a A l e x a n d r i a î n t i m p u l î n f l o r i r i i a c e s t u i c e n t r u d u p ă d e z m e m b r a r e a i m p e r i u l u i lui A l e x a n d r u Macedon, observînd o m u l în condiţii n o r m a l e şi patologice ajunge la concluzia că i n t e l i g e n ţ a este în r a p o r t cu dez­ voltarea emisferelor cerebrale, profunzimea şi relieful c i r c u m v a l a ţ i u n i l o r . A c e a s t ă o b s e r v a ţ i e a fost p o s i b i l ă d a t o r i t ă f a p t u l u i c ă î n acea p e r i o a d ă l a A l e x a n d r i a e r a p e r m i s ă a t î t v i v i s e c ţ i a p e c o n d a m n a ţ i i l a m o a r t e , cît ş i d i s e c ţ i a p e c a d a v r e [18]. A m i n t i m î n c o n t i n u a r e p e G a l e n u s ( 1 3 1 — 2 0 0 e.n.), filozof p e r i p a t e t i c i a n şi m e d i c i n s t r u i t în toate centrele r e n u m i t e ale lumii antice (Pergam, Smirna, Corint, Alexandria), deoarece el a i n t r o d u s p e n t r u p r i m a d a t ă n o ţ i u n i l e de „m o r o s i s" (slă­ b i c i u n e m i n t a l ă ) şi „a n o i a" ( d e m e n ţ ă ) , ca a s p e c t e d i f e r i t e ale bolilor mintale. Apariţia u n e i terminologii în discursul lui G a l e n u s o p u ­ nem în legătură cu existenţa unei anumite experimentări pe frontul investigării. Este un m o m e n t de culme în această etapă în care preocupările sînt sporadice şi nesistematizate. P e l i n i e m e d i c a l ă , m a i t î r z i u , î n s e c o l u l a l XVIII-lea, m a i î n t î l n i m o s e r i e d e c o n s e m n ă r i care v i z e a z ă d e f a p t e x p l i c a r e a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e . Astfel, A l b e r t H a l l e r în Tratatul de Jiziolo33

gie a corpului omenesc ( B e r n a , 1766) d e s c r i e c i r c u l a ţ i a c e r e ­ brală şi corelaţiile d i n t r e leziunile cerebrale, convulsii, paralizii şi t u l b u r ă r i l e funcţiilor de cunoaştere. Tot în acest context trebuie să a m i n t i m şi pe B o e r h a r e (1668—1738), c a r e î n l u c r ă r i l e s a l e i n s i s t ă a s u p r a c o r e l a ţ i i l o r dintre leziunile cerebi-'.è şi t u l b u r ă r i l e psihice. Consemnările existente în legătură cu deficienţa m i n t a l ă î n l i t e r a t u r a m e d i c a l ă s î n t ş i ele s t r î n s l e g a t e d e s o a r t a a c e s t e i d i s c i p l i n e î n d e c u r s u l istoriei, d e e v o l u ţ i a g î n d i r i i m e d i c a l e î n general. D a c ă n e r e f e r i m î n s ă l a a t i t u d i n e a faţă d e d e f i c i e n ţ i i m i n ­ tali c a r e e s t e î n c ă r c a t ă m a i m u l t c u f a c t o r i a f e c t i v i d e c î t c u e l e ­ m e n t e r a ţ i o n a l e , c o n s t a t ă m c ă s o c i e t a t e a n - a fost n i c i o d a t ă i n ­ d i f e r e n t ă faţă d e a c e a s t ă c a t e g o r i e d e i n d i v i z i . î n e v u l m e d i u , a t i t u d i n e a s o c i e t ă ţ i i s-a s c h i m b a t r a d i c a l : e x i s t ă o a t i t u d i n e de m i l ă şi c a r i t a t e ce face ca ei să fie îngrijiţi în aziluri organizate de către biserică. U n e o r i e r a u priviţi chiar cu un fel de frică r e l i g i o a s ă . O r ă m ă ş i ţ ă a a c e s t e i s u ^ r s t i ţ i i este, p r o b a b i l , a ş a c u m a r a t ă A . H o l m e s [63], ş i c u v î n t u l „ c r e t i n " (de l a f r a n c e z u l „chretien"), n u m e care designează un a n u m i t g r u p de deficienţi mintali. A p a r i ţ i a p r o t e s t a n t i s m u l u i c u i n d i v i d u a l i s m u l s.ău ş i r e s ­ p o n s a b i l i t a t e a i n d i v i d u l u i p e n t r u a c t e l e sale a d u c e o s c h i m b a r e e s e n ţ i a l ă î n a t i t u d i n e a s o c i e t ă ţ i i faţă d e a l i e n a ţ i . D e u n d e î n e v u l î m d i u e r a u c o n s i d e r a ţ i c a fiind s u b p r o t e c ţ i a s p e c i a l ă a d i v i n i t ă ţ i i , a c u m s î n t p r i v i ţ i d e c ă t r e L u t h e r ş i C a l v i n c a fii a i d i a v o l u l u i , c a fiind p o s e d a ţ i d e s a t a n . P e n t r u „ a s c o a t e ' ' d i a ­ volul din ei li se aplicau t r a t a m e n t e i n u m a n e , e r a u puşi î n l ă n ­ ţuia ş i flagelaţi î n t r - u n m o d b a r b a r . în adevăr, o întreagă perioadă istorică credinţa despre rolul păcatului şi al demonilor în g e n e r a r e a bolilor psihice va d o ­ mina Europa, uneori şi dincolo de epoca m o d e r n ă . Expresie a persistenţei conceptului religios psihognoseologic r e t r o g r a d e s t e f a p t u l că, p î n ă c h i a r s p r e sfîrşitul v e a c u l u i al XVIII-lea, soarta bolnavilor mintali se m e n ţ i n e tot atît de tragică în E u r o p a occidentală. Deficienţii mintali, alături de bolnavii m i n t a l i e r a u consi­ d e r a ţ i c a fiind î n l e g ă t u r ă c u d i a v o l u l ş i e r a u v î n a ţ i c u h a i t e l e d e cîini p e l a t i f u n d i i l e u n o r m a g n a ţ i , i a r c o n d i ţ i i l e d e a d ă p o s t i r e î n ospicii s e m e n ţ i n e a u i n f e r n a l e , a t î t î n F r a n ţ a cit ş i î n Anglia. 34

în concluzie, p u t e m s p u n e că în această p r i m ă e t a p ă la ni­ v e l u l g î n d i r i i ştiinţifice, p r o b l e m a d e f i c i e n t u l u i m i n t a l e s t e c o n s e m n a t ă s p o r a d i c ş i n u v i z e a z ă d e c î t u n e l e a s p e c t e etiologice şi de d e s c r i e r e . A t i t u d i n e a socială cunoaşte o m a r e v a r i e t a t e de forme de la r e p r i m a r e la i n d i f e r e n ţ ă , de la î n g r i j i r e ca e x p r e s i e a m i l e i şi c a r i t ă ţ i i , l a c h i n u i r e . A c e a s t ă a t i t u d i n e socială e s t e d e t e r m i n a t ă de concepţii empirice, influenţată de credinţe şi tradiţii.

1.3.3. ETAPA CONSTITUIRII DEFICIENŢEI MINTALE CA PROBLEMĂ DE INVESTIGARE Şl TERAPIE

C o n s i d e r ă m c ă a c e a s t ă e t a p ă î n c e p e p r i n ceea c e s-a n u m i t „ g e s t u l lui P i n e l " . P h i l i p p e P i n e l (1755—1826) a s t u d i a t l i t e r e l e , filozofia, m a ­ t e m a t i c a şi a o b ţ i n u t d o c t o r a t u l în m e d i c i n ă la T o u l u s e în 1793. Discipol al lui Locke şi Condillac, aşa c u m r e c u n o a ş t e el î n s u ş i [131], e x c e p ţ i o n a l p s i h o l o g ş i c l i n i c i a n , d o t a t c u s p i r i t d e o b s e r v a ţ i e ş i m a i a l e s c u m u l t ă o m e n i e , P i n e l a c ă u t a t să-şi c o n ­ v i n g ă c o n t e m p o r a n i i că „. . . a l i e n a ţ i i , d e p a r t e de a fi v i n o v a ţ i ce t r e b u i e pedepsiţi, sînt bolnavi, a căror stare grea m e r i t ă f o a t ă b u n ă v o i n ţ a cuvenită celor suferinzi". î n t r e a n i i 1793 ş i 1795 P i n e l e s t e n u m i t m e d i c şef a l ospic i u l u i de a l i e n a ţ i d i n B i c ê t r e şi primul său gest este acela de a scoate lanţurile unor bolnavi mintali. G e s t u l s ă u a a p ă r u t c o n ­ t e m p o r a n i l o r c a fiind u n f a p t d e e x c e p ţ i e ş i a r ă m a s c a - e m n d e h o t a r i m p o r t a n t î n î n n o i r e a c o n c e p ţ i i l o r ş i a t i t u d i n i l o r faţă de deficientul mintal. U n u l d i n i s t o r i c i i p s i h i a t r i e i f r a n c e z e , R . S e m e l a i g n e [161], r e m a r c ă : „. . . n e b u n i i , l e g a ţ i în c e l u l e l e lor s l u j e a u , ca a n i ­ m a l e l e m e n a j e r i e i , p e n t r u a m u z a m e n t u l p u b l i c u l u i c a r e - i vizita î n zile d e s ă r b ă t o a r e . A c e a s t ă c o m p o r t a r e n e s ă b u i t ă c e r e a o comportare mai u m a n ă : atunci apăru Pinel". în sophique cepţiile terapiei uzuală.

l u c r a r e a sa, i n t i t u l a t ă s e m n i f i c a t i v Traité médico-philo­ sur l'aliénation mentale [131], P i n e l îşi p r e z i n t ă c o n ­ şi orientările sale teoretice militînd p e n t r u i n t r o d u c e r e a e d u c a ţ i o n a l e a l ă t u r i d e f a r m a c o t e r a p i e ş i fiziotes a p i a

35

Pinel este adeptul terapiei prin m u n c ă . O m u n c ă organizată şi constantă „fixează facultăţile înţelegerii, exersîndu-le". Ală­ turi de muncă, „ t r a t a m e n t u l m o r a l " este o altă direcţie indicată de Pinel. Deşi metodele p ' j c o n i z a t e de P i n e l şi m a i ales opti­ m i s m u l său cu p r i v i r e la efectele moralizării bolnavilor psihici n e a p a r azi c a e x a g e r a t e ş i n a i v e , t o t u ş i r e ţ i n e m c a d e o s e b i t d e meritorie încrederea sa în metodele educaţionale. Pinel, p r i n concepţiile şi realizările sale înnoitoare, creează acel c l i m a t în c a r e de f a p t a a p ă r u t şi s-a c o n s t i t u i t ca p r o b l e m ă ştiinţifică deficienţa m i n t a l ă . T o ţ i istoricii p r o b l e m e i s î n t d e p ă r e r e c ă p u n c t u l d e p l e ­ care î l c o n s t i t u i e a n u l 1797 c î n d n i ş t e v î n ă t o r i g ă s e s c î n p ă d u ­ rile C a u n e d i n A v e y r o n u n copil s ă l b ă t i c i t , c r e s c u t d e p a r t e d e s o c i e t a t e a o a m e n i l o r , c o m p o r t a n ^iitul s ă u s e m ă n î n d m a i c u r î n d cu cel al a n i m a l e l o r . A c e s t copil e s t e a d u s la P a r i s u n d e a s t î r nit ;in v i u i n t e r e s . P i n e l , c a r e a c o n s u l t a t c o p i l u l , a a j u n s la c o n c l u z i a că e s t e voibr; d e s p r e u n o l i g o f r e n c o n g e n i t a l aflat l a n i v e l u l i d i o ţ i e i . „Sălbaticul" din Aveyron este i n t e r n a t la institutul de sur­ domuţi şi încredinţat doctorului J e a n M. Itard. „ C o p i l u l s ă l b a t i c d e l a A v e y r o n " , c u m e s t e c u n o s c u t î n li­ t e r a t u r a m e d i c a l ă ş i p s i h o l o g i c ă , p o a t e f i c o n s i d e r a t c a cel d i n ­ ţii d e f i c i e n t m i n t a l a s u p r a c ă r u i a s-a î n c e r c a t o e d u c a ţ i e ş t i i n ­ ţifică. J e a n M ă r i e I t a r d (1774—1838), e l e v a l lui P i n e l , d i s c i p o l c o n - e c v e n t a l lui L o c k e ş i C o n d i l l a c , c u n o s c ă t o r a l i d e i l o r p e d a ­ gogice a l e lui R o u s s e a u ş i P e s t a l o z z i , şi-a d a t t o a t ă o s t e n e a l a ca >ă-l a d u c ă pe V i c t o r ( c u m 1-a n u m i t el pe „ c o p i l u l s ă l b a t i c " ) la c stare n o r m a l ă . La început I t a r d nu acceptă teza idioţiei congenitale. El este convins că o m u l nu este „născut", ci con­ s t r u i t în c o n d i ţ i i l e m e d i u l u i social. El a c o n s i d e r a t „ S ă l b a t i c u l " m a i c u r î n d c a u n d e p r i v a t social. D e a c e e a î l s u p u n e u n u i „ t r a ­ tament medico-pedagogic" adaptat trăsăturilor particulare pe care elevul său le avea, în scopul „ r e c o n s t r u i r i i " intelectului. I t a r d îşi p r o p u n e s ă f o r m e z e l a e l e v u l s ă u m o d a l i t ă ţ i d e r e a c ţ i e umană. Cu tot progresul făcut într-o serie de direcţii, Victor nu poate fi învăţat să vorbească şi să înţeleagă relaţia d i n t r e obiect şi sensul său, m e m o r i a sa r ă m î n î n d m e c a n i c ă iar gîndirea concret-situativă. C u v i n t e l e scrise au r ă m a s p e n t r u el „ o b i e c t e " fără semnificaţie. O criză p u b e r t a r ă i n t e n s ă p u n e c a p ă t e d u ­ cări": lui V i c t o r . 36

Astăzi Victor este considerat, aşa c u m am mai arătat, pri­ m u l deficient m i n t a l educat din istoria pedagogiei şi medicinii, d e m o n s t r î n d u - s e că o astfel de e d u c a ţ i e e s t e p o s i b i l ă [48, 59, 69, 162] e t c . E x p e r i m e n t u l lui I t a r d este i m p o r t a n t , deoarece sensul de­ gajat din el este preluat, dezvoltat şi d u s m a i d e p a r t e de elevul s ă u E d u a r d S é g u i n (1812—1880). A c e s t a i n t e m e i a z ă l a P a r i s , î n 1837, o şcoală p e n t r u e d u c a r e a d e f i c i e n ţ i l o r m i n t a l i g r a v i , cea d i n t î i î n c e r c a r e s e r i o a s ă î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e ş i cea d i n t î i şcoală p e n t r u acest scop d i n î n t r e a g a l u m e . I n 1842 e s t e n u m i t d i r e c t o r l a B i c ê t r e , i a r d u p ă p a t r u a n i de la a c e a s t ă n u m i r e p u b l i c ă m o n u m e n t a l a sa o p e r ă : Traite­ ment moral, hygiène et éducation des idiots et des autres enfants arriérés. I n 1848, d a t o r i t ă u n o r m o t i v e p o l i t i c e , p l e a c ă î n A m e r i c a u n d e c o n t i n u ă a c t i v i t a t e a sa, l u c r î n d c u o d e o s e b i t ă r î v n ă ş i publicînd în această direcţie. Lui Séguin i se datoreşte, aşa c u m a r a t ă Angela Medici [162], o r i e n t a r e a p e d a g o g i c ă a t r a t a m e n t u l u i c o p i i l o r h a n d i c a ­ paţi mintali. El a elaborat o „ortopedie m i n t a l ă " completă, c a r e c u p r i n d e m e t o d e şi p r o c e d e e de a c ţ i u n e p e n t r u fiecare proces psihic. Este i n t e r e s a n t de r e m a r c a t faptul că Séguin a definit spe­ cificitatea educaţiei terapeutice, a r ă t î n d că aceasta t r e b u i e să u r m ă r e a s c ă „reglarea utilizării simţurilor, modificarea n o ţ i u n i ­ lor, f e c u n d a r e a i d e i l o r , d o r i n ţ e l o r ş i p a s i u n i l o r u n e i f i i n ţ e u m a n e , care, lipsită de aceste posibilităţi de dezvoltare, ar răm î n e fără legături, fără r a p o r t u r i cu l u m e a exterioară". în concluzie t r e b u i e să a r ă t ă m că metodica educaţionalt e r a p e u t i c ă e l a b o r a t ă de Ed. Séguin nu reprezintă n u m a i o c u l m e atinsă de g î n d i r e a ştiinţifică în constituirea p r o b l e m e i d i s c u t a t e , d a r e a r ă m î n e i n t e g r a l o p e r a ţ i o n a l ă ş i azi, c h i a r d a c ă motivările teoretice sînt altele. Desigur că p r i n Itard şi Séguin problema se constituie şi c a p ă t ă u n c o n t u r clar, m a i a l e s î n d i r e c ţ i a t e r a p i e i e d u c a ţ i o n a l e . D u p ă d e m o n s t r a r e a şi f u n d a m e n t a r e a teoretică a acestei direc­ ţii, şcolile ş i i n s t i t u ţ i i l e s p e c i a l e s e î n m u l ţ e s c î n m o d c o n s i d e r a ­ bil în F r a n ţ a , în î n t r e a g a E u r o p ă şi pe alte c o n t i n e n t e . în G e r m a n i a începutul este direct inspirat de activitatea l u i S é g u i n . î n 1845 S a e r g e n t , d i r e c t o r u l u n u i i n s t i t u t d e s u r d o ­ m u ţ i la Berlin, înfiinţează o clasă specială p e n t r u imbecili. în 1859 g ă s i m la H a l l e o clasă a u x i l i a r ă (Hilfsklasse) p e n t r u copii c o n s i d e r a ţ i i n c a p a b i l i d e a u r m a şcoala e l e m e n t a r ă . 37

Este i n t e r e s a n t d e a r ă t a t c ă l a s f î r ş i t u l s e c o l u l u i a l X l X - l e a existau şcoli a j u t ă t o a r e î n 5 2 o r a ş e g e r m a n e , t o t a l i z î n d u n n u ­ măr de 4 281 copii. D u p ă n u m a i 7 a n i , în 1905, se î n r e g i s t r e a z ă existenţa de 230 şcoli s p e c i a l e cu 15 000 copii. î n E l v e ţ i a , î n c ă d i n 1836, G u g g e n b i i h l s t u d i a z ă p r o b l e m a cretinilor ş i î n c e a r c ă o r g a n i z a r e a u n e i colonii p e n t r u e d u c a r e a şi tratarea lor (1842). în Anglia iniţiativa a venit tot de pe c o n t i n e n t . Medici şi personalităţi c a r e au \ > i t a t B i c d t r e au d e t e r m i n a t o î n t r e a g ă mişcare de spirit p e n t r u înfiinţarea u n o r instituţii speciale. Ca rezultat, a p a r d o u ă i n s t i t u ţ i i s p e c i a l e : în 1850 la E s s e x H a l i şi in !853 la E a r l s w o o d . D u p ă a c e s t e d a t e , clasele, şcolile şi i n s t i ­ tutele s p e c i a l e s-au î n m u l ţ i t f o a r t e m u l t . In A m e r i c a , i n s p i r a ţ i a p e n t r u astfel de i n s t i t u ţ i i a v e n i t t o t de la B i c e t r e . H o r a e e M a n n şi G e o r g e S u m m e r fac o v i z i t ă la Bicetre şi r e î n t o r ş i în ţ a r ă c o n t r i b u i e la d e s c h i d e r e a u n e i şcoli experimentale (1851) l a N e w Y o r k . î n M a s s a c h u s e t t s , s u b c o n ­ ducerea d o c t o r u l u i H o w e , se d e s c h i d e o ş c o a l ă s p e c i a l ă î n c ă in 1346. în acelaşi an m e d i c u l H. B. W i l b u r deschide o şcoală p r i ­ vată la B a r r e . P l e c î n d de la a c e s t e î n c e p u t u r i , şcolile s p e c i a l e pentru d e f i c i e n ţ i m i n t a l i s p o r e s c î n A m e r i c a f o a r t e m u l t . M e r gind pe a c e e a ş i linie, a m i n t i m î n s ă u n f a p t d e o s e b i t . î n A m e r i c a se înfiinţează pe l î n g ă U n i v e r s i t ă ţ i o s e r i e de clinici m e d i c o psihologice c a r e a u c a s c o p î n p r i m u l r î n d d i a g n o s t i c a r e a ş i t r a ­ tarea d e f i c i e n ţ i l o r m i n t a l i . O astfel de c l i n i c ă s-a d e s c h i s pe lingă U n i v e r s i t a t e a clin P e n s i l v a n i a în 1896 s u b c o n d u c e r e a l u i Lightner W i t m e r . S-a c o n s t i t u i t o a d e v ă r a t ă t r a d i ţ i e a c l i n i c i l o r medieo-psihoiogice c a r e e x i s t ă ş i a s t ă z i î n t r - u n n u m ă r f o a r t e mare în A m e r i c a , b u c u r î n d u - s e de o a t e n ţ i e d e o s e b i t ă d a t o r i t ă mai ales s e r v i c i i l o r pe c a r e le a d u c e în r e z o l v a r e a n u m e r o a s e l o r aspecte t e o r e t i c e şi p r a c t i c e . Dar î n a c e a s t ă e t a p ă d e c o n s t i t u i r e a p r o b l e m e i l a n i v e l u l gîndirii ş t i i n ţ i f i c e s e m e r g e n u n u m a i s p r e t e r a p i a e d u c a ţ i o n a l ă , d şi spre d e s c r i e r e a f o r m e l o r şi d i f e r e n ţ i e r e a lor de a l t e p a t o ­ logii, î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e t r e b u i e s ă a m i n t i m p e J e a n E t i e n n e Esquirol (1772—1844), c a r e a d u c e d o u ă m a r i c o n t r i b u ţ i i . I n p r i ­ mul rînd el a d i f e r e n ţ i a t i d i o ţ i i l e c o n g e n i t a l e (oligofreniile) de cele cîştigate ( d e m e n ţ e l e ) . E s q u i r o l v e d e a în d e m e n t o f i i n ţ ă umană, c a r e , d i n p u n c t de v e d e r e al i n t e l i g e n ţ e i se n ă s c u s e b o ­ gat, dar s ă r ă c i s e , în t i m p ce i d i o t u l e r a , d i n a c e l a ş i p u n c t de vedere, n ă s c u t s ă r a c şi c o n d a m n a t p e n t r u t o t d e a u n a la s ă r ă c i e .

A d o u a m a r e c o n t r i b u ţ i e pe care o a d u c e Esquirol este le­ gată de descrierea clinică a idioţiei şi imbecilităţii. în această d e s c r i e r e e l foloseşte d r e p t c r i t e r i u d e d e l i m i t a r e g r a d u l d e d e z ­ v o l t a r e al l i m b a j u l u i , a c e s t m i j l o c de e x p r e s i e a s o c i a l u l u i şi în a c e l a ş i t i m p d e i n t e g r a r e î n social. î n a c e a s t ă e t a p ă a u a p ă r u t ş i e l e m e n t e n o i î n sfera a t i t u ­ dinii sociale f a ţ ă d e d e f i c i e n t u l m i n t a l . A m i n t i m u n f a p t d e o s e ­ bit de important, care reprezintă o piatră de început a u n u i d r u m lung, care va culmina în contemporaneitate cu o declara­ ţie de d r e p t u r i ale deficientului m i n t a l . F a p t u l la care ne refe­ rim se întâmplă în Belgia la începutul secolului al XX-lea. Este v o r b a d e î n f i i n ţ a r e a u n e i s o c i e t ă ţ i p r o t e c t o a r e a c o p i i l o r defi­ cienţi. Această societate fondată la Bruxelles se ocupă de p r e ­ g ă t i r e a p r o f e s i o n a l ă ş i d e î n c a d r a r e a lor î n m u n c ă . S e u r m ă ­ reşte, de asemenea, să se găsească mijloacele necesare p e n t r u a m e l i o r a r e a s i t u a ţ i e i m a t e r i a l e d e s t u l d e p r e c a r ă a idioţilor, i m ­ becililor, d e b i l i l o r m i n t a l i , e p i l e p t i c i l o r ş i d e v i a ţ i l o r m o r a l i . în concluzie, p u t e m s p u n e că această a doua e t a p ă este ca­ r a c t e r i z a t ă p r i n c a r a c t e r u l s i s t e m a t i c a l p r e o c u p ă r i l o r ştiinţifice cu s c o p de i n v e s t i g a r e si terarji© a d e f i c i e n ţ i l o r m i n t a l i . Se d e ­ păşeşte caracterul sporadic înregistrat în etapa anterioară. Ca­ r a c t e r u l sistematic şi aspectul de c o n t i n u i t a t e a p r e o c u p ă r i l o r ştiinţifice se p o a t e e v i d e n ţ i a atît în d o m e n i u l cercetării (apar p r i m e l e clasificări, p r i m e l e d e s c r i e r i a l e u n o r f o r m e a l e d e f i ­ c i e n ţ e i m i n t a l e ) , cît ş i a l t e r a p i e i c a r e e s t e o r i e n t a t ă î n m o d d o m i n a n t spre cea educaţională. Sînt înregistrate schimbări esenţiale şi în a t i t u d i n e a socie­ t ă ţ i i faţă d e d e f i c i e n t u l m i n t a l . A p a r i n s t i t u ţ i i d e e d u c a ţ i e , p r e ­ c u m ş i o s e r i e d e a s o c i a ţ i i c u f u n c ţ i e d e a s i s t e n ţ ă socială.

1.3.4. ETAPA MATURIZĂRII GÎNDIRII ŞTIINŢIFICE Şl ATITUDINII SOCIALE FAŢĂ DE DEFICIENTUL MINTAL

In această e t a p ă gîndirea ştiinţifică depăşind formulările şi eforturile educaţionale se î n d r e a p t ă spre adîncirea şi lărgirea investigaţiei. 39

C e r c e t a r e a s e face î n c o n t e x t u l m a i l a r g a l p r e o c u p ă r i l o r de s u r p r i n d e r e a relaţiilor creierului cu psihicul. Efortul de cu­ noaştere încearcă să integreze noile cuceriri din d o m e n i u l a n a ­ tomiei patologice, histologiei, n e u r o c h i m i e i , psihologiei şi chiar sociologiei. Aceste cercetări obiective asupra creierului şi sistemului n e r v o s a u i n f l u e n ţ a t î n m o d d e o s e b i t e v o l u ţ i a c o n c e p t e l o r cli­ nice şi t e r a p e u t i c e . Spiritualismului-epocii a n t e r i o a r e îi u r m e a z ă a c u m o reacţie organicistă şi „sâmaticistă". Această n o u ă orien­ t a r e începe să p u n ă în discuţie valoarea t e r a p e u t i c ă a educaţiei şi „ t r a t a m e n t u l u i m o r a l " instituit în psihiatrie, care cedează lo­ cul, t o t m a i m u l t , t e r a p i e i m e d i c a m e n t o a s e . Totuşi psihiatria acestei etape r e ţ i n e în vederile sale t e r a ­ peutice m e t o d e l e de e d u c a r e ale oligofrenilor. In l e g ă t u r ă cu aceasta trebuie să evidenţiem o t e n d i n ţ ă n o u ă şi a n u m e că a c e s t e m e t o d e ies d i n c e î n c e m a i m u l t d i n d o m e n i u l m e d i c i n i i şi încep să capete un c a d r u instituţional şcolar. Această t e n d i n ţ ă este legată mai ales de n u m e l e a două personalităţi care şi-au a d u s o c o n t r i b u ţ i e i m p o r t a n t ă la dezvol­ t a r e a gîndirii ştiinţifice cu p r i v i r e la p r o b l e m a u r m ă r i t ă . Este vorba de A. Binet şi M. Montessori. D u p ă p ă r e r e a n o a s t r ă , c o n t r i b u ţ i a lui A . B i n e t t r e b u i e for­ m u l a t ă în d o u ă direcţii. P o r n i n d de la o analiză a m ă n u n ţ i t ă a s p o r i r i i e x i g e n ţ e l o r s o c i a l e a l e t i m p u l u i , c o n c r e t i z a t e m a t ales în decretarea obligativităţii învăţămîntului elementar de p a t r u clase, el r e l e v ă o n o u ă f o r m ă a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , d e b i l i t a t e a m i n t a l ă . P r i n a p a r i ţ i a a c e s t e i n o i g r u p e , d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă îşi lărgeşte în mod considerabil d o m e n i u l de investigare, restrîns p î n ă a t u n c i m a i ales la idioţi şi i m b e c i l i . Dar A. Binet creează şi un instrument operaţional, un mij­ loc a d e c v a t d e p i s t ă r i i ş i s e l e c ţ i e i d e b i l i l o r m i n t a l i ş i a n u m e „Scara po:Uru m ă s u r a r e a inteligenţei", deschizînd astfel un n o u c a p i t o l î n d o m e n i u l ş t i i n ţ e i , p s i h o m e t r i a [13]. I n c e e a c e o p r i v e ş t e p e M . M o n t e s s o r i , n e a f l ă m î n faţa unei personalităţi de excepţie care reuşeşte să fundamenteze pe baze cu a d e v ă r a t ştiinţifice t e r a p i a educaţională a copiilor d e b i l i m i n t a l i . C o n t r i b u ţ i a sa, c a m o d d e g î n d i r e ş i c a s t r a t e g i i praxiologice de rezolvare a f u n d a m e n t e l o r educaţionale r ă m î n v a l a b i l e ş i azi î n d o m e n i u l p e d a g o g i e i d e b i l i l o r m i n t a l i [110]. 40

1.3.5. ETAPA ABORDĂRII INTERDISCIPLINARE Şl A SPORIRII INTERESULUI PENTRU PROBLEMELE SOCIALE

Mai ales d u p ă cel de al doilea război m o n d i a l se înregis­ trează u n fenomen nou. U n n u m ă r tot m a i m a r e d e specialişti încep să se intereseze de problemele deficienţilor mintali şi se constituie adevărate echipe complexe interdisciplinare. A deve­ n i t azi c u n o s c u t ă p r i n c e r c e t ă r i l e ei, d e e x e m p l u , e c h i p a c o n ­ dusă de R. Zazzo de la spitalul H. H. Roussel din Paris. Cercetările şi studiile care au a p ă r u t în această etapă sînt atît de m u l t e încît ni se p a r e semnificativ faptul că Liga I n t e r ­ naţională a Asociaţiilor p e n t r u Handicapaţii Mintal a luat ini­ ţiativa înfiinţării u n u i serviciu de d o c u m e n t a r e , strîngere şi r e z u m a r e a lucrărilor care au a p ă r u t şi care a p a r în acest domeniu. L ă r g i r e a c o n s i d e r a b i l ă a c e r c e t ă r i l o r p o a t e fi d o v e d i t ă şi prin n u m ă r u l m a r e de publicaţii periodice şi reviste privind în mod exclusiv deficienţa mintală. D a c ă p r i m u l p e r i o d i c a p ă r e a î n 1881, a v î n d o a p a r i ţ i e c u t o t u l e p i s o d i c ă (Zeitschrift fur das idiotenwesen), a c u m numă­ r u l p e r i o d i c e l o r e s t e c o n s i d e r a b i l , i a r a p a r i ţ i a lor r e g u l a t ă . O înşiruire a acestor periodice, deşi t r e b u i e să r e c u n o a ş t e m că este incompletă, considerăm că este edificatoare. M e n ţ i o n ă m : American Journal of Mental Deficiency, Journal of Mental De­ ficiency Research, Mental Retardation, Journal of Mental Subnormality, Exceptional Children, Central Missouri Synthesis on Mental Retartation, British Journal of Mental Subnormality, Revista Brasiliera de Deficiencia mental, Australian Journal of Mental Retardation etc. Au a p ă r u t şi o serie de reviste cu caracter de sinteză. Din r î n d u l a c e s t o r a a m i n t i m m a i a l e s d o u ă : p e cea e d i t a t ă d e N o r m a n R. Ellis, International Review of Research in Mental Retardation şi pe c e a e d i t a t ă de I o s e p h W o r t h i s , Mental Retar­ dation. An annual review. S t u d i i şi cercetări a p a r şi în reviste şi periodice cu c a r a c t e r m e d i c a l , p s i h o l o g i c , p e d a g o g i c , sociologic, a n t r o p o l o g i c e t c . Este de r e m a r c a t faptul că datorită lărgirii şi aprofundării c e r c e t ă r i l o r ş i s t u d i i l o r î n a c e s t d o m e n i u p u t e m v o r b i azi d e u n 41

a d e v ă r a t sistem al disciplinelor oligofrenologice. Acest sistem c u p r i n d e neuropsihiatria deficienţilor mintali, oligofrenopsihologia, o l i g o f r e n o p e d a g o g i a , oligof reno r -Dciologia, g e n e t i c a , a s i s ­ t e n ţ a s o c i a l ă şi j u r i d i c ă a d e f i c i e n ţ i l o r m i n t a l i . Un alt s i m p t o m foarte caracteristic p e n t r u relevarea i n t e ­ resului sporit de care se b u c u r ă această p r o b l e m ă este apariţia necesităţii de r e u n i r e periodică a specialiştilor în v e d e r e a co­ municării şi discutării rezultatelor o b ţ i n u t e în investigaţiile făcute. D u p ă cel d e a l d o i l e a r ă z b o i m o n d i a l s e î n r e g i s t r e a z ă o c r e ş t e r e c o n t i n u ă a u n o r astfel d e m a n i f e s t ă r i ş t i i nţ i f i c e . A m i n ­ t i m aici n u m a i o p a r t e ş i a n u m e p e c e l e c u c a r a c t e r i n t e r n a ţ i o ­ nal : Conferinţa p r i v i n d s t u d i u l ştiinţific al deficienţilor m i n ­ tali ( L o n d r a , 1960), C o n g r e s u l i n t e r n a ţ i o n a l p r i v i n d s t u d i u l ş t i i n ţ i f i c a l î n t î r z i e r i i m i n t a l e ( C o p e n h a g a , 1964), C o n g r e s e l e Asociaţiei I n t e r n a ţ i o n a l e p e n t r u S t u d i u l Ştiinţific al Deficien­ ţei M i n t a l e ( M o n t p e l l i e r , 1 9 6 7 ; V a r ş o v i a 1970'; H a g a 1973). D u p ă cel d e a l d o i l e a r ă z b o i m o n d i a l a u a p ă r u t ş i o s e r i e d e asociaţii a l e p ă r i n ţ i l o r . ' în 1960, ca u r m a r e a i n i ţ i a t i v e i r e p r e z e n t a n ţ i l o r A s o c i a ţ i e i de p ă r i n ţ i şi a s p e c i a l i ş t i l o r , a fost f o n d a t ă „ L i g a I n t e r n a ţ i o n a l ă a Asociaţiilor p e n t r u Handicapaţii Mintali", care întreţine r e ­ laţii oficiale cu o r g a n i s m e a l e O.N.U., ca U . N . E . S . C . O . , B.I.T., E.C.O.S.O.C. şi O.M.S. De la f o n d a r e a sa p î n ă azi L i g a a o r g a ­ nizat n u m e r o a s e congrese, simpozioane şi conferinţe regionale cu o t e m a t i c ă v a r i a t ă , c u p r i n z î n d o a r i e l a r g ă de a s p e c t e . P r i n c r e a r e a u n o r l e g ă t u r i î n t r e p ă r i n ţ i ş i t o ţ i cei c a r e s e p r e o c u p ă d e p r o b l e m e l e d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , L i g a îşi e x p r i m ă s p e r a n ţ a s ă a s i g u r e u n a j u t o r eficient a c e s t o r a , m a i a l e s î n d i ­ recţia recuperării, a educării şi formării profesionale, p r e c u m şi a s e r v i c i i l o r sociale d e s t i n a t e a s i g u r ă r i i b u n e i s t ă r i a a c e s t o r a . Liga îşi p r o p u n e u r m ă t o a r e l e t r e i o b i e c t i v e : a) schimbul de informaţii cu privire la toate aspectele p r o ­ blemei ; b) s c h i m b u l de e x p e r ţ i şi m u n c i t o r i în acest d o m e n i u î n t r e diferite ţări ; c) s t u d i u l c o m p a r a t i v al legislaţiei cu p r i v i r e la deficien­ t u l m i n t a l î n ţ ă r i l e m e m b r e ş i s t i m u l a r e a e l a b o r ă r i i d e n o i legi în favoarea lui. Un e v e n i m e n t deosebit de i m p o r t a n t care este semnificativ p e n t r u starea actuală a problemei este apariţia u n u i d o c u m e n t 42

fundamental : „Declaraţia drepturilor deficientului mintal". A c e a s t ă d e c l a r a ţ i e a fost e l a b o r a t ă la cel de al I V - l e a C o n g r e s al ligii în 1968 şi a d o p t a t ă oficial de A d u n a r e a g e n e r a l ă O . N . U . la 20 d e c e m b r i e 1971 ( R e z o l u ţ i a 2 8 5 6 — X X V I ) . Punctele declaraţiei sînt u r m ă t o a r e l e : a) deficientul m i n t a l trebuie, p r i n toate mijloacele posibile, să beneficieze de aceleaşi d r e p t u r i ca celelalte fiinţe u m a n e ; b) a r e d r e p t u l la îngrijiri medicale, ca şi la instrucţia, for­ m a r e a , l a r e a d a p t a r e a ş i l a s f a t u r i l e c a r e î l v o r a j u t a să-şi d e z ­ v o l t e la m a x i m u m c a p a c i t ă ţ i l e şi a p t i t u d i n i l e ; c) are dreptul la securitate economică şi la un nivel decent d e v i a ţ ă . E l a r e d r e p t u l , î n p l e n i t u d i n e a p o s i b i l i t ă ţ i l o r sale, s ă îndeplinească o m u n c ă productivă sau să exercite orice ope­ raţie utilă ; d ) a t u n c i c î n d a c e s t l u c r u e s t e posibil, d e f i c i e n t u l m i n t a l t r e b u i e s ă t r ă i a s c ă î n s î n u l f a m i l i e i sale s a u a l u n u i c ă m i n c a r e s-o s u b s t i t u i e ş i s ă p a r t i c i p e l a d i f e r i t e f o r m e a l e v i e ţ i i c o m u ­ n i t a r e . C ă m i n u l î n c a r e t r ă i e ş t e t r e b u i e s ă fie a s i s t a t . D a c ă e s t e necesară plasarea sa într-o instituţie specializată, m e d i u l şi con­ d i ţ i i l e sale d e v i a ţ ă t r e b u i e s ă fie cit m a i a p r o p i a t e p o s i b i l d e cele file vieţii n o r m a l e ; e) el t r e b u i e să p o a t ă b e n e f i c i a de o t u t e l ă c a l i f i c a t ă a t u n c i cînd acest l u c i u este indispensabil protecţiei persoanei şi b u n u ­ r i l o r sale ; i ) d e f i c i e n t u l m i n t a l t r e b u i e s ă fie p r o t e j a t î m p o t r i v a o r i ­ cărei exploatări, oricărui abuz sau t r a t a m e n t degradant. Dacă este ebiectul u n o r u r m ă r i r i judiciare, el trebuie să beneficieze d e o p r o c e d u r ă , c o n f o r m legilor, c a r e s ă ţ i n ă p e d e - a î n t r e g u l seama de gradul său de responsabilitate, în raport cu facultăţile sale m i n t a l e ; g) dacă, datorită gravităţii handicapului, nu sînt capabili s ă e x e r c i t e î n m o d efectiv, a n s a m b l u l d r e p t u r i l o r l o r s a u d a c ă se d o v e d e ş t e n e c e s a r ă o l i m i t a r e a a c e s t o r d r e p t u r i s a u c h i a r o s u p r i m a r e a lor, p r o c e d u r a u t i l i z a t ă î n s c o p u l a c e s t e i l i m i t ă r i s a u s u p r i m ă r i t r e b u i e să-1 a p e r e — în m o d l e g a l •— c o n t r a o r i ­ cărei forme de abuz. Această p r o c e d u r ă va t r e b u i fondată pe o e v o l u a r e a c a p a c i t ă ţ i i s a l e sociale, e f e c t u a t ă d e e x p e r ţ i calificaţi. Această limitare sau s u p r i m a r e a drepturilor va fi supusă u n o r revizuiri periodice şi se va păstra d r e p t u l la apel la instanţele superioare. 43

1.4. NATURA DEFICIENTEI MINTALE

In continuare ne angajăm într-o 'iscuţie fundamentală şi a n u m e aceea a naturii deficienţei m i n t a l e care are implicaţii în t o a t e a s p e c t e l e t e o r e t i c e ş i p r a c t i c e , fie c ă e s t e v o r b a d e d i a g ­ n o s t i c , fie că ne r e f e r i m ia a s p e c t e l e r e c u p e r a t o r i i .

1.4.1. PUNCTUL DE VEDERE ETIOLOGIC

A d o p t î n d p u n c t u l d e v e d e r e e t i o l o g i c l a î n c e p u t s-a s u s ţ i ­ n u t că deficienţa m i n t a l ă este de n a t u r ă organică, d a t o r î n d u - s e unei leziuni a sistemului nervos central. Teoria organicistă a d o m i n a t l i t e r a t u r a de s p e c i a l i t a t e şi a i m p u s o d e f i n i ţ i e în c a r e atingerea organică a sistemului nervos central era inclusă ca notă definitorie principală. U l t e r i o r s-a c o n s t a t a t c ă e x i s t ă n u m e r o a s e c a z u r i î n c a r e n u s-a p u t u t p u n e î n e v i d e n ţ ă e x i s t e n ţ a u n e i l e z i u n i c e r e b . a l e . S-a e m i s a t u n c i i p o t e z a e x i s t e n ţ e i u n e i n a t u r i e r e d i t a r e . A c e a s t ă n o u ă direcţie de cercetare a venit să lărgească şi să c o m p l e t e z e p r o b l e m a cu noi orizonturi. E x t i n d e r e a c e r c e t ă r i l o r d e o r i e n t a r e sociologică ş i p s i h a n a ­ litică a u r e l e v a t e x i s t e n ţ a u n o r d e f i c i e n ţ e m i n t a l e p e b a z ă d e mediu. Carenţele afective şi educaţionale din mica copilărie pot d e t e r m i n a întîrzieri ireversibile în dezvoltarea g e n e r a l ă a copilului. In felul a c e s t a sfera de a b o r d a r e a fost c o n s i d e r a b i l l ă r g i t ă . Practica curentă a r a t ă că sînt foarte frecvente cazurile în care n a t u r a deficienţei m i n t a l e este polimorfă. Există posibili­ tăţi m u l t i p l e de combinare. Datorită acestui fapt există o v a r i e ­ tate m a r e de s t r u c t u r i în care p r e d o m i n a n ţ a diferiţilor factori realizează o g a m ă de n u a n ţ e chiar în c a d r u l aceleeaşi s t r u c t u r i . A ş a c u m a r ă t ă c e r c e t ă r i l e l u i R . Z a z z o ş i ale e c h i p e i s a l e , stabilirea naturii deficienţei are o i m p o r t a n ţ ă capitală p e n t r u terapia educaţională. I n a d e v ă r , î n t r - u n a n u m i t fel t r e b u i e s ă s e l u c r e z e c u u n o r g a n i c ş i î n a l t fel c u u n r e t a r d d e m e d i u , folosind p o s i b i l i t ă ţ i d i f e r i t e , e d u c a ţ i o n a l e , d e ş i n i v e l u l m i n t a l e s t e acelaşi. ' ' 44

1.4.2. PUNCTUL DE VEDERE SIMPTOMATOLOGIC

N a t u r a deficienţei nu trebuie privită însă n u m a i din p e r ­ s p e c t i v a etiologică, c i ş i d i n p u n c t u l d e v e d e r e a l s t r u c t u r i i p s i ­ hologice pe care o prezintă, care de fapt este rezultatul acţiunii f a c t o r i l o r etiologici c o n j u g a ţ i s t r î n s c u i n f l u e n ţ e l e m e d i u l u i educaţional.

1.4.2.1.

DEFICIENŢA MINTALĂ ESTE DE NATURĂ INTELECTUALĂ

Cei m a i m u l ţ i a u t o r i c o n s i d e r ă c ă i n s u f i c i e n ţ a i n t e l e c t u a l ă a c o p i l u l u i , n i v e l u l s ă u m i n t a l r e d u s r e p r e z i n t ă f a c t o r u l defi­ nitoriu. De pe poziţiile acestor autori, celelalte p a r t i c u l a r i t ă ţ i ale personalităţii copilului deficient m i n t a l au un caracter se­ c u n d a r , fiind d e t e r m i n a t e d e d e f i c i t u l i n t e l e c t u a l c o n s i d e r a t c a fiind f u n d a m e n t a l . Aceasta este poziţia principală a „curentului intelectualist". Definirea n a t u r i i deficienţei în exclusivitate p r i n insufi­ cienţa intelectuală a i n t r a t în practica c u r e n t ă şi are circulaţia cea mai m a r e . Cu toate acestea, ea este contestată de m u l t t i m p de numeroşi cercetători. în c o n t i n u a r e î n c e r c ă m să schiţăm, pe scurt, poziţiile a trei cercetători ale căror a r g u m e n t e f u n d a m e n t a t e pe fapte m e r i t ă să fie l u a t e în c o n s i d e r a ţ i e . E s t e v o r b a de p o z i ţ i a l u i S e g u i n , a l u i K u r t L e w i n şi L. S. Vîgotski.

1.4.2.2. CONDIŢII C A R E A U P E R M I S DEPĂŞIREA C U R E N T U L U I INTELECTUALIST

D o u ă sînt condiţiile care au p e r m i s trecerea la formularea u n e i poziţii care să depăşească c u r e n t u l intelectualist în defini­ rea naturii debilităţii mintale. în p r i m u l rînd este vorba de revizuirea radicală a noţiu­ nii d e d e b i l i t a t e m i n t a l ă î n p s i h o p a t o l o g i a m o d e r n ă . Astfel, cercetarea debililor care au suferit de encefalită a dus la i n t r o ­ d u c e r e a u n o r noi n o ţ i u n i , c u m e s t e c e a d e d e m e n ţ ă a f e c t i v ă . 45

Observaţiile şi faptele clinice au a r ă t a t rolul i m p o r t a n t ai u n o r ; f a c t o r i e x t r a i n t e l e c t u a l i a t î t j a p a r i ţ i a , cit şi în d e f i n i r e a s t r u c ­ t u r i i p s i h i c e a a c e s t o r copii. A doua condiţie este creată de rezultatele obţinute ia do­ m e n i u l p s i h o l o g i e i e x p e r i m e n t a l e c a r e p u n e p r o b l e m e l e vieţii intelectuale, afective şi voliuve într-o cu totul altă l u m i n ă . Cer­ cetările sistematic făcute a s u p r a psihologiei emoţiilor şi acţiu­ nii au scos în e v i d e n ţ ă o s e r i e de l e g i t ă ţ i c a r e d e m o n s t r e a z ă i m p o r t a n ţ a m a r e a a c e s t o r a s p e c t e p e n t r u a n s a m b l u l vieţii p s i h i c e , p r e c u m ş i p e n t r u funcţiile i n t e l e c t u a l e î n s p e c i a l . S-a dovedit caracterul reciprocităţii influenţelor diferitelor aspecte ale v i e ţ i i p s i h i c e , p r e c u m ş i c a r a c t e r u l u n i t a r a l p e r s o n a l i t ă ţ i i . Rezultatele cercetărilor de psihopatologie, p r e c u m şi de psihologie e x p e r i m e n t a l ă au orientat încercările de explicare c ă t r e „ d o m e n i u l l e g ă t u r i l o r m a i largi ale vieţii p s i h i c e , c a r e t r e c d i n c o l o de l i m i t e l e i n t e l e c t u l u i p r o p r i u - z i s " [181. ; p. 326J. In acest context au a p ă r u t încercări de a stabili d e p e n d e n ţ a i n s u f i c i e n ţ e l o r i n t e l e c t u a l e d e t u l b u r ă r i l e g e n e r a l e ale vieţii p s i ­ h i c e şi, î n p r i m u l r î n d , d e t u l b u r ă r i l e a f e c t i v e . 1.4.2.2.1.

POZIŢIA

LUI

SEGUIN

Seguin a r a t ă că p r i n c i p a l a caracteristică a deficienţilor este lipsa de voinţă. „ T u l b u r ă r i l e v o i n ţ e i , s p u n e el, s î n t m u l t m a i i m p o r t a n t e d e c î t t o a t e c e l e l a l t e t u l b u r ă r i fiziologice ş i p s i h i c e l u a t e l a o l a l t ă . V o i n ţ a — a c e a s t ă p î r g h i e a t u t u r o r a c ţ i u n i l o r şi c a p a c i t ă ţ i l o r — e s t e a b s e n t ă la a c e s t c o p i l " [162 ; p. 72]. S e g u i n consideră că la debilii m i n t a l i este t u l b u r a t a nu n u m a i treapta superioară a dezvoltării voinţei, „cărămida de le­ g ă t u r ă a c u p o l e i î n t r e g u l u i e d i f i c i u " , ci şi cele m a i p r i m a r e şi mai elementare impulsuri voluntare. C o p i l u l d e f i c i e n t m i n t a l e s t e deci, d u p ă S e g u i n , u n c o p i l lipsit d e v o i n ţ ă . N u lipsa c a p a c i t ă ţ i l o r i n t e l e c t u a l e c a r a c t e r i ­ zează debilul mintal, ci incapacitatea de a a d a p t a liber capaci­ tăţile la n a t u r a morală sau intelectuală a c o m p o r t a m e n t u l u i . 1.4.2.2.2. P O Z I Ţ I A

LUI

K.

LEWIS

K u r t Lewin încearcă elaborarea unei teorii dinamice a de­ b i l i t ă ţ i i m i n t a l e i n f a n t i l e . El î n c e p e cu o a p r e c i e r e c r i t i c ă a c u ­ r e n t u l u i i n t e l e c t u a l i s t . R e l e v î n d c a r a c t e r u l l i m i t a t a l acestei p o ­ ziţii e l e x a g e r e a z ă î n c r i t i c a sa, n e g î n d î n î n t r e g i m e i m p o r t a n ţ a defectului intelectual în explicarea n a t u r i i deficienţei m i n t a l e . 46

O a l t ă o b i e c ţ i e se r e f e r ă la f a p t u l că t e o r i a i n t e l e c t u a l i s t ă descrie deficienţa prin relevarea minusurilor. Această definire p r i n l a t u r i l e n e g a t i v e , d e f i c i t a r e , a l e v i e ţ i i p s i h i c e face dificilă întreaga problematică a terapiei medico-psiho-pedagogice. K . L e w i n îşi e l a b o r e a z ă t e o r i a î n c a d r u l c u r e n t u l u i s t r u c t u ­ ralist g e r m a n . El r e d u c e actul intelectual la o modificare de s t r u c t u r ă şi ajunge la concluzia că două sînt particularităţile diferenţiatoare. P r i m a se referă la faptul că modificările de structură apar n u m a i la sarcini m u l t mai uşoare şi m a i p r i m i ­ t i v e c o m p a r a t i v c u copiii n o r m a l i d e a c e e a ş i v î r s t ă . A d o u a constă în faptul că debilul gîndeşte m a i concret şi mai intuitiv decît copilul n o r m a l . K. Lewin reduce pînă aproape de zero deosebirile dintre d e b i l ş i n o r m a l , a r ă t î n d c ă ele s î n t n e e s e n ţ i a l e , d e o a r e c e n a t u r a a c t u l u i i n t e l e c t u a l e s t e c o n s i d e r a t ă c a fiind i d e n t i c ă . D e aici, c o n c l u z i a logică c ă specificul d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e n u t r e b u i e căutat în domeniul intelectual. Deosebirile trebuie căutate, d u p ă p ă r e r e a lui K . L e w i n , î n s f e r a p r o c e s e l o r afective. E l face o se'ie de investigaţii e x p e r i m e n t a l e în această direcţie, vizînd în m o d s p e c i a l t r e i a s p e c t e : a) p r o c e s e l e s a t u r a ţ i e i p s i h i c e ; b) influenţa trebuinţelor nesatisfăcute (întoarcerea la acţiunea î n t r e r u p t ă ) ; c) p r o c e s u l s u b s t i t u i r i i p r i n a l t e a c ţ i u n i a t r e b u i n ­ ţelor nesatisfăcute. Bazele faptice ale acestei investigări e x p e r i m e n t a l e relevă : — existenţa u n e i inerţii funcţionale, a u n e i stîngăcii, a unei mobilităţi anevoioase a disponibilităţilor psihice pe care le a r e ; — faptul că t r e b u i n ţ a nesatisfăcută c o n t i n u ă să acţioneze, impulsionîndu-1 să t e r m i n e acţiunea î n t r e r u p t ă ; — p o s i b i l i t a t e a î n l o c u i r i i în s f e r a i m p u l s u r i l o r a f e c t i v e s-a d o v e d i t a fi m u l t m a i l i m i t a t ă . în afara acestor baze faptice, K. L e w i n p o r n e ş t e şi de la criteriile care d e t e r m i n ă deosebirile individuale ce caracteri­ zează o persoană, p r i n t r e care e n u m e r a : a) g r a d u l de diferen­ ţ i e r e a s t r u c t u r i i ; b) c a r a c t e r u l c o n s t r u c ţ i e i s t r u c t u r i i ; c) c o n ­ ţ i n u t u l şi valoarea sistemelor. P o r n i n d de la aceste criterii, a u t o r u l încearcă să l ă m u ­ rească în ce a n u m e constau deosebirile fundamentale între s t r u c t u r a personalităţii copilului deficient m i n t a l şi a celui n o r ­ m a l . R e ţ i n e m p e n t r u d i s c u ţ i a n o a s t r ă c î t e v a n o t e specifice. I n primul rînd f a p t u l că d e b i l u l m a n i f e s t ă o d i f e r e n ţ i e r e m u l t m a i r e d u s ă a s t r u c t u r i l o r decît copilul n o r m a l de aceeaşi vîrstă. El se prezintă m u l t mai primitiv, mai infantil, amintind copilul 47

n o r m a l de o vîrstă m u l t mai mică. S e n s u l t e r m e n u l u i de „in­ f a n t i l i s m " e s t e legat, d u p ă p ă r e r e a lui K . L e w i n , î n p r i m u l r î n d de a c e a s t ă i n s u f i c i e n t ă d i f e r e n ţ i e r e a v i e ţ i i p s i h i c e . In al doilea rtnd, c o p i l u l d e f i c i e n t e s t e , î n r a p o r t c u c e l n o r m a l , m u l t m a i m a t u r , în sensul unei mobilităţi dinamice mai reduse a siste­ m e l o r sale p s i h i c e şi a u n e i m a r i r i g i d i t ă ţ i a a c e s t o r s i s t e m e . D i n acest p u n c t de vedere el ne aminteşte de copilul mai m a r e . Din aceste două particularităţi fundamentale, K. Lewin d e d u c e a p r o a p e t o a t e t r ă s ă t u r i l e e s e n ţ i a l e a l e s t r u c t u r i i defi­ ciente. Din cauza rigidităţii şi a inerţiei m a t e r i a l u l u i său psihic, acest copil înclină s p r e s t r u c t u r i d i n a m i c e p u t e r n i c e , u n i t a r e şi n e s e p a r a t e . D e a c e e a s i s t e m e l e sale p s i h i c e a p a r fie c a t o t a l d e ­ l i m i t a t e , fie c o m p l e t c o n t o p i t e . E l n u p r e z i n t ă a c e l e t r e c e r i g r a ­ date, legate treptat, între separarea absolută şi contopirea abso­ l u t ă a s i s t e m e l o r p s i h i c e , a c e a p l a s t i c i t a t e şi m o b i l i t a t e a r e l a ţ i i l o r d i n t r e ele, î n t î l n i t e l a c o p i l u l n o r m a l . P e n t r u K . L e ­ win aceasta constituie u n a dintre particularităţile fundamentale ale c o p i l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l , c a r e e x p l i c ă c o n t r a d i c ţ i i l e î n t î l ­ n i t e î n c o m p o r t a m e n t u l a c e s t u i copil. î n c l i n a r e a către o s t r u c t u r ă c a r e ' s e alcătuieşte d u p ă legea „ o r i — o r i " d e f i n e ş t e şi relaţia sa cu lumea înconjurătoare. El i n t r ă î n i m p a s c î n d s a r c i n a î i c e r e o l e g ă t u r ă î n t r e d i f e r i t e si­ t u a ţ i i s a u p r e s u p u n e o p a r t i c i p a r e c o n c o m i t e n t ă l a a m b e l e si­ t u a ţ i i . D e aici r e z u l t ă f a p t u l c ă d e f i c i e n t u l m i n t a l m a n i f e s t ă o d e o s e b i t ă t e n a c i t a t e ş i e n e r g i e î n u r m ă r i r e a u n u i scop, o m a r e concentrare a atenţiei asupra unui singur lucru.

Vîgotski a c o n s i d e r a t că t e o r i a d i n a m i c ă a r e p r e z e n t a t un i m p o r t a n t pas înainte. El constă în faptul că p u n e problema înapoierii mintale nu n u m a i în c a d r u l îngust al teoriei intelect u a l i s t e , ci şi în c a d r u l l a r g al t e o r i e i v i e ţ i i p s i h i c e în g e n e r a l . D u p ă p ă r e r e a lui, „teoria d i n a m i c ă aşază u n a d i n t r e p i e t r e l e fundamentale pe care poate fi înălţată întreaga teorie m o d e r n ă a s u p r a d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e i n f a n t i l e " [181 ; p . 334]. A c e a s t ă p i a t r ă u n g h i u l a r ă , d e c a r e v o r b e ş t e Vîgotski, o c o n s t i t u i e i d e e a u n i t ă ţ i i d i n t r e i n t e l e c t ş i a f e c t i v i t a t e l a c o p i l u l n o r m a l ş i l a cel debil m i n t a l .

D i n d i n a m i c a afectivă constatată, K. Lewin d e d u c e şi ca­ r a c t e r i s t i c i l e i m p o r t a n t e ale i n t e l e c t u l u i : d e f i c i e n ţ a i n t e l e c ­ tuală, concretismul, mobilitatea intelectuală redusă, infan­ tilismul. Absenţa fanteziei este considerată de a u t o r d r e p t cea m a i i m p o r t a n t ă t r ă s ă t u r ă a a c e s t o r copii. G î n d i r e a l o r e s t e l i p s i t ă de imaginaţie. Insuficienta diferenţiere a sistemelor psihice la copilul d e ­ ficient d u c e , c o n c o m i t e n t c u c o n c r e t i s m u l ş i p r i m i t i v i s m u l g î n d i r i i sale, l a i n s u f i c i e n t a d i f e r e n ţ i e r e a l u m i i p e r c e p u t e ş i t r ă i t e , ca u r m a r e personalitatea însăşi este insuficient diferenţiată.

P o r n i n d de la această obiecţie, Vîgotski a r a t ă că u n i t a t e a i n ­ t e l e c t u l u i şi a f e c t i v i t ă ţ i i „îşi a r e l e g i t ă ţ i l e sale i n t e r n e , c a r e o c a r a c t e r i z e a z ă a n u m e c a p e o u n i t a t e . N u m a i a t î t a t i m p cit v o m menţine această unitate ca atare, vom m e n ţ i n e şi însuşirile care îi aparţin. De î n d a t ă ce o v o m d e s c o m p u n e în elemente, vom p i e r d e î n s u ş i r i l e p r o p r i i î n t r e g u l u i ş i n e v o m lipsi d e o r i c e p o ­ s i b i l i t a t e de a le e x p l i c a " [181 ; p. 3 3 9 — 3 4 0 ] .

1.4.2.2.3. P O Z I Ţ I A

LUI

L.

S.

VlGOTSKI

în precizarea poziţiei sale în legătură f n a t u r a debilităţii m i n t a l e , L. S. V î g o t s k i p l e a c ă de la c e r c e t a r e a c r i t i c ă a t e z e l o r şi faptelor teoriei dinamice p r e z e n t a t e de K. Lewin. 48

N e a j u n s u r i l e esenţiale ale teoriei dinamice, d u p ă Vîgotski, constau în p u n e r e a nedialectică şi metafizică a problemei in­ telectului şi emoţiei. Intelectul este considerat în m o d metafizic c a fiind i m u a b i l . V a r i e t a t e a ş i b o g ă ţ i a d e z v o l t ă r i i i n t e l e c t u l u i p a r c u r s ă de copil r ă m î n e în afara a t e n ţ i e i c e r c e t ă t o r u l u i . D e ­ finiţia p e c a r e o d ă L e w i n i n t e l e c t u l u i e s t e r a p o r t a t ă î n a c e l a ş i m o d l a c i m p a n z e u , l a copil ş i l a a d u l t . E l c o n s i d e r ă , aşa c u m am văzut, că între actul intelectual al copilului înapoiat mintal si cel al c o p i l u l u i n o r m a l nu e s t e n i c i o d e o s e b i r e . Lewin, a r a t ă Vîgotski, pierde din v e d e r e că în c u r s u l dez­ voltării se modifică şi se perfecţionează nu n u m a i funcţiile in­ t e l e c t u a l e ca a t a r e , ci şi r e l a ţ i i l e d i n t r e i n t e l e c t şi a f e c t i v i t a t e .

Considerînd ca n e f u n d a m e n t a t ă ideea că afectivitatea este o cauză care condiţionează unele sau altele din însuşirile inte­ lectului, Vîgotski schiţează un p u n c t metodologic deosebit de fructuos prin implicaţiile şi dimensiunile pe care la atinge. El a r a t ă că g r a d u l de dezvoltare a noţiunilor (aspect al in­ telectului) este de fapt g r a d u l de t r a n s p u n e r e a dinamicii afec­ tive, a dinamicii acţiunii reale în d i n a m i c a gîndirii. 49

Poziţia lui în l e g ă t u r ă cu cercetarea c o m p a r a t i v ă a copilu­ lui d e f i c i e n t m i n t a l ş i a c e l u i n o r m a l c o n s t ă î n a c e e a c ă e a t r e ­ buie urmărită, în primul rînd nu atît în ceea ce priveşte parti­ c u l a r i t ă ţ i l e i n t e l e c t u l u i s a u a l e e m o ţ i i l o r l u a t e în sine, c-'t în ceea c e p r i v e ş t e specificul r e l a ţ i i l o r e x i s t e n t e î n t r e a c e s t e d o u ă sfere ale v i e ţ i i p s i h i c e , specificul c ă i l o r d e d e z v o l t a r e p e c a r e l e p a r c u r g e r a p o r t u l î n t r e procesele afective şi intelectuale. M o d i f i c a r e a a c e s t u i r a p o r t î n c u r s u l d e z v o l t ă r i i e s t e u n caz particular al variabilităţii legăturilor şi raporturilor inter-funcţionale în sistemul conştiinţei. M o d i f i c a r e a u n o r astfel d e r a p o r t u r i c o n s t i t u i e u n f a p t fun­ d a m e n t a l şi decisiv în î n t r e a g a i s t o r i e a i n t e l e c t u l u i şi e m o ţ i e i ia copil. D u p ă formularea acestor p u n c t e de principiu, cu caracter m e t o d o l o g i c , Vîgotski a r a t ă c ă î n ţ e l e g e r e a s p e c i f i c u l u i î n s e a m n ă , în p r i m u l r î n d , d e p ă ş i r e a c o n s i d e r ă r i i i z o l a t e a i n t e l e c t u l u i şi afectivităţii ca entităţi de sine stătătoare. T r e b u i e să se por­ n e a s c ă de la r e c u n o a ş t e r e a l e g ă t u r i i lor i n t e r n e şi a u n i t ă ţ i i lor, trebuie să ne eliberăm de punctul de vedere că legătura dintre intelect şi afectivitate este de tipul u n e i d e p e n d e n ţ e mecanice. Desigur că schiţarea acestui punct de vedere metodologic ş i a d o p t a r e a lui î n t r - o l u c r a r e d e s i n t e z ă , c u m s e v r e a c e a d e faţă, r i d i c ă n u m e r o a s e p r o b l e m e ş i n e c e s i t ă î n v i n g e r e a u n o r dificultăţi deosebit de i m p o r t a n t e . De exemplu, abordarea relaţiilor dintre afectivitate şi in­ t e l e c t din p u n c t u l d e v e d e r e a l d e z v o l t ă r i i , a l e v o l u ţ i e i l o r g e ­ netice implică o a d e v ă r a t ă m u n c ă de sinteză a datelor d e s p r e i n t e l i g e n ţ ă ş i a f e c t i v i t a t e , a ş a c u m a p a r ele î n c e r c e t ă r i l e l u i J. Piaget şi S. F r e u d . I. Piaget cercetează personalitatea din p u n c t u l de v e d e r e al c o n s t i t u i r i i g e n e t i c e a i n t e l i g e n ţ e i , f ă r ă a face r e f e r i r i p r e a m u l t e a s u p r a a f e c t i v i t ă ţ i i . S . F r e u d , din contră, abordează personalitatea u m a n ă din perspectiva consti­ tuirii genetice a afectivităţii, fără însă a investiga j Jblema i n ­ teligenţei. Există oare o corespondenţă între stadiile dezvoltării inte­ ligenţei stabilite de J. Piaget şi stadiile dezvoltării afectivităţii f o r m u l a t e de S. F r e u d ? 50

1.4.3. U N PUNCT DE VEDERE SISTEMiC

C e r c e t ă r i l e m o d e r n e făcute în d o m e n i u l psihologiei sub in­ f l u e n ţ a c i b e r n e t i c i i şi a t e o r i e i g e n e r a l e a s i s t e m e l o r a b o r d e a z ă psihicul ca sistem cu o s t r u c t u r ă hipercomplexă, integrată ierarhic, în care se îmbină organic o emergenţă de tip subordo­ n a t — a a n s a m b l u l u i t o t a l i t a r — cu u n a de t i p „ l o c a l " , pe c a r e o r e a l i z e a z ă d u p ă a c e l e a ş i legi a l e i n t e g r a l i t ă ţ i i , d i f e r i t e l e p r o ­ cese şi structuri particulare. O astfel de a b o r d a r e a p s i h i c u l u i o g ă s i m , de e x e m p l u , şi l a n o i î n ţ a r ă î n l u c r ă r i l e l u i M . G o l u [58 a ] . Abordarea sistematică a psihicului p u n e intr-o lumină cu t o t u l n o u ă p r o b l e m a m u l t d i s c u t a t ă a n a t u r i i deficienţii m i n ­ tale. Un lucru a p a r e clar de la început şi a n u m e că n a t u r a aces­ tei deficienţe nu se poate limita la particularităţile u n u i anu­ m i t s u b s i s t e m , fie el cognitiv, a f e c t i v s a u c o m u n i c a ţ i o n a l , ci ea t r e b u i e d e f i n i t ă p r i n t r ă s ă t u r i l e p s i h o l o g i c e ale î n t r e g i i s t r u c ­ t u r i a personalităţii, trăsături care rezultă din i n t e r a c f l ' n e a c o m p l e x ă a s u b s i s t e m e l o r a m i n t i t e m a i sus. A b o r d a r e a acestui p u n c t de vedere este f u n d a m e n t a l p e n ­ t r u d e m e r s u l n o s t r u a t î t p e n t r u a s p e c t e l e d i a g n o s t i c e , cît ş i p e n ­ t r u p r o b l e m e l e ridicate de t e r a p i a complexă care vizează r e ­ c u p e r a r e a şi i n t e g r a r e a acestor deficienţi în societate. Din p u n c t de v e d e r e diagnostic, vedere sistemic p r e s u p u n e

o

adoptarea

punctului

investigare mult mai

de

complexă.

Diagnosticul se cere pus nu n u m a i prin testarea u n u i

singur

s u b s i s t e m — d e r e g u l ă cel c o g n i t i v — , c i p r i n r e l e v a r e a p a r t i ­ cularităţilor întregii structuri a sistemului. Diagnosticul trebuie să se bazeze nu n u m a i pe rezultatele testelor de inteligenţă, ci pe cunoaşterea modului în care inteligenţa se structurează şi acţionează în cadrul întregului sistem al personalităţii. In bate­ r i a de teste trebuie să existe şi p r o b e care vizează subsistemul afectivitate şi comunicabilitate,

precum

şi subsistemul

moti-

vaţional. 51

Din punct de vedere terapeutic şi recuperatoriu,

cunoaş­

terea întregii structuri este de o i m p o r t a n ţ ă deosebită. C u n o a ş ­ terea stării fiecărui subsistem atît în t e r m e n i negativi

cu

PARTEA

A

DOUA

va­

l o a r e d e m i n u s , cît ş i î n t e r m e n i p o z i t i v i n e r e l e v ă p e c e n e p u t e m baza şi în ce direcţie trebuie să acţionăm.

DEPISTAREA Şl EXAMINAREA DEFICIENTULUI MINTAL

2 . 1 . DEPISTAREA COPILULUI DEFICIENT MINTAL STRATEGII Şl TACTICI

2.1.1. IMPERATIV M A J O R : DEPISTAREA PRECOCE

Depistarea copilului deficient m i n t a l este un act complex! c a r e c u p r i n d e cel p u ţ i n d o u ă a s p e c t e : c u n o a ş t e r e a ş i o r i e n t a r e a spre un specialist în v e d e r e a precizării diagnosticului. Cunoaşterea, p a r t e a d e p i s t ă r i i , înseamnă sesizare» unor simptome, a unor particularităţi morfo-funcţionale c a i e dife­ renţiază sau încep să diferenţieze copilul h a n d i c a p a t de r e s t u l copiilor. D e s i g u r , î n m u l t e c a z u r i , d i f e r e n ţ i e r e a n u e s t e c l a r conturată, există m u l t e incertitudini şi îndoieli. De m u l t e ori, sub a-pectul cunoaşterii, depistarea este m u l t întîrziată de afec­ tivitatea şi culpabilităţile m a m e i care amînă inconştient f o r m u ­ larea u n e i diferenţieri a p r o p r i u l u i copil de ceilalţi. M a m a şi familia care vin p e r m a n e n t în contact cu copilul ş i c a r e s e o c u p ă d e î n g r i j i r e a ş i c r e ş t e r e a lui s î n t p r i m i i c a r e t r e b u i e s ă o b s e r v e , s ă sesizeze ş i să-şi p u n ă p r o b l e m a a t u n c i cînd copilul începe să se diferenţieze de ceilalţi. S i t u a ţ i a este î n t r - u n fel u ş u r a t ă c î n d m a m a a a v u t cel p u ţ i n u n fpil c a r e s-a d e z v o l t a t n o r m a l . î n a c e s t caz c o m p a r a ţ i a e s t e m a i u ş o a r ă ş i c o n ş t i e n t i z a r e a u n o r s i m p t o m e d i s c r i m i n a t o r i i s e face m u l t m a i d e v r e m e . A t u n c i cînd m a m a este la p r i m u l copil, s i t u a ţ i a este m u l t m a i dificilă ş i a p a r i ţ i a p r i m e l o r s i m p t o m e a u c a e f e c t o izolare a m a m e i în cuplu mamă-copil, care întîrzie r e c u n o a ş t e ­ rea prezenţei u n e i deficienţe.

54

;Dar n u n u m a i m a m a v i n e î n c o n t a c t c u c o p i l u l . D a t o r i t ă a s i s t e n ţ e i m e d i c a l e a s i g u r a t ă l a n o i , a b s o l u t t o ţ i copiii s î n t v ă ­ zuţi şi u r m ă r i ţ i în dezvoltarea lor de către medicii pediatri. Ei reprezintă, de fapt, p r i m i i specialişti care t r e b u i e să valorifice semnificaţia u n o r simptome sau trăsături care deviază creşte­ rea şi dezvoltarea copilului de la n o r m ă . De aceea, medicul p e ­ d i a t r u t r e b u i e s ă fie f o a r t e f a m i l i a r i z a t c u p s i h o p a t o l o g i a h a n ­ dicapatului m i n t a l p e n t r u a p u t e a să realizeze o depistare p r e ­ coce şi o o r i e n t a r e a c o p i l u l u i , cît m a i t i m p u r i e s p r e t e r a p i i corespunzătoare. C u n o a ş t e r e a u n o r s i m p t o m e diferenţiatoare, m a i ales la nivelul organizării c o m p o r t a m e n t u l u i se realizează de regulă în c o l e c t i v i t ă ţ i d e copii : î n l e a g ă n e , c r e ş e ş i c ă m i n e . P r e z e n ţ a î n colectivitate a deficientului este sesizată cu u ş u r i n ţ ă datorită d e v i a n ţ e l o r sale c o m p o r t a m e n t a l e . Depistarea n u î n s e a m n ă însă n u m a i cunoaşterea u n o r s i m p ­ t o m e , c i p r e s u p u n e ş i orientarea l u i s p r e u n s p e c i a l i s t î n v e d e ­ rea precizării diagnosticului. Depistarea este un filtru : nu î n s e a m n ă î n s ă că t o ţ i copiii orientaţi spre precizarea diagnosticului sînt deficienţi mintali. D e p i s t a r e a e s t e u n s e m n a l d e a l a r m ă p e care-1 t r a g e m a m a , medicul pediatru, asistenţa medicală sau educatoarea. Medicul n e u r o - p s i h i a t r u e s t e î n s ă cel c a r e h o t ă r ă ş t e d a c ă s e m n a l u l e s t e fals s a u p e r i c o l u l e x i s t ă c u a d e v ă r a t . U n e o r i , î n a n u m i t e c a z u r i , aşa c u m v o m arăta, nici p e d o p s i h i a t r u nu se grăbeşte cu diag­ nosticul, luînd copilul în observaţie de lungă durată. E s t e azi u n f a p t b i n e s t a b i l i t ş i c u v a l o a r e d e p o s t u l a t : d e ­ p i s t a r e a copilului deficient m i n t a l t r e b u i e făcută cît m a i p r e ­ coce. A c e a s t ă p r e c o c i t a t e e s t e d e f a p t u n a d i n c h e i l e d e b o l t ă a l e e f i c i e n ţ e i t e r a p i e i c o m p l e x e c a r e s e i n s t i t u i e a s t ă z i . C u cît î n c e p e m m a i d e v r e m e să-1 t r a t ă m ş i s ă l u c r ă m a d e c v a t c u el, c u atît rezultatele în ceea ce priveşte r e c u p e r a r e a lui vor fi m a i b u n e şi mai m a r i . De aceea depistarea precoce este u n u l din i m p e r a t i v e l e m a j o r e ale medico-psiho-pedagogiei deficientu­ lui m i n t a l . O d e p i s t a r e p r e c o c e o c o n s i d e r ă m p î n ă la v î r s t a de 6 a n i , adică pînă la p u n e r e a problemei şcolarizării copilului. Organizarea unei depistări precoce active şi eficiente im­ p l i c ă pe de o p a r t e o b u n ă c u n o a ş t e r e a d e z v o l t ă r i i p s i h o m o -

55

trice a copilului n o r m a l şi pe de altă p a r t e existenţa unof in­ s t r u m e n t e accesibile în v e d e r e a d e t e r m i n ă r i i periodice a nive­ lului de dezvoltare psiho-motrică a copilului. Avînd în vedere că sîntem adepţi convinşi şi milităm p e n ­ t r u o d e p i s t a r e p r e c o c e a c o p i l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l , în cele ce urmează vom prezenta unele date şi metode pentru aprecierea nivelului dezvoltării psihomotricităţii copilului.

2.1.2. CUNOAŞTEREA DEZVOLTĂRII PSIHOMOTRICITĂŢII - C O M P O N E N T A ESENŢIALA A DEPISTĂRII PRECOCE A COPILULUI DEFICIENT MINTAL

P s i h o m o t r i c i t a t e a se d e f i n e ş t e ca o f u n c ţ i e c o m p l e x ă c a r e integrează şi conjugă aspecte motrice şi psihice şi care d e t e r ­ mină reglarea comportamentului individului. Psihomotricita­ tea include participarea diferitelor procese şi funcţii psihice c a r e a s i g u r ă a t î t r e c e p ţ i a i n f o r m a ţ i i l o r , cît ş i e x e c u ţ i a a d e c v a t ă a a c t u l u i de r ă s p u n s . P s i h o m o t r i c i t a t e a este considerată ca o a p t i t u d i n e care se diferenţiază de aptitudinile motrice generale prin faptul că im­ plică pe lîngă acestea şi manifestările funcţiilor p e r c e p t i v e şi intelectuale. C o n ţ i n u t u l p s i h o m o t r i c i t ă ţ i i este bogat ş i v a r i a t . I n sfera p s i h o m o t r i c i t ă ţ i i i n t r ă : s c h e m a c o r p o r a l ă , c o o r ­ d o n a r e a d i n a m i c ă ( a t î t a c o r p u l u i î n t r e g , cît şi a s e g m e n t e l o r ) , lateralitatea, coordonarea statică-echilibrarea, coordona- j perc e p t i v - m o t r i c ă ( p e r c e p ţ i a s p a ţ i u l u i , r i t m u l u i şi a m i ş c ă r i l o r p r o p r i i ) , r a p i d i t a t e a şi i d e o m o t r i c i t a t e a (ca s i n t e z ă d i n a m i c ă a schemei corporale şi coordonările perceptiv-motrice cu sarcină motrică). Conduitele psihomotrice evoluează d u p ă naştere progresiv în legătură cu m a t u r i z a r e a neuro-motrică şi cu formarea edu­ caţională. D e z v o l t a r e a p s i h o m o t r i c i t ă ţ i i l a copil p r e z i n t ă o s e r i e d e c a r a c t e r i s t i c i c a r e m e r i t ă s ă fie c u n o s c u t e p e n t r u c ă ele s t a u l a 56

baza evaluării nivelului şi calităţii dezvoltării de la un m o m e n t dat. Succint aceste caracteristici sînt u r m ă t o a r e l e : — dezvoltarea psihomotricităţii înregistrează salturi caii•tative, p e b a z a u n o r a c u m u l ă r i c a n t i t a t i v e ; f o r m e l e n o i d e c o m ­ p o r t a m e n t sînt î n t o t d e a u n a superioare celor p r e c e d e n t e ; — n o i l e c a l i t ă ţ i nu le d e s f i i n ţ e a z ă pe cele a n t e r i o a r e , ci le includ prin r e s t r u c t u r ă r i succesive ; — dezvoltarea psihomotricităţii se p r o d u c e stadial, în e t a p e d i s t i n c t e , cu c a r a c t e r i s t i c i p r o p r i i f i e c ă r e i v î r s t e ; — transformările din domeniul psihomotricităţii sînt con­ t i n u e şi imperceptibile la intervale mici de t i m p ; — d e m u l t e ori d e z v o l t a r e a p s i h o m o t r i c ă e s t e a s i n c r o n ă l a nivelul diferitelor procese şi însuşiri, u n e l e avînd r i t m u r i p r o ­ prii de dezvoltare la diverse etape de vîrstă. î n cele c e u r m e a z ă , p e n t r u a v e n i î n a j u t o r u l p ă r i n ţ i l o r , în s p e c i a l a m a m e l o r , p r e c u m şi a a s i s t e n t e l o r şi e d u c a t o a r e l o r care lucrează în colectivităţi, p r e z e n t ă m o serie de tabele, de­ sene, scheme, oare încearcă să însumeze sintetic d r u m u l unei dezvoltări psihomotrice normale. î n c e r c ă m deci să p r e z e n t ă m principalele p u n c t e de r e p e r care trebuie avute în vedere în depistarea precoce. —- U n a d i n t r e p r o b l e m e l e p r i n c i p a l e ale dezvoltării p s i h o m o ­ tricităţii este dezvoltarea locomoţiei. In figura 1 p r e z e n t ă m , d u p ă N. L. M u n n , i l u s t r a r e a princi­ palelor stadii ale dezvoltării locomoţiei. " Uneori, copilul deficient m i n t a l prezintă o întîrziere im­ p o r t a n t ă î n a c h i z i ţ i a m e r s u l u i . D a t o r i t ă a c e s t u i fapt, a t u n c i c î n d m a m a s a u cei c a r e m a n e v r e a z ă ş i î n g r i j e s c c o p i l u l c o n s t a t ă o î n t î r z i e r e a a p a r i ţ i e i u n o r faze s a u d i f i c u l t ă ţ i c o n s i d e r a b i l e î n însuşirea m e r s u l u i t r e b u i e să ştie că acesta este un s i m p t o m care m e r i t ă s ă fie r e ţ i n u t p e n t r u e v a l u a r e a d e z v o l t ă r i i c o p i l u l u i . U r m ă r i n d dezvoltarea psihomotricităţii în ontogeneză, di­ feriţi a u t o r i ş i - a u î n d r e p t a t a t e n ţ i a a s u p r a a c e l o r c o n d u i t e c a r e p e r m i t c o p i l u l u i s ă „ d i a l o g h e z e " c u m e d i u l î n c o n j u r ă t o r şi, î n acelaşi t i m p , cu sine. Ei se referă m a i ales la aspectele legate de schema corporală. Ea e s t e i m a g i n e a pe c a r e o a r e f i e c a r e despre propriul corp, imagine totală şi segmentară, în stare sta­ t i c ă s a u d i n a m i c ă , î n r a p o r t u l p ă r ţ i l o r c o r p u l u i î n t r e ele ş i m a i ales în r a p o r t u r i l e acestuia cu spaţiul şi obiectele înconjură­ toare. 57

59

Dezvoltarea psihomotncă

|

| vederea

Sensibilitatea

o lună urmăreşte un obiect dintr-o parte a pozi­ ţiei mediane

două luni

reacţionează la stă nemişcat sau sunetul clopo­ îşi întoarce ţelului capul cînd se vorbeşte cu el

fonaţiunea

emite mici su­ nete guturale

poziţia

|

trei luni

prehensiunea strînge degetul care se intro­ duce în mina lui

|

cinci luni

|

şase luni

|

şapte luni |

opt luni

Se întoarce pt. a privi pe cei care îl strigă

face vocalize

gingureşte, face vocalize pre­ lungite.

îşi îndreaptă un moment capul în pozi­ ţie şezînd

îşi ţine bine ca­ pul drept, in poziţie şeztnd

culcat pe burtă culcat pe burtă culcat pe burtă îşi ridică din îşi ridică ume­ se sprijină pe cînd in cînd rii şi capul antebraţe capul

Tonusul şi mo­ motricitatea culcai pe burtă tricitatea face mişcări de Urile'

palru luni

5

urmăreşte un întoarce capul obiect in direc­ pentru a urmări ţie orizontală un obiect care dinlr-un ca­ dispare încet păt Ia altul

auzul

tonusul

60

|

Tabelul

a copilului (după R o s e V i n c e n t )

se întoarce de pe o parte pe spate

ţine ferm jucăria scuturind-o printr-o mişcare bruscă involun­ tară

apucă cearşaful şi îl trage spre el

scoate strigăte face vocalize cînd se vorbeş­ de bucurie, rite cu el; rîde de şi face voca­ cu hohote lize mînuind jucăriile

vocalizează citeva silabe bi­ ne definite

se ridică p i n ă se ţine scurt culcat pe burtă uşor sprijinit se sprijinit poate îşi ţine picioa­ ţine in poziţie răminc mult timp in pozi­ în poziţia şe­ rele în extensie., şezind timp în poziţie ţie şezind fără zind cînd se şezind sprijin exercită o îşi ridică capul tracţiune şi umerii cînd uşoară asu­ se exercită o pra antebra­ uşoară tracţiu­ ne asupra an­ ţelor tebraţului întinde mina aşezat in faţa către o jucărie mesei pipăie marginea; scu­ ce i se oferă tură jucăria dacă este pusă in mina lui

îşi trece jucăria se întoarce de dintr-o mină pe spate pe in alta burtă; se joacă aruncînd diverse obiecte pe jos, loveşte două obiecte între ele

începe o mişca­ apucă un cub re de apucare dacă îl atinge şi ridică jucă­ dirijată spre ria obicei

ridică cubul de ţine cite un cub apucă al 3-lea pe masă dacă In fiecare mină cub scăpînd il vede; poate apucă o pasti­ unul; apucă ţine un cub cu lă; ridică de pastila ajuorice mină; şe­ toartă o ceaş­ tîndu-sc cu că răsturnată degetul mare zind apucă cu o mină un inel pendulat în faţă

61

Tabelul

1

Cunoaşterea

|

o lună

j

două luni

|

trei luni

celorlalţi

fixează chipul urmăreşte din adultului; în­ ochi persoana cetează să plin-• care se depla­ gă atunci cînd sează prin ca­ i se vorbeşte meră; surîde chipurilor cu­ noscute

suride râspurtzind surisului examinatorului

de sine în­ suşi

reacţia de supt anticipat mo­ mentului sup­ tului

se joacă cu miinile, le exami­ nează

lumii

priveşte ur. cub pus pe masă j recunoaşte bibe­ ronul şi pregă­ tirile pentru supt

— învăţarea l i m b a j u l u i legat de schema corporală; — evoluţia desenului reprezentînd c o r p u l u m a n . Evoluţia schemei corporale la c o p i l u l n o r m a l reprezintă u n alt p u n c t de reper p e n t r u părinţi, asistente, educatoare, p s i ­ hologi şi chiar p e n t r u m e d i c i i p e d i a t r i în demersul de depis­ tare precoce a c o p i l u l u i deficient m i n t a l . M o d u l , r i t m u l şi n i v e ­ l u l însuşirii schemei corporale poate să devină u n s i m p t o m care să indice o întîrziere semnificativă în dezvoltarea psihomet'Mie a copilului. In c o n t i n u a r e (în t a b e l u l 5) prezentăm o schemă a dez­ voltării p s i h o m o t o r i i a p r i m e l o r opt l u n i , după R. V i n c e t [182]. Această schemă sistematizează datele de observaţie pe t r e i .'di­ recţii : a) sensibilitatea (văz, auz, fonaţie) ; b) tonus şi m o t r i ­ citate ; c) procese de cunoaştere. Toţi cei interesaţi de evoluţia c o p i l u l u i l o r v o r gă-i î n această schemă principalele puncte de reper p e n t r u a aprecia şi 62

patru luni face vocalize cînd i se vor­ beşte

|

cinci luni

surîdc în faţa oglinzii

şase luni

|

distinge chipuri­ le străine de cele familiare

^aptc luni

5

|

(continuare)

opt luni se joacă de-a cucu-bau

culcat pe spate îşi apucă picioa­ îşi duce picioa­ culcat pe bur­ rele la gură şe­ tă se deba­ rele; se deba­ face mişcări rasează de zind se deba­ dirijate pentru rasează de un rasează de un prosopul pus a se debarasa prosop pus pe prosop pus pe pe cap de un prosop cap cap; întinde pus pe cap mîna spre oglindă; îşimîngîic imaginea priveşte o pas­ tilă pusă pe masă

loveşte masa ori examinează clo- caută o lingu­ se dezveleşte riţă care a freacă linguripoţclul — iu­ prin mişcări ta carie cu interes căzut de pcdalare îşi apucă coapsa şi genunchii

controla, p e n t r u a compara dezvoltarea p r o p r i u l u i copil cu o dezvoltare oarecum standard. P e n t r u vîrstele m a i m a r i , pînă la d o i ani, dăm u n t a b l o u de dezvoltare alcătuit de u n a d i n cele m a i bune specialiste a p r i m e l o r vîrste, I. Lezine [22, 23]. în schema de dezvoltare prezentată se are în vedere : sta­ tica şi m o t r i c i t a t e a ; adaptarea-coordonarea ; posibilităţile v e r ­ bale ; j o c u r i l e ; activităţile de autoservire. După c u m se observă, punctele de reper se diversifică foarte m u l t . Datorită acestui fapt, decelarea c o p i l u l u i deficient m i n ­ t a l , m a i ales dacă g r a d u l deficienţei este mic, este t o t m a i d i ­ ficilă. Recomandăm ca orice întîrziere care se înregistrează în dezvoltarea m a i m u l t o r puncte de reper să constituie un m o t i v p e n t r u a consulta un specialist. N u m a i în f e l u l acesta p u t e m asigura o depistare precoce. 63

Tabelul

T a b l o u de dezvoltare Statică şi motrici­ tate

Adaptare-coordonare

Se ridică şi se reazămă pe miini cînd este pus pe pîntece:

S

(după I. Lezine) Posibilităţi verbale

V

Jocuri

Alimentare — toaletă —

4 luni Greutate : 6 kg înălţime : 60 cm Dcntiţie : 0

I.ungit pe spate, pe o parte, pe pintcce

6 luni = Greutate : 7 kg înălţime : 64 cm Dcntiţie : 1 dinte

Stă iu sus in ţarc: l'edalare variată ; sc arcu­ ieşte puternic ; stă aşezat începutul tiritu1 iii prin alunecare cu reazem; apucă cu pal­ ma.

Gingureşje, se joacă cu îşi prinde picioarele, în­ propria voce, ride şi face cepe să prindă obiecte vocalize, ţinînd o jucărie. îndepărtate

Bea din ceaşcă, sugindu-i marginea

8 luni Greutate : 8 kg înălţime : 67 cm Dentiţie : 2 incisivi

Stă mult timp aşe­ Se ridică pentru a sc. aşe­ za ; se rostogoleşte com­ zat în scăunelul plet, apucă bine cu dege­ inalt şi în ţarc tul mare.

Face. vocalize cu mai mul­ Se joacă aruncind obiec­ te silabe ; ba, pa, ma, tele pe jos şi lovindu-le da, ta unul de altul

Minincă cu linguriţa pireu şi alimente mai solide.

10 luni = Greutate : 8,50 kg înălţime : 68 cm Dentiţie : 4 incisivi

Stă în picioare iu ţarc

Spune trti cuvinte

Se joacă de-a cucu, pune un obiect într-o cutie

Bea din ceaşcă sau din pă­ hărel, dacă i se ţine la gură.

1 4 - 1 5 luni = Greutate : 9,500 kg înălţime : 72 cm Dentiţie : 10 dinţi

Se aruncă înainte ca Explorează in toate direcsă meargă ţiile ; se caţără pe mobile

Spune c.i-.ci cuvinte

Se jocă de-a umplutul Bea singur, începe să măşi golitul, începe să asam­ nince singur citeva lingu­ bleze jucării riţe

18 luni = Greutate : 10 kg înălţime : 75 cm Dentiţie : 12 dinţi

Fuge pe virful pi­ cioarelor

Spune şase pinâ la zece cu vinte

îi plac jucăriile care se Împing sau se trag ; 11 interesează pozele

24 luni = Greutate 12 kg înălţime : 80 cm Dentiţie : 18 dinţi

Mereu în mişcare Urcă şi coboară singur scara îşi caută echilibrul

Asociază mai multe cu­ vinte într-o frază

Jocuri de imitare ale acti­ începe să-şi scoată ghetuvităţilor adultului ţele

64

în picioare, cu sprijin de­ plasează un picior, apucă perfect

Urcă scara ţinut de mină impinge un obiect cu piciorul

Vocalizează clnd i se vor­ Scutură jucăria cu o miş- Pune cite o d a t ă mina pe beşte, ride in hohote. care bruscă biberon, îl recunoaşte din luna a treia

Se cere la oliţă în timpul zilei ; poate pune la locul lor unele obiecte

65

2.1.3. PSIHOPATOLOGIA PRIMEI VIRSTE

I n p a r a g r a f u l d e faţă, a d o p t î n d u n p u n c t d e v e d e r e p s i ­ hopatologic, p r e z e n t ă m n o m i n a l i z a t e acele s i m p t o m e care pot fi luate în considerare în depistarea precoce a unei tulburări neuro-psihice legate direct sau indirect de o deficienţă mintală. P u n c t u l de plecare al acestei încercări îl constituie cerce­ tările lui L. Kreisler, care se ocupă de m u l ţ i ani de psihopa­ tologia p r i m i l o r ani. El încearcă o clinică descriptivă b a z a t ă pe d i f e r i t e m o d u r i d e e x p r e s i e ale s i m p t o m e l o r . R e ţ i n e m p a t r u modalităţi de expresie : — expresia somatică ; — t u l b u r ă r i l e de d e z v o l t a r e ; — expresia motrică ; — t u l b u r ă r i ale e x p r e s i e i m i n t a l e . D e f i c i e n ţ a m i n t a l ă p r e c o c e îşi p o a t e găsi u n m o d -pecific de manifestare în unul, mai multe sau chiar toate ace-te m o ­ dalităţi de expresie. în tabelul 7 p r e z e n t ă m simptomele nominalizate şi uşor observabile în mica copilărie. Tabelul

7

Simptomatologia psihopatologică a primilor ani DEVIAŢII ALIMENTARE Selecţia alimentară. Tulburări de automatizare. Inadecvări motrice, ab­ senţa masticaţiei, persistenţa deglutiţiei primare, bulimie. TULBURĂRI ALE EXPRESIEI MOTRICE a) anomalii globale : hiperactivitate, excitaţie, agitaţie, apatie, inerţie ; b) activităţi organizate electiv : automutilarea (lovirea capului, smulge­ rea părului etc), activităţi ritmice, stereotipe, (balansarea corpului, mişcări cefalogiricc) ; c) convulsii. TULBURĂRI DE DEZVOLTARE a) tulburări globale : întîrziere în dezvoltare, dizarmonie ; b) tulburări elective sau parţiale de psihomotricitate : ax corporal, lo­ comoţie, prehensiune ; c) tulburări de limbaj : întîrziere în dezvoltarea limbajului; vocabular redus ', defecte dc pronunţie multiple ; dificultăţi multiple de comu­ nicare verbală ; d) inadaptare în relaţiile cu obiectele : dezinteres, ataşament excesiv, activităţi ludice anormale ; e) inadaptare în relaţiile cu persoane : întîrzierea socializării.

66

T o ţ i cei c a r e v i n î n c o n t a c t c u c o p i l u l m i c p o t s ă d e s c o p e r e , pe baza observaţiilor, prezenţa u n u i a sau m a i m u l t o r simptome d i n s e r i a p r e z e n t a t ă m a i sus. C o n s t a n ţ a s i m p t o m e l o r p e o p e ­ rioadă mai mare de t i m p îndreptăţeşte pe observator să orien­ teze copilul spre un m e d i c specialist.

2.1.4. METODE PENTRU MĂSURAREA NIVELULUI DEZVOLTĂRII PSIHOMOTORII

M a j o r i t a t e a a u t o r i l o r c a r e s-au o c u p a t d e v î r s t e l e m i c i s î n t de p ă r e r e că n o ţ i u n i l e de „ v î r s t ă m i n t a l ă " (V. M.) şi „coei'icent d e i n t e l i g e n ţ ă " (Q. I.) u t i l i z a t e î n m o d c u r e n t d e t e s t e l e t e l i g e n ţ ă n u s e p o t a p l i c a l a copii f o a r t e mici. D a t o r i t ă a c e s t u i f a p t s-au c ă u t a t a l t e s o l u ţ i i . Astfel, A . G e s e l l [56 a ] p l e a c ă d e la definirea c o m p o r t a m e n t u l u i ca echivalent al inteligenţei în sensul capacităţii generale de a d a p t a r e . El consideră copilul ca un organism în dezvoltare, a cărui creştere se e x p r i m ă prin c o m p o r t a m e n t e sau modalităţi de a reacţiona din ce în ce mai complex, mergînd de la reacţii simple la actul v o l u n t a r antici­ pativ, de la primele seîncete la cuvînt. Ordinea succesiunii c o m p o r t a m e n t e l o r e aceeaşi p e n t r u toţi indivizii, diferă n u m a i r i t m u l d u p ă care se succed. A. Gesell utilizează t e r m e n u l de „coeficient de dezvoltare" (Q. D.), c a r e r e p r e z i n t ă d e f a p t u n r a p o r t î n t r e „ v î r s t a m a t u r i ­ z ă r i i " (V. M.) şi „ v î r s t a c r o n o l o g i c ă " (V. C ) . Utilizarea Q. D. prezintă două avantaje : p e r m i t e aborda­ r e a u n u i d i a g n o s t i c m a i p r e c i s : de e x e m p l u , o î n t î r z i e r e de 3 l u n i la 12 l u n i e m u l t m a i g r a v ă d e c î t o î n t î r z i e r e de 3 i u n i la 3 a n i ; î n t r - u n caz ea se e x p r i m ă p r i n t r - u n Q. D. de 75 , iar în celălalt p r i n t r - u n Q. D. de 9 2 % ; p e r m i t e şi stabilirea unui diagnostic cu condiţia ca proporţia dezvoltării n o r m a l e să rămînă constantă. în literatura de specialitate se arată că valoarea predîctivă a scărilor de d e z v o l t a r e este n u m a i în cazurile în care se con­ s t a t ă o r e t a r d a r e p r o n u n ţ a t ă a dezvoltării, de regulă expriinală p r i n t r - u n Q. D. i n f e r i o r lui 70. T r e b u i e să p r e c i z ă m de la î n c e p u t f a p t u l că ar fi ••roare s ă s e c r e a d ă c ă s c ă r i l e d e d e z v o l t a r e a r p u t e a a r ă t a c u p r ai/ie 67

c u m v a f i i n t e l i g e n ţ a u l t e r i o a r ă . A c e s t e p r o b e n u m ă s o a r ă in­ teligenţa, ci n u m a i un r i t m de dezvoltare general. In continuare v o m prezenta principalele teste de dezvol­ tare utilizate în literatura de specialitate, teste care implicit pot fi utilizate în d e p i s t a r e a precoce a copilului deficient m i n t a l . în p r i m a parte a prezentării vom căuta să facem un inven­ tar al acestor teste însoţite de succinte comentarii. In p a r t e a a doua v o m expune pe larg trei i n s t r u m e n t e care considerăm că pot fi utilizate şi a v u t e în vedere în p r i m u l rînd de către psi­ hologi şi m e d i c i .

P e n t r u fiecare etapă de dezvoltare investigată sînt prevă­ z u t e u n n u m ă r d e 1 0 i t e m i . I t e m i i s î n t r e p a r t i z a ţ i p e cele p a t r u d o m e n i i ( P , L, C, S) în a ş a fel î n c î t să e x i s t e o e c h i l i b r a r e , ţ i nînd s e a m a de i m p o r t a n ţ a fiecărui d o m e n i u în e t a p a respectivă. P e n t r u a ilustra scara Brunet-Lezine, p r e z e n t ă m pe scurt p r o b e l e a c e s t e i s c ă r i p e n t r u v î r s t e l e de o l u n ă , 6 l u n i , 12 l u n i şi 3 a n i . Calcularea coeficientului de dezvoltare (Q.D.) se face n u ­ m a i d e l a 4 l u n i . D e l a p a t r u l u n i c o t a r e a s e face ţ i n î n d s e a m a d e d a t e l e d e m a i jos : 3 zile de i t e m r e u ş i t la v î r s t e l e de 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 l u n i .

2.1.4.1. S C A R A G E S S E L

6 zile de i t e m r e u ş i t la v î r s t a de 12 l u n i . 9 zile de i t e m r e u ş i t la v î r s t e l e de 15, 18, 21, 24 l u n i .

P r i m a scară de dezvoltare psiho-motrică care a cunoscut şi c u n o a ş t e ş i azi o m a r e r ă s p î n d i r e e s t e s c a r a l u i A . G e s e l l [56 a ] . A c e s t a u t o r r e i a î n 1926 p r e o c u p ă r i l e l u i S z a r d ş i S i m o n c a r e c u z e c e a n i î n a i n t e îşi p r o p u s e s e r ă s ă s t a b i l e a s c ă , p r i n e x a m i n ă r i , o s e r i e de d a t e cu p r i v i r e la m o t r i c i t a t e şi la d e z ­ voltarea copilului mic. Gesell efectuează aceste cercetări în la­ b o r a t o r u l s ă u d i n Y a l e (S.U.A.), u n d e c u a j u t o r u l î n r e g i s t r ă r i i cinematografice analizează c o m p o r t a r e a copiilor mici şi descrie e t a p e l e de e v o l u ţ i e a a c e s t u i c o m p o r t a m e n t s t a b i l i n d o s c a r ă . El îşi n u m e ş t e p r o b e l e „ b a b y t e s t s " , d e n u m i r e î m p r u m u t a t ă d e toate scările de dezvoltare elaborate ulterior.

2.1.4.2. S C A R A B R U N E T - L E Z I N E

Inspirîndu-se d u p ă Gesell, B r u n e t - L e z i n e construieşte u n test c a r e e s t e c u n o s c u t s u b d e n u m i r e a s c a r a B r u n e t - L e z i n e [23], f o a r t e r ă s p î n d i t ă m a i a l e s în E u r o p a . O v o m p r e ­ z e n t a î n a m ă n u n ţ i m e , e a i n t r î n d î n t r - u n fel s a u a l t u l î n b a t e r i a c u r e n t ă p e c a r e p s i h o l o g i i t r e b u i e s-o a i b ă p e n t r u d e p i s t a r e a precoce şi diagnosticarea deficienţei m i n t a l e la vîrstele mici. Probele sau mai precis itemii testului u r m ă r e s c ca şi la Gesell investigarea a p a t r u domenii : •— •— — — 68

m o t o r - p o s t u r a l (P), l i m b a j (L), c o n d u i t ă de a d a p t a r e f a ţ ă de o b i e c t e (C), r e l a ţ i i sociale şi p e r s o n a l e (S).

1 8 zile d e i t e m r e u ş i t l a v î r s t a d e 3 0 l u n i . 1 l u n ă de i t e m r e u ş i t la vîrsta de 3 ani. 2 luni de item reuşit la vîrsta de 4—5 ani. Coeficientul de dezvoltare se calculează d u p ă formula : _ v î r s t a în zile de d e z v o l t a r e w.t-).— vîrsta reală Scara elaborată de Brunet-Lezine este însoţită de un îndru­ m ă t o r de utilizare.

2.1.4.3. T E S T U L B D H L E R Ş l H E T Z E R

B i i h l e r ş i H e t z e r [26] a l c ă t u i e s c ş i e i u n t e s t c u a j u t o r u l căruia investighează c o m p o r t a m e n t u l copilului mic într-o serie de direcţii b i n e precizate : recepţia senzorială, mişcări ale cor­ p u l u i şi s t ă p î n i r e a acestor mişcări, socializarea, învăţarea, m a ­ nipularea, productivitatea intelectuală. D a t e l e n o r m a t i v e s-au c u l e s p e b a z a o b s e r v ă r i i c o n t i n u e , t i m p d e 2 4 d e o r e , a f i e c ă r u i a d i n t r e copiii l u a ţ i î n s t u d i u . S-au r e ţ i n u t n u m a i acele manifestări care, a p ă r î n d la 66% d i n t r e copiii d e o a n u m i t ă v î r s t a , e r a u c o n s i d e r a t e s e m n i f i c a t i v e . S-a u r m ă r i t e v o l u ţ i a c o p i i l o r d i n p r i m a l u n ă p î n ă l a 6 a n i . P e n t r u f i e c a r e n i v e l d e d e z v o l t a r e s-au f i x a t c î t e 1 0 p r o b e . 69

Tabelul

S

5 3

Ridică capul uneori, cînd este ţinut în poziţia aşezat. Culcat pe spate, ridică capul. Culcat pe spate, cu picioarele în flexie face mişcări de pe:Ialare. Reacţionează la zgomotul clopoţelului. Ţ i n e în mină, p e n t r u o clipă, o jucărie. Fixează cu privirea faţa e x a m i n a t o r u l u i .

c ~

Ţ i n u t vertical, se sprijină pe picioare. Culcat pe spate, trage un prosop pus pe cap. Ridică cubul p u s pe masă. Ţ i n e două cuburi, u n u l în fiecare mînă si priveşte la al treilea. B a l e în m a s ă cu o linguriţă.

'•o

Aşezat, a p u c ă cu o m î n ă j u c ă r i a b a l a n s a t ă în faţa lui.

'c -

c ^

Merge cînd este ţ i n u t de o m î n ă . P r i n d e un al treilea cub privind cele două pe care deja le ţine în mînă. A r u n c ă un cub în joc. I m i t ă zgomotul linguriţei eu care e x p e r i m e n t a t o r u l b a t e în masă. Rostogoleşte m i n g e a pe o planşetă. Încearcă să mîzgăleascâ slab d u p ă ce i se d e m o n s t r e a z ă . Construieşte o p o a r t ă cu cuburi. A s a m b l e a z ă imagini din două părţi, Copiază un cerc. C o m p a r ă d o u ă linii. E x e c u t ă trei o r d i n e . Repetă 6 silabe.

2.1.4.4. TESTUL SCHOLL Este u n test m i t , c u aplicaţie rapidă p e n t r u copii întîrziaţi grav şi surdomuţi în vîrstă de 1 an şi jumătate — 3 a n i şi j u ­ mătate, i

70

2.1.4.5. SCARA INSTITUTULUI DE IGIENĂ BUCUREŞTI D i n t r e preocupările existente în ţara noastră a m i n t i m pe cele ale c o l e c t i v u l u i de Igienă şi sănătate publică (colectivul de igiena copiilor şi t i n e r i l o r ) Bucureşti, care a elaborat o „Me­ todologie de examinare şi urmărire a dezvoltării neuropsihice la copiii între 1—36 l u n i " . Evoluţia este urmărită î n p a t r u d o ­ m e n i i comportamentale : a) motor, b) cognitiv, c) verbal, d) socio-afectiv. Metodologia elaborată oferă posibilităţi de urmărire l o n g i ­ tudinală a evoluţiei neuropsihice, permiţînd evidenţierea t u l b u ­ rărilor şi deficienţelor în dezvoltare, p r e c u m şi fenomenul de retard. La elaborarea acestei metodologii a lucrat un colectiv a l ­ cătuit d i n I. Chiriac, A . C h i t u , L. T r i f o n şi E. T r i f o n .

2.1.4.6. FIŞELE DE DEZVOLTARE PSIHO-MOTRICĂ Elaborate de Centrul de neuropsihiatrie infantilă Timi­ şoara, sub c o n d u c e r e a dr. Eliza Ionescu, p r e z i n t ă o valoare p r a c ­ tică d e o s e b i t d e m a r e , d o v e d i n d u - s e i n s t r u m e n t e o p e r a t i v e î n depistarea precoce a copiilor cu deficienţă m i n t a l ă . Aceasta este o baterie utilă în examinarea şi depistarea precoce a deficien­ ţei mintale. De a c e e a p r o p u n e m p s i h o l o g i l o r şi m e d i c i l o r o b a ­ t e r i e d e p r o b e c a r e î n e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă s-a d o v e d i t a f i d e o ­ sebit de utilă în e x a m i n a r e a şi depistarea precoce a copiilor cu deficienţă mintală. In această baterie am i n t r o d u s în p r i m u l rînd „Fişele de dezvoltare psiho-motrică", care p e r m i t o dece­ lare a t u l b u r ă r i l o r n e u r o p s i h i c e nu n u m a i de către specialişti, p u t î n d fi aplicate şi de către părinţi, asistente, şi e d u c a t o a r e . Alături de „Fişe" în bateria propusă am introdus scara Brunet-Lezine şi Denver, p e n t r u că ambele acoperă necesităţile de i n v e s t i g a r e a c o p i i l o r de 0—6 a n i .

FIŞELE DE DEZVOLTARE PSIHO-MOTORIE A COPIILOR ÎNTRE 0—6 A N I E s t e v o r b a d e f a p t d e t r e i fişe s e p a r a t e : a ) fişa p e n t r u 0 — 1 an ; b) fişa p e n t r u 1—3 a n i ; c) fişa p e n t r u 3—6 a n i . 71

72

73

1

INDICAŢII. CERINŢE GENERALE % O b s e r v a ţ i a n e c e s i t ă o a t m o s f e r ă de c a l m ; se v o r r e d u c e sursele de excitaţie din jur. # I n a p r e c i e r i , e x a m i n a t o r u l s e v a b a z a cît m a i m u l t p e observaţii proprii. Informaţiile furnizate de aparţinători t r e b u ­ iesc v e r i f i c a t e p r i n o b s e r v a ţ i i p r o p r i i . # F i e c a r e e l e m e n t d i n fişă v a t r e b u i o b s e r v a t d e m a i m u l t e o r i ş i n u m a i d u p ă a c e e a s e v a face n o t a r e a . # E x a m i n a t o r u l va avea la î n d e m i n ă trusa cu obiectele necesare investigaţiei. La toate examinările se va utiliza ace­ eaşi t r u s ă . 74

Q E x a m i n a r e a s e î n c e p e c i t i n d F i ş a d e d e z v o l t a r e d e jos î n sus. I t e m i i s î n t g r u p a ţ i p e i n t e r v a l e d e 3 l u n i ş i n u m e r o t a ţ i î n c a d r u ] fiecărei g r u p e . N u m e r o t a r e a s e r e i a d e l a 1 î n c a d r u l fie­ cărui trimestru. INDICAŢII SPECIALE 0 — 3 luni — 1, 2, 3 a p a r de la n a ş t e r e : 1 se declanşează

atingînd

z o n a din j u r u l lor ;

buzele

şi

— 4 este schiţat în prima lună şi evident după trei luni ; — 6 către trei luni capul este ţi­ nut pe linia mediană ; — 7 apucă doar cu degetele ;

75

— 8 apare după două luni ; — 9 schiţat iniţial, către trei luni urmăreşte vizibil obiectivele din apropiere. 3—6 luni — 1 culcat pe spate, mişcă vioi, alternativ, membrele infe­ rioare ; — 3 păstrează mult timp poziţia ridicată a c a p u l u i ; — 9 urmăreşte persoana în miş­ care la o distanţă de 1—2 me­ tri. 6—9 luni — 1 trunchiul susţinut vertical, picioarele pe sol, schiţează vo­

luntar paşi ; performanţa este deosebită de reflexul de spri­ jinire cu picioarele înainte, automată, care apare şi în prima lună ; — 6 ţine în fiecare mînă cîte un cub, îl interesează al treilea, aruncă uneori un cub din mî­ nă, pentru a-1 apuca pe cel prezentat. 9—12 luni — 6 întoarce capul zgomotului ;

în direcţia

— 11 poate ţine în mînă un cre­ ion, urmăreşte intermitent urma pe hîrtie.

NOTAREA O P e n t r u f i e c a r e p e r f o r m a n ţ ă , n o t a r e a s e face c u u n p u n c t în rîndul corespunzător, în coloana în care se încadrează vîrsta copilului examinat. # P u n c t e l e vor fi u n i t e cu o linie c o n t i n u ă care t r e b u i e c o m p a r a t ă cu linia roşie ce indică dezvoltarea standard. # Linia trimestrială care uneşte punctele acordate poate f i d i s c o n t i n u ă d a c ă u n e l e p e r f o r m a n ţ e n u a u fost î n d e p l i n i t e . I n c a z u l liniei d i s c o n t i n u i , r ă m î n e r i l e î n u r m ă s î n t r e p e d e v i z i b i l e şi pot fi u r m ă r i t e în d e z v o l t a r e a u l t e r i o a r ă . APRECIEREA CANTITATIVA # R e a l i z a r e a i n t e g r a l ă a p e r f o r m a n ţ e l o r t r i m e s t r i a l e , în r a p o r t cu vîrsta, dă un scor s t a n d a r d c o r e s p u n z ă t o r u n e i . valori d e 1 0 0 % . (De e x e m p l u l a 3 l u n i o b ţ i n e r e a a 1 4 p u n c t e , r e p r e ­ zintă o p e r f o r m a n ţ ă c o r e s p u n z ă t o a r e valorii de 100%). #

C a l c u l u l s c o r u l u i o b ţ i n u t se face d u p ă f o r m u l a : Ex. la 12 l u n i obţine 40 p u n c t e

nr. puncte obţinute X100 40x100 tt. -—7~-— — =67,7% n r . pct. specifice virstei 59 # Se vor considera în limite n o r m e l e şi valori care ating 9 0 — 9 5 % din valoarea standard. x=

76

A c e s t e fişe s î n t d e f i n i t e c a n i ş t e i n s t r u m e n t e d e urmărire a d e z v o l t ă r i i p s i h o - m o t o r i i a c o p i l u l u i î n t r e 0 — 6 a n i şi de d ep i s t a r e p r e c o c e a t u l b u r ă r i l o r neuropsihice ş i mai ales a copiilor cu deficienţă m i n t a l ă în v e d e r e a intervenirii la t i m p cu o t e r a p i e a d e c v a t ă . î n e l a b o r a r e a l o r s-a ţ i n u t c o n t d e p r i n c i p a l e l e d a t e e x i s ­ t e n t e î n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e î n a c e s t d o m e n i u ş i s-a f r u c t i ­ ficat d i n p l i n e x p e r i e n ţ a p r a c t i c ă a C e n t r u l u i d e n e u r o p s i h i a t r i e din T i m i ş o a r a c o n d u s de dr. Eliza Ionescu, care în fapt este şi a u t o a r e a fişelor. Fişele sînt astfel alcătuite încît să p o a t ă fi u ş o r m a n e v r a t e d e c ă t r e t o ţ i cei c a r e l u c r e a z ă ş i î n g r i j e s c copiii ( p ă r i n ţ i , s u r o r i , asistente, educatoare). Ele pot şi sînt utilizate în m o d c u r e n t în e x a m i n a r e a copiilor î n t r e 0—6 ani în L a b o r a t o r u l de s ă n ă t a t e m i n t a l ă şi ar p u t e a fi utilizate cu succes şi în policlinicile d e copii. Fişele p r e z i n t ă o serie de a v a n t a j e : itemii sînt clar f o r m u ­ laţi, m a n e v r a r e a c o p i l u l u i î n t i m p u l e x a m i n ă r i i e s t e facilă, aprecierea şi n o t a r e a rezultatelor este uşor de făcut şi standar­ dizată, există şi un î n d r u m ă t o r care e x p u n e în m o d detaliat t e h ­ nica de e x a m i n a r e , n o t a r e a şi aprecierea periodică, constituirea bilanţului dezvoltării psihomotorii a copilului. _^ I t e m i i c a r e a l c ă t u i e s c cele t r e i fişe d e d e z v o l t a r e s î n t g r u ­ p a ţ i p e e t a p e d e d e z v o l t a r e ş i î n c a d r u l fiecărei e t a p e v i z e a z ă p a t r u d o m e n i i : 1) c o n t r o l u l p o s t u r a l şi m o t r i c i t a t e a s i m p l ă ; 2) m o t r i c i t a t e a fină-utilitară ; 3) d e z v o l t a r e a m i n t a l ă şi l i m b a j u l ; 4) s o c i a l i z a r e a . Fişa dezvoltării psiho-motorii a copilului între 0—12 luni g r u p e a z ă i t e m i i pe p a t r u e t a p e : a) 0 — 3 l u n i ; b) 3 — 6 l u n i ; c) 6—9 luni şi d) 9—12 luni. In c a d r u l fiecărei e t a p e există g r u ­ paţi în o r d i n e a dificultăţilor cîte 14—15 itemi. F i ş a d e d e z v o l t a r e a c o p i l u l u i d e 1—-3 a n i c u p r i n d e t r e i e t a p e : a) 1 2 — 1 8 l u n i ; b) 1 8 — 2 4 l u n i ; c) 2 4 — 3 6 l u n i . In c a d r u l fiecărei e t a p e s î n t r e p a r t i z a ţ i î n o r d i n e a d i f i c u l t ă ţ i l o r c î t e 1 8 itemi. Fişa de dezvoltare motorie a copilului între 3—6 ani gru­ p e a z ă i t e m i i pe t r e i e t a p e : a) 3 — 4 a n i ; b) 4 — 5 a n i ; c) 5 — 6 ani. P e n t r u fiecare g r u p ă de vîrsta sînt p r e z e n t a t e cîte 12 itemi. 77

79

INDICAŢII SPECIALE

INDICAŢII. CERINŢE GENERALE %

O b s e r v a ţ i a n e c e s i t ă o a t m o s f e r ă de c a l m ; se v o r r e d u c e

sursele de excitaţie din jur. 9

î n a p r e c i e r i , e x a m i n a t o r u l s e v a b a z a cit m a i

mult

pe

observaţii proprii. Informaţiile furnizate de aparţinători t r e b u ­ iesc v e r i f i c a t e p r i n o b s e r v a ţ i i p r o p r i i . 0 F i e c a r e e l e m e n t d i n fişă

va

trebui

observat

de

mai

m u l t e o r i ş i n u m a i d u p ă a c e e a s e v a face n o t a r e a . #

E x a m i n a t o r u l va avea la

îndemînă

întreaga

trusă

cu

obiectele necesare investigaţiei. La toate e x a m i n ă r i l e se va u t i ­ liza a c e e a ş i t r u s ă . 0

Examinarea

citind Fişa de

dezvoltare de jos

mele d o u ă de 6 luni şi u l t i m u l de 12 luni). N u m e r o t a r e a se reia de la 1 în fiecare i n t e r v a l . Dacă majoritatea

exigenţelor dintr-un interval sînt

deplinite se trece la testarea următoare. 80

7 : sursa sunetului nu trebuie văzută de copil ; clopoţelul se agită la 2—3 m în spatele co­ pilului. 12 : i se arată obiectul şi i se cere să-1 aducă. 17 : copilul trebuie să identi­ fice cîteva imagini familiare (către sfîrşitul semestrului). 18—24 luni

se începe

în sus. I t e m i i sînt g r u p a ţ i şi n u m e r o t a ţ i pe t r e i i n t e r v a l e (pri­

9

12—18 luni

itemilor

caracteristice

în­

secţiunii

1 : nevoia de a urina este anunţată fie mimie, fie ono­ matopeic, fie cu un cuvînt simplu, înaintea relaxării sti.icterului. 8 : spontan ridică obiectele v i o a r e care-1 interesează şi le 6 — copilul deficient mintal

24—36 luni 3 : nu se sprijină ; înaintează alternînd picioarele ; cînd trep­ tele sînt prea înalte, înain­ tează lateral, avansînd ace­ laşi picior. 4 : caută societatea copiilor ; se antrenează în joc cu e i ; îşi afirmă proprietatea asupra ju­ căriilor. 7 : în desenul spontan este în stadiul mîzgălelii copiază cu oarecare asemănare forme geometrice simple şi linii. 13 : numără automat, nu are noţiunea de n u m ă r ; distinge corect singularul de plural. 81

întinde mamei sau examina­ torului (oferă sau „cere" expli­ caţii). 9 : se utilizează tic-tacul cea­ sului sau foşnetul unei hîrtii în spatele copilului. 14 : cunoaşte denumirea şi are sensul colaborării. 17 : construieşte propoziţii simple (subiect-)-predicat) are sensul pluralului. 18 : foloseşte EU — TU.

— — — —

— 14 : vocabular variabil tle la copil la c o p i l ; cuvintele se re­ feră- mai ales la obiectele din mediul înconjurător şi familiar copilului. — 15 : salută spontan sau răs­ punde la salut. — 18 : înţelege şi poate reda ac­ ţiuni foarte simple, utilîzînd ţaţe. imagini sau povestioare învă-

NOTAREA O P e n t r u f i e c a r e p e r f o r m a n ţ ă , n o t a r e a s e face c u u n punct. P u n c t u l se p u n e în rîndul corespunzător şi în coloana în care se încadrează vîrsta examinatului. 0 P u n c t e l e v o r fi u n i t e cu o l i n i e c o n t i n u ă . A c e a s t ă l i n i e trebuie c o m p a r a t ă cu linia roşie ce indică dezvoltarea s t a n d a r d . % Linia care u n e ş t e p u n c t e l e a c o r d a t e p o a t e fi şi discon­ t i n u ă , d a c ă u n e l e p e r f o r m a n ţ e n u a u fost î n d e p l i n i t e . APRECIEREA CANTITATIVA 0 Realizarea integrală a performanţelor corespunzătoare v î r s t e i d ă u n scor s t a n d a r d e g a l c u 1 0 0 % . (De e x e m p l u l a 1 8 luni copilul obţine 18 p u n c t e . La acestea se adaugă 59 p u n c t e ce r e p r e z i n t ă p e r f o r m a n ţ a a n u l u i I. D e c i 18 + 59 = 77 p u n c t e corespunde unei dezvoltări standard de 100%). 0 Calcularea scorului mula :

S.I.=

i n d i v i d u a l (S. I.) se face d u p ă for­

(nr. p c t . o b ţ i n u t e + 5 9 ) X l 0 0 scor

standard

• Se vor considera în limite n o r ­ male şi valori care ating 90—95% din v a l o a r e a s t a n d a r d . 82

Scor s t a n d a r d 18 l u n i :

77 p u n c t e

24 l u n i :

95 p u n c t e

36 l u n i : 113 p u n c t e

2.1.5. INDICAŢII GENERALE ÎN LEGĂTURĂ C U EXAMINA­ REA COPILULUI CU AJUTORUL FIŞELOR DE DEZVOLTARE Copilul mic p u n e p r o b l e m e speciale în stabilirea contactu­ l u i . D e a c e e a n u s e v a face n i c i o e x a m i n a r e p î n ă c î n d e x a m i ­ n a t o r u l — i n d i f e r e n t cine este el — nu va avea c e r t i t u d i n e a că a s t a b i l i t u n c o n t a c t afectiv c o r e s p u n z ă t o r c u c o p i l u l . D a c ă a c e a s t ă r e l a ţ i e a f e c t i v ă n u a fost s t a b i l i t ă , e x a m i n a r e a e s t e am â­ nată. Ea va fi începută n u m a i atunci cînd copilul acceptă rela­ ţia şi c o l a b o r a r e a . E x a m i n a r e a trebuie să se desfăşoare într-o atmosferă de calm şi linişte. P e n t r u aceasta se vor r e d u c e la m a x i m u m sur­ sele d e e x c i t a ţ i e d i n j u r . D a c ă î n t i m p u l e x a m i n ă r i i c o p i l u l d ă semne de nelinişte, de plictiseală şi nervozitate, investigarea se î n t r e r u p e şi se reia în altă şedinţă. A p r e c i e r e a u n o r i t e m i s e v a face d u p ă o b s e r v a ţ i i r e p e t a t e . Examinarea se începe prin notarea datelor personale (numele şi prenumele, data naşterii şi data examinării). E x a m i n a r e a începe î n t o t d e a u n a de la i t e m u l 1 înscris în g r u p a d e vârstă c ă r e i a î i c o r e s p u n d e c o p i l u l . în cazul în care se constată că copilul nu reuşeşte să p a r ­ c u r g ă m a i m u l t d e 3—4 i t e m i d i n cei p r e v ă z u ţ i p e n t r u v î r s t a respectivă, atunci e x a m i n a t o r u l va orienta investigaţia şi Ia itemii din grupa de vîrsta inferioară. Dacă copilul r e u ş e ş t e la 9—10 din itemii vîrstei sale, i n ­ vestigarea se va continua şi la grupa de vîrsta imediat supe­ rioară. NOTAREA, COMPLETAREA ŞI APRECIEREA REZULTATELOR C o m p o r t a m e n t u l copilului p r e v ă z u t de fiecare i t e m din fişă e s t e a p r e c i a t c a fiind c o r e s p u n z ă t o r v î r s t e i ş i î n a c e s t caz i s e a c o r d ă u n p u n c t , fie n e c o r e s p u n z ă t o r ş i a t u n c i n u i s e acordă p u n c t u l . P u n c t u l este t r e c u t cu cerneală sau cu creionul î n fişa d e e x a m i n a r e î n d r e p t u l i t e m u l u i ş i p e c o l o a n a v î r s t e i corespunzătoare, alături de linia care e x p r i m ă dezvoltarea n o r ­ mală standard. Dacă copilul nu obţine punctul, spaţiul din d r e p t u l i t e m u l u i r e s p e c t i v v a f i h a ş u r a t . D u p ă c e s-a t e r m i n a t e x a m i n a r e a , p u n c t e l e obţinute sînt u n i t e cu o linie c o n t i n u ă ( d a c ă a o b ţ i n u t p u n c t e la f i e c a r e i t e m ) . L i n i a p o a t e să fie şi d i s ­ c o n t i n u ă d a c ă u n e l e p e r f o r m a n ţ e n u a u fost î n d e p l i n i t e . R ă m î n e r i l e în u r m ă — h a ş u r a t e — fiind u ş o r şi r e p e d e vizibile. 83

84

85

INDICAŢII. CERINŢE GENERALE 0 O b s e r v a ţ i a n e c e s i t ă o a t m o s f e r ă de c a l m , se v o r r e d u c e sursele de excitaţie din jur. £ î n a p r e c i e r i e x a m i n a t o r u l s e v a b a z a cit m a i m u l t p e observaţii proprii. Informaţiile furnizate de aparţinători t r e b u ­ iesc v e r i f i c a t e p r i n o b s e r v a ţ i i p r o p r i i . % F i e c a r e e l e m e n t d i n fişă v a t r e b u i o b s e r v a t d e m a i m u l t e ori ş i n u m a i d u p ă a c e e a s e v a face n o t a r e a . 0 E x a m i n a t o r u l va avea la î n d e m î n ă trusa cu obiectele necesare investigaţiei. La toate examinările se va utiliza aceeaşi trusă. ţ E x a m i n a r e a se î n c e p e c i t i n d fişa de d e z v o l t a r e de jos în sus. Itemii sînt grupaţi pe intervale de un an şi n u m e r o t a ţ i în c o d u l fiecărei g r u p e . INDICAŢII SPECIALE 3—4

ani

— 2, 3 întîi i se arată şi apoi i se cere să facă la f e l ; — 5 i se arată copilului figurile asamblate, apoi se separă în bucăţi şi i se cerc să le com­ pună la loc ; — 8 se arată mai întîi desenul ; — 9 desenul cu linii se prezintă in trei poziţii ; — 11 se dau cinci comenzi, pune cubul pe cutie . . . în cutie . . . înaintea c u t i e i . . . in spatele cutiei .. . sub cutie. 4—7> a n i — 1, 2, 3 întîi i se arată apoi i se cere să facă la fel; — 4 se arată cartonaşul cu cu­ lori ; — 5 se arată mai întîi desenul.

86

— 7 0 Focul e.ste fierbinte, ghea­ ţa e s t e . . . 0 Mama este femeie, tata este ... O Un cal este mare un şoa­ rece este . . . — 8 se utilizează cartonaşul cu cele 20 de verbe din care co­ pilul trebuie să ştie 13, 11 ace­ leaşi comenzi ca la 3—4 ani : trebuie 5—6 ani —• 1, 2 întîi i se arată şi apoi i se cere să facă la f e l ; — 3 se utilizează setul de figuri desenate ; — 5 ,,Din ce este făcută lin­ gura . . . uşa .. . gheata ;" — 7 se compară musca şi flutu­ rele ; — 8 se arată mai întîi desenul ; — 12 se cere definirea a 9 cu­ vinte : mingea . . . masa . . . lacul... casa . . . gardul... perdeaua . . . t a v a n u l . . . mă­ rul . . . pardoseaua . . .

NOTAREA 0 P e n t r u fiecare p e r f o r m a n ţ ă se acordă un p u n c t care se notează în rîndul corespunzător şi în coloana în care se înca­ drează vîrsta copilului examinat. 0 P u n c t e l e v o r fi u n i t e cu o l i n i e c o n t i n u ă c a r e t r e b u i e comparată cu linia p u n c t a t ă care indică dezvoltarea standard. % Linia care u n e ş t e p u n c t e l e poate fi discontinuă dacă u n e l e p e r f o r m a n ţ e n u a u fost î n d e p l i n i t e . î n c a z u l l i n i e i d i s c o n ­ tinui, rămânerile in u r m ă sînt r e p e d e vizibile şi p o t fi u r m ă r i t e în dezvoltarea ulterioară. APRECIEREA CANTITATIVA C a l c u l u l s c o r u l u i i n d i v i d u a l (S.I.) s e face d u p ă f o r m u l a : S.I.=

, ... , . , „ . , „ . „ (nr. puncte o b ţ i n u t e + 1 1 3 ) X 1 0 0 Scorul standard

• Se v o r c o n s i d e r a în l i m i t e n o r m a l e şi valori care ating 90—95% din valoarea standard.

Scor standard 3—4 a n i : 125 p u n c t e 4 — 5 a n i : 137 p u n c t e 5—6 a n i : 149 p u n c t e

Pe lîngă această apreciere vizuală care uşurează m u l t d e ­ pistarea sectoarelor în care copilul prezintă u n e l e deficienţe, fişa p e r m i t e şi o a p r e c i e r e c a n t i t a t i v ă a p e r f o r m a n ţ e l o r c a r e ne furnizează o serie de informaţii cu privire la g r a d u l r ă m î n e r i i în u r m ă a copilului e x a m i n a t . Se consideră că obţinerea de p u n c t e la toţi itemii vîrstei reprezintă o dezvoltare n o r m a l ă egală cu 100%. Dacă copilul nu rezolvă toţi itemii ci n u m a i o parte, atunci s c o r u l i n d i v i d u a l (S. I.) e s t e d a t d e p r o p o r ţ i a p e c a r e o r e p r e ­ zintă această p a r t e din totalul itemilor vîrstei. Calculul scorului i n d i v i d u a l (S. I.) s e face d u p ă f o r m u l a c

ţ

[nr. puncte o b ţ i n u t + (S.st.—s.v.)]X100,

în care : Sc. St. r e p r e z i n t ă scorul s t a n d a r d p e n t r u vîrsta respec­ tivă, scor c a r e c u p r i n d e t o ţ i i t e m i i d e z v o l t ă r i i p s i h o - m o t o r i i d e la naştere pînă la vîrsta respectivă pe care o are copilul în m o ­ m e n t u l examinării ; s. v. reprezintă n u m ă r u l de itemi cuprinşi în etapa de vîrsta cu care începem examinarea. D ă m m a i jos trei e x e m p l e : Cazul 1 . C o p i l u l D . F . d e 3,8 a n i a o b ţ i n u t 13, p u n c t e r e ­ zolvând c u s u c c e s ş i i t e m u l 1 d e l a g r u p a d e 4 — 5 a n i . 87

deci o dezvoltare n o r m a l ă . Cazul 2. C o p i l u l R. N. de 3,10 l u n i a o b ţ i n u t 10 p u n c t e . .

10

c S .,.-

+

(125—12)X100 i

2

g

_

12

=

300

_ . „

.

no

9 8 f

4

n/

%

.

Ş i î n a c e s t caz a v e m d e - a f a c e c u o d e z v o l t a r e n o r m a l ă . Cazul 3. C o p i l u l S. N. de 5,8 a n i a o b ţ i n u t 1 p u n c t la g r u p a de 5—6 a n i , 3 p u n c t e la v î r s t a de 4 — 5 a n i şi 7 p u n c t e la v î r s t a de 3—4 ani, în total 11 p u n c t e *. c • _ 1 1 + (125—12)X100 _ 12 400 iii

~~Î49~

„„ 0/ =

a

j

/o

-

I n a c e s t caz a v e m d e - a f a c e c u o î n t î r z i e r e m a r c a t ă c a r e n e p e r ­ mite să o r i e n t ă m copilul spre un consult neuropsihiatric, con­ s i d e r â n d că î n t î r z i e r e a sa p o a t e să fie d e t e r m i n a t ă de o d e f i ­ cienţă mintală. T o ţ i copiii c a r e a u u n S . i . s u b 8 5 % v o r f i o r i e n t a ţ i s p r e u n consult neuropsihiatric în vederea stabilirii cauzelor, diagnosti­ cului şi terapiei corespunzătoare. P o r n i n d d e l a i n f o r m a ţ i i l e f u r n i z a t e d e fişele d e d e z v o l ­ t a r e p s i h o m o t r i c ă se p o a t e face o d e p i s t a r e p r e c o c e a d e f i c i e n ţ e ­ l o r m i n t a l e î n a ş a fel î n c î t t e r a p i a c o m p l e x ă p o a t e î n c e p e cît mai repede.

2.1.6. V A L O A R E A P R O G N O S T I C A A B A B Y T E S T E L O R G r a d u l de dezvoltare se exprimă prin nivele de comporta­ m e n t e : l a s t a d i i s u c c e s i v e a l e d e z v o l t ă r i i sale c o p i l u l a r e v î r s t a c o m p o r t a m e n t u l u i său care traduce un a n u m i t grad de m a t u r i ­ zare nervoasă. F o a r t e i m p o r t a n t ă este cunoaşterea gradelor relative de dezvoltare a diverselor cîmpuri de c o m p o r t a m e n t . De aceea in­ t e r p r e t a r e a Q.D. t r e b u i e c o m p l e t a t ă c u p r o f i l u l d i f e r i t e l o r g r u p e d e c o m p o r t a m e n t ( P . , L., C , S.). U n Q . D . d a t izolat, e x p l i c ă p u ţ i n ş i r i s c ă s ă facă i l u z o r i e s e m n i f i c a ţ i a sa. D i n e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă , c a d e a l t f e l ş i a a l t o r * (Sc. S t . — s . v.) se calculează plecînd de la etapa de vîrsta la care copilul are performanţa cea mai bună — în cazul nostru fiind vîrsta de 3—4 ani.

88

a u t o r i , s e d e s p r i n d e f a p t u l c ă î n c u r s u l p r i m i l o r doi a n i d e v i a ţ ă Q.D. n u p r e z i n t ă o e x a c t i t a t e m a r e î n c e e a c e p r i v e ş t e p r o g n o s ­ t i c u l . A c e s t e i n s t r u m e n t e s î n t e x c e l e n t e m i j l o a c e p e n t r u for­ m u l a r e a u n u i diagnostic, însă ele au valoare prognostică n u m a i în cazurile în care se constată o r e t a r d a r e p r o n u n ţ a t ă a dezvol­ tării, în cazurile de deficienţă m i n t a l ă care se explică p r i n t r - u n Q.D. i n f e r i o r l u i 70, p r o g n o s t i c u l s e p o a t e f o r m u l a c u u n m i n i ­ m u m de eroare. Psihologul şi m e d i c u l care utilizează aceste probe sînt aver­ tizaţi că la stadii succesive de dezvoltare rezultatele nu sînt î n ­ t o t d e a u n a a s e m ă n ă t o a r e şi acest l u c r u nu n u m a i din cauza in­ stabilităţii copilului, ci şi din cauza faptului că dezvoltarea trece p r i n faze f o a r t e diferite unele de altele. Cele m a i frecvente fluctuaţii ale Q.D. se datoresc p r i n c i p a l e l o r modificări ale c o m ­ portamentului motor de la un stadiu la altul. Fişele de dezvoltare ca şi scara Brunet-Lezine nu măsoară inteligenţa, ci n u m a i un ritm de dezvoltare general. Totuşi, prin m o d u l în care sînt construite ele se dovedesc a fi i n s t r u ­ m e n t e deosebit de i m p o r t a n t e în depistarea precoce a deficien­ ţei m i n t a l e . In depistarea deficienţei m i n t a l e se va acorda o m a r e i m ­ p o r t a n ţ ă itemilor legaţi de limbaj. în i n t e r p r e t a r e a probelor de limbaj noi a d o p t ă m p u n c t u l de vedere p r o p u s de H. Wallon. în t i m p ce p e n t r u Gesell limbajul nu este decît un grad mai m a r e de m a t u r i z a r e nervoasă, iar p e n t r u P i a g e t o ocazie de a r e î n ­ cepe pe plan verbal experienţele făcute pe plan senzorio-motor, p e n t r u H. Wallon limbajul î n s e a m n ă o r e î n n o i r e c o m p l e t ă a vieţii psihice. Cu limbajul se creează spaţiul mintal, l u m e a concep­ t e l o r ş i r e l a ţ i i l o r logice. Or, e s t e c u n o s c u t f a p t u l c ă d e f i c i e n t u l m i n t a l , în funcţie de g r a d u l deficienţei sale ajunge m u l t m a i g r e u l a a c e a s t ă l u m e a c o n c e p t e l o r ş i r e l a ţ i i l o r logice. Limbajul odată constituit, reprezintă un i n s t r u m e n t care r ă m î n e s ă fie u t i l i z a t . I n t e l i g e n ţ a a p a r e c a o f a c u l t a t e d e a u t i ­ liza l i m b a j u l î n r a ţ i o n a m e n t e ş i j u d e c ă ţ i d i n c e î n c e m a i c o m ­ plexe. Limbajul nu este inteligenţă, ci el e x p r i m ă inteligenţa. De aceea orice întîrziere în dezvoltarea limbajului trebuie să fie u n s e m n a l d e a l a r m ă c a r e t r e b u i e s ă d e t e r m i n e u n c o n s u l t de specialitate.

89

2.2.

EXAMINAREA COPILULUI DEFICIENT MINTAL

E x a m i n a r e a copilului deficient m i n t a l comportă p a r c u r g e ­ rea etapelor comune oricărei examinări neuropsihiatrice. La a c e a s t ă c a t e g o r i e d e copii s e i n s i s t ă a s u p r a e t a p e l o r d e d e z v o l ­ tare psihomotorie, depistării microsimptomatologiei neurologice ş i e f e c t u a r e a u n o r i n v e s t i g a ţ i i p a r a c l i n i c e (psihologice, b i o l o ­ gice) c e p e r m i t e l u c i d a r e a d i a g n o s t i c u l u i d i n p e r s p e c t i v a c l i n i c ă şi etiologică. Orice s c h e m ă de e x a m i n a r e este b u n ă , cu condi­ ţia s ă fie c o m p l e t ă . G r e ş e l i l e i m p o r t a n t e d e d i a g n o s t i c s e p r o ­ duc mai degrabă p r i n t r - o e x a m i n a r e i n c o m p l e t ă decît p r i n igno­ rarea teoretică a unei afecţiuni neuropsihice. Examinarea n e u r o p s i h i a t r i c ă a s u g a r u l u i d i f e r ă de c e a a p r e ş c o l a r u l u i , a ş c o ­ larului sau a adolescentului. De aceea pe p a r c u r s u l expunerii v o m s u b l i n i a n o ţ i u n i l e specifice f i e c ă r e i g r u p e d e v î r s t ă [171].

2.2.1. CADRUL Şl CONDIŢIILE ÎN CARE SE EXAMINEAZĂ COPILUL

DEFICIENT

MINTAL

i P e n t r u a n e a s i g u r a d e i n f o r m a ţ i i cit m a i c o r e c t e a s u p r a m a n i f e s t ă r i l o r p s i h o p a t o l o g i c e ş i a c a u z e l o r c a r e le^au g e n e r a t , e s t e r e c o m a n d a b i l s ă s e c r e e z e c o n d i ţ i i cit m a i a p r o p i a t e m e ­ diului familiar.

părăseşte locul convorbirii liniştit, z î m b i n d chiar, va trece p r i n ­ t r e ceilalţi c a r e îşi a ş t e a p t ă r î n d u l , a l t m i n t e r i v a ieşi p e c e a l a l t ă uşă. A m b i a n ţ a c o n v o r b i r i i a s i g u r ă c o n d i ţ i i l e u n u i m e d i u p r i e l ­ nic, calm şi de securitate, ceea ce contribuie la „ d e s c h i d e r e a " copilului faţă de m e d i c şi implicit, la o m a i a m p l ă şi p r o f u n d ă c u n o a ş t e r e [171].

2.2.1.2. DESFĂŞURAREA C O N V O R B I R I I C U M A M A

Cea m a i a p r o p i a t ă fiinţă de v i a ţ a şi p r o b l e m e l e copilului, m a m a e s t e i n d i s c u t a b i l cea m a i i m p o r t a n t ă s u r s ă d e i n f o r m a ţ i i . P r i v i n d valoarea datelor oferite de m a m ă , v o m r e ţ i n e cîteva as­ p e c t e p r i v i n d p s i h o l o g i a e i [122]. A n g a j a r e a a f e c t i v ă a m a m e i î n crice suferinţă, îngrijorarea, emotivitatea particulară, defor­ m e a z ă o p t i c a ei. E x i s t ă m a m e h i p e r p r o t e c t o a r e s a u a n x i o a s e care stăruie asupra abaterilor, chiar minore, de la norme, în timp ce persoane indolente sau nejustificat optimiste trec pe lingă semnele u n e i deficienţe m i n t a l e . Medicul are de î n f r u n t a t t e n d i n ţ a părinţilor de a construi scheme explicative, oferindu-le ca certitudini. Este posibilă confuzia în d e f o r m a r e a u n o r date, m a i a l e s l a m a m e c u m u l ţ i copii c î n d b i o g r a f i a a c e s t o r a c o n f l u e a z ă p î n ă l a n e d i f e r e n ţ i e r e . C o n v o r b i r e a c u m a m a s ă fie î n a b s e n ţ a c o p i l u l u i ş i s ă p r e c e a d ă c o n v o r b i r e a c u el.

2.2.1.3. DESFĂŞURAREA C O N V O R B I R I I C U C O P I L U L 2 . 2 . 1 . 1 . O R G A N I Z A R E A AMBIANŢEI

C a b i n e t u l d e n e u r o p s i h i a t r i e i n f a n t i l ă , î n m o d firesc, s e deosebeşte de aspectul cabinetelor obişnuite de consultaţii. In p r i n c i p i u lipsesc (sau sînt mascate) i n s t r u m e n t e l e m e d i c a l e , m o ­ b i l i e r u l este. a p r o p i a t d e cel a l l o c u i n ţ e i p a r t i c u l a r e . D u l a p u r i l e c u p r i n d j u c ă r i i , p e p o d e a s e află p ă p u ş i , j u c ă r i i m e c a n i c e , c ă r ţ i i l u s t r a t e , c u t i i , c u b u r i e t c . (Stossel, Ş t . ) . M o d u l î n c a r e c o p i l u l se regăseşte şi se desfăşoară în acest decor, e x u b e r a n ţ a sau ţi­ n u t a sa r e z e r v a t ă devin tot atîtea indicii p r i v i n d s t r u c t u r a sa psihologică sau starea lui de m o m e n t . U n a s e m e n e a c a d r u a d e c v a t e l i m i n ă s a u cel p u ţ i n d i m i n u a jena, rezervele, emoţiile, t e a m a , protestele, plînsul care parazi­ t e a z ă d e s e o r i c o n v o r b i r e a s a u o face i m p o s i b i l ă . U n i i r e c o m a n d ă c a s a l a d e c o n s u l t a ţ i i s ă a i b e d o u ă i e ş i ri . I n c a z u l c î n d c o p i l u l 90

C o p i l u l e s t e l ă s a t î n voie, s ă stea, s ă s e a ş e z e s a u s ă s e a p r o ­ p i e de o b i e c t u l p r e f e r a t . C o n v o r b i r e a t r e b u i e să fie 1 i b e r ă, f L î e a s c ă pe bază de reciprocitate cu interes şi într-un lim­ baj adecvat. M e d i c u l t r e b u i e să aibă r ă b d a r e . însăşi t i m p u l de aşteptare între întrebare şi răspuns devine informaţie, privind atenţia sau neatenţia, interesul, gradul de înţelegere, nivelul cunoştinţelor. î n t r e b a r e a poate fi repetată imediat, de dorit î n " r - o f o r m u l ă s c h i m b a t ă s a u s e r e v i n e u l t e r i o r a s u p r a ei.

2.2.1.4. O B I E C T I V E L E Î N C O N V O R B I R E A C U C O P I L U L

T e m e l e ce vor fi a b o r d a t e privesc c u n o a ş t e r e a copilului, a c a d r u l u i ş t i u t de el, a a t i t u d i n i i f a ţ ă de familie, de colegi şi de 91

şcoală. S e e x a m i n e a z ă m a n i f e s t ă r i l e c o p i l u l u i f a ţ ă d e p r o p r i u l lui h a n d i c a p ; dacă este conştient de el p r i n c o m p a r a ţ i e cu alţii s a u n u - 1 sesizează. N u t r e b u i e n e g l i j a t e n i c i d e v i e r i l e c o m p o r t a ­ m e n t a l e (predilectuale sau delictuale) pe care un deficient m i n ­ t a l l e r e l a t e a z ă f ă r ă n i c i u n fel d e c e n z u r ă s e l e c t i v ă . E s t e p r e f e ­ rabil ca discuţia să se desfăşoare d u p ă o prealabilă i n f o r m a r e d e l a f a m i l i e , a p a r ţ i n ă t o r i , a u t o r i t ă ţ i , î n a b s e n ţ a l o r [171].

2.2.2.

DATE PERSONALE

Ce informaţii primeşte medicul la cotidiana întrebare „cum t e c h e a m ă ?". — I n p r i m u l r î n d află d a c ă c o p i l u l îşi ş t i e s a u n u n u m e l e , î n g e n e r a l , d u p ă v î r s t a d e 3 a n i , c o p i l u l îşi c u n o a ş t e n u m e l e . D e ­ vine astfel u n indiciu d e m a r e g e n e r a l i t a t e p r i v i n d n i v e l u l m i n ­ tal. In cazul cînd e x a m i n a t u l nu-şi declară n u m e l e , a p a r u r m ă ­ toarele soluţii posibile, d i n t r e care cel p u ţ i n u n a se cere a fi confirmată : emoţie, h a n d i c a p senzorial, auditiv (hipoacuzie, surditate), timiditate, încăpăţânare, negativism, nesociabilitate, n e a t e n ţ i e , n e c u n o a ş t e r e a limbii, stare afectivă depresivă, stare de confuzie, deficienţă m i n t a l ă . — A l t e o r i c o p i l u l îşi s p u n e n u m a i n u m e l e d e b o t e z s a u u n u l general, ceea ce a t e n ţ i o n e a z ă un nivel m i n t a l deficitar, o educaţie nerealizată sau un proces psihotic.

— La p u b e r t a t e — vîrsta care corespunde absolvirii a o p t clase — d e t a ş e a z ă „ l i m i n a r i i " c a r e n u r e u ş e s c s ă c o n t i n u î e c u r s u l liceal. b ) I n f u n c ţ i e d e v î r s t a c o p i l u l u i , m e d i c u l îşi v a c o n t u r a strategia c o n v o r b i r i i c h i a r şi complexitatea f o r m u l ă r i i î n t r e b ă ­ r i l o r . Vârsta i m p l i c ă u n a n u m i t n i v e l d e m a t u r a r e m i n t a l ă , u n a n u m e grad d e cultură, u n a n u m i t nivel d e instrucţie şcolară, u n p r o f i l afectiv, o a n u m i t ă e x p e r i e n ţ ă d e v î r s t ă . î n c a z u l c î n d realitatea de fapt, caracteristicile psihologice reale (nivelul de c u n o ş t i n ţ e , e x p e r i e n ţ a d e v i a ţ ă etc.) n u a r c o r e s p u n d e a ş t e p t ă ­ rilor, atunci, chiar din contrastul realizat, medicul poate trage concluzii de valoare medico-psihologică. c ) L a s t a b i l i r e a Q.I. p r i n t e s t e l e d e i n t e l i g e n ţ ă , p s i h o l o g u l a r e nevoie să ştie d a t a exactă a naşterii p e n t r u efectuarea di­ feritelor calcule.

2.2.2.3. D O M I C I L I U L

2.2.2.2. VIRSTA

ge­

La s u g a r ul care este adus p e n t r u r e t a r d a r e psihomotorie, cu cea m a i m a r e probabilitate, cauzele se v o r cerceta în perioada prenatală şi intranatală. Urmează, în ordinea presu­ punerilor, în m ă s u r a în care ne aflăm mai departe de data n a ş ­ t e r i i , b o l i l e i n t e r c u r e n t e (infecţioase, t r a u m a t i s m e ) c u r ă s u n e t n e u r o p s i h i c . L e a c e a s t ă v î r s t ă , d e obicei, s î n t d e p i s t a ţ i copiii c u

92

O atenţie deosebită trebuie acordată manifestării de nega­ tivism şi opoziţionism ce p o t m i m a o întârziere în achiziţiile p s i h o m o t o r i i specifice v î r s t e i , c a r e î n a c e l a ş i t i m p p o t p r e z e n t a şi manifestări ale incapacităţii de înţelegere şi efectuare a p r o ­ gramului minimal din colectivitatea preşcolară. — L a v î r s t a ş c o l a r ă filtrul este m a i m a r e , ceea c e face c a p r o c e n t u l d e p i s t ă r i i d e f i c i e n t u l u i m i n t a l s ă fie cel m a i ridicat.

2.2.2.1. N U M E L E Şl P R E N U M E L E

Cunoaşterea vîrstei (datei naşterii) p e r m i t e : a) Plasarea imediată în problematică psihopatologică nerală a unei a n u m i t e etape de vîrstă.

afecţiuni ce necesită asistenţă spitalizată de d u r a t ă : marii see h e l a r i p s i h o m o t o r i , a f e c ţ i u n i d i s m e t a b o l i c e , boli m a l f o r m a t i v e . La c o p i l u l p r e ş c o l a r , alături d e patologia a m i n ­ tită ne vom aştepta la retardări psihomotorii prin hospitalism ş i c a r e n ţ e e d u c a t i v e [114].

E s t e i m p o r t a n t s ă fie n o t a t d o m i c i l i u l p e n t r u c ă î n c u r s u l examinărilor ambulatorii, al internării eventuale sau în cazul p r e z e n t ă r i i la comisia de diagnostic şi triaj a defectivilor n e u r o psihici s î n t e m deseori în situaţia de a p u r t a c o r e s p o n d e n ţ ă cu familia, c u o r g a n e l e d e t u t e l ă s a u ş c o l a r e . C u n o a ş t e r e a d o m i c i ­ liului are i m p o r t a n ţ ă şi din altă perspectivă. Oraşul şi satul nu s î n t d o a r c a t e g o r i i d e o r d i n social, e l e i m p l i c ă m e d i i d e o s e b i t e de ordin psiho-social. Domiciliul în c e n t r u l sau periferia ora­ şului are, de a s e m e n e a , un sens psiho-social. Condiţiile de viaţă 93

î n cele d o u ă s p a ţ i i u r b a n e d i f e r ă . A t î t î n m e d i u l r u r a l , cît ş i l a periferia oraşului deficientul m i n t a l uşor şi liminarul sînt mai b i n e t o l e r a ţ i , d e c î t î n şcolile d i n c e n t r u l o r a ş u l u i [171].

2.2.2.4. S E X U L

2.2.3.1. MOTIVELE P E N T R U C A R E ESTE P R E Z E N T A T C O P I L U L L A M E D I C

P o a t e a v e a i m p o r t a n ţ ă p r i n s e m n i f i c a ţ i a lui p s i h o l o g i c ă : u n e l e a s p e c t e l e g a t e d e v i a ţ a f a m i l i e i (poziţia p s i h o l o g i c ă d i s ­ t i n c t ă a b ă i e ţ i l o r faţă de cea a fetelor) s a u m a t u r a r e a s o m a t i c ă p r i v i n d r i t m u r i l e s t a t u r o - p o n d e r a l e care se deosebesc la cele d o u ă s e x e [49].

2.2,2.5.

FAMILIA -

COLECTIVITATEA

F i i n d v o r b a d e u n copil, e l p o a t e f i u n m e m b r u a l f a m i l i e i s a u a l u n e i c o l e c t i v i t ă ţ i (creşă, c ă m i n , g r ă d i n i ţ ă , c a s ă d e copii, şcoală). C o n s e m n ă m , sau, d a c ă e c a z u l , n e î n t r e b ă m d i n c e c a u z ă c o p i l u l n u e s t e c u p r i n s î n t r - o i n s t i t u ţ i e (fireşte, î n t r e b a r e a p r i ­ v e ş t e î n p r i m u l r î n d g r ă d i n i ţ a s a u şcoala). M e d i c u l , p r i n t r e a l ­ tele, se sprijină pe i m p o r t a n ţ a psihologică a cunoaşterii c a u z e ­ lor care e v e n t u a l au g r e v a t şcolarizarea sau i-au p r o v o c a t î n t r e ­ ruperea. Privind alte instituţii care ne-ar interesa, a m i n t i m pe cele c a r e o c r o t e s c şi a s i s t ă copii ( l e a g ă n e , case de copii) în si­ t u a ţ i a d e a b a n d o n s a u o r f a n i . S e v o r specifica, î n a c e s t c a z , p e r i o a d a c î n d s e află î n astfel d e i n s t i t u ţ i i ş i m o t i v e l e c a r e a u d e t e r m i n a t i n t e r n a r e a . A c e s t e e l e m e n t e v o r oferi a r g u m e n t e î n e l u c i d a r e a falselor d e f i c i e n ţ e m i n t a l e , p r i n h o s p i t a l i s m , î n t i î n i t e la copii p r i v a ţ i afectiv.

2.2.3. ANAMNEZĂ

A n a m n e z ă î n g l o b e a z ă t o a t e d a t e l e o b ţ i n u t e d e l a copil s a u de la aparţinători, referitoare la antecedentele heredocolaterale ş i p e r s o n a l e , p r e c u m ş i i s t o r i c u l bolii. O a n a m n e z ă c o r e c t ă d e m u l t e ori e s t e g r e u d e e f e c t u a t , d e o a r e c e n e c e s i t ă o e x p e r i e n ţ ă , 94

conducerea ei făcîndu-se de către m e d i c fără să sugereze -impt o m e , d a r ş i f ă r ă s ă s e lase i n f l u e n ţ a t d e i n t e r p r e t ă r i l e b o l n a ­ v u l u i s a u ale f a m i l i e i [99].

A c e s t c a p i t o l p r e z i n t ă p r e a m b u l u l a n a m n e z e i . Aici t r e b u i e n o t a t e cîteva e l e m e n t e :

a) Dacă copilul (adolescentul) vine

din

proprie

iniţiativă

sau este însoţit de cineva. B o l n a v u l v i n e s i n g u r d e obicei l a vîrsta pubertăţii cînd întîmpină dificultăţi în însuşirea m a t e r i a ­ l u l u i p r e d a t , a t u n c i c î n d r a n d a m e n t u l ş c o l a r e s t e r e d u s faţă d e perioada anterioară sau cînd se supraadaugă t u l b u r ă r i n e u r o t i c e a s t e n i c e ( i n s o m n i i , l a b i l i t a t e e m o t i v ă , a s t e n i e , cefalee). A ş a c u m a m i n t e a m , a c e ş t i a s î n t d e r e g u l ă cei aflaţi î n p e r i o a d a p u bertară care resping tutela şi care se încadrează în grupa „limin a r i l o r " sau a „debilităţii m i n t a l e lejere", care le oferă un oarecare grad de independenţă. î n p e r i o a d a d e s u g a r , p r e ş c o l a r , şcolar, c o p i l u l e s t e î n s o ţ i t de familie sau r u d e , de către r e p r e z e n t a n ţ i ai u n o r instituţii ( p r e ş c o l a r e , ş c o l a r e , l e a g ă n e , case d e copii), i a r î n u n e l e c a z u r i ş i d e cele a l e f o r ţ e i p u b l i c e ( o r g a n e d e s t a t , m i l i ţ i e , p r o c u r a ­ t u r ă , tribunal) cînd sînt sesizate acte de p r e d e l i n c v e n ţ ă sau delincventă. b) S i m p t o m e l e p e n t r u c a r e se p r e z i n t ă au fost sesizate de f a m i l i e s a u d e c a d r e l e m e d i c a l e , p e d a g o g i c e , a s i s t e n ţ ă socială, tutelară sau de ordine publică. c) Se v o r n o t a c a r e s î n t motivele prezentării: r e t a r d a r e a psihomotorie, inabilităţile motorii, manifestările de d e z a d a p t a r e (negativism, opoziţionism) la încadrarea în colectivităţile p r e ­ ş c o l a r e , i n s u c c e s u l şcolar, t u l b u r ă r i l e d e v o r b i r e ( n e d e z v o l t a r e a l i m b a j u l u i , d isl al ia, b a l b i s m u l ) , d e v i e r e l e d e c o m p o r t a m e n t . î n afara acestora pot determina prezentarea la consultaţii : m a n i ­ festările convulsivante, deficienţele motorii, aspectele displast i c e faciale ( m o n g o l i a n , h u r l e r i a n , m i x e d e m a t o s ) , m a l f o r m a ţ i i ale m e m b r e l o r cu s i m p t o m e însoţitoare sau p a t o g n o m o n i c e p e n ­ t r u u n e l e s i n d r o a m e d e g e n e r a t i v e s a u d i s m e t a b o l i c e [55]. D e s e o r i s î n t î n d r u m a ţ i d e c ă t r e c a d r e l e p e d a g o g i c e copii c a r e p r e z i n t ă i n s t a b i l i t a t e p s i h o m o t o r i e , t u l b u r ă r i d e c i t i r e (dislexie), d e scris (disgrafie), d e c a l c u l (discalculie), s i m p t o m e c a r e - i p o t „ p l a s a " în g r u p a deficienţilor mintali. 95

2.2.3.2. I S T O R I C U L B O L I I

I s t o r i c u l bolii p r e z e n t a t d e c ă t r e f a m i l i e t r e b u i e s ă p r e c i ze :e apariţia p r i m u l u i s i m p t o m ; succesiunea de s i m p t o m e (tipul debutului, semnificaţia noilor simptome) ; sindromul d o m i n a n t ; s u c c e s i u n e a s i n d r o a m e l o r ; s e n t i m e n t u l s a u c o n v i n g e r e a bolii ; f l u c t u a ţ i i l e bolii ; t r a t a m e n t e l e u r m a t e . Se vor preciza bolile i n t e r c u r e n t e şi evoluţia p s i h o m o t o r i e consecutivă. De asemenea vor fi notate performanţele psihomotorii, acomodarea în colectivităţile preşcolare, rezultatele şco­ lare, c o m p o r t a m e n t u l , r e l a ţ i i l e sociale e t c .

2.2.3.3.

ANTECEDENTELE

HEREDOCOLATERALE

In acest capitol se va c o n s e m n a starea de s ă n ă t a t e a p ă r i n ­ ţilor, f r a ţ i l o r şi a u n o r r u d e d i r e c t e . Vor fi notate în u r m ă t o a r e a ordine, p e n t r u a nu omite date ce ar p u t e a elucida etiologia deficienţei m i n t a l e . a) Se vor cerceta suferinţele care recunosc o d e t e r m i n a r e g e n e t i c ă (oligofrenia, s c h i z o f r e n i a , p s i h o z a m a n i a c o - d e p r e s i v ă ) , abateri de la n o r m a l i t a t e ale părinţilor. Este posibil ca în u n e l e cazuri diferenţierea î n t r e deficienţa m i n t a l ă e r e d i t a r ă şi n e e r e ­ d i t a r ă s ă fie a r t i f i c i a l ă , e x i s t î n d , f ă r ă î n d o i a l ă , p o s i b i l i l i t a t e a d e t r a n s m i t e r e nu a u n u i caracter ereditar, ci a unei susceptibili­ tăţi condiţionate genetic. b) Ne v o m s t r ă d u i să o b ţ i n e m o i m a g i n e c l a r ă a p r o f i l u l u i psihologic al părinţilor : ocupaţia, g r a d u l de şcolarizare, m e t o ­ dele pedagogice aplicate. c) I n t e r e s e a z ă n u m ă r u l fraţilor, chiar şi locul copilului în şirul de fraţi, dacă este acceptat, s u p u s u n u i exces de ocrotire sau unei atitudini de ostilitate. Locul copilului în şirul de fraţi este semnificant şi din m o ­ tive b i o l o g i c e . D e e x e m p l u , î n c a z u l i n c o m p a t i b i l i t ă ţ i i d e R h , se pot nota manifestări neuropsihice de grade diferite asupra u l t i m u l u i s a u a u l t i m i l o r copii, cît ş i î n b o l i l e l e c u c a r a c t e r g e ­ netic (eredopatii metabolice, cromozomopatii e t c ) . Vom apela la întocmirea arborelui genealogic, care se în­ c e p e î n t o t d e a u n a c u p e r s o a n a a f e c t a t ă i n d i c a t c u o s ă g e a t ă [101]. 96

Arborele genealogic permite stabilirea modului de t r a n s ­ m i t e r e a m u t a ţ i e i [101]. d) Date privind mama. Nu e s t e l i p s i t de i m p o r t a n ţ ă d a c ă m a m a a p r e z e n t a t feţi m o r ţ i s a u s a r c i n i a v o r t a t e s p o n t a n . e) Interesează la ce vîrstă a n ă s c u t m a m a , deoarece datele statistice arată că d u p ă vîrsta de 34 de ani sau sub 16 ani p r o ­ babilitatea unei patologii cromozomiale creşte considerabil. 97

Astfel, l a f e m e i l e î n v î r s t ă d e 2 0 a n i , 0 , 1 % d i n t r e copii s î n t mongoloizi, la 40 de ani este de 1%. iar peste 45 de ani p r o ­ c e n t u l e s t e d e 3 % . A c e l e a ş i a f e c ţ i u n i a u fost m a i f r e c v e n t e l a c u p l u r i l e în c a r e diferenţa de vîrstă dintre mamă şi tată a fost de 15—20 ani. f) Se v o r i n v e s t i g a şi n o t a gradul de rudenie, în c a z u l u n u i mariaj î n t r e veri. g) Vor fi identificate şi c o n s e m n a t e cu a t e n ţ i e a n t e c e d e n ­ t e l e p a t o l o g i c e ale f a m i l i e i , c e p o t a v e a r ă s u n e t e r e d i t a r s a u c o n g e n i t a l a s u p r a c o p i l u l u i (lues, a l c o o l i s m u l p ă r i n ţ i l o r , boli cronice, afecţiuni degenerative, suferinţe somatice). h) Ne informăm despre sarcini normale, sarcini patologice ( d i s g r a v i d i i , viroze), t r a t a m e n t e u r m a t e î n c u r s u l s a r c i n i i , d e s ­ făşurarea t r a v a l i u l u i ( n o r m a l sau p r i n aplicare de forceps, vidext r a c ţ i e , c e z a r i a n ă ) . A c e e a ş i a t e n ţ i e s e a c o r d ă t r a u m a t i s m e l o r fi­ zice a l e m a m e i , p i e r d e r i l o r d e s î n g e î n c u r s u l s a r c i n i i , e x e c u t a ­ rea u n o r e x a m i n ă r i radiologice. Toate acestea pot fi cauza u n o r e m b r i o p a t i i , f e t o p a t i i , m a l f o r m a ţ i i c o n g e n i t a l e e t c . [56].

2.2.3.4. A N T E C E D E N T E L E P E R S O N A L E

a) F i z i o l o g i c e Date

privind

dezvoltarea

fătului

V o m n o t a : evoluţia sarcinii (disgravidie) ; — infecţiile p r e n a t a l e ( t o x o p l a s m o z a , r u b e o l a , sifilis) ; — a n o x i e p r e n a t a l ă p r i n i n t o x i c a ţ i e c u C O , asfixie, a n e m i e , h i p e r t e n s i u n e a r t e r i a l ă a m a m e i ; — d u r a t a sarcinii ( p r e m a t u r i t a t e sau p o s t m a t u r i t a t e ) . —

Evoluţia

travaliului

şi

starea

nou-născutului

In a c e s t s e n s v o r fi n o t a t e : — d u r a t a n a ş t e r i i ; — a n e s t e ­ z i c u l folosit ; — p r o c e d e e l e i n s t r u m e n t a l e s a u s p e c i a l e ( f o r c e p s , v i d e x t r a c ţ i e , c e z a r i a n ă ) ; — c i r c u l a r ă de c o r d o n ; — t i p u l p r e ­ z e n t ă r i i (cefalică, p e l v i a n ă , t r a n s v e r s ă ) ; — g r e u t a t e a , t a l i a ; — malformaţii congenitale manifeste ; — instalarea respiraţiei (asfixie a l b a s t r ă , m a n e v r e r e a n i m a t o r i i ) ; — c î n d a fost p u s la sîn, d a c ă a a v u t d i f i c u l t ă ţ i de s u p t ? 98

— Procesul

de

socializare

a

copilului

vizează :

— î n c a d r a r e a în viaţa familiei (disciplina, a t a ş a m e n t u l , manifestările de protest, gradul autoservirii, participarea la di­ ferite activităţi familiale). — C o m p o r t a m e n t u l ludic care e x p r i m ă atît m a n i e r a parti­ c u l a r ă a socializării, cît ş i i n d i c i i d e s p r e d e z v o l t a r e a p s i h o m o ­ torie a copilului. — I n t r a r e a c o p i l u l u i î n c o l e c t i v i t a t e (creşă, c ă m i n , g r ă d i ­ niţă, şcoală) p u n c t e a z ă şi o r d i n e a de i n s t i t u i r e a e t a p e l o r de instruire şi dezvoltare a preocupărilor p e n t r u a c u m u l a r e a de no­ ţ i u n i , d a t e , ce-1 v o r p l a s a p e o a n u m i t ă t r e a p t ă . î n t r e a c e s t e a a m i n t i m : p r e o c u p ă r i l e b i o l o g i c o - s a n i t a r e î n creşă, o r g a n i z a r e a convieţuirii în cămin, jocul pedagogic în grădiniţă şi a d a p t a r e a l a p r o c e s u l d e î n v ă ţ ă t u r ă ş i ş c o a l ă [89]. b) Antecedente patologice

Copilul nu-şi cunoaşte biografia decît într-o m a n i e r ă p e r ­ s o n a l ă şi f ă r ă să p r o i e c t e z e e v e n i m e n t e l e pe o s c a r ă a r e p e r e l o r cronologice. Deci tot m a m a va fi sursa informaţiilor. •—

— In g r u p a elementelor evoluţiei postnatale se cor.sjtnn e a z ă : — d a c ă c o p i l u l a fost c o r e c t a l i m e n t a t ; — d a c ă c r e ş t e ­ r e a p o n d e r a l ă a e v o l u a t n o r m a l ; — d a c ă a fost un s u g a r l i n i ş ­ t i t sau instabil ; — d u r a t a de somn, f o r m a r e a r i t m u l u i de 24 de o r e ; — abaterile de la dezvoltarea p s i h o m o t o r i e pe e t a p e l e de vîrstă.

Se vor analiza cu deosebită a t e n ţ i e datele p r i v i n d : — r e ­ acţiile postvaccinale ; — afecţiunile febrile (durata, manifestări g e n e r a l e şi c o n v u l s i v a n t e ) ; — t u l b u r ă r i d i g e s t i v e ( d e s h i d r a t ă r i , toxicoze) ; — bolile contagioase (manifestări n e u r o p s i h i c e din r u g e o l ă , o r e i l l o n , t u s e c o n v u l s i v ă , f e b r ă tifoidă etc.) ; —• t r a u ­ matismele craniocerebrale.

2.2.3.5. A N C H E T A S O C I A L A

I n f o r m a ţ i i l e s e c u l e g d e l a p ă r i n ţ i , d e l a cei c a r e s e o c u p ă e f e c t i v d e î n g r i j i r e a c o p i l u l u i , c u m e n ţ i o n a r e a p e fişă a s u r s e i d e i n f o r m a ţ i e . E s t e r e c o m a n d a b i l c a d a t e l e s ă fie c o m p l e t a t e ş i confruntate prin relatările mai multor persoane. Principalele p u n c t e de investigat : a ) Membrii familiei ( p ă r i n ţ i , s u r o r i , f r a ţ i ) , î n o r d i n e a c r o ­ nologică, c u v î r s t ă , p r e g ă t i r e a ş c o l a r ă ş i p r o f e s i o n a l ă . 99

2 . 2 . 4 . 1 . ÎNĂLŢIMEA, G R E U T A T E A , S T A R E A D E NUTRIŢIE

b) Condiţiile de m e d i u : — In t i m p u l sarcinii şi naşterii (părinţi căsătoriţi, cohabitare nelegalizată, legătură întîmplătoare, condiţii psihologice sociale f a v o r a b i l e s a u n e f a v o r a b i l e , c o p i l n e d o r i t ) . — Dacă de la n a ş t e r e şi p î n ă în p r e z e n t m a m a a crescut ea însăşi c o p i l u l , s-a o c u p a t d e e l o a l t ă p e r s o a n ă d i n f a m i l i e ( b u ­ nici, m ă t u ş i ) , a fost a b a n d o n a t , p l a s a t . — R e l a ţ i i l e d i n t r e p ă r i n ţ i (de b u n ă î n ţ e l e g e r e ş i d e a j u t o r r e c i p r o c s a u n e î n ţ e l e g e r i , c e a r t ă v i o l e n t ă î n f a ţ a c o p i i l o r ) , cît ş i efectul neînţelegerii a s u p r a copilului. — R e l a ţ i i l e d i n t r e p ă r i n ţ i şi c o p i l şi î n t r e surori.

copil

şi

fraţi,

— C i n e s e o c u p ă d e e d u c a r e a c o p i l u l u i , cît t i m p s e o c u p ă m a m a s a u t a t ă l c u c o p i l u l zilnic, îşi p e t r e c zilele l i b e r e ş i c o n ­ cediul î m p r e u n ă cu copilul, sînt legaţi afectiv de copil sau n u . —• Alte p e r s o a n e care influenţează educaţia, i n s t r u c ţ i a sau comportarea copilului.

Sînt modificate în afecţiunile dismetabolice, n a n i s m t n ge­ m e n i l o r , m i x e d e m u l c o n g e n i t a l , i m a t u r i t a t e , g e m e l a r i t a t e etc.

2.2.4.2.

TEGUMENTELE

Pot indica prin existenţa u n o r semne patognomonice o a n u m i t ă b o a l ă . Astfel, t u m o r e t e l e ( R e c k l i n g h a u s e n ) , p e t e l e p i g ­ m e n t a r e (Bourneville), angiomatoza (Sturge-Weber), coloraţia i c t e r i c ă ( g a l a c t o z e m i e ) , e c z e m e ( f e n i l c e t o n u r i e ) , d e r m a t o z ă fotosensibilă (boala H a r t n u p ) sînt s e m n e principale în sindroam e l e a m i n t i t e m a i sus, î n c a r e e s t e p r e z e n t ă ş i d e f i c i e n ţ a mintală.

2.2.4.3.

SISTEMUL

OSTEOARTICULAR

:•) R e l a ţ i i l e cu c o l e c t i v i t a t e a : V o r fi c o n s e m n a t e : — c o m p o r t a r e a în g r ă d i n i ţ ă , c ă m i n de zi, ş c o a l ă ; -— a c o m o d a r e a în m e d i u l p r e ş c o l a r s a u ş c o l a r ; — d e z v o l t a r e a m i n t a l ă în r a p o r t cu copiii de a c e e a ş i v î r s t ă ; — ce r e l a ţ i i a u p ă r i n ţ i i c u ş c o a l a (se d u c , s e i n t e r e s e a z ă , s î n t d e z i n ­ teresaţi). d ) Condiţiile m a t e r i a l e s e r e f e r ă l a b u g e t ( s u f i c i e n t , b i n e gospodărit sau nu), locuinţă, e c h i p a m e n t gospodăresc şi vesti­ m e n t a r , c o n d i ţ i i d e i g i e n ă [171].

S i s t e m u l n e r v o s c e n t r a l închis în cutia c r a n i a n ă şi în ca­ n a l u l r a h i d i a n p o a t e s ă s u f e r e î n c a z u l t r a u m a t i s m e l o r osoase, m o r b u l Pott, anomalii craniocefalice şi v e r t e b r o m e d u l a r e . De a s e m e n e a pot fi c o n s t a t a t e m a l f o r m a ţ i i congenitale ale degete­ lor (sindromul L a u r e n c e - M o o n - B i e d l ; sindromul Francesc h e t t i ) s a u b l o c a r e a a r t i c u l a ţ i i l o r ( a r t r o g r i p o z ă ) [99, 56].

2.2.4.4. E X A M E N U L C L I N I C A L C A P U L U I

2.2.4. EXAMENUL GENERAL (SOMATIC)

E x a m e n u l general al bolnavului este obligatoriu, chiar dacă a n a m n e z ă nu sugerează o implicaţie neuropsihică a unei boli s o m a t i c e . P e d e a l t ă p a r t e , l e z i u n i l e s i s t e m u l u i n e r v o s p o t I a r î n d u l l o r s ă a i b ă u n r ă s u n e t c a r d i o v a s c u l a r , d i g e s t i v , ost e o a r t i c u l a r , p u l m o n a r . î n cele c e u r m e a z ă s e v o r e x e m p l i f i c a u n e l e d i n t r e a c e s t e c o r e l a ţ i i r e c i p r o c e n e u r o - v i s c e r a l e [174]. 100

în mod n o r m a l capul nou-născutului este relativ mai m a r e decît al adultului (înălţimea capului la nou-născut reprezintă o p ă t r i m e din l u n g i m e a copilului, pe cînd la a d u l t n u m a i o optime). C a p u l creşte r a p i d în primii cinci ani de viaţă, p e n t r u ca apoi să crească m u l t m a i încet. Suturile sînt deschise n e l a m a r e se î n c h i d e î n t r e O m e t o d ă s i m p l ă de este m ă s u r a r e a periodică

şi parţial mobile la naştere. Fontal u n a a 12-a şi a 15-a. apreciere clinică a capului copilului a p e r i m e t r u l u i cefalic. 101

Perimetrul occipito-supraorbitar m e d i u d u p ă W a t son-Lawrey Modificările perimetru­ naştere 35,0 1,2 lui cranian pot fi n o t a t e în 1 lună 37,6 1,2 2 luni 39,7 1,2 două sensuri : macrocefalie 3 luni 40,4 1,2 sau microcefalie. 6 luni 43,4 1,1 a) Macrocefalia p o a t e fi 12 luni 46,5 1,2 fiziologică, deseori familială 18 luni 48,4 1,2 2 ani 49,0 1,2 (diferenţele p î n ă la 2 cm în 3 ani 50,0 1,2 plus sau în m i n u s faţă de 4 ani 50,5 1,2 v a l o r i l e m e d i i s î n t fiziologi­ 5 ani 50,8 1,4 ce), î n c a r e m o r f o l o g i a ş i 6 ani 51,2 1.4 12 ani 53,2 1,8 creşterea capului sînt n o r ­ 20 ani 55,6 1,8 male şi nu există semne pa­ tologice neurologice ; m a c r o ­ cefalia p o a t e fi patologică, în c a z u l hidrocefaliei (congenitale sau cîştigate), cu evoluţie progresivă, realizînd pe lingă aspectul de h i p e r t e n s i u n e i n t e r o r a n i a n ă şi o r e g r e s i u n e intelectuală. Vîreta

Media (cm)

Deviaţia standard

Megalencefalia mai poate fi întîlnită şi în stadiul tardiv al bolii T a y - S a c h s , î n s ă f ă r ă c a r a c t e r e v o l u t i v [77]. b) M i c r o c e f a l i a p o a t e fi primitivă, c o n g e n i t a l ă , a p a r e u n e o r i familial, t r a n s m i s ă recesiv sau în u r m a leziunilor din p e r i o a d a o r g a n o g e n e t i c ă s a u secundară u n o r p r o c e s e i n f e c ţ i o a s e p r i n s u ­ dura precoce a suturilor craniene. Craniostenozele s î n t r e z u l t a t u l s i n o s t o z ă r i i p r e c o c e a u n o r suturi c r a n i e n e ce d e t e r m i n ă forme diferite ale c r a n i u l u i : — d o l i c o s a u scafocefalia în s i n o s t o z a s u t u r i i s a g i t a l e ; — brahicefalia în sinostoza s u t u r i i medio-frontale. Stigmatele degenerative ale capului p o t i n t e r e s a : — T e g u m e n t e l e şi fanerele (păr crescut m u l t spre frunte şi t î m p l e ( p ă r ca o p e r i e , ca o c ă c i u l i t ă de b l a n ă , cu v î r t e j u r i a n o r m a l e , p ă r creţ, decolorat e t c ) . — Ochii (heterocromia irisului, epicantus, sclere albastre, hipertelorism). — U r e c h i l e (moi, g r o s o l a n e la m o n g o l o i z i ; m o d e l a r e d e f i ­ c i t a r ă a p a v i l i o a n e l o r u r e c h i i în o l i g o f r e n i i c o n g e n i t a l e ; i m p l a n ­ t a r e joasă, u r e c h i l e m a r i , cu lobul a d e r e n t în diferite afecţiuni dismetabolice). — Aspectele displastice faciale cu un a n u m i t c a r a c t e r p a tognomonic : mongolian (epicantus, hipertelorism, rădăcina n a ­ sului înfundată, urechile defectuos modelate, limba b r ă z d a t ă ) . 102

— H u r l e r i a n (facies g r o t e s c , g r o s o l a n , f r u n t e b o m b a t ă , r ă ­ d ă c i n a n a s u l u i ştearsă, b u z e groase, p ă r stufos, macroglosie). — D i s o s t o z a c r a n i o f a c i a l ă C r o u z o n ( a c r o c e f a l i e , n a s în f o r m ă d e cioc, h i p e r t e l o r i s m , h i p o p l a z i a m a x i l a r u l u i s u p e r i o r ) . — Acrocefalosindactilia A p e r t (orbite î n d e p ă r t a t e şi orien­ t a t e o b l i c î n jos, t u r i c e f a l i e , n a s m a r e ş i c o r o i a t ) . — Sindromul Franceschetti (antimongolism, microoftalmie, r e t r o g n a t i s m , h i p o p l a z i a o a s e l o r feţei). —- P r o g e r i a (facies senil). — S i n d r o m u l E d w a r d s (urechi malformate, jos i m p l a n t a t e , micrognaţie).

2,2.4.5. A P A R A T U L R E S P I R A T O R

Insuficienţa respiratorie cronică poate determina o encefa­ lopatie c a r a c t e r i z a t ă p r i n : e d e m c e r e b r a l cu cefalee n o c t u r n ă , uneori vărsături, manifestări convulsivante, modificări E.E.G. Manifestările consecutive : astenie, tulburări de memorie, r a n ­ d a m e n t şcolar redus, ce pot m i m a psihopatologia u n e i r e g r e ­ siuni psihice, care însă dispare odată cu s u p r i m a r e a t u l b u r ă r i ­ lor d e o x i g e n a r e c e r e b r a l ă .

2.2.4.6. A P A R A T U L C A R D I O V A S C U L A R

O serie de afecţiuni formaţii congenitale de pot determina accidente lîngă defectul neurologic riabile.

cardiovasculare (stenoza mitrală, m a l ­ cord, m a l f o r m a ţ i i v a s c u l a r e cerebrale) vasculare cerebrale, ce se pot solda pe şi cu deficienţă m i n t a l ă de grade va­

2.2.4.7. A P A R A T U L D I G E S T I V

în diferite t u l b u r ă r i metabolice pot fi notate hepatosplenomegalia, insuficienţa hepatică, t u l b u r ă r i ale tranzitului intesti­ nal, h e r n i i ombilicale etc. 103

2.2.4.8. TULBURĂRI E L E C T R O L I T I C E Şl A P A R A T U L R E N A L

Dezechilibrul hidroelectrolitic determină tulburări neurop s i h i c e î n f u n c ţ i e d e s u b s t a n ţ a î n e x c e s s a u deficit ş i d e p a r t i ­ cularităţile individuale. Deseori în antecedentele deficienţilor m i n t a l i p o t f i g ă s i t e s t ă r i d e d e s h i d r a t a r e (toxicoza, d i s p e p s i a gravă, s i n d r o m u l neurotoxic). Un m a r e n u m ă r de p e r t u r b ă r i electrolitice şi metabolice provoacă sindroame neuropsihice, printre care notăm : —• d i a b e t u l insipid nefrogen (incapacitatea t u b u l o r e n a l ă de a r ă s p u n d e la h o r m o n u l antidiuretic) se asociază cu deficienţa mintală ; — S i n d r o m u l L o v e se c a r a c t e r i z e a z ă p r i n : c a t a r a c t ă , g l a u com, d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă , h i p o t o n i e m u s c u l a r ă c u d e m i e l i n i z ă r i în sistemul nervos central, aminoacidurie cu acidoza t u b u l a r ă ; — hipofasfatemie (prin defect t u b u l a r renal) provoacă la sugari craniostenoză, convulsii, hipsaritmie, r e t a r d a r e psihomotorie ; — în aminoacidurii (fenilcetonuria, boala H a r t n u p , cistat i o n u r i a , c i t r u l i n u r i a , h i p e r g l i c i n u r i a i d i o p a t i c ă etc.) î n t î l n i m manifestări neurologice ; — e x a m i n a r e a somatică oferă posibilitatea depistării u n o r semne patognomonice care permite delimitarea etiopatogenică a deficienţei m i n t a l e .

2.2.5. EXAMINAREA NEUROLOGICA

Examinarea neurologică va completa tabloul simptomato­ logie s c h i ţ a t l a e x a m e n u l g e n e r a l c u s i m p t o m e n e u r o l o g i c e c a r e a l ă t u r i d e t a b l o u l p s i h o p a t o l o g i c , î n final, v a s t a b i l i n a t u r a ş i g r a d u l deficienţei mintale. Vom menţiona doar semnele neurologice care pot fi depis­ t a t e ş i î n c a d r a t e î n t r - u n s i n d r o m n e u r o l o g i c (de o r d i n e r e d i t a r , congenital sau cîştigat) ce poate fi găsit în diferitele forme de deficienţă mintală. 104

2 . 2 . 5 . 1 . INSPECŢIA

In cadrul e x a m e n u l u i neurologic nu există un m o m e n t propriu-zis al inspecţiei. Ea începe de la p r i m u l contact cu pa­ cientul şi continuă tot timpul examenului, deoarece multe dintre s i m p t o m e a p a r în condiţii speciale — emoţii, a n u m i t e atitudini, iar altele sînt m a i b i n e observate cînd, p r i n t r - o exa­ m i n a r e , i se distrage atenţia bolnavului. La copil e x a m e n u l neurologic obiectiv poate să întîmpine m a r i greutăţi din cauza a g i t a ţ i e i , a p l î n s u l u i s a u a r e f u z u l u i de a c o o p e r a a t u n c i c î n d se găseşte în contact cu o persoană străină. Atît e x a m i n a r e a atitu­ d i n i i , cît ş i a m i ş c ă r i l o r i n v o l u n t a r e s e v o r f a c e p u n î n d u - 1 î n situaţii v a r i a t e : culcat, şezînd, în picioare, m e r g î n d , u r m ă r i n d u - i m o b i l i t a t e a s p o n t a n ă [174].

2.2.5.2. MIŞCĂRILE I N V O L U N T A R E

Mişcările involuntare, evidente uneori de la p r i m a vedere, necesită în alte cazuri o observaţie î n d e l u n g a t ă , ele a p ă r î n d în r e p a u s s a u î n t i m p u l u n e i m i ş c ă r i , fie î n p ă s t r a r e a u n e i p o z i ţ i i , fiind m o d i f i c a t e d e efort, d e e m o ţ i i s a u c h i a r d e t e m p e r a t u r a mediului ambiant. Mişcările involuntare pot fi notate în raport c u c o n d i ţ i i l e d e a p a r i ţ i e , t e r i t o r i u l lor, a m p l i t u d i n e a , b r u s c h e ­ ţea, r i t m u l . P r i n t r e mişcările i n v o l u n t a r e ce p o t fi întîlnite şi care oferă o i n d i c a ţ i e de l o c a l i z a r e s a u e t i o l o g i c ă a m i n t i m : a ) Miokiniile î n t î l n i t e î n s e c h e l e l e d e e n c e f a l i t ă p o s t v a c cinală. b ) Micloniile s î n t s e m n a l a t e î n b o a l a U n v e r r i c h t - L u n d b o r g si în sechelele de encefalită letargică. c) Tremurătura se î n t â l n e ş t e în u r m ă t o a r e l e b o l i : — Parkinson e s t e s t a t i c ă , f i i n d e v i d e n ţ i a t ă în r e p a u s şi la menţinerea unei atitudini, diminuînd sau dispărînd în cursul efectuării unei mişcări voluntare. Această t r e m u r ă t u r a însoţită d e obicei d e u n g r a d d e r i g i d i t a t e p o a t e f i î n t î l n i t ă î n s e c h e l e l e de encefalită (prin leziunea locusului niger, globului palid cu interesarea fibrelor şi sinapselor inhibitorii dopaminergice şi eliberarea circuitelor colinergice) ; — t r e m u r ă t u r a d i n maladia Wilson a r e a t î t c a r a c t e r e x t r a p i r a m i d a l s t a t i c , cît ş i c e r e b e l o s d e e x a g e r a r e i n t e n ţ i o n a l ă , e v i denţiindu-se în c u r s u l mişcărilor ; 105

— t r e m u r ă t u r a d i n encefalopatiile dismetabolice este a m ­ plă, c o m p a r a t ă c u fîlfîitul a r i p i l o r , fiind m a i b i n e v i z i b i l e a t u n c i cînd b o l n a v u l î n t i n d e m e m b r e l e s u p e r i o a r e cu degetele în abducţie ; — t r e m u r ă t u r a cerebeloasă e s t e a t î t i n t e n ţ i o n a l ă cît şi s t a ­ tică şi se întîlneşte în atrofiile cerebeloase din procesele e n c e falitice sechelare. d) Mişcarea coreică este aritmică, variind n e c o n t e n i t „fără scop" (mişcare „ilogică", n e i m i t î n d un gest din viaţa obişnuită), cu amplitudine care variază de la un m o m e n t la altul şi cu apa­ riţia imprevizibilă. Mişcările coreice d i m i n u a în r e p a u s şi dispar î n s o m n . E l e s î n t a s o c i a t e d e obicei c u h i p o t o n i a m u s c u l a r ă . S e întîlnesc în sechelele de coree S y d e n h a m , coree cronică H u n tington, encefalită joasă sau sechele de accidente vasculare talamice, subtalamice şi mezencefalice. e) H e m i b a l i s m u l a r e caracteristicile mişcării coreice, cu­ prinde j u m ă t a t e din corp, avînd amplitudine şi violenţă deose­ bite, provocînd mişcări de ratare şi a r u n c a r e a m e m b r e l o r . f) Mişcarea atetozică este aritmică, lentă cu caracter vermicular şi interesează m a i m u l t segmentele distale ale m e m b r e ­ lor şi sînt asociate cu un grad de hipertonie. Mişcarea atetozică diminua în repaus şi dispare în timpul somnului. Se întîlnesc în : paralizii cerebrale infantile, atetoză congenitală dublă, sechele de encefalite şi după t r a u m a t i s m e . g) Torticolisul spasmodic (mişcări i n t e r m i t e n t e ale capului şi gîtului, provocate de spasme deseori dureroase ale m u s c u l a ­ turii gîtului) este întîlnit în sechele de encefalită epidemică şi în degenerescenta hepatolenticulară.

M e r s u l bolnavului va fi apreciat ţinîndu-se s e a m a de poziţia m e m b r e l o r , a t r u n c h i u l u i şi a capului, de felul c u m se sprijină fiecare m e m b r u inferior, de l u n g i m e a pasului, de m ă r i m e a bazei de susţinere, de p ă s t r a r e a direcţiei, de mişcările de asociere ale m e m b r e l o r superioare, d e felul c u m e x a m i n a t u l priveşte solul î n a i n t e a s a s a u îşi u r m ă r e ş t e m e m b r e l e i n f e r i o a r e e t c . M o d i f i ­ cările de mers deseori caracteristice sugerează diagnosticul de sindrom sau de boală — mersul „cosit" în hemiplegia cu cont r a c t u r ă ; — m e r s u l „ f o r f e c a t " în d i p l e g i a s p a s t i c ă i n f a n t i l ă ; — m e r s u l legănat „de r a ţ ă " al miopaticului ; — m e r s u l „ d a n s a n t " din coree.

2.2.5.4. E X A M I N A R E A MOTILITĂŢII A C T I V E Şl A FORŢEI S E G M E N T A R E

• E x a m e n u l m o t i l i t ă ţ i i v o l u n t a r e se c e r c e t e a z ă la sugar şi co­ pilul mic a p r o a p e e x c l u s i v p r i n o b s e r v a r e a m o t i l i t ă ţ i i s p o n t a n e în poziţie culcată şi în funcţie de vîrstă, în poziţie ridicată, în mers, în timpul jocului. î n c e p î n d c u preşcolarul, m o t i l i t a t e a a c t i v ă s e t e s t e a z ă c e r î n d c o p i l u l u i s ă facă m i ş c ă r i p e r î n d î n t o a t e s e g m e n t e l e c o r ­ p u l u i . P e n t r u a n u e t i c h e t a g r e ş i t u n deficit m o t o r s e v a ţ i n e s e a m a î n t o t d e a u n a d e e v a l u a r e a forţei m u s c u l a r e , d e e v e n t u a ­ lele deficite d a t o r i t ă u n e i c o n t r a c t u r i antalgice, de e x i s t e n ţ a unei anchiloze etc. . Deficitele n e u r o m u s c u l a r e mici se pot cerceta prin m a n e ­ v r e l e B a r r e , Mingazzini şi Vasilescu, proba lui Babinski, p r o b a ridicării m e m b r e l o r inferioare, proba braţelor întinse.

2.2.5.3. STAŢIUNEA Şl M E R S U L 2.2.5.5. E X A M I N A R E A T O N U S U L U I M U S C U L A R

a) Ortostaţiunea se a p r e c i a z ă d i n d o u ă p e r s p e c t i v e : — dacă se instalează în perioada 9—11 luni, cînd s u g a r u l achiziţionează această performanţă ; — dacă odată instalată este modificată patologic. b) Mersul se e x a m i n e a z ă din aceeaşi perspectivă ca şi or­ tostaţiunea. Achiziţia mersului d u p ă perioada de 11—15 luni a t r a g e a t e n ţ i a fie a u n u i s e m n d e d e f i c i e n ţ ă p s i h o m o t o r i e s a u a u n e i l e z i u n i n e u r o m u s c u l a r e , f ă r ă c o m p o n e n t ă p s i h i c ă [99]. 106

Pentru

evidenţierea

modificărilor

tonice se examinează :

a) T o n u s u l de repaus se r e f e r ă la : — consistenţa inspecţie ;

muşchiului,

apreciată

prin

palpare

şi

prin

— extensibilitatea, c e r c e t a t ă p r i n m o b i l i z a r e p a s i v ă (în caz de hipotonie, extensibilitatea este crescută ; în h i p e r t o n i e se întîmpină o rezistenţă crescută) ; 107

• — pasivitatea e s t e t e s t a t ă p r i n p r o b a d e b a l o t a r e a m e m ­ brelor. Pasivitatea se poate evidenţia şi la e x a m i n a r e a reflexu­ lui r o t u l i a n (reflex p e n d u l a r ) . b) Tonusul postural se evidenţiază prin cercetarea reflexe­ lor de postură. c) Tonusul de acţiune se observă în t i m p u l mişcărilor vo­ luntare. Tulburările sensuri :

tonusului

muscular

pot

fi

notate

în

două

— Hipotonia musculară evidentă în leziuni cerebrale (boli d e g e n e r a t i v e , s e c h e l a r e , i n f e c ţ i o a s e şi h e m o r a g i c e ) ; sindroame extrapiramidale de neostriat ( c o n g e n i t a l e , h e r e d o f a m i l i a l e , c î ş t i gate) ; afecţiuni musculare congenitale (maladia Oppenheim) ; — Hipertonia musculară p o a t e fi î n t î l n i t ă în l e z i u n i ce i n ­ t e r e s e a z ă d i f e r i t e z o n e a l e s i s t e m u l u i n e r v o s c e n t r a l : spasticitatea — d i n l e z i u n i l e p i r a m i d a l e — , a ş a c u m e s t e p r e z e n t ă î n s e c h e l e de e n c e f a l o p a t i e i n f a n t i l ă , b o l i d e g e n e r a t i v e ; rigidita­ tea — d i n l e z i u n i l e e x t r a p i r a m i d a l e — s e c h e l a r e ( i c t e r n u c l e a r ) sau boli heredofamiliale.

EXAMENUL

TONUSULUI

MUSCULAR

LA

NOU-NASCUT,

SUGAR

ŞI COPILUL MIC

Examinarea tonusului muscular furnizează date imporbante asupra existenţei unei suferinţe cerebrale în perioada de noun ă s c u t , oeea c e i m p u n e i n s t a u r a r e a u n o r m ă s u r i d e p r e v e n i r e a sechelelor neuropsihice. De aceea e x a m i n a r e a tonusului m u s c u ­ lar este inclus obligatoriu în e x a m e n u l clinic g e n e r a l al n o u n ă s c u t u l u i , făcînd p a r t e d i n s c o r u l A p g a r . N o u - n ă s c u t u l p ă s ­ t r e a z ă p o z i ţ i a fetală, c u t o a t e m e m b r e l e f l e c t a t e ( p r i n h i p o t o n i e cefalotrunchiulară şi hipertonia membrelor). Evoluţia tonusului s e face s p r e o i n v e r s a r e , p î n ă l a r e a l i z a r e a e c h i l i b r u l u i î n t r e t o ­ n u s u l axial şi cel al membrelor, echilibru care p e r m i t e activi­ t a t e a g e s t u a l ă ş i m e r s u l . C r e ş t e r e a t o n u s u l u i a x i a l a r e loc î n direcţie cefalocaudală, în t i m p ce hipertonia m e m b r e l o r se re­ duce mai precoce la membrele superioare. Nou-născutul normal îşi m i ş c ă m e m b r e l e 1/2 o r ă d u p ă n a ş ­ t e r e ş i a p o i , d u p ă o p e r i o a d ă d e l i n i ş t e ( 3 — 4 ore), ori d e c î t e ori este treaz sau plînge. 108

î n caz d e h i p o t o n i e m u s c u l a r ă , n o u - n ă s c u t u l t r e a z s t ă n e ­ m i ş c a t ş i c î n d e s t e s u s p e n d a t n u - ş i f l e c t e a z ă m e m b r e l e , ele atîrnă inerte sub influenţa gravitaţiei. H i p o t o n i a se întîlneşte în : p r e m a t u r i t a t e , boli g e n e r a l e grave, afecţiuni respiratorii, leziuni c e r e b r a l e p r i n asfixie al­ bastră, leziuni m e d u l a r e , miopatii congenitale. — E x a m e n u l tonusului m u s c u l a r trebuie efectuat la su­ garul treaz, fără să plîngă, liniştit, d a r în t i m p u l efectuării m i ş ­ cărilor spontane. Se apreciază, în p r i m u l rînd, elementele t o n u ­ sului pasiv sau de r e p a u s p r i n testarea consistenţei, balotării şi extensibilităţii musculare. Reflexele arhaice : •— Reflexul Mor o, n u m i t de î m b r ă ţ i ş a r e , e s t e d e c l a n ş a t de mişcarea corpului în decubit dorsal, prin tracţiunea bruscă a cearceafului pe c a r e e aşezat. R ă s p u n s u l constă din abducţia m e m b r e l o r s u p e r i o a r e , u r m a t ă d e a d d u c ţ i e ş i f l e c t a r e a lor. Răspunsul unilateral sau d i m i n u a t p u n e problema unei fracturi de claviculă, unei paralizii de plex brahial, h e m o r a g i e cerebrală. Menţinerea reflexului peste vîrsta de I V — V luni p u n e problema unei encefalopatii. — Reflexul flexoric al degetelor ( r e f l e x u l de a p u c a r e ) se declanşează la atingerea palmei. Dispare la vîrsta de 2—4 luni. —- Reflexul de apărare c o n s t ă d i n r e t r a g e r e a b r u s c ă , p r i n flexie, a m e m b r u l u i i n f e r i o r l a a t i n g e r e a t ă l p i i . A b s e n ţ a a c e s t u i reflex i n d i c ă o l e z i u n e a S.N.C. Tabelul 9

Examinarea tonusului muscular la sugar (după A. Mareş) Virsta nou-născutul 2 — 4 luni 4 — 6 luni S luni 12 luni

Balotare absentă minimă medie aproape normală normală

Extensibilitate : unghiul popliteu 90° 10(T 120°-130' 1403-160 180'

junghiul adductorilor 30° 60° 90"-100' 120' 140°

10!)

2.2.5.6. E X A M I N A R E A R E F L E X E L O R

a)

Reflexele

— durerile ce zalgie).

superficiale

— Reflexele abdominale şi cremasterian sînt abolite în : l e z i u n i a l e n e u r o n u l u i m o t o r c e n t r a l î n p a r t e a p a r a l i z i e i ; le­ ziuni radiculare, cînd reflexul nu se o b ţ i n e în s e g m e n t e l e cores­ p u n z ă t o a r e rădăcinilor lezate. — Reflexia cutanat plantar în e x t e n s i e i n d i c ă o l e z i u n e s a u o i n f l u e n ţ a r e t r e c ă t o a r e (ca d u p ă c r i z a d e e p i l e p s i e ) a căii piramidale. — Reflexul palmomentonier (Marinescu şi Radovici) per­ s i s t e n t d u p ă v î r s t a d e 4 a n i i n d i c ă o î n t î r z i e r e î n m a t u r a r e a sis­ temului nervos. — Reflexul corneean e s t e m o d i f i c a t în l e z i u n i a l e v i l o r c r a n i e n i ( t r i g e m e n , facial) s a u e n c e f a l i t i c e j o a s e . — Reflexele velopalatin şi faringian sînt diminuate a b o l i t e î n l e z i u n i b u l b a r e a l e n e r v i l o r c r a n i e n i (IX, X ) .

ner­ sau

b) Reflexele profunde (miotatice, osteotendinoase), bicipital, tricipital, stiloradial, cubito-pronator, r o t u l i a n şi achilian p o t fi i n f l u e n ţ a t e patologic în d o u ă sensuri : — Reducerea reflexelor osteo-tendinoase se întîlneşte în : tulburări endocrine (mixedem) ; hidroelectrolitice (hipokaliemie) ; intoxicaţii (barbiturice, morfină) ; leziunea arcului reflex. — Exagerarea reflexelor osteo-tendinoase: hipertiroidieni ; nevrotici ; t u l b u r ă r i electrolitice (hipocalcemie) ; intoxi­ caţie cu stricnina ; leziuni p i r a m i d a l e (evolutive, sechelare).

2.2.5.7. E X A M E N U L SENSIBILITĂŢII

Tulburările de sensibilitate explorate în e x a m e n u l clinic neurologic c u p r i n d două categorii principale de manifestări : subiective (spontane) şi obiective (provocate). a) în g r u p a t u l b u r ă r i l o r subiective depistate :

de

sensibilitate

pot

fi

— paresteziile c a r e s î n t s e n z a ţ i i a n o r m a l e , n e p l ă c u t e , d e ­ scrise de b o l n a v ca a m o r ţ e l i , furnicături, senzaţie de r e c e sau de c a l d e t c . ; — paresteziile viscerale ( c e n e s t o p a t i i l e ) în sfera cardiacă, digestivă, r e s p i r a t o r i e ;

resimţite

de

obicei

pot îmbrăca diferite

forme

(nevralgie,

cau-

b) In grupa tulburărilor obiective de sensibilitate se d e ­

scriu modificările puse în evidenţă de e x a m i n a t o r prin aplica­ rea de excitanţi adecvaţi. Datele obţinute se vor consemna pe o schemă tip de sensibilitate. La sugar şi copilul mic, sensibilita­ tea va fi explorată prin diverse reflexe sau c o m p o r t a m e n t e m o ­ torii, declanşate de stimuli aplicaţi de e x a m i n a t o r . V o r fi c e r c e t a t e : s e n s i b i l i t a t e a superficială ( t a c t i l ă , ter­ m i c ă şi d u r e r o a s ă ) ; s e n s i b i l i t a t e a profundă ( m i o a r t r o k i n e t i c ă , v i b r a t o r i e , b a r e s t e z i c ă ) ; s e n s i b i l i t a t e a sintetică ( d i f e r e n ţ i a t ă ) : s i m ţ u l localizării tactile şi d u r e r o a s e (topognozia), s i m ţ u l dis­ criminării tactile şi dureroase, simţul dermolexic, simţul stereognosic. Tulburările obiective de sensibilitate pot fi g r u p a t e în u r ­ m ă t o a r e l e c a t e g o r i i : hiperestezie ( p e r c e p e r e a e x a g e r a t ă î n d e o ­ sebi a e x c i t a ţ i i l o r d u r e r o a s e ) ; hipo sau anestezia ( d i m i n u a r e a sau abolirea senzaţiilor d e t e r m i n a t e de diverşi stimuli).

2.2.5.8.

PROBELE CEREBELOASE

In examenul cerebelos static şi mai importante : s u l d e v i e r i l o r şi m e r s ebrios, bază

neurologic de rutină elementele sindromului cinetic se evidenţiază prin u r m ă t o a r e l e probe — examenul staţiunii, în c a r e se s t u d i a z ă s e n ­ e c h i l i b r u l în g e n e r a l ; — examenul mersului, de susţinere lărgită, asinergie, pulsiuni ;

— examenul probelor segmentare ale ataxiei cerebeloase : p r o b a indice-nas şi călcîi-genunchi, p r o b a prehensiunii, scri­ sul, p r o b a m a r i o n e t e l o r (indică adiadococinezia), p r o b a H o l ­ mes-Stewart şi proba Drăgănescu-Voiculescu (pentru eviden­ ţierea asinergiei). S i n d r o m u l cerebelos p o a t e fi u n i l a t e r a l (par­ ţial) s a u g l o b a l , d e c a u z e d i f e r i t e . P r i n t r e a c e s t e a a m i n t i m : afecţiuni inflamatorii virale ce se p o t solda cu sechele ; d e g e n e ­ rescente cerebeloase (boala P i e r r e - M a r i e , boala F r i e d r e i c h , sin­ d r o m u l M a r i n e s c u - S j ö g r e n ) ; s e c h e l e de e n c e f a l o p a t i i i n f a n t i l e ; t u l b u r ă r i de dezvoltare (atrofia î n c r u c i ş a t ă a cerebelului a p a r e în encefalopatii consecutiv leziunilor emisferei cerebrale opuse) ; degenerescenta hepato-lenticulară (forma Westphal-Strümpell) ; idioţia a m a u r o t i c ă f a m i l i a l ă ; coreea c r o n i c ă ; scleroza t u b e roasă ; ataxia telangiectazică (Louis-Bar).

110 111

— La o lună u r m ă r e ş t e un o b i e c t c a r e se d e p l a s e a z ă l a t e ­ r a l p î n ă l a 70°.

—• La 3—4 luni a p a r e î n c e r c a r e a de f i x a r e b i n o c u l a r ă c a r e s e d e p l a s e a z ă î n c e t î n t r - u n u n g h i d e 180°, d e ş i m i ş c ă r i l e o c h i l o r s î n t î n c ă n e s i g u r e . D e a s e m e n e a îşi p r i v e ş t e m î i n i l e . — La 6 luni s c h i m b ă v o l u n t a r p u n c t u l de f i x a r e şi p r i v e ş t e un disc alb de 8 mm d i a m e t r u . — La 1 1/2 ani c o p i l u l p o a t e face c o n v e r g e n ţ a şi p o a t e d i ­ ferenţia forme geometrice (minge, cub). — La 2 ani p o a t e v e d e a şi localiza un d i s c a l b de 2 — 3 mm d i a m e t r u . P r e f e r ă culoarea roşie altor culori. — La 3 ani t r e c e de la f i x a r e a b i n o c u l a r ă la cea m o n o :uLară. — La 5 ani f i x a r e a e s t e b u n ă , i a r la 6 ani p o a t e u r m ă r i m a i bine în direcţia oblică. — Intre 3—7 ani p o t fi folosiţi optotipii standardizaţi a d t p t a ţ i acestei perioade de vîrsta. c) Cîmpul vizual. Se d e t e r m i n ă p r i n : utilizarea c a m p i m e trelor şi metoda comparării cîmpului vizual al bolnavului cu cA al e x a m i n a t o r u l u i . Modificările c î m p u l u i vizual se t r a d u c p r i n s t r î m t o r a r e concentrică, t u b u l a r ă sau hemianopsie. d) Motilitatea oculară. Se examinează mişcările oculare s p o n t a n e , mişcările oculare la c o m a n d ă şi cele care a p a r la m o ­ d i f i c a r e a p o z i ţ i e i c a p u l u i ( m i ş c ă r i l e o c u l a r e fiind u r m a t e d e devierea în aceeaşi direcţie a capului, iar modificările de p o ­ ziţie a c a p u l u i i n d u c r e f l e x o n o u ă p o z i ţ i e a g l o b i l o r o c u l a r i ) . Patologia motilităţii oculare se manifestă p r i n : — Paraliziile de lateralitate p o t fi c o m p l e t e , fiind p i e r ­ d u t ă a t î t m i ş c a r e a v o l u n t a r ă cit ş i c e a r e f l e x ă , s a u d i s o c i a t e , m o t i l i t a t e a reflexă fiind p ă s t r a t ă . — Paraliziile de verticalitate ( s i n d r o m u l P a r i n a u d ) p o t fi, de asemenea, complete sau disociate. — Paralizia mişcării de convergenţă. — Paralizia nervului oculomotor comun ( p t o z a palpebrală, strabism divergent, imposibilitatea mişcărilor oculare cu excep­ ţia abducţiei şi a u n u i grad de coborîre, midriază cu abolirea u n i l a t e r a l ă a reflexului fotomotor şi de convergenţă). — Paralizia nervidui patetic se c a r a c t e r i z e a z ă p r i n î n c l i n a ­ rea capului spre partea opusă nervului paralizant şi diplopie v e r t i c a l ă a p a r e l a p r i v i r e a î n jos. — Paralizia nervului oculomotor extern p r o v o a c ă l i m i t a r e a saii i m p o s i b i l i t a t e a a b d u c ţ i e i , s t r a b i s m c o n v e r g e n t , d i p l o p i e d e orizontalitate şi r o t a r e a capului în direcţia de a c ţ i u n e a m u ş ­ chiului paralizat.

112

8 — Copilul deficient in.ntal

2.2.5.9. E X A M E N U L TULBURĂRILOR T R O F I C E

La e x a m e n u l t e g u m e n t e l o r şi fanerelor se vor n o t a — deşi este g r e u de d e l i m i t a t sfera noţiunii de t u l b u r a r e trofică — elasticitatea tegumentelor, edemele „trofice" (nedatorate unei boli c a r d i o v a s c u l a r e , r e n a l e , h e p a t i c e , d i s p r o t e i n e m i e e t c ) , u l ­ ceraţii sau escare, atrofii c u t a n a t e limitate, piele lucioasă şi subţire, coloraţii a n o r m a l e (dermită livedoidă), a m p u t a ţ i i spon­ tane ale degetelor, t u l b u r ă r i vasomotorii, hipo sau hipertricoză, modificări ale unghiilor. La examenul osteo-articular se vor consemna osteo-artropatiile, fracturile „ s p o n t a n e " . De a s e m e n e a atrofiile m u s c u l a r e , cu o a t e n ţ i e deosebită p e n t r u caracterul lor topografic.

2 . 2 . 5 . 1 0 . TULBURĂRILE S F I N C T E R I E N E

S e c o n s e m n e a z ă v î r s t a l a c a r e s-a i n s t a l a t c o n t r o l u l s f i n c t e r i a n vezical şi a n a l d i u r n şi n o c t u r n . Se c o n s e m n e a z ă , în caz de t u l b u r ă r i sfincteriene, m o m e n t u l , vîrsta instalării, contextul patologic în care au a p ă r u t şi forma (incontinenţă sau retenţie).

2.2.5.11.

EXAMENUL NERVILOR CRANIENl

a ) S i m ţ u l olfactiv. E s t e e x a m i n a t c e r î n d u - s e b o l n a v u l u i s ă identifice mirosul u n e i substanţe s e p a r a t p e n t r u fiecare n a r i n ă , fără a u t i l i z a s u b s t a n ţ e o a r e s ă e x c i t e t e r m i n a ţ i i l e t r i g e m e n u l u i (amoniac, oţet) sau pe cale gustativă (cloroform). Se pot depista : h i p o s m i a şi anosmia, în sechele de encefa­ lopatie post t r a u m a t i s m cerebral şi post infecţioasă. b) Acuitatea vizuală. în cursul primului an de viaţă vede­ rea este testată prin observarea răspunsului general al copilului la iluminare, reacţia pupilară la l u m i n ă şi r ă s p u n s u l la obiec­ tele i n t r o d u s e în cîmpul vizual. — Nou-născutul p r i v e ş t e un m i ş c a r e şi ocazional u r m ă r e ş t e lateral.

o b i e c t de 8 cm d i a m e t r u în un obiect care se deplasează

113

In etiologia patologiei motilităţii oculare, ce p o a t e îi înso­ ţită de un grad de deficienţă m i n t a l ă sînt notate : accidentele vasculare (sindroamele Weber, Benedikt, Millard-Gubler) ; poliradiculonevrite ; malformaţii vasculare congenitale (anevrisme) ; procese infecţioase (tromboflebita sinusului cavernos) ; encefa­ lopatiile infantile. e ) E x a m e n u l pupilei. S e v o r c o n s e m n a : s i t u a r e a , f o r m a , d i ­ m e n s i u n e a p u p i l e i şi a s p e c t u l i r i s u l u i . P o t fi c o n s t a t a t e : anizocorie fiziologică, a d e s e a c o n g e n i t a l ă , c a r e p r e s u p u n e o d i f e r e n ţ ă a diametrelor pupilare sub un mm şi o dinamică p u p i l a r ă normală. — Anizocorie patologică c a r e e s t e fie r e z u l t a t u l u n o r l e ­ z i u n i o c u l a r e (irite, i r i d o c i c l i t e , t r a u m a t i s m , h e m o r a g i i r e t i n i ­ ene), fie n e r v o a s e ( c o n s e c i n ţ a d e z e c h i l i b r u l u i i n e r v a ţ i e i a n t a g o ­ niste a irisului). M ă r i r e a d i a m e t r u l u i p u p i l a r p e s t e 4 mm —• m i d r i a z ă — a p a r e î n caz d e p r e d o m i n e n ţ ă a s i s t e m u l u i s i m p a t i c fie p r i n p a ­ r a l i z i a p a r a s i m p a t i c u l u i , fie p r i n e x c i t a ţ i e s i m p a t i c ă . M i c ş o r a r e a p u p i l e i s u b 2 mm — m i o z ă — t r a d u c e o p r e ­ p o n d e r e n ţ ă p a r a s i m p a t i c ă fie p r i n p a r a l i z i a s i m p a t i c u l u i , fie prin iritaţia parasimpaticului. Cercetarea reflexului fotomotor, reflexului de a c o m o d a r e convergenţă şi ciliospinal completează e x a m e n u l d i n a m i c al pupilei. f ) E x a m e n u l fundului d e ochi. S e p o t c o n s t a t a u r m ă t o a r e l e modificări patologice : — Staza papilară, c a r e e s t e e x p r e s i a c r e ş t e r i i p r e s i u n i i i n t r a c r a n i e n e . E d e m u l p a p i l a r este s e m n u l de c e r t i t u d i n e al u n e i tumori cerebrale în aproximativ 75% din cazuri. In afara p r o ­ ceselor e x p a n s i v e i n t r a c r a n i e n e , staza p a p i l a r ă m a i p o a t e fi î n tîlnită în : anomalii de dezvoltare (craniostenoză, hidrocefalie congenitală, m a l f o r m a ţ i a A r n o l d - C h i a r i ) ; boli infecţioase (me­ ningite, encefalite) ; encefalopatie hipertensivă ; encefalită pseudotumorală. — Atrofia optică p o a t e fi primitivă ( c o n t u r n e t t r a s a t , c u ­ loarea palidă, albă, uniformă, vasele r e t i n i e n e au aspect n o r ­ m a l ) s a u secundară ( p a p i l a e s t e d e c o l o r a t ă a l b - g r i , c u m a r g i n i pe alocuri imprecise, estompate, adesea cu pigmenţi la peri­ ferie). •— 114

Malformaţii

retiniene.

Malformaţii retino-cerebrale : — Sindromul Wyburn-Mason, malformaţie arterio-venoasă a r e t i n e i şi t r u n c h i u l u i c e r e b r a l . — Boala Hippel-Lindau a n g i o m a t o z a r e t i n i a n a a s o c i a t ă ,cu hemangion cerebelos şi malformaţii viscerale. — Boala Sturge-Weber, m a l f o r m a ţ i i ale vaselor retiniene, d e obicei l a m a r g i n e a p a p i l e i o p t i c e , g l i o a m e c e r e b r a l e . — Retinita pigmentară p r e z i n t ă o a c u m u l a r e s p i c u l a r ă de pigment, vasele r e t i n i e n e sînt îngustate. — Modificări pigmentare se î n t î l n e s c şi în : e m b r i o p a t i a rubeolică, toxoplasmoză congenitală, boala incluziilor citomegalice. — Atrofii maculo-cerebrale. —• Degenerescenta familială maculară-Stargardt în care maculele sînt atrofice de culoare gri-gălbuie. — B o a l a Tay-Sachs î n c a r e d e g e n e r a r e a m a c u l a r ă a r e u n aspect in „cireaşă". g ) Nervul trigemen. P e n t r u t e r i t o r i u l m o t o r s e p a l p e a z ă muşchii maseteri şi temporali, a căror contracţie p o a t e fi p e r ­ cepută cînd p a c i e n t u l strînge dinţii. Atrofia lor d u c e la modifi­ carea reliefului t e m p o r a l şi subzigomatic. In cazul paraliziei unilaterale, la deschiderea gurii m a n d i b u l a deviază de p a r t e a paralizată, prin acţiunea pterigoidianului e x t e r n de p a r t e a să­ nătoasă. Lezarea bilaterală a trigemenului motor afectează grav masticaţia, cu imposibilitatea ridicării mandibulei căzute. E x a m e n u l s e n s i b i l i t ă ţ i i feţei i n c l u d e o b l i g a t o r i u c ă u t a r e a reflexului corneean, a cărui d i m i n u a r e sau abolire este singurul s e m n de lezare a t r i g e m e n u l u i senzitiv. h ) N e r v u l facial. E x a m i n a r e a i n c l u d e s i m e t r i a feţei, m o t i l i tatea voluntară, emoţională, automată, involuntară a simetriei feţei, c o n t r a c ţ i a p i e l o s u l u i g î t u l u i , s e n s i b i l i t a t e a g u s t a t i v ă ( p e n ­ t r u dulce şi sărat p e r c e p u t e m a i bine la vîrful limbii, p e n t r u acru pe m a r g i n i şi p e n t r u a m a r sesizat în special în t r e i m e a posterioară). P a r a l i z i a f a c i a l ă periferică a p a r e în : l e z i u n i a l e fosei p o s ­ terioare ; poliradiculonevrită ; meningite, herpes zoster ; afec­ ţiuni parotidiene (traumatisme, tumori) ; sindromul Mdebius ( a p î a z i a n u c l e u l u i facial) ; l e z i u n i p o n t i n e ( p o l i o m i e l i t ă ) . i) N e r v u l a c u s t i c o - v e s t i b u l a r — Examenul auzului. O p r i m ă o r i e n t a r e o b ţ i n e e x a m i n a ­ torul sunînd încet un clopoţel în spatele copilului şi cerînd-i să indice de unde aude sunetul. 115

— Acumetria fonică. Se face e x a m i n a r e a cu o v o c e ş o p t i t ă şi apoi cu voce tare, s e p a r a t p e n t r u fiecare u r e c h e . Vocea ş o p ­ tită se t r a n s m i t e pe cale aeriană. P e r c e p ţ i a ei este scăzută în s u r d i t a t e a d e t r a n s m i s i e . V o c e a t a r e (de c o n v e r s a ţ i e ) s e t r a n s ­ m i t e a t î t p e c a l e a e r i a n ă , cît ş i p e c a l e o s o a s ă . E s t e m a i s l a b auzită în surditatea de percepţie. — Acumetria instrumentală (probele cu diapazoane) per­ mite precizarea sediului lezional prin explorarea transmisiilor o s o a s e şi a e r i a n ă . Se v o r a p l i c a ; proba Weber ( c a r e c o n s t ă în c o m p a r a r e a p e r c e p ţ i e i osoase, s i m u l t a n l a a m b e l e u r e c h i p r i n aplicarea u n u i diapazon care vibrează pe vertex sau frunte) ; proba Rinne ( c o n s t ă în c o m p a r a r e a d u r a t e i p e r c e p ţ i e i s u n e t u ­ lui pe c a l e a osoasă şi a e r i a n ă ) şi proba Schwabach ( c o n s t ă în m ă s u r a r e a d u r a t e i percepţiei osoase). — Audiometria s t a b i l e ş t e p r a g u l a u d i t i v al u n e i f r e c v e n ţ e sonore. P e n t r u aceasta se emit cu ajutorul audiometrului su­ n e t e p u r e , i n t e n s i t a t e a s u n e t u l u i fiind m ă r i t ă p î n ă c î n d b o l n a ­ vul semnalează p e r c e p e r e a lui. Se m ă s o a r ă p e n t r u fiecare u r e c h e a u d i ţ i a a e r i a n ă ş i a u d i ţ i a osoasă, r e z u l t a t e l e fiind î n r e ­ g i s t r a t e p e u n grafic. S c ă d e r e a a u z u l u i s e c o n s e m n e a z ă î n decibili. Examenul funcţiei vestibuläre. Anamneză poate preciza existenţa vertijului (ameţeli). P e n t r u aprecierea tulburărilor echilibrului se vor executa v u r m ă t o a r e l e p r o b e : R o m b e r g , B a r r e , Babinski-Weill şi a b r a ţ e ­ lor întinse. Se cercetează dacă bolnavul prezintă n i s t a g m u s (lateral, vertical, rotator). Printre probele vestibuläre instrumentale amintim proba c a l o r i c ă ş i p r o b e l e r o t a t o r i i [174]. j ) N e r v u l glosofaringian. S e c e r c e t e a z ă s e n s i b i l i t a t e a g u s ­ t a t i v ă a t r e i m i i p o s t e r i o a r e a l i m b i i , r e f l e x e l e v e l o p a l a t i n şi faringian. k) NervuJ pneumogastric. Se e x a m i n e a z ă f o n a ţ i a şi d e g l u tiţia. Ca s e m n e patologice pot fi întîlnite : vocea n a z o n a t ă , disfagia, v ă l u l i m o b i l , a b o l i r e a r e f l e x e l o r v e l o p a l a t i n ş i f a r i n g i a n , tahicardie, absenţa reflexului oculocardiac, modificări ale frec­ venţei respiratorii. 1) N e r v u l spinal. In l e z i u n e a s p i n a l u l u i r o t a ţ i a şi flexia capului sînt d i m i n u a t e ; c o n t u r u l muşchilor sterno-cleido-mastoidian şi t r a p e z este şters, o m o p l a t u l este deplasat în jos şi la­ teral, iar ridicarea şi retroproiectia u m ă r u l u i nu sînt posi­ b i l e [99]. 116

m) Nervul hipoglos. în leziunea nervului hipoglos în timpul masticaţiei se acumulează alimentele între partea paralizată şi a r c a d a d e n t a r ă ; în r e p a u s vîrful limbii este deviat de p a r t e a i n d e m n ă p r i n acţiunea stiloglosului ; a m p l i t u d i n e a şi forţa m i ş ­ c ă r i l o r l i m b i i s î n t s c ă z u t e ; s e p r o d u c a t r o f i i a l e l i m b i i [122].

2.2.6. EXAMINAREA PSIHIATRICA

Adresîndu-se u n o r perioade de vîrsta cu caracteristici psi­ hologice proprii, e x a m i n a r e a psihiatrică a copilului deficient mintal se adaptează acestora.

2 . 2 . 6 . 1 . E X A M I N A R E A C O P I L U L U I ÎNTRE 0 - 3 A N I

La copilul î n t r e 0 — 3 ani e x a m e n u l se r e z u m ă la stabilirea vîrstei de dezvoltare. Vîrsta cronologică nu coincide î n t o t d e a ­ u n a cu vîrsta m a t u r ă r i i . Pe de o p a r t e sînt posibile abateri î n t r - o d i r e c ţ i e s a u a l t a : m a t u r a r e a n u a r e loc l a s c a r a v î r s t e i r e a l e , o d e p ă ş e ş t e — a c c e l e r a r e — s a u nu r e a l i z e a z ă p e r f o r m a n ­ ţele — retardare. D i n a c e s t m o t i v , a p r e c i e r e a gradului de maturare e s t e p o ­ sibilă n u m a i î n r a p o r t c u o s c a r ă d e r e f e r i n ţ ă [171]. In funcţie de r e z u l t a t u l acesteia, m e d i c u l se poate angaja în stabilirea diagnosticului şi m a i i m p o r t a n t , a prognosticului. Sarcina stabilirii vîrstei de dezvoltare nu este t o t d e a u n a uşoară şi nici s u f i c i e n t de p r e c i s ă . P e n t r u a se înlesni adaptarea este recomandabilă i n t r o d u ­ cerea prealabilă a copilului într-o c a m e r ă de aşteptare cu ju­ cării, u n d e este lăsat să se joace liber, în t i m p ce p ă r i n t e l e dis­ cută cu medicul. în această c a m e r ă stă un observator care înregistrează şi analizează caracteristicile a c o m p o r t a m e n t u l u i li­ b e r al copilului, c o n ţ i n u t u l jocului, capacitatea acestuia de a d a p t a r e l a o a m b i a n ţ ă n o u ă ş i a l t e a s p e c t e . S-a c o n v e n i t c a d e z v o l t a r e a c o p i l u l u i s ă fie a p r e c i a t ă î n c i n c i p l a n u r i d e c r i ­ t e r i i : a) p e r f o r m a n ţ e m o t o r i i ; b) p e r c e p ţ i e ; c) a d a p t a r e şi i n ­ t e g r a r e ; d) l i m b a j ; e) r e a c ţ i i r e f l e x e specifice ; a c e a s t a se face c o n f o r m fişei p r e z e n t a t e l a c a p i t o l u l d e p i s t ă r i i d e f i c i e n ţ e i mintale. 117

2,2.6.2. E X A M I N A R E A C O P I L U L U I ÎNTRE 3 - 1 5 A N I

E x a m i n a r e a psihică a copilului deficient m i n t a l între 3—15 ani, trebuie să contureze tabloul psihopatologic şi să stabilească legătura între datele anamnestice, istoricul afecţiunii şi starea p r e z e n t ă a p r e c i a t ă î n p e r s p e c t i v a d i n a m i c i i sale. E x a m e n u l p s i ­ hic trebuie c o n s e m n a t în m o d descriptiv, atent, minuţios, redînd ceea ce deficientul m i n t a l prezintă mai semnificativ. D u r a t a e x a m e n u l u i psihic este variabilă în raport cu vîrsta copilului, n e d e p ă ş i n d î n g e n e r e 3 0 — 4 0 d e m i n u t e , c h i a r d a c ă n u s-a e p u i ­ zat explorarea t u t u r o r obiectivelor propuse.

2.2.6.2.1. P R I M U L

CONTACT

M E D I C-B O L N A V

Descrierea stării psihice a copilului deficient m i n t a l t r e ­ b u i e să î n c e a p ă în m o d firesc prin consemnarea elementelor caracteristice primului contact cu pacientul [171]. Printre aces­ tea interesează dezinvoltura, u ş u r i n ţ a stabilirii relaţiei sau r e ­ fuzul stabilirii unei relaţii psihice cu m e d i u l şi a m b i a n ţ a m e d i ­ cală. D e a s e m e n e a v o r f i m e n ţ i o n a t e m i m i c a (veselă, s ă r a c ă , depresivă), gesturile, instabilitatea psihomotorie.

2.2.6.2.2. E X A M I N A R E A MANIFESTĂRILOR PSIHOPA­ TOLOGICE A FUNCŢIILOR DE CUNOAŞTERE

Ca dimensiuni psihologice a v e m în vedere, în m o d c u r e n t : percepţia, atenţia, memoria, gîndirea, nivelul mintal, vorbirea, orientarea temporo-spaţială. Percepţia. Examinarea percepţiei începe odată cu p ă t r u n ­ derea bolnavului în cabinet. Medicul trebuie să se asigure că e x a m i n a t u l n u p r e z i n t ă vicii o r g a n i c e d e o r d i n d e f e c t i v a l e unor simţuri : ambliopie, hipoacuzie, hipoestezie, anestezie etc. De asemenea medicul trebuie să aibă în vedere faptul că şi d e ­ ficientul m i n t a l poate suferi o t u l b u r a r e psihică (nevrotică r e ­ activă, depresivă, psihotică), avînd caracteristicile tabloului psihopatologic respectiv. A p a r i ţ i a u n o r t u l b u r ă r i d e p e r c e p ţ i e d e ordin cantitativ ( d i ­ minuarea sau accentuarea percepţiei) sau de ordin calitativ (halucinaţie, halucinoză, pseudohalucinaţie* iluzie, cenestopatie) indică existenţa acestor tablouri psihopatologice supraadăugate (nevrotic, psihotic) s i n d r o m u l u i de deficienţă mintală.

118

x \ t e n ţ i a . E x a m e n u l a t e n ţ i e i , î n t r - u n fel, s e s u p r a p u n e c u e x a m e n u l f a t i g a b i l i t ă ţ i i m i n t a l e . S e u r m ă r e ş t e , astfel, l a c o p i l u l de 3—5 a n i , p r e d o m i n e n ţ a fiziologică a a t e n ţ i e i spontane. U l ­ t e r i o r , î n s p e c i a l î n p e r i o a d a şcolii, s e i n s t i t u i e d o m i n a n ţ a a t e n ­ ţiei selective s a u a a t e n ţ i e i dirijate, p î n ă la c a p a c i t a t e a a d o l e s ­ c e n t u l u i d e a s e c o n c e n t r a t i m p d e 6 — 8 o r e cel p u ţ i n , p r e t i n s e d e a c t i v i t a t e a c u r e n t ă . D e obicei, n e v o m m u l ţ u m i c u i n d i c a ţ i i comportamentale generale privind atenţia, atît în cursul exami­ n ă r i i , cît ş i î n c u r s u l j o c u l u i ; l a t e n ţ a r ă s p u n s u l u i , s c h i m b a r e a preocupărilor. Ne vom interesa la părinţi asupra modului în c a r e c o p i l u l îşi î n v a ţ ă l e c ţ i i l e ş i c u m îşi e x e c u t ă t e m e l e ( d a c ă procesul de p r e g ă t i r e a lecţiilor este î n t r e r u p t p e n t r u activită­ ţile l u d i c e ) . P e n t r u aprecierile cantitative şi calitative ale atenţiei vom •aplica t e s t e l e p r e z e n t a t e l a c a p i t o l u l e x a m i n ă r i i p s i h o l o g i c e . Memoria. Activitatea psihică de fixare (înregistrare, m e ­ m o r a r e , stocare), p ă s t r a r e (conservare s t r u c t u r a n t ă ) , evocare (re­ m e m o r a r e ) , r e c u n o a ş t e r e (identificare) a propriilor trăiri este modificată în diferite grade de intensitate la deficientul mintal. S u b aspect cantitativ i n s u f i c i e n ţ a m e m o r i e i p o a t e i n t e r e s a d i v e r s e l e e i e t a p e fie d e a n s a m b l u , fie d u p ă m o d a l i t ă ţ i s e c t o ­ riale. In deficienţa m i n t a l ă d e t e r m i n a t ă ereditar sînt alterate toate componentele funcţiei mnezice, spre deosebire de p r o ­ cesul d e m e n ţ i a l u n d e iniţial se alterează funcţiile de fixare şi u l t e r i o r cele d e e v o c a r e . D e f i c i t u l g r a d u a l a l f u n c ţ i i l o r m n e z i c e are d r e p t limită suspendarea totală a acestora (amnezia), adică încetarea oricărei modalităţi de înregistrare, respectiv de evo­ care, persoana pierzînd trecutul, pierde condiţia solidarităţii cu s i n e însăşi, s e a n u l e a z ă n o e t i c . A p r e c i e r e a o b i e c t i v ă a t u l b u r ă ­ r i l o r d e m e m o r i e s e face p r i n d i f e r i t e t e s t e , a d a p t a t e p e r i o a d e ­ lor d e v î r s t ă , a ş a c u m s î n t p r e z e n t a t e l a c a p i t o l u l e x a m i n ă r i i psihologice. Gîndirea. Definită ca „o funcţie de reflectare subiectivă, noţional abstractă a laturii esenţiale a lumii obiective", gîn­ d i r e a p o a t e fi d e s c r i s ă , s u b r a p o r t l o g i c ( s a u fiziologic) ca o m i ş c a r e a n o ţ i u n i l o r (Şt. S t o s s e l ) . Folosind un limbaj i n t e n ţ i o n a t simplificator, sarcina exa­ m i n a t o r u l u i ar c o n s t a în a d e s c o p e r i : — c a l i t a t e a n o ţ i u n i l o r c a r e se m i ş c ă ; cu a l t e c u v i n t e , re­ laţia d i n t r e r e a l i t a t e şi p l a n u l n o ţ i u n i l o r ; — m o d u l î n c a r e a r e loc m i ş c a r e a n o ţ i u n i l o r . Viaţa ideativă a bolnavilor este descrisă cu i n s t r u m e n t e de ordin cantitativ şi de ordin calitativ. 119

D i n t r - o p e r s p e c t i v ă cantitativă n e i n t e r e s e a z ă d e b i t u l v e r ­ bal, i n t e r v a l u l d e t i m p d i n t r e î n t r e b a r e ş i r ă s p u n s , c h i a r c o n ­ tinuitatea şi viteza unei desfăşurări motorii. La deficientul m i n t a l de regulă se constată diminuarea fluxului ideator ( b r a d i p s i h i e ) . U n e o r i , la i n s t a b i l u l p s i h o m o t o r se p o a t e c o n s t a t a augmentarea vitezei ideaţiei, c o p i l u l f i i n d i n ­ c a p a b i l s ă ţ i n ă p a s u l c u p r o p r i i l e s a l e idei, n u p o a t e v o r b i c u viteza cu care gîndeşte. în cazul coexistenţei u n o r procese psihotice la un deficient mintal pot fi c o n s t a t a t e aspecte psihopatologice calitative: (ideile d e l i r a n t e , d e l i r e l e s i s t e m a t i z a t e , i d e i l e o b s e s i v e , d i s o ­ ciaţia gîndirii). Nivelul mintal. Problematica la care se referă principalele contribuţii psihiatrice ale cercetării nivelului m i n t a l este ex­ trem de vastă. Psihologia clinică oferă i n s t r u m e n t e utile de m ă s u r a r e a c a p a c i t ă ţ i l o r d e a b s t r a c t i z a r e . S e află î n c i r c u l a ţ i e o s e r i e d e teste ca i n s t r u m e n t e de investigaţie ce definesc r a p o r t u l d i n t r e vîrsta reală ( c o n s t a t a t ă ) a i n t e l i g e n ţ e i şi vîrsta standard de i n ­ teligenţă. R a p o r t u l este a ş a - n u m i t u l coeficient de inteligentă (Q.I.). * ' î n e x a m i n a r e a clinică c u r e n t ă p u t e m apela l a cîteva m i j ­ loace simple : calcul m i n t a l , operaţii de dificultate crescîndă, î n ş i r a r e a u n e i s e r i i n o r m a l e d e cifre î n o r d i n e d i r e c t ă , î n o r d i n e i n v e r s ă , d u p ă c r i t e r i u l ş i r u l u i n a t u r a l s a u p e s ă r i t e , d i n doi î n doi, e f e c t u a r e a d e a d u n ă r i , s c ă d e r i , î n m u l ţ i r i , î m p ă r ţ i r i ; m i c i ş i n a i v e p ă c ă l e l i m a t e m a t i c e , u n d e r ă s p u n s u l m a t e m a t i c s e află î n o p o z i ţ i e c u r ă s p u n s u l logic (de e x e m p l u : C î t e p ă s ă r i r ă m î n d i n 5 d a c ă î m p u ş c ă m u n a ?) [114]. S e p o t d a ş i t e m e d e c a l c u l calificat î n f u n c ţ i e d e ş c o l a r i ­ zarea copilului, i n t e r e s î n d u - n e în special de m o d u l c u m este atacată problema şi ulterior, m o d u l c u m este rezolvată. Formularea unor definiţii, î n c e p î n d cu a o b i e c t e l o r d i n c a ­ m e r ă , a i n s t r u m e n t e l o r d e scris, a v e h i c u l e l o r d e p e s t r a d ă e t c . Orice definiţie se c o m p u n e din două p ă r ţ i distincte. P r i m a este a încadrării noţiunii de definit în sfera noţiunii i m e d i a t superioare-încadrarea noţiunii specie în n o ţ i u n e a gen. Aceasta este e t a p a principală a definirii şi tocmai de ea se interesează psihiatrul. De e x e m p l u : cîinele este un a n i m a l domestic, scaunul este o mobilă, ciocanul este un i n s t r u m e n t . U n d e f i c i e n t m i n t a l s u b s t i t u i e d e f i n i ţ i a î n loc s ă î n c a d r e z e c a ­ tegorial şi v e r b a l „ m a s a " în g r u p a s u p e r i o a r ă , a mobilelor, o i n 120

d i c ă cu d e g e t u l , d e c i o i d e n t i f i c ă s a u se r e f e r ă la o a n u m i t ă masă („masa este a mea"). Alteori deficientul m i n t a l c o n s t r u i e ş t e fraze, apelînd la locuţiunea situativă „atunci cînd". Această operaţie mintală fiind t o t u n fel d e c o n c r e t i z a r e i n s t r u m e n t a l ă s a u u t i l i t a r ă , n u a r e funcţie de definiţie. De e x e m p l u : e x a m i n a t u l afirmă că „ m a s a este a t u n c i cînd m î n c ă m sau s c r i e m " . P r i n aceasta el indică fapte, se referă la e v e n i m e n t e , d a r nu defineşte. în a doua t r e a p t ă a operaţiei de definire se r e u n e s c c a r a c ­ teristicile necesare şi suficiente p e n t r u identificarea noţiunii p r o p u s e definirii. Această a doua t r e a p t ă indică în special n i ­ v e l u l d e c u n o ş t i n ţ e a l e x a m i n a t u l u i , deci g r a d u l s ă u d e ş c o l a ­ rizare şi eficienţa instrucţiei, şi este m u l t mai p u ţ i n r e v e l a n t ă pentru nivelul mintal. Este vorba de identificarea deosebirilor caracteristice din­ t r e doi t e r m e n i , d i n t r e d o u ă n o ţ i u n i r a p o r t a t e u n a l a a l t a . E x a m i n a t o r u l se adresează copilului cu cuvintele : care este d e o s e b i r e a d i n t r e ? şi c o n t i n u ă la a l e g e r e (în f u n c ţ i e de v î r s t a , ş c o l a r i z a r e etc.) : l a c - r î u , p i t i c - c o p i l , t r e a p t ă - s c a r ă , f e t i ţ â - b ă i a t , grîu-ovăz, uşă-poartă, fereastră-geam ? Se cere n o m i n a l i z a r e a nu a oricărei deosebiri, ci a n u m e a deosebirii esenţiale. întreaga desfăşurare a convorbirii este o continuă sondare a nivelului mintal. P r i c e p e r e a e x a m i n a t u l u i de a înţelege şi soluţiona î n t r e ­ bările, de a descifra detaliile, abilitatea sa verbală, vioiciunea în dialog, alături de n u m e r o a s e alte aspecte e x p r e s i v e (privind p l a n u l afectiv, n i v e l u l e d u c a ţ i o n a l s a u s t a b i l i t a t e a u n o r r e l a ţ i i i n t e r p e r s o n a l e c o r e c t e ş i fireşti etc.) p o a t e f u r n i z a c r i t e r i i d e apreciere a nivelului mintal. Vorbirea. Vorbirea este lectura expresivă, activă în relaţia lingvistică de comunicare. Ea implică, în p r i m u l rînd, din p a r ­ t e a m e d i c u l u i e x a m i n a r e a u n o r a s p e c t e d e o r d i n fonetic ş i gra­ matical. P r i n t r e tulburările întîlnite la deficientul mintal n o t ă m : tulburările fonetice (dislalie, r i n o l a l i a , r o t a c i s m e l e ) ; tulburările gramaticale ( a c o r d u l d e g e n , d e n u m ă r , t o p i c a frazei, a l t e r a r e a raportului dintre propoziţia principală şi secundară). Orientarea temporo-spaţială. Orientarea temporo-spaţială nu este propriu-zis o funcţie, un p l a n sau l a t u r a vieţii psiholo­ gice ci o r e z u l t a n t ă a e f i c i e n ţ e i f u n c ţ i i l o r g n o s e o l o g i c e , cît şi a cîmpului şi nivelului de conştiinţă. In această accepţiune ea devine un indicator — preţios — de a n s a m b l u al aptitudinilor psihice. 121

O plasare deficitară în coordonatele de t i m p şi spaţiu sau imprecisa realizare a propriei persoane înseamnă totodată pa­ tologie e x p r i m a t ă la nivel psihologic î n t r e care se înscrie pe lîngă confuzia mintală, deliranţi, d e m e n ţ i şi deficienţi mintali.

2.2.6.2.3. E X A M I N A R E A MANIFESTĂRILOR PSIHOPATOLOGICE AFECTIVE L a deficienţii m i n t a l i e s t e c u n o s c u t ă i m a t u r i t a t e a a f e c t i v ă {infantilism afectiv), m a n i f e s t ă r i d e i n d i f e r e n ţ ă a f e c t i v ă . U n e o r i s î n t d e s c r i s e m o d i f i c ă r i , ca : a n x i e t a t e , a m b i v a l e n ţ ă afectivă, e x p l o z i i d e furie, n e r v o z i t a t e , r i g i d i t a t e a „ a f e c t i v ă " .

p o a t e să o d e f i n e a s c ă şi să o d e s c r i e în i n t e g r i t a t e a s a u d i s m o r f i s m u l ei, î n e v o l u ţ i a s a u r i g i d i t a t e a e i d e o a r e c e t o a t e î n t r e b ă ­ rile pe care le implică această definiţie şi-au găsit r ă s p u n s u r i l e .

2.2.6.2.6. E X A M I N A R E A M A N I F E S T Ă R I L O R PSIHOPA­ TOLOGICE ALE CONŞTIINŢEI Ca şi c o n c e p t u l de p e r s o n a l i t a t e , conştiinţa p e n t r u a fi surprinsă în cursul examinării psihiatrice nu cere investigaţii s p e c i a l e . P r i n t o t c e î n s e a m n ă e x p r e s i e a ei, c o n ş t i i n ţ a e s t e e x a ­ m i n a t ă de-a l u n g u l laborioasei şi detaliatei investigaţii care se confundă cu însăşi e x a m i n a r e a psihiatrică. în acest sens ne i n ­ teresează : nivelul conştiinţei, cîmpul de conştiinţă, s t r u c t u r a conştiinţei, dinamica stării de conştiinţă.

2.2.6.2.4. E X A M I N A R E A MANIFESTĂRILOR PSIHOPA­ TOLOGICE IN PLANUL ACTIVITĂŢII ŞI A M O T I V A Ţ I E I V O I N Ţ E I A c t i v i t a t e a ş i a t i t u d i n e a a c o p e r ă d o m e n i u l comportamen­ tului ( a n s a m b l u l m a n i f e s t ă r i l o r m o t o r i i c u sens). E x a m i n a r e a p o a t e d e p i s t a : s t ă r i d e a g i t a ţ i e , c r i z e d e afect, i n s t a b i l i t a t e p s i h o m o t o r i e , m o d i f i c ă r i d e c o m p o r t a m e n t (fugă, v a g a b o n d a j ) . > L a copil, ţ i n u t a n e g l i j e n t ă p o a t e s ă d e f i n e a s c ă t o t a t î t d e m u l t ş i t o t a t î t d e b i n e p e copil ş i p e a p a r ţ i n ă t o r i i s a u î n g r i j i ­ t o r i i săi. Pe plan volitiv se notează o notă crescută de naivitate şi susceptibilitate, ceea ce explică p r o c e n t u l crescut al m a n i f e s t ă ­ rilor de delicventă în rîndul deficienţilor mintali.

2.2.6.2.5. E X A M I N A R E A MANIFESTĂRILOR PSIHOPA­ TOLOGICE ALE PERSONALITĂŢII , Definită ca un concept f u n d a m e n t a l al psihologiei, rezultă d i n t r - o a m p l ă viziune de a n s a m b l u social-istorică şi biologică, d a r cu precise referiri de t i m p şi spaţiu, sinteză a t u t u r o r latu­ r i l o r şi f u n c ţ i i l o r i n s u l u i ( a t î t a c e l o r p s i h o l o g i c e cît şi a c e l o r fizice) î n p s i h i a t r i e , î n c a z u l n o s t r u î n p l a n u l e x a m i n ă r i i p s i ­ h i a t r i c e , ea, p e r s o n a l i t a t e a nu p o a t e fi d e c î t o c o n c l u z i e (Şt. S t o s s e l ) . U n b u n e x a m e n p s i h i a t r i c î n s e a m n ă , î n c o n s e c i n ţ ă , că ajungînd la redactarea capitolului personalitate, medicul 122

2 . 3 . E X A M I N A R E A PSIHOLOGICĂ

2.3.1.

PROBLEME

GENERALE

Ne adresăm în p r i m u l rînd psihologului. V o m încerca în c o n t i n u a r e să p u n e m în discuţie şi să p r e z e n t ă m u n e l e soluţii p e n t r u problemele fundamentale pe care le ridică practica exa­ m e n u l u i psihologic a l deficienţei m i n t a l e . N u n e v o m angaja în discuţii teoretice decît atunci cînd dezolvarea p r o b l e m e l o r practice o va cere şi n u m a i în m ă s u r a în care acestea sînt im­ plicate de f u n d a m e n t a r e a soluţiilor date. In al doilea rînd demersul n o s t r u se adi aşează medicului p e d o p s i h i a t r u c a r e î n t r - u n fel s a u a l t u l e s t e u n u l d i n b e n e f i ­ ciarii principali ai rezultatelor o b ţ i n u t e de psiholog. în acest p a r a g r a f m e d i c u l v a găsi informaţii preţioase a s u p r a aspectelor care pot fi investigate, p r e c u m şi asupra instrumentelor pe care l e p o a t e u t i l i z a p s i h o l o g u l . P e n t r u a p u t e a folosi cît m a i c o m ­ plet rezultatele e x a m e n u l u i psihologic, m e d i c u l pedopsihiatru trebuie să cunoască bine structura, posibilităţile şi limitele m i j 123

loacelor utilizate de psiholog, p r e c u m şi m o d u l c u m se pot in­ terpreta rezultatele obţinute. I n a l t r e i l e a r î n d , p r e z e n t a r e a s e a d r e s e a z ă t e r a p e u t u l u i fie e l p e d a g o g , fie i n s t r u c t o r d e r e e d u c a r e , l o g o p e d s a u e d u c a t o r . T e r a p e u t u l v a găsi i n f o r m a ţ i i d e m o d u l c u m s ă i n t e r p r e t e z e d i n p u n c t u l său de vedere rezultatele u n u i e x a m e n psihologic, să caute implicaţiile educaţionale şi să evalueze posibilităţile pe care le are deficientul m i n t a l în procesul de învăţămînt. V i z ă m ş i i n t e r e s u l p ă r i n ţ i l o r d e a şti cît m a i m u l t e d e s p r e copilul său care prezintă o deficienţă mintală. S t r u c t u r a paragrafului este d e t e r m i n a t ă de p r o b l e m e l e r i ­ dicate de practica e x a m e n u l u i psihologic, p r e c u m şi de adresa sa precisă. Ne p r o p u n e m să r ă s p u n d e m cu claritate la cîteva î n t r e b ă r i f u n d a m e n t a l e : c a r e s î n t s c o p u r i l e î n c a r e s e face e x a ­ m i n a r e a p s i h o l o g i c ă , c a r e s î n t a s p e c t e l e cele m a i f r e c v e n t i n v e s ­ tigate, cu ce i n s t r u m e n t e e x a m i n ă m , c u m t r e b u i e organizat un e x a m e n p s i h o l o g i c î n a ş a fel î n c î t r e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e s ă fie cît mai concludente, cum interpretăm datele obţinute şi cum utili­ zează psihologul rezultatele, concluziile şi implicaţiile e x a m i ­ nării făcute.

2.3.2. SCOPURILE Şl PSIHOLOGIC

SARCINILE EXAMENULUI

în ce scop sînt e x a m i n a ţ i deficienţii m i n t a l i de c ă t r e psi­ holog ? Analizînd e x p e r i e n ţ a clinică î n r e g i s t r ă m u r m ă t o a r e l e patru situaţii : a) p î n ă la vîrsta şcolară copilul este a d u s la consultaţii de p ă r i n ţ i p e n t r u întîrzieri în d e z v o l t a r e a p s i h o m o t o r i e ; în acest caz e x a m e n u l t r e b u i e s ă r ă s p u n d ă l a î n t r e b a r e a : e s t e c o p i l u l e x a m i n a t un deficient m i n t a l şi dacă da, c a r e este g r a d u l defi­ cienţei ; medicul p e d o p s i h i a t r u a r e absolută nevoie de e x a m i ­ n a r e a psihologică a cazului p e n t r u diagnostic şi mai ales p e n t r u f o r m u l a r e a p r o g n o s t i c u l u i c a z u l u i ; în a c e s t e s i t u a ţ i i , scopul e x a m e n u l u i psihologic este dublu. In p r i m u l rînd el t r e b u i e să stabilească n i v e l u l m i n t a l şi să ofere t o a t e informaţiile şi c o n ­ cluziile î n l e g ă t u r ă c u g r a d u l ş i s t r u c t u r a m i n t a l ă a d e f i c i e n 124

tutui, în al doilea rînd, e x a m e n u l t r e b u i e să releve direcţiile în care trebuie să se desfăşoare activitatea terapeutică în vederea recuperării ; b ) d e cele m a i m u l t e o r i c a z u l v i n e l a c o n s u l t a ţ i i d i n ş c o a l a g e n e r a l ă de masă, p r e z e n t î n d un eşec şcolar global ; în aceste cazuri e x a m e n u l psihologic trebuie să stabilească care este cauza eşecului şcolar ; u r m ă r i n d să descopere factorii r e s p o n ­ sabili c a r e d e t e r m i n ă e ş e c u l ş c o l a r , p s i h o l o g u l t r e b u i e s ă i n v e s ­ tigheze în primul rînd nivelul mintal, inteligenţa, p e n t r u a vedsa în ce m ă s u r ă acest factor este d e t e r m i n a t în eşecul şcolar ; în cazul în care e x a m e n u l inteligenţii relevă prezenţa unei de­ ficienţe m i n t a l e , psihologul c o n t i n u ă investigarea p e n t r u a r e ­ l e v a ş i alţi f a c t o r i c u c a r e a c e a s t a s e a s o c i a z ă î n d e t e r m i n a r e a eşecului şcolar. Pe baza studierii complexe a cazului sub r a p o r t u l factori­ lor c a r e d e t e r m i n ă e ş e c u l şcolar, p e n t r u c a r e c o p i l u l v i n e l a consultaţie, psihologul trage concluzia în legătură cu şcolariza­ r e a în c o n t i n u a r e , făcînd p r o p u n e r i de o r i e n t a r e spre şcoala a j u t ă t o a r e sau indicînd direcţiile în care t r e b u i e să se lucreze cu copilul p e n t r u a p u t e a fi m e n ţ i n u t în şcoala g e n e r a l ă (mai ales în cazurile de intelect de limită). în aceste cazuri e x a m i n a r e a psihologică are ca scop p r i n ­ cipal şcolarizarea adecvată şi obţinerea u n u i r a n d a m e n t cores­ punzător. E x a m e n u l psihologic nu se m u l ţ u m e ş t e n u m a i cu n i ­ v e l u l m i n t a l , c i îşi l ă r g e ş t e d o m e n i u l d e i n v e s t i g a r e c u p r i n z î n d în p r i m u l rînd funcţiile i n s t r u m e n t a l e : limbajul oral, lateralit a t e a , m o t r i c i t a t e a g e n e r a l ă ş i m o t r i c i t a t e a fină, c i t i t u l , s c r i s u l , calculul. Nu se p i e r d e din vedere nici trăsăturile de personali­ tate. In aceste cazuri e x a m e n u l psihologic vizează două sco­ puri : a) să releve a n s a m b l u l de factori care d e t e r m i n ă eşecul şcolar ; b) să p u n ă în evidenţă întreg potenţialul educativ al cjzului p e n t r u a p u t e a formula direcţiile în care se poate lucra cu c o p i l u l ; c) u n e o r i psihologul t r e b u i e să e x a m i n e z e o serie de copii t r i m i ş i d e ş c o a l a a j u t ă t o a r e fie c ă n u fac f a ţ ă p r o c e s u l u i d e î n ­ v ă ţ ă m î n t , fie c ă s e c o n s i d e r ă c ă a r p u t e a s ă u r m e z e ş c o a l a g e ­ nerală ; în aceste cazuri psihologul reexaminează copilul u r m ă ­ rind să s u r p r i n d ă dacă nu este vorba de un proces de degradare m i n t a l ă în u r m a u n e i serii de procese evolutive sau din c o n t r ă dacă nu se înregistrează o m a t u r a r e intelectuală care apropie copilul de o dezvoltare n o r m a l ă ; în a m b e l e cazuri e x a m e n u l psihologic implică o responsabilitate deosebită şi necesită pe 125

lîngă aplicarea u n o r p r o b e şi o observaţie de m a i l u n g ă d u r a t ă c a r e n u s e p o a t e face d e c î t î n c o n d i ţ i i l e i n t e r n ă r i i c o p i l u l u i ; d) în p r a c t i c a clinică c u r e n t ă se cer frecvent o serie de examinări psihologice în vederea orientării profesionale â a d o ­ lescenţilor care au absolvit şcoala ajutătoare sau se găsesc în clase s u p e r i o a r e a l e şcolii g e n e r a l e : p r i n c i p i a l , e x a m e n u l i m ­ plică m a r i responsabilităţi, în practică, condiţiile în care se efec­ t u e a z ă ş i m o d u l c u m e s t e p r i v i t d e cei c a r e d e c i d o r i e n t a r e a p r o f e s i o n a l ă face c a a c e s t e x a m e n s ă fie f o r m a l , i n c o m p l e t ş i s ă se r e f e r e la o s e r i e de f a c t o r i g e n e r a l i ca i n t e l i g e n ţ a , în c e l e m a i b u n e cazuri, nivelul m a t u r i z ă r i i sociale : psihologul clinic nu cunoaşte psihoprofesiogramele meseriilor spre care se pot o r i e n t a deficienţii m i n t a l i ş i n u a r e l a î n d e m î n ă n i c i i n f o r m a ­ ţiile l a z i î n l e g ă t u r ă c u c o m a n d a s o c i a l ă î n a c e s t d o m e n i u ; î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e a r t r e b u i e s ă s e facă m u l t m a i m u l t . In concluzia consideraţiilor de m a i sus, p r e z e n t ă m s c h e m a ­ tic t a b l o u l scopului şi sarcinilor e x a m e n u l u i psihologic al d e ­ ficientului m i n t a l : Tabelul 10 Nr. crt.

Scopul în care s-a examinat de­ ficientul mintal

Sarcinile examenului

1.

Diagnosticul deficienţei mintale, — maturarea psiho-socială ; ' orientarea şcolară şi alcătuirea — relevarea unor simptome specifice unui program de recuperare spe­ care informează asupra etiologiei (de cială ex. fond organic) ; — precizarea structurii mintale aşa cum reiese din examenul inteligenţei ; — stabilirea direcţiilor de recuperare

2.

Şcolarizarea adecvată şi obţine­ rea unui randament optim ; reorientarea şcolară

3.

126

Orientarea profesională

— stabilirea dinamicii nivelului mintal — relevarea simptomelor cu caracter etiologic ; deteriorarea mintală ; — nivelul şi maturizarea funcţiilor in­ strumentale ; — stabilirea pontenţialităţilor educaţio­ nale ; — trăsături de personalitate ; — maturarea psiho-socială — stabilirea nivelului mintal — nivelul aptitudinilor profesionale — maturarea psiho-socială

2.3.3. O B I E C T I V E L E E X A M E N U L U I P S I H O L O G I C

P r i m a întrebare pe care ne-o p u n e m cînd trebuie să facem un e x a m e n psihologic u n u i deficient m i n t a l este : ce funcţii, aspecte, domenii v o m investiga. R ă s p u n s u l la această p r o b l e m ă nu este deloc simplu şi c o m p o r t ă n u m e r o a s e implicaţii t e o r e ­ tice. V o m a b o r d a r ă s p u n s u l dintr-o p e r s p e c t i v ă operaţională, ţinînd seama de bateria de probe şi teste, de ansamblul m e t o ­ delor pe care le avem la îndemînă. în afara acestor metode, p r o b e şi teste, investigarea psihologică r ă m î n e fără obiect. D ă m m a i jos, g e n e r a l i z î n d o e x p e r i e n ţ ă c l i n i c ă b o g a t ă , u n i n v e n t a r de p r o b l e m e şi aspecte care pot fi investigate în ca­ d r u l e x a m e n u l u i psihologic al deficientului m i n t a l . I n f o r m a ­ ţiile oferite de investigarea acestor aspecte p e r m i t f o r m u l a r e a u n o r concluzii diagnostice, p r e c u m şi e v a l u a r e a posibilităţilor educaţionale pe care le au deficienţii m i n t a l i . In c a d r u l e x a m e ­ nului psihologic p u t e m e x a m i n a :

2.3.3.1. D E Z V O L T A R E A P S I H O - M O T O R I E Se poate stabili nivelul atins de d e z v o l t a r e a psihomotorie, se poate calcula coeficientul de dezvoltare şi se p o t releva do­ meniile în care dezvoltarea este deficitară, p r e c u m şi acele aspecte în care dezvoltarea este relativ m a i b u n ă ; dezvoltarea psihomotorie s e e x a m i n e a z ă d e r e g u l ă l a copiii mici ( 0 — 5 ani) şi, a ş a c u m a m a r ă t a t î n t r - u n c a p i t o l a n t e r i o r , s t ă l a b a z a d e ­ pistării precoce a copilului deficient m i n t a l .

2.3.3.2. N I V E L U L M I N T A L î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e s e p o a t e s t a b i l i v î r s t a m i n t a l ă (V.M.), c o e f i c i e n t u l d e i n t e l i g e n ţ ă (Q.I.), s t r u c t u r a m i n t a l ă , i n d i c i d e deteriorare m i n t a l ă , indici semnificativi p e n t r u dizarmoniile cognitive. Investigarea nivelului m i n t a l este f u n d a m e n t a l ă p e n t r u e x a m e n u l psihologic al deficientului m i n t a l ; el este necesar a t î t î n d i a g n o s t i c u l d i f e r e n ţ i a l , cît ş i î n e v a l u a r e a p o s i b i l i t ă ţ i l o r educaţionale în general, a posibilităţilor de î n v ă ţ a r e în special. 127

2.3.3.3.

MOTRICITATEA

2.3.3.9. M A T U R A R E A P S I H I C O - S O C I A L A

Este u n u l din aspectele principale p e n t r u diagnosticul de­ ficienţei m i n t a l e ; s e p o a t e i n v e s t i g a m o t r i c i t a t e a g e n e r a l ă , d i ­ n a m i c ă şi statică, echilibrul, praxiile, d e x t e r i t a t e a m a n u a l ă , lateralitatea, sincineziile, coordonările.

Nivelul m a t u r ă r i i psiho-sociale, domeniile în care m a t u r a ­ r e a este întîrziată.

2.3.3.10. POSIBILITĂŢILE D E ÎNVĂŢARE 2.3.3.4. FUNCŢIILE S E N Z O R I A L E Şl P E R C E P T I V - M O T R I C E

S e p o t i n v e s t i g a f u n c ţ i i l e : a u d i t i v ă , v i z u a l ă , gnoziile, s o matognoziile, percepţiile de m ă r i m e , formă, greutate, m a t u r a r e a funcţiei vizual-motrice, r i t m u l .

Se poate e x a m i n a capacitatea de învăţare, posibilităţile de formare a u n o r deprinderi practice, domeniile în care interesul ş i î n v ă ţ a r e a e s t e m a i facilă e t c . E n u m e r a r e a acestor domenii care pot constitui obiective ale e x a m e n u l u i psihologic al copilului deficient m i n t a l sînt im­ p o r t a n t e , deoarece ele stabilesc m a i b i n e ceea ce se p o a t e cere ş i î n a c e l a ş i t i m p c e e a c e s e p o a t e oferi p r i n t r - o i n v e s t i g a r e psihologică.

2.3.3.5. ATENŢIA

V o l u m u l atenţiei, calităţile atenţiei, posibilităţile de con­ centrare, spiritul de observaţie, tulburările atenţiei.

2.3.3.6.

MEMORIA

M e m o r i a vizuală, m e m o r i a auditivă, memoria numerelor, memoria imediată, tulburările de memorie.

2.3.3.7.

m e m o r i a cuvintelor, fidelitatea memoriei,

LIMBAJUL

A s p e c t u l fonetic, n i v e l u l v o c a b u l a r u l u i , s t r u c t u r a g r a m a t i ­ cala, î n ţ e l e g e r e a l i m b a j u l u i , p o s i b i l i t ă ţ i l e d e v e r b a l i z a r e , c i t i ­ rea, scrierea.

2.3.3.8.

PERSONALITATEA

Stabilitatea emotivă, afectivitatea, trăsăturile de personali­ tate, impulsivitatea, agresivitate, toleranţă la frustraţii. 128

2.3.4. I N S T R U M E N T E D E I N V E S T I G A R E U T I L I Z A T E Î N E X A M I N A R E A DEFICIENŢILOR M I N T A L I în paragraful anterior am p r e z e n t a t aspectele psihologice care pot şi trebuie e x a m i n a t e la deficientul mintal. In conti­ n u a r e vom căuta să r ă s p u n d e m la î n t r e b a r e a : cu ce e x a m i n ă m ? D ă m m a i jos b a t e r i a de p r o b e care p o a t e fi utilizată în e x a m i n a r e a psihologică a deficientului mintal. M e n ţ i o n ă m că aceasta se referă la aspectele psihologice pe care le considerăm i m p o r t a n t e în v e d e r e a diagnosticării, stabilirii prognosticului, orientării şcolare şi profesionale, p r e c u m şi optimizării proce­ sului de recuperare şi în p r i m u l rînd procesul instructiv-educat i v d i n şcolile s p e c i a l e c a r e l u c r e a z ă c u d e f i c i e n ţ i m i n t a l i . P e n t r u fiecare aspect în p a r t e am i n t r o d u s în bateria p r o ­ p u s ă cîte 2 — 3 p r o b e s a u t e s t e p e n t r u c a î n s i t u a ţ i i d e i n c e r t i t u ­ dine, psihologul să poată investiga şi cu alte mijloace. în legătură cu conţinutul bateriei propuse precizăm faptul că ea cuprinde acele p r o b e şi teste care au căpătat o circulaţie m a i m a r e a t î t î n l i t e r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e , cît ş i î n p r a c t i c a cli­ nică din ţ a r a n o a s t r ă . Desigur că p e n t r u fiecare d o m e n i u p o t fi utilizate şi alte p r o b e şi teste — aceasta depinzînd de e x p e ­ r i e n ţ a clinică a fiecărui psiholog în p a r t e . P r i v i t ă din acest p u n c t d e v e d e r e b a t e r i a p r o p u s ă a p a r e c a fiind o r i e n t a t i v ă . 129

Tabelul

11

Bateria de probe şi teste propusă p e n t r u examinarea psihologică a deficientului m i n t a l Nr. crt.

Aspectul investigat

I Dezvoltarea psihomotrică

II

Inteligenţa

III

Motricitatea

IV

Funcţiile perceptiv-motrice

V

Atenţie

VI

Memorie

VII VIII IX

X

130

Limbaj Personalitate Maturarea psiho-socială

Nivel şi posibilităţi de învăţare

Probe şi teste propuse

Observaţii

1) Scara de dezvoltare psihomotrică Brunet-Lezine 2) Denver Development Screening test 3) Fişele de dezvoltare psihomotrică ale CNPI Timişoara 4) Binet-Simon 5) W.I.S.C. 6) Matricele progresive Raven 7) Dearborne (test colectiv) 8) Goodenough (test colectiv) 9) Testul de motricitate Ozerestzki 10) Probe pentru investigarea sincineziilor 11) Test de dominanţă laterală Piaget-Head-Ajuriaguerra 12) Probe de ritm Stambak 13) Tapping 14) Punctare 15) Trasare 16) 17) 18) 19) 20) 21) 22) 23) 24) 25) 26) 27) 28) 29) 30)

Bender Probe de auz fonematic Labirinte Bourdan Kraepelin Praga Rey Test de memorie vizuală Memoria numerelor Probe de pronunţie Probe de vocabular Alcătuire de povestiri după imagini Probe de desen (om, familie, casă, pom) Luscher Rorschach

31) Scara de maturitate socială H. Gunzburg (PPAG, PACi, PAC2) 32) Scara pentru măsurarea dezvol­ tării psiho-sociale Hurtig-Zazzc 33) Cod 34) Reproducere 35) Scriere 36) Citire 37) Calcul

B a t e r i a p r o p u s ă î n v e d e r e a i n v e s t i g ă r i i p s i h o l o g i c e a defi­ c i e n t u l u i m i n t a l este m u l t m a i m a r e f a ţ ă d e n e c e s i t ă ţ i l e c u ­ r e n t e ale u n u i e x a m e n p s i h o l o g i c . I n f u n c ţ i e d e c e r i n ţ a f o r m u ­ lată de medic, precum şi de scopul u r m ă r i t în examen, p e n t r u f i e c a r e caz n e v o m a l c ă t u i o b a t e r i e m u l t m a i r e d u s ă . In continuare vom prezenta pe scurt unele p r o b l e m e ridi­ c a t e d e i n v e s t i g a r e a u n o r a s p e c t e , i n s i s t î n d a s u p r a specificului î n t î l n i t l a d e f i c i e n t u l m i n t a l . N u v o m face o d e s c r i e r e a m ă n u n ­ ţ i t ă a fiecărei p r o b e , c i v o m i n f o r m a p s i h o l o g i i ş i m e d i c i i p e dopsihiatrii a s u p r a posibilităţilor şi limitelor u n o r a d i n t r e teste. E l a b o r a r e a u n u i m a n u a l de psihologie clinică p e n t r u a prezenta în a m ă n u n ţ i m e toate aceste i n s t r u m e n t e cu aplicaţii concrete la e x a m i n a r e a copilului deficient m i n t a l ar fi de dorit şi deosebit de util.

2.3.5. UNELE

PROBLEME ALE

EXAMINĂRII

INTELIGENŢEI

LA DEFICIENŢII MINTALI

I n b a t e r i a p r o p u s ă a m c u p r i n s u n n u m ă r d e cinci t e s t e , d i n t r e c a r e u n e l e p o t f i a p l i c a t e ş i c o l e c t i v . î n cele c e u r m e a z ă ne p r o p u n e m : 1) sâ p r e z e n t ă m o a n a l i z ă p s i h o l o g i c ă , p r e c u m şi experienţa noastră in legătură cu utilizarea testului D e a r b o r n e ; 2 ) s ă p r e z e n t ă m u n e l e d a t e specifice î n l e g ă t u r ă c u W I S C - u l , c a r e r e p r e z i n t ă d e f a p t t e s t u l f u n d a m e n t a l î n e x a m i n a r e a cli­ n i c ă ; 3) să s i s t e m a t i z ă m u n e l e o b s e r v a ţ i i şi i n d i c a ţ i i e x i s t e n t e în literatura de specialitate cu privire la interpretarea rezulta­ telor obţinute cu ajutorul testelor de inteligenţă.

2.3.5.1. A N A L I Z A PSIHOLOGICĂ A T E S T U L U I D E A R B O R N E P r o b a D e a r b o r n e este un test colectiv de inteligenţă. El se p o a t e a p l i c a î n clasele I — I V î n v e d e r e a d e p i s t ă r i i c o p i i l o r d e ­ b i l i m i n t a l i ş i d i f e r e n ţ i e r e a l o r d e cei c u î n t î r z i e r i ş c o l a r e d e a l t ă n a t u r ă . A c e s t t e s t p o a t e f i a p l i c a t ş i î n şcolile a j u t ă t o a r e î n v e d e r e a omogenizării claselor sau în căminele-şcoală cu scopul investigării posibilităţilor e d u c a ţ i o n a l e ale imbecililor. 131

Acest test este alcătuit din 17 itemi. Avînd în vedere că rezolvarea fiecărui i t e m se bazează pe înţelegerea instructajului verbal dat, î n s e a m n ă că factorul înţelegere este factorul comun p e c a r e î l g ă s i m î n t r - o p r o p o r ţ i e m a i m a r e s a u m a i m i c ă î n toţi

itemii. înţelegerea este o c o m p o n e n t ă f u n d a m e n t a l ă a inteli­ genţei. Analizînd fiecare i t e m sub u n g h i u l de v e d e r e al factorilor psihologici implicaţi în rezolvare, am desprins un evantai larg d e a s p e c t e p s i h o l o g i c e c e n e p e r m i t o a n a l i z ă c a l i t a t i v ă d e fi­ n e ţ e a copiilor investigaţi. î n g r a f i c u l d e m a i j o s s î n t p r e z e n t a ţ i u n n u m ă r d e 1 5 fac­ tori psihologici găsiţi în rezolvarea testului D e a r b o r n e . P r e z e n ­ t a r e a lor e s t e r e p a r t i z a t ă p e i t e m i . A v î n d la î n d e m î n ă o astfel de a n a l i z ă p s i h o l o g i c ă a f i e c ă r u i item, se facilitează foarte m u l t p r e l u c r a r e a calitativă a rezulta­ tului. El va fi e x p r i m a t nu n u m a i c a n t i t a t i v s u b forma vîrstei m i n t a l e (V. M.) s a u c o e f i c i e n t u l u i de i n t e l i g e n ţ ă (Q. I.), ci şi ca­ litativ. Se p o t evidenţia atît factorii psihologici ce p r e z i n t ă tul­ burări, p r e c u m şi aceia care s t r u c t u r e a z ă posibilităţile educa­ ţionale ale deficientului mintal. Creionînd s t r u c t u r a intelectuală cu elementele în plus şi în minus, e x a m e n u l psihologic devine m a i larg utilizabil în activitatea t e r a p e u t i c ă . în felul acesta, cu a d e v ă r a t , t e r a p e u t u l ş i c a d r u l d i d a c t i c v a găsi î n e x a m e n u l psihologic nu n u m a i o orientare generală, ci şi p u n c t e de ple­ c a r e c o n c r e t e p e n t r u m u n c a lor. Utilizat în acest mod, testul D e a r b o r n e devine un instru­ m e n t m u l t m a i eficient în c u n o a ş t e r e a copiilor deficienţi m i n ­ tali, m a i ales a l i m i n a r i l o r şi debililor m i n t a l i . El ne deschide c a l e a s p r e o î n ţ e l e g e r e şi o e x p l i c a r e m a i b u n ă a d i f i c u l t ă ţ i l o r pe care le întîmpină, dar şi asupra posibilităţilor pe care le au în p e r m a n e n t a lor interacţiune cu lumea.

2.3.5.2. A N A L I Z A P S I H O L O G I C A A S U B T E S T E L O R SCĂRII W . I . S . C .

S p r e deosebire de testul Binet-Simon, ale cărei probe au un caracter d o m i n a n t verbal, W.I.S.C.-ul (Wechsler Intelligence S c a l a for C h i l d r e n ) e s t e a l c ă t u i t d i n d o u ă s c ă r i : u n a v e r b a l ă şi alta de performanţă. Fiecare din aceste scări este formată d i n cinci s u b t e s t e . L a s f î r ş i t u l e x a m i n ă r i i s e o b ţ i n t r e i i n d i c i ; Q.I. t o t a l s a u g l o b a l , Q.I. v e r b a l (Q.I.V.) ş i Q.I. d e p e r f o r m a n ţ ă (Q.I.P.). Nu este în i n t e n ţ i a n o a s t r ă de a p u n e în discuţie semnifi­ caţia psihologică a acestor indici. Ea este b i n e precizată în lite­ r a t u r a d e s p e c i a l i t a t e ş i a fost u t i l i z a t ă d e noi a ş a c u m e s t e 132

133

a r ă t a t ă d e P . D a g u e , C . B a u d i n , P . D a g u e ş i F . D i e h l [8], M . P e r r o n - B o r e l l i ş i R . P e r r o n [123]. M e r g î n d în direcţia utilizării aspectelor calitative ale r e z u l ­ t a t e l o r o b ţ i n u t e d e copiii d e f i c i e n ţ i m i n t a l i l a t e s t e l e d e i n t e l i ­ genţă aplioate, am condus d e m e r s u l n o s t r u şi înspre analiza p s i h o l o g i c ă a s u b t e s t e l o r s c ă r i i W . I . S . C . P u n c t u l de p l e c a r e 1-a c o n s t i t u i t î n c e r c a r e a f ă c u t ă d e L . M o o r [111]. P r e z e n t ă m î n continuare, desigur în m o d succint, rezultatul acestei analize pe subteste. -A) Cunoştinţe generale. A c e a s t ă p r o b ă face a p e l l a n u m e ­ roase cunoştinţe şcolare, d a r şi extraşcolare. La această p r o b ă î n t î m p i n ă d i f i c u l t ă ţ i copiii c a r e a u f r e c v e n t a t ş c o a l a n e r e g u l a t , copiii c a r e t r ă i e s c î n t r - u n m e d i u f a m i l i a l p r e c a r , p r e c u m ş i cei care au un limbaj foarte sărac. însuşirea cunoştinţelor incluse în subtest este în funcţie de ceea ce au învăţat, de ceea ce au p u t u t să v a d ă şi să asculte, de capacitatea lor de observaţie şi d e m e m o r i a c a r e le-a p e r m i s s ă î n r e g i s t r e z e f a p t e l e ş i s ă l e reţină. P e n t r u reuşita la această probă nu este necesar un nivel ridicat al proceselor gîndirii. Aceasta explică de ce debilii m i n ­ tali d e c a r e f a m i l i i l e s-au o c u p a t f o a r t e m u l t r e u ş e s c b i n e l a această probă. In concluzie, aceasta este o p r o b ă de cunoştinţe şcolare şi de cultură generală. B) înţelegere. D. Wechsler consideră această p r o b ă ca ţ i n î n d d e b u n u l s i m ţ . R a p a p o r t o c o n s i d e r ă c a o p r o b ă d e jude­ c a t ă c a r e face a p e l n u n u m a i l a u n e l e m e n t i n t e l e c t u a l , c i n e ­ cesită şi cunoştinţe practice şi înţelegerea situaţiilor sociale din v i a ţ a d e t o a t e zilele c u c o m p o n e n t e l e l o r a f e c t i v e . C o n s i d e r ă m că reuşita la acest subtest implică pe lîngă b u n simţ şi o a n u ­ m i t ă m a t u r i t a t e socială. C ) Aritmetica. P r o b a d e c a l c u l m i n t a l face a p e l l a c u n o ş ­ tinţe şcolare relativ simple. P r o b a apreciază atît posibilităţile de concentrare, p r e c u m şi aptitudinea de a m a n i p u l a simboluri. U l t i m e l e p r o b e a l e s e r i e i (cele s c r i s e p e c a r t o n a ş e ) n u p o t f i r e ­ z o l v a t e d e c î t d a c ă c o p i l u l e s t e c a p a b i l d e r a ţ i o n a m e n t logic, p e n t r u că problemele necesită rezolvarea succesivă a mai m u l ­ tor operaţii. D) Analogii — Asemănări. E s t e o p r o b ă de a b s t r a c ţ i e v e r ­ bală care studiază formarea conceptelor verbale ; ea cere stabi­ lirea unei relaţii între două lucruri sau două evenimente, î n a i n t e de a stabili această relaţie, subiectul t r e b u i e să cunoască cei doi t e r m e n i pe c a r e îi c o m p a r ă . Proba ne permite să ne dăm 134

s e a m a dacă subiectul este capabil de generalizări şi raţiona­ m e n t e abstracte sau dacă este capabil să distingă esenţialul de un detaliu superficial, concret. Această p r o b ă are o foarte m a r e s a t u r a r e în factorul „ G " . E ) M e m o r i a cifrelor. I n a p a r e n ţ ă s e p a r e c ă î n a c e a s t ă p r o b ă este implicată mai m u l t m e m o r i a imediată decît m e m o r i a în c o m p l e x i t a t e a sa. P r o b a c e r e î n s ă o m a r e c a p a c i t a t e d e a t e n ţ i e , iar r e p e t a r e a seriilor inverse a p t i t u d i n e a de a m a n i p u l a simbo­ lurile abstracte. Copiii instabili şi anxioşi eşuează în m o d frec­ vent la această probă. F) Lacune (Completare de imagini). P e n t r u Weschsler această probă măsoară aptitudinile fundamentale de percepţie ş i d e c o n c e n t r a r e , d e o a r e c e a c e s t e a fac a p e l l a r e c u n o a ş t e r e a vizuală şi la identificarea formelor şi obiectelor familiare, î n a i n t e de a se vedea ce lipseşte într-o imagine, subiectul t r e ­ b u i e s ă r e c u n o a s c ă c e r e p r e z i n t ă i m a g i n e a , s ă fie c a p a b i l s ă d i s c e a r n ă c ă p a r t e a c a r e l i p s e ş t e e s t e e s e n ţ i a l ă fie î n c e e a c e p r i ­ v e ş t e f o r m a , fie î n c e e a c e p r i v e ş t e f u n c ţ i a o b i e c t u l u i . P r o b a măsoară capacitatea individului de a discerne î n t r e ceea ce este esenţial şi ceea ce nu este esenţial. Reuşita la p r o b ă d e p i n d e în m a r e p a r t e de familiarizarea copilului cu obiectul care este p r e ­ zentat, în concluzie, este vorba de evaluarea capacităţii de observare şi atenţie. P r o b a este p u t e r n i c s a t u r a t ă în percepţie vizuală. G) Aranjarea imaginilor. Această probă se referă la apti­ t u d i n e a c o p i l u l u i de a sesiza şi de a î n ţ e l e g e o s i t u a ţ i e în a n ­ s a m b l u l său. El t r e b u i e să sesizeze „ i d e e a " istorioarei, î n a i n t e de a aranja imaginile. P r o b a p e r m i t e aprecierea capacităţii de a a n t i c i p a , de a face un p l a n , de a p r e v e d e a , de a o r g a n i z a . C o ­ p i l u l t r e b u i e s ă p e r c e a p ă c o r e c t i m a g i n i l e c a s ă fie c a p a b i l d e a j u d e c a ş i r e l a ţ i o n a c o n ţ i n u t u r i l e . P r o b a n u p u n e p r o b l e m e din p u n c t u l d e v e d e r e a l s t r u c t u r ă r i i s p a ţ i a l e (cu t o a t e c ă u n i i s u ­ b i e c ţ i î n c e p a r a n j a r e a d e l a d r e a p t a s p r e s t î n g a ) ş i n i c i d i n cel al coordonării oculo-motorii. H) Cuburile Kohs. Reproducerea mozaicurilor imaginate de K o h s p r e s u p u n e aptitudini analitice şi sintetice, p r e c u m şi o bună coordonare vizuo-motoare. Sînt necesare, p e n t r u o reuşită satisfăcătoare, şi o a r e c a r e precizie a gesturilor şi o a r e c a r e r a p i ­ ditate. P r e s u p u n e m că organizarea vizuală joacă rolul domi­ nant, pe cînd motricitatea nu intervine decît ca factor execu­ tant. Copilul priveşte în p r i m u l rînd desenul model ; îl 135

d e s c o m p u n e î n p ă r ţ i l e s a l e ş i d u p ă a c e e a î n c e a r c ă să-1 r e p r o ­ ducă cu ajutorul cuburilor. Este întâlnit şi un alt c o m p o r t a m e n t : copilul nu a r e decît o percepţie globală, de regulă confuză, pe c a r e a p o i î n c e a r c ă s-o r e a l i z e z e c u a j u t o r u l c u b u r i l o r . I n d i f e ­ r e n t d e m o d u l c u m p r o c e d e a z ă , e x e c u t a r e a a c e s t u i s u b t e s t im­ plică f o r m a r e a de concepte. I ) A n s a m b l a r e a obiectelor. A c e a s t ă p r o b ă n e c e s i t ă o b u n ă coordonare oculo-motrică. Plecînd de la p ă r ţ i izolate, copilul t r e b u i e să-şi r e p r e z i n t e p e p l a n m i n t a l u n a n s a m b l u , dar n u n u m a i s ă şi-1 r e p r e z i n t e , c i să-1 r e c o n s t i t u i e . R e u ş i t a r e p r o d u ­ cerii d e p i n d e d e f a m i l i a r i z a r e a c o p i l u l u i c u f i g u r a ş i d e a p t i t u ­ d i n e a sa, d e c a p a c i t a t e a s a d e a s t a b i l i r a p o r t u r i î n t r e p ă r ţ i ş i î n t r e g . U n i i copii ( d i n t r e c a r e n u m e r o ş i dislexici) i d e n t i f i c ă foarte r e p e d e fiecare d i n t r e părţi, p r e c u m şi a n s a m b l u l figurii, dar nu reuşesc să le reansambleze. L ) Cod. A c e a s t ă p r o b ă p e r m i t e s ă a p r e c i e m c a p a c i t a t e a d e învăţare şi de a d a p t a r e la o situaţie nouă. Codul investighează posibilităţile de c o n c e n t r a r e şi de d e p u n e r e a u n u i efort sus­ ţinut, p r e c u m şi capacitatea de a asocia simboluri cu viteză şi precizie. Necesită o percepţie vizuală adecvată, o b u n ă m e m o r i e vizuală, atenţie şi un grad suficient de coordonare vizuomotrică.

M e n ţ i o n ă m că în analiza calitativă a testului W.I.S.C. ne^au fost d e u n r e a l folos r e z u l t a t e l e a n a l i z e i f a c t o r i ă l e a l e a c e s t e i scări, a n a l i z ă f ă c u t ă d e D a v i s ş i c i t a t ă d e L . M o o r [111]. î n a c e a s t ă a n a l i z ă a u fost s t u d i a ţ i u r m ă t o r i i f a c t o r i : î n ţ e l e g e r e a verbală, vizualizarea, facilitatea numerică, înţelegerea m e c a ­ nică, r a ţ i o n a m e n t u l , fluiditatea, r a p i d i t a t e a perceptivă, e d u c a ­ ţia şi c u n o ş t i n ţ e l e g e n e r a l e .

2.3.5.3. R E Z U L T A T E S P E C I F I C E D . M . L A W . I . S . C .

Datele existente în literatura de specialitate, ca şi expe­ r i e n ţ a p r o p r i e ne p e r m i t să r e l e v ă m cîteva t r ă s ă t u r i specifice ale rezultatelor o b ţ i n u t e de deficienţii m i n t a l i la W.I.S.C. a ) I n t e l i g e n ţ a verbală ş i i n t e l i g e n ţ a nonverbală. P r i m a constatare pe care o r e l e v ă m este, evident, superioritatea s e m n i 136

f i c a t i v ă a Q . I . P . a s u p r a Q.I.V. R e z u l t a t e l e n o a s t r e c o n f i r m ă c o n ­ cluziile lui Wechsler, care a r a t ă că dacă s u p e r i o r i t a t e a intelec­ t u a l ă se manifestă p r i n t r - o s u p e r i o r i t a t e crescîndă a Q.I.V. asupra Q.I.P., deficienţii intelectuali se caracterizează printr-o inferioritate marcantă a Q.I.V. faţă de Q.I.P. Dacă aşa stau lucrurile, p u t e m trage concluzia că n u m a i scara verbală corelează strîns cu inteligenţa globală ? Aceasta ar însemna să negăm existenţa unei inteligenţe generale care se relevă în sarcini variate care necesită : „înţelegere, invenţie, direcţie şi cenzură", d u p ă formula lui Binet, şi care se m a n i ­ f e s t ă a t î t î n r ă s p u n s u r i l e v e r b a l e cît ş i î n a c t e l e ş i c o n d u i t e l e adoptate. A. Binet referindu-se şi recunoscînd existenţa unei inteli­ g e n ţ e s e n z o r i a l e ş i a u n e i i n t e l i g e n ţ e v e r b a l e a r a t ă c ă debilii m i n t a l i c o m p a r a t i v cu normalii sînt inferiori la calcul, la citire şi scriere, adică la inteligenţă verbală, însă inferioritatea este mai puţin evidentă la inteligenţa senzorială. Acceptînd această p o z i ţ i e , A . B i n e t a r a t ă c ă d e b i l u l m i n t a l n e a p a r e c a u n copil o p r i t la o fază a n t e r i o a r ă a d e z v o l t ă r i i s a l e i n t e l e c t u a l e . A c e a s t ă s u p e r i o r i t a t e a Q . I . P . f a ţ ă d e Q.I.V. n u s e î n t î l n e ş t e l a t o ţ i copiii d e b i l i ş i î n p a r t i c u l a r l a cei c a r e a u s u f e r i t l e z i u n i cerebrale. Dacă aşa stau lucrurile, atunci p u t e m s p u n e că cu ajutorul W . I . S . C . - u l u i n o i p u t e m a r ă t a c l a r c ă doi d e b i l i , d e a c e e a ş i v î r s t ă r e a l ă ş i c u a c e l e a ş i Q.I., n u s î n t d e l o c i d e n t i c i d i n p u n c t u l de v e d e r e al posibilităţilor lor intelectuale. b) Către un profil al deficienţilor intelectuali. D a c ă se c o m p a r ă s u b f o r m ă d e p r o f i l n o t e l e ponderate m e d i i , c o n s t a t ă m că la u n e l e p r o b e deficienţii m i n t a l i se situează n e t d e a s u p r a şi la altele n e t sub m e d i a celor zece p r o b e . D e a s u p r a m e d i e i se s i t u e a z ă l a î n ţ e l e g e r e , l a c u n e , c u b u r i , asamblarea o b i e c t e l o r ş i cod ş i n e t s u b m e d i e l a i n f o r m a ţ i i , l a a r i t m e t i c ă ş i l a v o c a b u ­ l a r . I n s i s t ă m a s u p r a acestor u l t i m e t r e i p r o b e l a c a r e a t î t l i m i n a r i i , cît ş i d e b i l i i m i n t a l i o b ţ i n r e z u l t a t e m a i s l a b e . O r , î n t o a t e aceste t r e i p r o b e este v o r b a de o insuficienţă a achiziţiilor p r i n care deficienţii mintali se diferenţiază de n o r m a l i . Se poate obiecta că această scădere a nivelului de cunoş­ tinţe este d a t o r a t ă insuficienţei posibilităţilor intelectuale, or, studiul rezultatelor la probele verbale arată, din contră, că în d o u ă p r o b e d e f i c i e n ţ i i m i n t a l i o b ţ i n n o t e s u p e r i o a r e m e d i e i lor verbale : aceste două probe sînt „înţelegerea" şi „analogiile" 137

c a r e fac m a i p u ţ i n a p e l c a c e l e l a l t e t r e i l a c u n o ş t i n ţ e ş c o l a r e ş i p u n în joc o a d e v ă r a t ă activitate intelectuală, c o m p a r ă r i m i n ­ t a l e , r e f l e x i i , clasificări. în legătură cu datele de mai sus p u t e m semnala şi o altă t r ă s ă t u r ă descrisă p e n t r u p r i m a dată de R. Zazzo : este vorba despre heterocronie.

L e w i s [92] o f e r ă o a l t ă c l a s i f i c a r e , d i s t i n g î n d d e b i l i t ă ţ i de t i p a t h o l o g i c „ t o t d e a u n a a s o c i a t e ş i m a i a l e s d a t o r a t e u n e i le­ ziuni organice a creierului sau unei anomalii a funcţionării s a l e " , a c e a s t ă o r g a n i c i t a t e fiind s a u d e o r i g i n e e r e d i t a r ă s a u cîştigată, şi debilităţi de origine subculturală, veritabile „pro­ d u s e sociale" ale mizeriei şi privaţiei culturale.

c) Heterocronie. N o ţ i u n e a este i n t r o d u s ă de R. Zazzo în 1960 [194, 195]. E l c o n s t a t ă c ă d e b i l u l m i n t a l c o m p a r a t c u c o p i ­ l u l n o r m a l s e d e z v o l t ă c u v i t e z e d i f e r i t e , î n d i f e r i t e s e c t o a r e ale dezvoltării psiho-biologice. Acest fapt este d a t de i n t e r p r e t a r e a profilului psihologic o b ţ i n u t p e n t r u debili cu o baterie de teste : rezultatele debili­ lor s e i e r a r h i z e a z ă d e a s u p r a ş i s u b n i v e l u l m e d i u , c u m i n i m u m p e n t r u probele u n d e intervine organizarea spaţială şi ou m a x i ­ m u m la probele de eficienţă psiho-motrică. H e t e r o c r o n i a e s t e p r e z e n t a t ă ca o i p o t e z ă e x p l i c a t i v ă : t o a t e heterocroniile constatate (diferenţa între capacitatea de organi­ zare spaţială şi cea de r a n d a m e n t psiho-motor) se explică prin h e t e r o c r o n i a f u n d a m e n t a l ă î n t r e c r e ş t e r e a fizică ş i c r e ş t e r e a mintală, între dezvoltarea somatică şi dezvoltarea cerebrală. î n 1960 R . Z a z z o v e d e a î n h e t e r o c r o n i e „ c h e i a t u t u r o r p a r ­ ticularităţilor, a t u t u r o r „specificităţilor" debilităţii m i n t a l e " [189 ; p a g . 8]. D i f e r e n ţ a î n t r e V . M . ş i V . C . n u a fost c o n s i d e r a t ă p î n ă atunci decît într-un m o d static : debilul m i n t a l era asimilat unui copil m a i mic.

î n l e g ă t u r ă c u a c e s t e clasificări, p e n o i n e - a i n t e r e s a t d a c ă d e b i l i i e x o g e n i p r e z i n t ă l a W . I . S . C . „ p a t t e r n s " specifici. C e r c e t ă r i l e a r a t ă c ă debilii „ e x o g e n i " p r e z i n t ă o d i s p e r s i e m a i m a r e l a t o ţ i coeficienţii (Q.I.V., Q . I . P . ş i Q.I.T.), c o m p a r a t i v cu debilii „ e n d o g e n i " . O altă caracteristică c o n s t a t a t ă este că Q.I.P. la endogeni este mai m a r e decît la exogeni.

Această diferenţă — din perspectiva heterooroniei — este interpretată ca un sistem de echilibru particular, ca o structură o r i g i n a l ă , c a u z ă a t o t c e e a c e p o a t e s ă fie d i s t i n c ţ i e î n t r e d e b i ­ lul m i n t a l în r a p o r t cu copilul n o r m a l . d) Tipologia debilităţii m i n t a l e şi WJ.S.C.-ul. T r e d g o l d [176 a ] . e s t e p r i m u l c a r e distinge d e b i l i t ă ţ i p r i m a r e (sau intrinsece), d a t o r a t e u n e i t r a n s m i t e r i e r e d i t a r e , şi d e b i l i t ă ţ i s e c u n d a r e (sau extrinsece), d a t o r a t e „ î m p r e j u r ă r i l o r " fizice s a u sociale ; e l a d a u g ă c ă u n e l e c a z u r i implică acţiunea c o m b i n a t ă a celor d o u ă modalităţi, iar p e n t r u altele cauzele rămîn necunoscute. S t r o m m [172] r e i a l i n i i l e g e n e r a l e a l e a c e s t e i clasificaţii, n u m i n d e n d o g e n e deficienţele p r i m a r e ş i e x o g e n e p e cele s e c u n d a r e ; în această u l t i m ă categorie el g r u p e a z ă cazu­ r i l e d e „ b r a i n i n j u r e d c h i l d r e n " , copii c a r e î n a i n t e , î n t i m p u l ş i d u p ă n a ş t e r e au suferit o leziune sau o infecţie cerebrală. 138

2.3.5.4. P R O B L E M E R I D I C A T E D E I N V E S T I G A R E A M O T R I C I T A T I I

2.3.5.4.1. P U N C T E

DE

REPER.

TEZE

GENERALE

Există cîteva teze generale pe care orice psiholog care-şi p r o p u n e să e x a m i n e z e motricitatea copilului deficient m i n t a l t r e b u i e să le aibă în vedere atît în stabilirea direcţiilor de ivest i g a t , cît şi a a l e g e r i i i n s t r u m e n t u l u i u t i l i z a t . M a i m u l t , inter­ pretarea r e z u l t a t e l o r pe c a r e c o p i i i d e f i c i e n ţ i m i n t a l i o o b ţ i n trebuie să ţină s e a m a de cîteva puncte de referinţă bine formulate. Fructificînd experienţa noastră în această direcţie, p r e z e n ­ t ă m în continuare principalele puncte de referinţă insistînd mai ales asupra aspectelor praxiologice. P r i m a teză : tulburările motrice intră întotdeauna ca ele­ m e n t e i m p o r t a n t e în structura tabloului psiho-patologic al copi­ l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l . S e p o a t e c h i a r f o r m u l a o l e g ă t u r ă legică î n t r e deficienţa mintală, nivelul şi t u l b u r ă r i l e de motricitate ; c u cît g r a d u l d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e e s t e m a i p r o n u n ţ a t , c u a t î t ş i nivelul motricitatii este mai scăzut şi t u l b u r ă r i l e sînt mai va­ r i a t e şi m a i grave. Şi invers : în debilităţile m i n t a l e lejere, de r e g u l ă , n i v e l u l m o t r i c i t a t i i e s t e m a i a p r o p i a t d e cel a l n o r m a l u ­ l u i , i a r t u l b u r ă r i l e m o t r i c e s î n t m a i fine ş i m a i p u ţ i n g r a v e . D e aci s e d e s p r i n d e c u u ş u r i n ţ ă i d e e a c ă i n v e s t i g a r e a m o ­ tricitatii este absolut obligatorie în orice e x a m i n a r e a deficien­ tului mintal. E x a m e n u l psihologic al copilului deficient mintal, 139

indiferent de scopul în care este făcut, t r e b u i e să c u p r i n d ă şi motricitatea. A doua t e z ă : tulburările motrice depind într-o oarecare m ă s u r ă de etiologia deficienţei m i n t a l e . S. R. H e a t h , de e x e m p l u , a r a t ă c ă e x i s t ă o c o r e l a ţ i e s t r î n s ă î n t r e n i v e l u l i n t e l e c t u a l ş l efi­ cienţa m o t o a r e la subiecţii care prezintă o debilitate „ e n d o ­ genă", pe cînd la debilităţile „ e x o g e n e " corelaţiile d i n t r e m o t r i ­ citate şi inteligenţă sînt m a i slabe. I a t ă d e c e p s i h o l o g u l c a r e i n v e s t i g h e a z ă m o t r i c i t a t e a defi­ cientului mintal trebuie să urmărească relaţia cu inteligenţa p e n t r u a p u t e a oferi i n f o r m a ţ i i p r e ţ i o a s e p e n t r u s t a b i l i r e a a s p e c ­ telor etiologice ale diagnosticului. A treia teză : eficienţa m o t r i c ă a deficientului m i n t a l este unul din parametrii principali pe care se construieşte pregăti­ rea p e n t r u m u n c ă şi p r i n aceasta i n t e g r a r e a profesională şi so­ cială a a c e s t u i d e f i c i e n t . Dacă aşa stau lucrurile î n s e a m n ă că investigaţia motrici­ tatii, m a i a l e s s u b a s p e c t u l e f i c i e n ţ e i , t r e b u i e să i n t e r e s e z e p e psiholog în m o d deosebit p e n t r u că rezultatele acestei e x a m i ­ nări vor sta în b u n ă p a r t e la baza prognosticului. A p a t r a teză : pe lîngă deficienţele motorii grave care aso­ c i a t e d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e fac d i n c o p i l u n d e f i c i e n t c o m p l e x , există o serie de t u l b u r ă r i motrice m i n o r e , de tip i n s t r u m e n t a l , oare se găsesc bine r e p r e z e n t a t e în tabloul psihopatologic al deficienţelor mintale uşoare ; dintre aceste t u l b u r ă r i a m i n t i m : 1) r e t a r d u l m o t o r s i m p l u ; 2) t u l b u r ă r i motrice care afectează c a l i t a t e a şi s t i l u l g e s t u l u i ; 3) d i f i c u l t ă ţ i de s t a b i l i r e a d o m i n a n ­ ţei laterale ; 4) t u l b u r ă r i praxice referitoare la execuţia actelor intenţionale complexe. Avînd în vedere caracterul instrumental al tulburărilor motrice, psihologul trebuie să investigheze în detaliu această funcţie înainte de preconizarea u n o r m ă s u r i de pedagogie tera­ peutică, deoarece metodele trebuie să ţină cont nu n u m a i de n i v e l u l c o n c e p t u a l global, ci şi de p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e m o t r i c i t a ­ tii f i n e . A c i n c e a t e z ă : p r i n a m e l i o r a r e a m o t r i c i t a t i i se o p e r e a z ă şi o serie de schimbări în p l a n psihologic, creşte p o t e n ţ i a l u l a d a p t a t i v ş i s e î m b u n ă t ă ţ e s c p e r f o r m a n ţ e l e a t î t î n p l a n şcolar, cît şi social. Aceasta î n s e a m n ă că psihologul, p r i n e x a m e n u l său, stabi­ leşte de fapt p u n c t e l e de p l e c a r e ale p l a n u l u i de r e e d u c a r e şi recuperare psiho-motrică a deficientului mintal. 140

A şasea t e z ă : a n a l i z a d o m e n i u l u i c o m p l e x a l m o t r i c i t a t i i s e p o a t e face cel p u ţ i n în t r e i d i r e c ţ i i : a) a c o n s i d e r a m o t r i c i t a t e a ca „sistem de mişcări coordonate cu complementele sale tonice şi clonice" ; acest aspect al motricitatii este legat de e c h i p a m e n ­ t u l n e u r o - a n a t o m i c şi reflectă în m a r e p a r t e i n t e g r a r e a n e u r o fiziologică ; b) a c o n s i d e r a m o t r i c i t a t e a ca „ s i s t e m de m i ş c ă r i c o o r d o n a t e , î n f u n c ţ i e d e u n r e z u l t a t s a u d e o i n t e n ţ i e " (defi­ niţia d a t ă praxiilor de J. Piaget), aci m o t r i c i t a t e a este p r i v i t ă în i n t e r f e r e n ţ e l e s a l e cu d e z v o l t a r e a i n t e l e c t u a l ă ; c) a c o n s i d e r a motricitatea s u b u n g h i u l „complexelor m o t r i c e " (Wallon), adică într-o optică de diferenţiere a comportărilor posturo-motoare, în funcţie de elementele afectivo-emoţionale şi conştiinţa pro­ priului corp.

2.3.5.4.2. S C H I Ţ A MOTRICITATII LA

PENTRU COPILUL

UN EXAMEN DEFICIENT

AL MINTAL

în cele ce u r m e a z ă , b a z î n d u - n e pe e x p e r i e n ţ a personală, precum şi pe datele existente în literatura de specialitate vom încerca să p r e z e n t ă m o schiţă a e x a m e n u l u i m o t r i c i t a t i i copilu­ lui deficient m i n t a l . D e s i g u r că această schiţă va a p a r e u n o r a p r e a c o m p l e x ă , î n s ă p e b a z a ei, î n c o n t e x t e d i f e r i t e , p s i h o l o g u l c l i n i c îşi v a e l a b o r a p r o p r i a s a s c h i ţ ă , p r o p r i a s a t a c t i c ă ş i s t r a ­ t e g i e . Aici n o i o p r e z e n t ă m p e a n o a s t r ă c u i n t e n ţ i a d e a c o n s t i ­ t u i p u n c t d e p l e c a r e ş i a oferi s u g e s t i i p e n t r u n o i d e m e r s u r i . E x a m e n u l motricitatii copilului deficient m i n t a l se poate face cu a j u t o r u l a t r e i s e r i i de t e h n i c i : a) t e h n i c i n e u r o p s i h o l o g i c e ; b) t e h n i c i p s i h o l o g i c e ; c) tehnici de studiu a elementelor motorii ale scrisului. a ) E x a m e n u l motricitatii c u ajutorul t e h n i c i l o r n e u r o p s i h o ­ logice. î n c a t e g o r i a t e h n i c i l o r n e u r o p s i h o l o g i c e a m i n t r o d u s u r ­ mătoarele probe : — probele elaborate de H. Wintrebert, care au ca punct c o m u n faptul că reacţiile e x a m i n a t e sînt sub d e p e n d e n ţ a siste­ mului nervos care primeşte informaţii, le integrează şi dă răs­ punsul a d e c v a t ; aceste probe se ocupă nu de performanţa m o ­ trică, ci de ceea ce se întîmplă în t i m p u l aşteptării, desfăşurării m i ş c ă r i i şi î n t r e r u p e r i i ei ; — p r o b e p e n t r u e v a l u a r e a s i n c i n e z i i l o r ; se ş t i e că s i n c i n e ziile s î n t d e d o u ă t i p u r i , d u p ă l o c a l i z a r e a m i ş c ă r i i i n d u c t o a r e : 141

1) sincinezii periferice — care se cercetează p r i n p r o b a p ă p u ­ ş i l o r j u c a t e c u o m i n ă , c a r e i n d u c e l a n i v e l u l m î i n i i o p u s e fie u n r ă s p u n s t o n i c ( o b i ş n u i t e x t e n s i a ş i a b d u c ţ i a d e g e t e l o r ) , fie un răspuns tonico-kinetic (mişcarea de pronosupinare m a i m u l t sau mai puţin completă şi repetată) ; 2) s i n c i n e z i i a x i a l e care se cercetează p r i n deschiderea progresivă, apoi m a x i m ă a gurii ; ele se observă la n i v e l u l mîinilor, ale c ă r o r degete se dispun în extensie şi abducţie mai m u l t sau mai puţin p r o ­ nunţat ; •—• probe de stabilitate ca p r o b a j u r ă m î n t u l u i cu c e l e d o u ă b r a ţ e î n t i n s e c a r e s e î n t o v ă r ă ş e ş t e c u m i ş c ă r i d e m e r s p e loc ; se constată că mîinile sau întreg braţul, uneori şi trunchiul p a r t i c i p ă la activitatea a l t e r n a n t ă a m e m b r e l o r i n f e r i o a r e ; în aceste cazuri vorbim de instabilitate de difuziune „a m e m b r e ­ lor" sau de instabilitate de difuziune a „posturii" dacă este angajat trunchiul ; — probe pentru aprecierea funcţiei de coordonare, c a r e se r e f e r ă l a d e s f ă ş u r a r e a m i ş c ă r i i , l a „ c u r s i v i t a t e a " ei, l a „ a r m o ­ n i e " ; toate aceste calităţi subînţeleg că nu este nevoie de in­ t e r v e n ţ i a corectoare ; această d e s f ă ş u r a r e a r m o n i o a s ă p o a t e fi perturbată de erupţia contracţiilor parazite, necontrolabile, care sînt de fapt „mişcări a n o r m a l e " , t r e m u r ă t u r i , secuse clonice, coreice, coreo-atetozice. F ă c î n d p a r t e din coordonare, f u n c ţ i a de i m p u l s i o n a r e , d e elan a l mişcării, c a ş i funcţia de f r î n a r e, c a r e v i n e să t e r m i n e a c e s t e l a n p r i n t r - u n j o c reciproc a d a p t a t î n t r e agonişti şi antagonişti, pot fi de asemenea p e r t u r b a t e : funcţia de coordonare descrisă m a i sus este e x a m i ­ nată c u ajutorul a două probe : a ) p r o b a i n d i c e n a s ş i i n d i c e-u г e с h e, p r i n c a r e se apreciază cursivitatea m i ş ­ cării în a n s a m b l u , fineţea cu care i n d e x u l vine să abo rde ze ţinta ş i r e c t i t u d i n e a t r a e c t u l u i : c o t a r e a s e face a t î t p e n t r u d r e a p t a cît ş i p e n t r u s t i n g ă . E a v i z e a z ă : p r e c i z i a , t r e m o r u l , d e s c o m p u ­ nerea mişcării, greşelile topografice ; b ) p r o b a î n t o a r ­ c e r i i m î i n i i , care s e execută c u policele î n abducţie com­ p l e t ă ; se a p r e c i a z ă p o s i b i l i t a t e a şi c a l i t a t e a î n f r î n ă r i i , a c ă r e i lipsă se t r a d u c e p r i n r ă s t u r n a r e a mîinii ; pe de altă p a r t e se notează calitatea iuţelii, aceasta nefiind c e r u t ă imediat, ci p r o ­ p u s ă î n t r - u n a l d o i l e a t i m p : l a c e p r a g c a l i t a t i v f r î n a r e a îşi pierde calităţile. — proba jurămîntului cu braţele întinse cu a j u t o r u l că­ reia se investighează posibilităţile de m e n ţ i n e r e a u n e i poziţii, posibilităţi care p u n în joc atît forţa m u s c u l a r ă , cît şi i n t e r ­ venţia u n o r mişcări a n o r m a l e ; un e l e m e n t deficitar u n i l a t e r a l 142

se t r a d u c e p r i n căderea progresivă a b r a ţ u l u i (semnul lui B a n e al m e m b r e l o r superioare), pot exista însă şi s e m n e m a i discrete . a) pronaţia forţată a jurămîntului, m e r g î n d spre pronosupinaţie, cu u ş o a r ă b a s c u l a r e a m a r g i n i i e x t e r n e sau i n t e r n e a mîinii care este î n t o v ă r ă ş i t ă de o u ş o a r ă a b d u c ţ i e relativă a degetului mic ; b) căderea celor trei degete m e d i a n e cu r ă m î n e r e a în po­ ziţie î n t i n s ă d o a r a p o l i c e l u i ş i d e g e t u l u i m i c s a u i n v e r s . b) E x a m e n u l motricitatii cu ajutorul probelor p s i h o l o g i c e . Motricitatea, privită dintr-o perspectivă psihologică este stu­ diată cu două t i p u r i de tehnici : — pornindu-se de la tradiţia neuropsihiatrilor de limbă f r a n c e z ă ( D u p r e , 1907 ; M e r k l e n , N a u d a s c h e r , 1908 ; V e r m e y l e n , 1923) a u fost c o n s t r u i t e s c ă r i m o t r i c e , d e i n s p i r a ţ i e c l i n i c ă , c a r e p e r m i t să se stabilească un nivel global de dezvoltare motorie ; a m i n t i m aici s c ă r i l e e l a b o r a t e d e A n t i p o f f (1928), O z e r e t s k i (1931), H e u y e r - B a i l l e (1932), G u i l l m a i n (1948), G i l l e (1952) ; — p o r n i n d u - s e de la analiza factorială a u n o r b a t e r i i cuprinzînd probe de rapiditate, de precizie, de inteligenţă prac­ tică, d e atletism etc. se precizează n o ţ i u n e a de motricitate, punîndu-se în evidenţă independenţa relativă dintre aptitudi­ nile motrice şi aptitudinile intelectuale ; studiile bazate pe ana­ liza f a c t o r i a l ă e l i m i n ă e x i s t e n ţ a u n u i f a c t o r g e n e r a l î n m o t r i ­ citate, a s e m ă n ă t o r factorului G. în aptitudinile intelectuale, se d i s t i n g t r e i f a c t o r i : precizia, abilitatea digitală şi rapiditatea. Din cadrul primului tip de tehnici, p e n t r u examinarea mo­ t r i c i t a t i i c o p i l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l , n o i a m u t i l i z a t scara Ozeretski. Din cadrul celui de-al doilea g r u p de tehnici am selecţionat o serie de p r o b e fără implicarea factorilor intelectuali. P r o b e l e selecţionate p r o p u n scopuri simple, uşor de înţeles şi organi­ zat în spaţiu, p r o b e scurte şi relativ atrăgătoare p e n t r u copilul deficient m i n t a l . Am c ă u t a t ca probele p r o p u s e să acopere evantaiul factorilor care formează domeniul motricitatii. D i n t r e f a c t o r i a m a v u t î n v e d e r e m a i a l e s rapiditatea ş i precizia m i ş ­ cărilor. D ă m m a i jos descrierea s u m a r ă a probelor *. 1) Linia punctată : pe o foaie de f o r m a t m a ş i n ă se g ă s e s c p ă t r ă ţ e l e ( l x l c m ) î n ş i r u r i d e c î t e 1 0 ; c o p i l u l t r e b u i e s ă facă o linie p u n c t a t ă în fiecare p ă t r a t cît m a i r e p e d e posibil ; se * Descrierea detaliată a probelor, etalonarea şi calcularea coeficien­ tului de dezvoltare motrică (Q.M.) sînt prezentate în lucrarea Examenul motricitatii la copil, de D. Ciumăgeanu.

143

a d m i t t r e i încercări cu fiecare m î n ă ; d u r a t a fiecărei încercări i un minut. 2 ) Decupaj: copilul trebuie să decupeze cercurile lui O z e r e t s k i cît m a i p r e c i s posibil, l a v i t e z a p e r s o n a l ă a p o i c u consemnul să decupeze repede şi bine. Cotarea ţine seama de viteză şi precizie. 3 ) Cuburi: c o p i l u l c o n s t r u i e ş t e t u r n u r i , cît m a i înalte, avînd c u b u r i de 7 şi apoi de 5 mm m u c h i a , cu degetele şi apoi cu o p e n s ă . 4) Bile ( p r o b a R i c o s a y ) : c o p i l u l t r e b u i e să ţ i n ă s i m u l t a n d o u ă bile de oţel î n t r e d o u ă lamele distanţate convenabil. Se fac d o u ă r î n d u r i d e c i n c i c u p l u r i , c u b i l e d e d i a m e t r e d i f e r i t e . 5) Trasaj ( M a c Q u a r r i e ) : c o p i l u l t r e b u i e să t r a g ă o l i n i e continuă, spre d r e a p t a şi apoi spre stînga, fără î n t r e r u p e r e , traversînd o serie de „rosturi", de portiţe ce se găsesc de-a lungul u n o r linii verticale ; se cere să t r e a c ă p r i n p o r t i ţ e fără să se atingă marginile ; este o p r o b ă relativ complexă care cere anti­ cipare vizuală, organizarea eficientă a actului motor, coordo­ narea, supravegherea şi dirijarea vizuală a actului motor p r e c u m şi atenţie concentrată şi precizie motrică. e ) E x a m e n u l prin studiul e l e m e n t e l o r m o t o a r e ale scrisului. In conceperea examenului motricitatii la copilul debil mintal p r i n studiul elementelor m o t o a r e ale scrisului am plecat de la teza b i n e c u n o s c u t ă în psihopatologia copilului : cu cît o acti­ vitate este mai complexă, cu atît copilul eşuează mai uşor, din c a u z a i n t e r f e r e n ţ e i s t r î n s e î n t r e d i f e r i ţ i f a c t o r i î n joc. O r , s c r i e ­ rea este o activitate complexă, implicînd factori motori, i n t e ­ lectuali şi temperamentali. Am aplicat tehnica indicată de M. S t a m b a x : am cerut copilului debil m i n t a l să scrie o sorisoare scurtă la un p r i e t e n — l a v i t e z a o b i ş n u i t ă , a p o i cît m a i r e p e d e p o s i b i l . A m c e r u t apoi să scrie o scrisoare scurtă, însă foarte îngrijit c ă t r e o p r o ­ fesoară. S-a p u s l a p u n c t u n s i s t e m d e c o t a r e a u r m e l o r g r a ­ fice, c a r e d e s c o m p u n e r e a l i t a t e a a p r e c i a t ă î n t r - u n n u m ă r o a r e ­ care de aspecte mai elementare a căror prezenţă este cercetată în scriere şi n o t a t ă obiectiv. N e - a m referit n u m a i la e l e m e n ­ tele i m p u t a b i l e motricitatii infantile. Este c u n o s c u t că perfec­ ţ i o n ă r i l e m o t r i c i t a t i i m e r g î n s e n s u l u n e i specificaţii a m i ş c ă r i i utile p r i n e l i m i n a r e a sincineziilor, c o o r d o n a r e a g r u p e l o r m u s c u ­ lare în legătură u n e l e cu altele şi desfăşurarea a r m o n i o a s ă a g e s t u l u i grafic. N o t ă r i l e v i z e a z ă o s e r i e de i t e m i e x i s t e n ţ i la nivelul lite­ relor ( r e l u a r e a b a s t o n a ş e l o r d e s c e n d e n t e , r e t u ş a r e a l i t e r e l o r , 144

încovoierea bastonaşelor, umflarea literelor rotunde, bucle rău a r c u i t e ) , în progresiune ( s a c a d ă r i , t e l e s c o p ă r i ) , la nivelul liniei (linie s p a r t ă , l i n i e o s c i l a n t ă , l i n i e d e s c e n d e n t ă , c u v i n t e c a r e d a n s e a z ă pe l i n i e ) , p r e c u m şi ansamblul traseului ( t r e m u r ă t u r i , clătinări, iregularitatea direcţiei şi dimensiunii). Pe baza itemilor studiaţi şi cotării acestor itemi se poate c a l c u l a c o e f i c i e n t u l g r a f o m o t o r (Q.G.M.), c o m p a r a b i l c u Q.M. şi Q.I. S t u d i u l scrisului p o a t e să ofere un set de informaţii deo­ sebit de i m p o r t a n t e p e n t r u aprecierea motricitatii fine a acestor deficienţi, m o t r i c i t a t e i m p l i c a t ă i n s t r u m e n t a l n u n u m a i î n achi­ ziţiile ş c o l a r e , c i ş i î n m u l t e d i n a c h i z i ţ i i l e p r o f e s i o n a l e .

2.3.5.4. DIRECŢII D E I N T E R P R E T A R E

Interpretarea rezultatelor trebuie făcută în p r i m u l rînd pe fiecare g r u p ă d e tehnici î n p a r t e . Astfel rezultatele tehnicilor neuropsihologice ne p e r m i t să stabilim dacă debilul m i n t a l sau liminarul prezintă tulburări motrice d e p e n d e n t e de atingeri sau modificări funcţionale ale sistemului nervos. Mai mult, aceste tehnici ne p e r m i t să consta­ t ă m dacă a v e m de a face cu t u l b u r ă r i m o t r i c e c l a r e însă de i m ­ p o r t a n ţ ă mijlocie sau din contră, m o t r i c i t a t e a este foarte per­ turbată. Cu alte cuvinte, investigaţia făcută cu ajutorul acestor tehnici ne permite să implicăm în interpretare starea morfofuncţională a sistemului nervos. Tehnicile psihologice oferă i n t e r p r e t ă r i i în p r i m u l rînd un Q.M. g l o b a l c a r e p e r m i t e a p r e c i e r i a s u p r a d e z v o l t ă r i i m o t r i c e , stabilind nivelul şi gradul întîrzierii. In acelaşi t i m p r e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e în diferite p r o b e p e r ­ m i t e v a l u a r e a acelor aspecte ale motricitatii c a r e p r e z i n t ă întîrzieri şi t u l b u r ă r i care implică o i n t e r v e n ţ i e terapeutică. T e h n i c a de s t u d i u a e l e m e n t e l o r m o t r i c e ale scrierii, care de regulă la debili m i n t a l i d a u r e z u l t a t e semnificativ diferenţiatoare faţă de n o r m a l i , ne relevă posibilităţile grafomotricităţii ale acestor deficienţi. Interpretarea rezultatelor examenului motric trebuie să se concentreze şi a s u p r a confruntării faptelor relevate de diferite tehnici utilizate. Se va căuta discutarea următoarelor aspecte : legătura din­ t r e î n d e m î n a r e a n o r m a l ă ş i a s p e c t e l e m o t r i c e a l e s c r i e r i i , co145

relarea •

dintre 1

probele neuropsihologice .

.

-i

•.

.1

c,

v

™a7ă

. -cil c V IZ, treime* t r C l l l U d . -

nientul n e u r o m o t o r ş i probele psihologice c a r e s g r e f e r ă £ ales l a e f i c i e n ţ a m o t r i c a . Interpretarea examenului motric va t r . e b u i să t i n d ă L de_ celarea copiilor deficienţi m i n t a l i c u leziur^ n i c e d e c d l a care t u l b u r ă r i l e motrice apar intr-un t a b l c ^ d ° d e z v o l t a r e d i _ zarmonică. a

, , , i. ne baza observaţiilor h a m [ l a ] , rezerve p e care l e formulam ş i r . o b ţ i n u t a la l e s . făcute în experienţa noastră : a) p e r f o r a t t 6 r r n i n a t ă de nivelul e tul o m u l u i este legată în b u n ă p a r t e şi d . ^ si x espinşi de i n t e g r ă r i i î n g r u p u l social a l clasei ; c o p i i i c preSO iometrică) c o l e c t i v u l clasei (aşa c u m a p a r î n m a t i i ^ . z u t l a d e s e n u l o m u . z i n t ă î n m a r e a lor m a j o r i t a t e u n Q.I. m a i , b\ n e r f o r m a n ţ a la lui d e c î t l a c e l e l a l t e p r o b e d e i n t e l i g e n ţ a f u r ă r i a f e c t i v e getv desenul omului este m u l t influenţată d e fratii cu n e r a t e de carenţe ale relaţiilor cu părinţii ,„ p e r m i t e o i n t e r p r e Cunoaşterea ş i reţinerea acestor fapt* £ i n t e l i g e n t ă şi tare justa a diferenţelor intre diferite tf d a c e s t e d i f e r e n ţ e indicii obţinuţi l a probele d e desen A t u n d -n m i a r e a majorisînt mari, î n defavoarea probelor d e des* f i e d g Q i n t e g r a r e t e t e a c a z u r i l o r a m c o n s t a t a t c ă e s t e wof Q t u l b u P a r e a f e c t i v ă s l a b a m c o l e c t i v u l social al clasei, f i e de u a] ba c u p u n c t u l d e o r i g i n e î n familie. E . O c h j 'ament î n a i n t e ş i l a u n g r u p d e copii c u t u l b u r ă r i d e cotPV c o n s t a t ă 0 c r e ş t e r e d u p ă cîteva luni de t r a t a m e n t intensiv. & gi Q s c ă d e r e & Q T a Q.I. o d a t ă c u a m e l i o r a r e a a d a p t a m s o c i ^ V f o r m u l e a z ă con_ m c a z u l u n e i i n a d a p t a r i p e r s i s t e n t e . Auf tde s o c i a l i z a r e a c l u z i a ca o s c a r a de d e s e n m ă s o a r ă f a c t o r i ' copiilor. rH

^ h i ™ i

d e

2.3.6. VALOAREA PROBELOR DE DESE N COPIILOR DEFICIENŢI MINTALI

fN

INVESTIGAREA

. P r o b e l e d e d e s e n o c u p ă u n loc i m p o r t a n t î n i n v e s t i g a r e a c o p i i l o r d e f i c i e n ţ i m i n t a l i a t i t in d e p i s t a n . „ . „° ^ . , ' .. , ., , ^ ?a l o r , cit si m c u ­ n o a ş t e r e a structurii lor psihologice. R e c u r g e m la probele de desen în p r i m u l r î n d D te ca ele s î n t u ş o r de a p l i c a t , p u t î n d fi d a t e colec.. • „. , 1 , , ,• • • , t • -tiv şi mm a i a l e s np e n ­ t r u c a c o p m deficienţi m i n t a l i p r i m e s c c u p l a C g r e s a r c i n a d e a desena. D e s e n u l este, d u p ă c u m a r a t ă J . p i a g e t formă funcţiei semiotice care s e înscrie l a j u m ă ^ ^ ^ î n t jocul simbolic, c u care s e a s e a m ă n ă p r i n f a ^ c ă o f e r ă . plăcere f u n c ţ i o n a l a ş i acelaşi autotelism, ş i ] m a g i n e a m m t a i a ' care a r e c o m u n efortul de i m i t a r e a realu.u-tt1-127 ai în al d o i l e a r î n d , p r o b e l e de d e s e n r* , f . •> , ./ „ i i • • x i . i • - l r• Jt ti folosite a t i ţ in a p r e c i e r e a nivelului intelectual cit şi in lVestigarea nerson a l i t ă ţ i i . S - a c o n s t a t a t c ă f ă c î n d a b s t r a c ţ iv e d e L-^fj.,,.-! .• J} ~ . . , , . ... , . aptitudinile artistice n i n d i v i d u a l e , e x i s t a o e v o l u ţ i e a d e s e n u l u i cCpji u i u j m f u n c « e ţj vîrstă. D e s e n u l e s t e s t r î n s l e g a t d e dezv . „ • J„ .... , . , . „ , ? , ^ m a in p r i m i i am de p a r a ţ i i f r e c v e n t e şi de l u n g a d u r a t a de xv .,. . • . „- ; . ,. ... I . ° „ f ţ u b a l t e n s i o o4 n a t şi viv i a ţ a , c o p m c a r e t r ă i e s c i n t r - u n m e d i u î&> . , .f. .. ,. . * '... , , • o. T • ^2Ut ( s e m n i f i c a t i v din c i a t o b ţ i n la p r o b a casei un Q.I. m a i s c ^ -r, w T C r> . V , ^ , ,. ,. . , , ^ , y,e, R a v e n s a u W.I.S.C. p u n c t de v e d e r e statistic) decit la D e a r b o r i ' l a

p r o b

e m

v

J

M7

Numeroşi autori arată însă că desenul relevă nu n u m a i aptitudini intelectuale şi practice (abilităţi m a n u a l e , calităţi p e r c e p t i v e , o r i e n t a r e în s p a ţ i u , n i v e l i n t e l e c t u a l ) , ci şi trăsături de personalitate c a r e e x p r i m ă , î n a i n t e de t o a t e r e a c ţ i i l e sale emoţionale de m o m e n t , atitudini afective în situaţii d e t e r m i ­ nate, eforturile sale de a se a d a p t a la m e d i u l î n c o n j u r ă t o r etc. Aşa c u m a r a t ă A. A b r a h a m [1 a], p r o b a de desen este un test p r o i e c t i v d e a c e l a ş i t i p c a R o r s c h a c h u l ş i T.A.T. „ C o p i l u l s e p r o i e c t e a z ă î n d e s e n , a r a t ă D . W i d l o c h e r , î n a ş a fel î n c î t p r i v i n d şi analizînd desenul noi p u t e m să facem un a d e v ă r a t p o r t r e t p s i h o l o g i c c o p i l u l u i " [186 ; p . 113]. D e s e n u l p e r m i t e e x p l o r a r e a p e r s o n a l i t ă ţ i i c o p i l u l u i d a t o r i t ă v a l o r i i sale e x p r e s i v e , p r o i e c ­ tive, n a r a t i v e ş i a s o c i a t i v e . a ) Valoarea e x p r e s i v ă a d e s e n u l u i d e p i n d e d e g e s t u l g r a ­ fic i n s u ş i , c a r e p r i n n a t u r a s a m o t r i c ă e s t e l e g a t d e r e l a ţ i i l e tonico-emoţionale ale subiectului care desenează. b ) Valoarea proiectivă c o n s t ă î n f a p t u l c ă f i e c a r e d e t a l i u al d e s e n u l u i p o a r t ă m a r c a vieţii emoţionale a copilului ; în în­ tregime, global, d e s e n u l reflectă o v e d e r e de a n s a m b l u a p e r ­ sonalităţii. în legătură cu valoarea proiectivă părerile sînt împărţite. Astfel, d u p ă L u q u e t „ m o d e l u l i n t e r n " c o n s t i t u i e u n d a t d e o r ­ din i n t e l e c t u a l , e s t e o r e p r e z e n t a r e p e c a r e s p i r i t u l şi-o face despre obiect în funcţie de datele perceptive şi de cunoştin­ ţele n o a s t r e . F. M i n k o w s k a dă conceptului de „ m o d e l i n t e r n " o definiţie m a i largă, considerind că r e p r e z e n t a r e a d e s p r e obiecte nu este d e t e r m i n a t ă n u m a i de date intelectuale, ci şi de dispo­ ziţii m a i g l o b a l e a l e p e r s o n a l i t ă ţ i i c a r e r e l e v ă a t î t a f e c t i v i t a t e a cît ş i i n t e l i g e n ţ a . N o ţ i u n e a m t e l e c t u a l i s t ă d e „ m o d e l i n t e r n " este înlocuită cu aceea de „viziune a l u m i i " („Vision du monde"). î n i n t e r p r e t a r e a desenului a m a d o p t a t acest p u n c t d e ve­ dere, considerind că desenele copiilor e x p r i m ă nu n u m a i n i v e ­ lul intelectual, ci m a i ales t r ă s ă t u r i l e personalităţii, ale afecti­ vităţii lui. c ) Valoarea narativă e s t e e x p r i m a t ă p r i n f a p t u l c ă d e s e n u l p r i n t e m a sa, p r i n p e r s o n a j e l e ş i o b i e c t e l e d e s e n a t e n e o f e r ă i n f o r m a ţ i i i m p o r t a n t e d e s p r e relaţiile copilului c u l u m e a î n ­ c o n j u r ă t o a r e , d e s p r e m i ş c a r e a d e a p r o p i e r e sau retragere, d e plăcere sau teamă, mişcare care m a r c h e a z ă r a p o r t u r i l e sale cu fiinţele şi lucrurile din m e d i u l înconjurător. d ) Valoarea asociativă. D e s e n u l p e r m i t e ca, p r i n t r - o t e h ­ nice d e i n t e r p r e t a r e s i m b o l i c ă , s ă p ă t r u n d e m î n z o n e l e p r o f u n d e 148

ale personalităţii copilului, zone în care conflicte şi tensiuni, de care el însuşi r ă m î n e inconştient şi verbal nu le poate relata, determină eşecuri şi tulburări de conduită importante.

î n c o n t i n u a r e v o m p r e z e n t a c î t e v a c o n s i d e r a ţ i i d e s p r e de­ senul familial, c a r e a r e a s t ă z i o î n t r e a g ă i s t o r i e . P u n c t u l de p l e c a r e î l c o n s t i t u i e a n u l 1937 c î n d T r u d e T r a u b e p u b l i c ă u n articol a s u p r a d e s e n u l u i copiilor deficienţi. în acest articol se a t r a g e a t e n ţ i a a s u p r a i n t e r e s u l u i p e care-1 p r e z i n t ă u n s t u d i u s i s t e m a t i c a s u p r a d e s e n u l u i f a m i l i e i l a copiii dificili. I d e e a a fost p r e l u a t ă ş i d u s ă m a i d e p a r t e d e F . M i n k o w s k a , c a r e v e d e în d e s e n u l familiei m o d u l de expresie a conflictelor familiale. Lui M a u r i c e P o r o t îi revine m e r i t u l de a fi cercetat în detaliu a c e a s t ă p r o b ă . C u a j u t o r u l e i s e p o a t e s t u d i a : c o m p u n e r e a fa­ m i l i e i ( u n u l s a u m a i m u l ţ i m e m b r i p o t s ă n u fie d e s e n a ţ i ) , p l a ­ sarea, talia, forma, o r d i n e a de sosire, t o a t e acestea avînd i m p o r ­ t a n ţ a ş i s e m n i f i c a ţ i a lor. D e e x e m p l u , s e ş t i e c ă p r i m u l p e r s o n a j desenat este frecvent m e m b r u l familiei care joacă în viaţa co­ p i l u l u i r o l u l cel m a i i m p o r t a n t . L o c u l p e care-1 o c u p ă c o p i l u l î n desen este, de a s e m e n e a , semnificativ p e n t r u relaţiile sale cu familia. O m i s i u n e a u n u i personaj, a u n u i frate sau a u n e i surori e x p r i m ă d e m u l t e ori d o r i n ţ a d e a-1 v e d e a e x c l u s . C a i n şi G o m i l a s-au o c u p a t de u t i l i z a r e a clinică a d e s e n u ­ l u i familiei, u r m ă r i n d s ă s t a b i l e a s c ă i n d i c i i p a t o l o g i c i c a r e i n ­ formează d e s p r e existenţa conflictelor afective. Louis C o r m a n [36] p u n e l a p u n c t o t e h n i c ă m o d i f i c a t ă d e a p l i c a r e a p r o b e i . L a î n c e p u t s e c e r e s u b i e c t u l u i s ă d e s e n e z e f a m i l i a sa. I n a l t ă ş e ­ d i n ţ a i se c e r e „ D e s e n e a z ă - m i o f a m i l i e " s a u „ I m a g i n e a z ă - ţ i o familie şi deseneaz-o !" I n t e r p r e t a r e a desenelor L. C o r m a n o face l a t r e i n i v e l e : n i v e l u l grafic, n i v e l u l s t r u c t u r i l o r f o r m a l e şi în f i n e n i v e l u l c o n ţ i n u t u l u i . In c o n t i n u a r e p r e z e n t ă m un caz care ilustrează posibilită­ ţ i l e d e i n t e r p r e t a r e a l e d e s e n u l u i f a m i l i e i l a copiii d e b i l i m i n ­ t a l i . In f i g u r a 3 e s t e p r e z e n t a t d e s e n u l e l e v e i C. M. d i n clasa a I V - a a şcolii a j u t ă t o a r e . E l e v a face p a r t e d i n t r - o f a m i l i e l e g a l c o n s t i t u i t ă . T a t a e s t e sănătos, m u n c i t o r , cu grijă faţă de familie. M a m a este casnică ; ea este bolnavă de i n i m ă ; se înţelege b i n e cu soţul şi îngrijeşte şi c o n d u c e g o s p o d ă r i a . In f a m i l i e e x i s t ă t r e i copii : t o a t e f e t e ; c e a m a i m a r e M e l a n i a ( c a z u l n o s t r u ) e s t e în c l a s a a IV-a, ur­ m e a z ă A n g e l a , în c l a s a I, u r m e a z ă ş c o a l a la ţ a r ă , la b u n i c i ; şi 149

A c e s t caz i l u s t r e a z ă î n m o d e v i d e n t v a l o a r e a p r o b e i d e d e ­ sen ^Familia m e a " în evidenţierea u n o r factori p e r t u r b a t o r i , altfel g r e u de s u r p r i n s a t u n c i cînd a n a l i z ă m d i s r a n d a m e n t e l e ş c o l a r e . D e s i g u r c ă a c e s t f a c t o r n u e s t e s i n g u r u l , c i e l s e aso­ ciază şi cu alţi factori. De e x e m p l u , în cazul n o s t r u , eleva, la n a ş t e r e a fost o i m a t u r ă (2 040 g). A c e a s t a i-a d a t o a n u m i t ă „fragilitate" constituţională pe fondul căreia se pot decela prin examenul neurologic şi proba Bender semnele unor microsec h e l e c e r e b r a l e . N i v e l u l i n t e l e c t u a l : R a v e n : 62 ; W . I . S . C . : 64. D a r aşa c u m se a r a t ă în literatura de specialitate, p r e m a t u r i t a t e a nu d e t e r m i n ă p r i n ea însăşi i n a d a p t a r e a , ci ea constituie un „fond favorizant" care poate facilita a p a r i ţ i a u n e i i n a d a p t ă r i . F a c t o r u l b i o l o g i c a s o c i a t c u cel s o c i o - f a m i l i a r l a c a r e d a c ă a d ă u ­ găm şi debilitatea mintală, avem la îndemînă toate elementele care pot explica dificultăţile şcolare şi r a n d a m e n t u l slab obţi­ n u t de eleva C. M. Fig.

3. Desenul familiei executat de un copil defi­ cient mintal. Grad de debilitate mintală.

în fine D a n i e l a în v î r s t a de 2 a n i . M e l a n i a a c r e s c u t şi ea la b u n i c i p î n ă l a v î r s t a d e 3 a n i . M a m a îşi c o n c e n t r e a z ă t o a t ă grija a s u p r a fetiţei celei m a i m i c i . Ş i M e l a n i a t r e b u i e s-o î n g r i j e a s c ă zilnic, r e n u n ţ î n d l a a c t i v i t a t e a d e joc. A c e a s t ă f r u s t r a r e d e l a joc şi de la o s e r i e de b u c u r i i şi a t e n ţ i i d i n p a r t e a m a m e i a d e ­ t e r m i n a t în sufletul fetiţei un s e n t i m e n t de rivalitate şi de res­ p i n g e r e a t î t f a ţ ă d e s o r a m a i m i c ă , cît ş i f a ţ ă d e m a m ă . M e l a n i a respinge şi pe Angela oare este la bunici, acolo u n d e ea a cres­ cut în mica copilărie. D e s e n î n d familia sa, ea e l i m i n ă din d e s e n a m b e l e surori. Ea se v r e a copil unic. E l i m i n ă şi pe m a m a de c a r e a fost s e p a r a t ă î n m i c a c o p i l ă r i e ş i c a r e a c u m f o r m u l e a z ă f r u s t r ă r i i m p o r t a n t e f a ţ ă d e ea. S e d e s e n e a z ă p e e a î m p r e u n ă c u t a t a p e care-1 i u b e ş t e ş i c u c a r e a r d o r i s ă s t a b i l e a s c ă r e l a ţ i i a f e c t i v e m u l t m a i s t r î n s e . T a t a însă, c u t o a t e c ă e s t e f o a r t e a t e n t c u M e l a n i a , n u n e g l i j e a z ă nici p e c e l e l a l t e f e t i ţ e ş i n i c i p e m a m a . Datorită acestor lucruri, subiecta îl desenează pe planul doi ş i m a i m i c d e c î t e a — s e m n a l d e v a l o r i z ă r i i l u i î n t r - o oarecare măsură. Aceste p r o b l e m e familiale, resimţite şi proiectate a d î n c în personalitatea subiectei noastre prin refularea unei impulsivi­ tăţi şi agresivităţi m a r c a n t e creează i m p o r t a n t e dificultăţi de o r d i n a f e c t i v î n m e d i u l şcolar, c a r e e x p l i c ă î n p a r t e a t î t r a n ­ d a m e n t u l s c ă z u t cît ş i e l e m e n t e l e d i s g r a f i c e ş i d i s c a l c u l i c e m a r ­ cante întîlnite în procesul de învăţămînt. 150

D e s e n u l oasei a fost u t i l i z a t c a p r o b ă p r o i e c t i v ă d e F r a n coise M i n k o w s k a , fără însă să e l a b o r e z e v r e u n sistem special d e n o t a ţ i e . I n t e r p r e t a r e a s e face p e b a z a a p r e c i e r i l o r cliniceAutoarea a a r ă t a t că pe baza d a t e l o r formale ale d e s e n u l u i se p o t d i f e r e n ţ i a t r ă s ă t u r i l e specifice a l e t i p u r i l o r r a ţ i o n a l e , a f e c ­ tive şi senzoriale, p r e c u m şi a t i p u r i l o r asociate. Rigiditatea, imobilitatea, precizia formei, absenţa mediului înconjurător d e s c o p e r ă u n t i p r a ţ i o n a l . L a t i p u l s e n z o r i a l , d i n c o n t r ă , casa este fără o formă precisă, p l a s a t ă î n t r - u n m e d i u a m b i a n t (soare, cer, p ă s ă r i , a r b o r i , flori). D e s e n u l c a s e i a fost s t u d i a t ş i d e c ă t r e C . R i b a u l t [141], c a r e î n c e a r c ă o s t a n d a r d i z a r e ş i e t a l o n a r e c a r e să permită aprecierea nivelului intelectual. Autoarea arată că subiecţii orfani şi care trăiesc în instituţii specializate de tipul c a s e i d e copii p r e z i n t ă p a r t i c u l a r i t ă ţ i specifice î n d e s e n a r e a c a ­ sei c o m p a r a t i v c u copiii c a r e t r ă i e s c î n f a m i l i e : d e s e n e a z ă c a s e m u l t i p l e , oase b i s e r i c i , c a s e d e s e n a t e î n t r - u n c o n t e x t b o g a t r e ­ prezentat. In continuare vom prezenta pe baza experienţei noastre i l u s t r a r e a a două t i p u r i de case întîlnite frecvent în desenele copiilor deficienţi m i n t a l i . D e s e n u l c a s e i l a d e b i l u l m i n t a l p r e z i n t ă u n e l e t r ă s ă t u r i ca­ racteristice şi uşor de identificat m a i ales în cazurile evidente : — oase s c h e m a t i c e , s ă r a c e î n d e t a l i i , d e r e g u l ă c u o m i t e r e a perspectivei, u n e o r i fără acoperiş, fără ferestre şi uşă ; — f e n o m e n u l t r a n s p a r e n ţ e i este caracteristic p r i n persis­ t e n ţ a l u i p e s t e v î r s t a d e 7—8 a n i ; 151

— a t u n c i c î n d c a s a a r e a c o p e r i ş , d e m u l t e ori e s t e n e a j u s ­ tat, sau dacă este ajustat, e x t r e m de r a r este l u c r a t ; — l i p i r e a f e r e s t r e l o r d e m a r g i n i d u p ă 7—8 a n i este 7 u n semn important al grupei analizate. P r e z e n t ă m în continuare, în vederea ilustrării acestei caset i p , d e s e n u l e l e v e i F . C , clasa a I l - a ş c o a l a a j u t ă t o a r e , (fig. 4). E l e v a F. C. în v î r s t ă de 9 a n i şi 9 l u n i a r e p e t a t de t r e i o r i clasa I, şcoala g e n e r a l ă şi î n t î m p i n ă şi a c u m dificultăţi i m p o r ­ t a n t e l a citit, s c r i s ş i c a l c u l . F a c e p a r t e d i n t r - o f a m i l i e l e g a l constituită. Climatul familial este tensionat de frecvente certuri şi conflicte î n t r e p ă r i n ţ i . Posibilităţile educative ale familiei s î n t r e d u s e . E s t e i n t e r e s a n t d e a m i n t i t c ă t o ţ i cei t r e i f r a ţ i c a r e u r m e a z ă şcoala p r e z i n t ă eşec şcolar global. Citind desenul, r e ţ i n e m : schematism, lipsă de perspectivă, dificultăţi i m p o r t a n t e în desenarea şi ajustarea acoperişului, f e r e s t r e l i p s i t e d e m a r g i n i , f e n o m e n u l t r a n s p a r e n ţ e i (se v e d e becul şi soba din care iese fum şi d r u ­ m u l p e care-1 p a r c u r g e f u m u l p î n ă c e iese p r i n acoperiş), n u m e r o a s e şter­ sături. Desenul cotat d u p ă C. Ribault a r a t ă o V . M . de 6 a n i şi un Q.I. = 61. Testarea nivelului intelectual cu W . L S . C . - u l i n d i c ă Q.I. = 64 ; Q . I . V . = 62 şi Q.I.P. = 66. P r e z e n t ă m în c o n t i n u a r e „casat i p " a copilului debil m i n t a l cu tulbu­ r ă r i de c o m p o r t a m e n t , c r e s c u t în casa d e c o p i i s a u a d o p t a t . A c e s t copil, fiind frustat, m a i ales în p r i m a copilărie, de relaţia afectivă cu m a m a , prezintă în d e s e n u l casei u n e l e t r ă s ă t u r i spe­ cifice : — apariţia frecventă a u n o r case multiple ; — a p a r i ţ i a f r e c v e n t ă în d e s e n a unor d r u m u r i ; — o m a i m a r e precocitate în d o ­ rinţa de a reprezenta perspectiva, dar o m a i m a r e d i f i c u l t a t e î n a-i d o b î n d i legile ; — p r e z e n ţ a t r a n s p a r e n ţ e l o r în unele desene şi întîmpinarea unor di152

ficultăţi m a r c a n t e în depăşirea acestui stadiu m a i primitiv de reprezentare ; — acoperiş ajustat însă nelucrat, de regulă fără desenarea h o r n u l u i şi f u m u l u i ; — ferestre lipite de m a r g i n i sau cu proporţii n e a d e c v a t e ; — î n d e s e n a r e a uşii, d e r e g u l ă , n u s e p ă s t r e a z ă f o r m a ş i p r o p o r ţ i i l e a d e c v a t e , p r e c u m ş i p l a s a r e a î n t r - u n loc c o r e s p u n ­ zător. P e n t r u i l u s t r a r e a u n o r a d i n t r e indicii acestei „case-tip" p r e z e n t ă m u n a dintre observaţiile noastre. E l e v u l H. N., c l a s a a I l I - a , în v î r s t ă de 8 a n i şi 8 l u n i e s t e î n f i a t d e l a c a s a d e copii l a v î r s t ă d e 1 6 l u n i ; m a m a s a b u n ă , i m e d i a t d u p ă ce 1-a n ă s c u t 1-a d a t la c a s a de c o p i i a v î n d în v e ­ d e r e c ă fusese p ă r ă s i t ă d e s o ţ ş i m a i a v e a î n c ă doi copii. F a m i l i a c a r e 1-a î n f i a t m a i a v e a o f a t ă c a r e a c u m e s t e c ă s ă t o r i t ă ş i a r e şi ea o f e t i ţ ă de 4 a n i . P r i m i n d t e m a „ c a s e i " , c o p i l u l face d e s e ­ n u l d i n fig. 5.

153

C i t i n d desenul, r e ţ i n e m : case m u l t i p l e , d r u m u r i , lipsa h o r ­ n u l u i ş i f u m u l u i , f e r e s t r e l i p i t e d e m a r g i n i ş i c u p r o p o r ţ i i ne­ a d e c v a t e , u ş a c u f o r m ă ş i p r o p o r ţ i e n e c o r e s p u n z ă t o a r e , lipsa p e r s p e c t i v e i , t r ă s ă t u r i u n e o r i n e s i g u r e , fine, a l t e o r i a p ă s a t e , ştersături. Ce ne relevă aceşti indici ? In p r i m u l r î n d p u t e m s p u n e că n e a f l ă m î n faţa u n u i c o p i l c u s e r i o a s e c a r e n ţ e a f e c t i v e d e n a ­ t u r ă f a m i l i a l ă . D e ş i n u a aflat d e c î t î n u l t i m u l a n c ă e s t e copil înfiat, î n t r e a g a s a s t r u c t u r ă p s i h o l o g i c ă e s t e a c e e a a u n u i copil orfan. Cu instabilităţi emotive, t r ă i n d cu i n t e n s i t a t e s e n t i m e n t e de insecuritate, cu reacţii de demisie în faţa eforturilor, cu c o m ­ p o r t a m e n t e i m p u l s i v - a g r e s i v e . F u g a d e a c a s ă e s t e u n a d i n solu­ ţiile s t r u c t u r a t e î n r e z o l v a r e a u n o r s i t u a ţ i i c o n f l i c t u a l e . C o p i l u l n u e s t e i n t e g r a t î n m e d i u l f a m i l i a l ş i p r e z i n t ă s i m p t o m e evi­ d e n t e de i n a d a p t a r e familială. D i f i c u l t ă ţ i l e sale ş c o l a r e , a ş a c u m r e i e s e d i n c a r a c t e r i z a r e a învăţătoarei sînt c o m p o r t a m e n t a l - e d u c a t i v e . Este obraznic, bă­ tăuş, arţăgos, fără interes p e n t r u î n v ă ţ ă t u r ă , în u l t i m u l t i m p a î n c e p u t să fugă şi de la şcoală. N i v e l i n t e l e c t u a l Q.I. = 79, liminar. în concluzie, copilul prezintă t u l b u r ă r i afectiv-comportam e n t a l e cu p u n c t de plecare în situaţia familială complexă şi cu l ă r g i r e a sferei d e m a n i f e s t a r e ş i l a ş c o a l ă . U n e l e a s p e c t e ale investigării funcţiei perceptiv-motrice. I m p o r t a n ţ a m a t u r ă r i i funcţiei vizual-motrice în organizarea c o m p o r t a m e n t e l o r şcolare, p r i n t r e care şi însuşirea citit-scrisului ş i c a l c u l u l u i e s t e r e c u n o s c u t ă ş i s u b l i n i a t ă d e n u m e r o ş i autori. I m p o r t a n ţ a c u n o a ş t e r i i n i v e l u l u i d e m a t u r a r e a acestei funcţii la copilul deficient m i n t a l sporeşte d a t o r i t ă faptului că e a p o a t e s ă n e ofere i n f o r m a ţ i i î n v e d e r e a d e c e l ă r i i f o n d u l u i o r ­ ganic al u n o r tulburări instrumentale. în b a t e r i a p r o p u s ă de noi am i n t r o d u s p r o b a B e n d e r . La prima vedere proba p a r e simplă. Subiectul trebuie să deseneze, a v î n d m o d e l u l î n faţă, u n n u m ă r d e n o u ă f i g u r i . L . B e n d e r şi-a ales figurile din m a t e r i a l u l e x a m i n ă r i l o r de psihologie s t r u c t u ­ r a l ă a l u i W e r t h e i m e r . R e z u l t a t u l final e s t e o s t r u c t u r ă v i z u a l motrică, mai m u l t sau mai puţin apropiată de structura-model, în funcţie de m e c a n i s m e l e integrative ale subiectului care a în­ cercat reproducerea acestor structuri. „ S t r u c t u r a răspunsului — a r a t ă L. B e n d e r — e s t e d a t ă de c o n f i g u r a ţ i a de a n s a m b l u a stimulului, p r e c u m şi de starea globală de i n t e g r a r e a subiectu154

l u i " [10 a ; p. 23]. R e z u l t a t e l e o b ţ i n u t e s u r p r i n d a s p e c t u l m a t u ­ rării neuro-motorii care acompaniază întreaga dezvoltare şi cresteie a copilului. Funcţia de structurare vizuo-motrică, investigată de proba B e n d e r , e s t e f u n d a m e n t a l ă , fiind î n r a p o r t u r i s t r î n s e c u p o s i b i ­ lităţile limbajului, cu percepţia vizuală, cu î n d e m î n a r e a moţrică, cu memoria, cu perceperea spaţiului şi timpului, cu posibilită­ ţile d e o r g a n i z a r e ş i r e p r e z e n t a r e ş i î n u l t i m a a n a l i z ă , c u i n ­ teligenţa. P o t r i v i t şcolii d e p s i h o d i a g n o s t i c f r a n c e z e , t e s t u l a p a r ţ i n e grupului de probe care investighează structura percepţiei miş­ cării î n s p a ţ i u , e x a m i n î n d u n u l d i n t r e a s p e c t e l e e i ş i a n u m e realizarea grafică. Această structurare vizuo-motrică se dezvoltă odată cu vîrsta. în ceea ce priveşte relaţia d i n t r e t u l b u r a r e a m a t u r ă r i i funcţiei v i z u a l - m o t r i c e ş i n i v e l u l d e z v o l t ă r i i i n t e l e c t u a l e g l o ­ b a l e se c o n s t a t ă e x i s t e n ţ a a d o u ă c a z u r i . în p r i m u l r î n d există cazuri l a care s e constată existenţa unei relaţii direct-proporţionale între gradul tulbu­ rării funcţiei vizual-motrice şi scăderea nivelului dezvoltării intelectuale. în al doilea rînd s e m e n ţ i o n e a z ă n u m e r o a s e ca­ zuri în care r ă m î n e r e a în u r m ă a m a t u r ă r i i funcţiei vizualmotrice nu este proporţională cu nivelul dezvoltării intelectuale globale. In aceste cazuri, proba reuşeşte ca p r i n c o m p a r a r e a cu nivelul intelectual global să ne furnizeze o serie de informaţii importante p e n t r u descoperirea u n o r simptome de leziune or­ ganică a sistemului nervos. Copilul poate să aibă un intelect b u n , însă să p r e z i n t e o întîrziere de peste doi ani a m a t u r ă r i i funcţiei vizual-motrice. Acest copil î n t î m p i n ă dificultăţi de c i t i t - s c r i s i m p o r t a n t e . î n a c e s t caz p u t e m s ă f o r m u l ă m i p o t e z a existenţei unor microsechele cerebrale. Dezintegrarea scheme­ lor perceptive este un s i m p t o m al existenţei u n o r leziuni cerebrale. P r o b a B e n d e r î n v a r i a n t a K o p p i t z u t i l i z a t ă d e n o i n e oferă o serie de informaţii şi asupra t u l b u r ă r i l o r emoţionale. Instabi­ litatea emoţională şi motrică, impulsivitatea, agresivitatea, ti­ miditatea, d i m i n u a r e a sau incapacitatea de organizare şi antici­ pare, toate aceste aspecte i m p o r t a n t e sînt relevate de către proba Bender, ajutînd foarte m u l t în s u r p r i n d e r e a cauzelor di­ f i c u l t ă ţ i l o r î n t î m p i n a t e d e elevi î n p r o c e s u l d e î n v ă ţ ă m î n t . P e n t r u exemplificarea posibilităţilor pe care le oferă proba B e n d e r , p r e z e n t ă m î n c o n t i n u a r e c a z u l e l e v u l u i M . M . d i n clasa 155

a IV-a. D e s e n e l e f ă c u t e l a p r o b a B e n d e r p o t f i u r m ă r i t e î n fig. 6. C o t a r e a î n r e g i s t r ă r i i la p r o b a B e n d e r fig. 6 a, i n d i c e 3 : i n ­ t e g r a r e a c e r c u l u i cu p ă t r a t u l e s t e d e f i c i t a r ă ; d e s e n u l d : i n d i ­ c e l e 11 : r o t a r e a f i g u r i i ; d e s e n u l e : i n d i c e l e 13 : r o t a r e a c e r c u ­ lui. T o t a l p u n c t e : 3. I n t e r p r e t a r e a înregistrării B e n d e r : nivelul m a t u r i z ă r i i şi d e z v o l t ă r i i f u n c ţ i e i v i z u a l - m o t r i c e se p l a s e a z ă î n t r e 8 şi 8 a n i şi 6 l u n i . A v î n d în v e d e r e că s u b i e c t u l a r e 10 a n i se c o n s t a t ă o î n t î r z i e r e d e a p r o a p e doi a n i . E l e v u l o b ţ i n e l a t e s t u l R a v e n Q.I. = 76, fiind l i m i n a r . U r m ă r i n d valoarea indicilor găsiţi p e n t r u d e c e l a r e a unui fond o r g a n i c c o n s t a t ă m c ă l a v î r s t a d e 9 — 1 0 a n i doi d i n t r e cei t r e i i n d i c i s î n t s e m n i f i c a t i v i ( i n d i c e l e 11 şi 13). A c e a s t a î n ­ s e a m n ă că există o m a r e probabilitate ca subiectul n o s t r u să prezinte microsechele cerebrale. A n a m n e z ă copilului confirmă a c e a s t ă i p o t e z ă . I n p r i m u l r î n d f a p t u l c ă s u b i e c t u l n o s t r u a fost u n c o p i l p r e m a t u r ( g r e u t a t e 2 300 g l a n a ş t e r e ) , i a r î n m i c a c o ­ pilărie a avut meningită.

Indici emoţionali. Analiza înregistrării B e n d e r la acest su­ biect arată prezenţa a trei indici : I I linie o n d u l a t ă (L.O.) la fig. 2 : a c e a s t a s e m n i f i c ă o l i p s ă de s t a b i l i t a t e , o i n s t a ­ b i l i t a t e e m o t i v ă şi o c a p a c i t a t e s ă r a c ă în v e d e r e a c o o r d o n ă r i i şi c o n t r o l u l u i fin a l a c t i v i t ă ţ i i m o t r i c e ; V I m ă r i m e mică; m a j o r i t a t e a d e s e n e l o r s î n t m i c ş o r a t e f a ţ ă d e m ă r i m e a din fişa stimul : această d i m e n s i u n e mică a desenelor relevă anxietate, comportare retrasă ş i timiditate ; VIII m u n c ă excesivă ş i l i n i i î n t ă r i t e (la fig. A , 3 , 4 , 6 , 8), c a r e r e l e v ă i m p u l ­ sivitate şi agresivitate. Constatăm că trăsăturile relevate de in­ dicele VI şi VIII sînt opuse. Acest c a r a c t e r contradictoriu sem­ n a l e a z ă t r e c e r e a d e l a t i m i d i t a t e l a i m p u l s i v i t a t e . F a p t u l este explicat prin instabilitatea emotivă. Concluzii. P r o b a B e n d e r r e l e v ă c ă s u b i e c t u l e x a m i n a t p r e ­ zintă din p u n c t de vedere intelectual o dezvoltare de limită cu o î n t î r z i e r e d e a p r o x i m a t i v doi a n i î n m a t u r i z a r e a f u n c ţ i i l o r perceptiv-motrice şi cu indici semnificativi p e n t r u microsechele cerebrale. In plus, subiectul prezintă şi t u l b u r ă r i emoţionale, instabilitate, capacitate săracă de coordonare şi control motric, cu treceri frecvente de la stări de anxietate şi timiditate la impulsivitate şi agresivitate. Aceste informaţii ne p e r m i t să f o r m u l ă m ipoteza existenţei u n o r dificultăţi i n s t r u m e n t a l e de t i p u l dislexiei, disgrafiei şi disoalculiei. Ipoteza f o r m u l a t ă pe baza informaţiilor furnizate de proba Bender este confirmată de rezultatele şcolare, p r e c u m şi de observaţiile învăţătoarei. R e d ă m cîteva din observaţiile învăţătoarei : „Citeşte bine însă î n t î m p i n ă dificultăţi i m p o r t a n t e în povestirea celor citite". U n e o r i s c r i e f o a r t e u r î t , d e z o r d o n a t , a b i a i s e p o a t e citi s c r i ­ sul, î n loc d e „ m " s c r i e „ n " , n u d e s p a r t e c u v i n t e l e c o r e c t , n u foloseşte c o r e c t l i n i u ţ a d e u n i r e , s c r i e n u m a i o p a r t e d i n c u ­ vinte şi uită restul. La aritmetică se încurcă la operaţiile cu n u m e r e zecimale. J u d e c ă foarte g r e u p r o b l e m e l e . Nici cea mai u ş o a r ă p r o b l e m ă n u e s t e î n s t a r e s-o r e z o l v e . A t e n ţ i a î n clasă este de scurtă d u r a t ă . In pauză şi acasă este foarte violent şi d u r . S e b a t e ş i c a u t ă m e r e u ocazii c a s ă s e b a t ă . E s t e f o a r t e m i c de s t a t u r ă , d a r se ia la b ă t a i e cu copiii m a i m a r i a t î t ca vîrstă cît ş i c a s t a t u r ă " . D i n p r e z e n t a r e a c a z u l u i d e m a i sus, r e i e s e c ă p r o b a B e n d e r este un i n s t r u m e n t important care ne poate releva informaţii semnificative în vederea explicării dificultăţilor pe care le în­ tîmpină elevul în procesul de învăţămînt. Acest i n s t r u m e n t însă nu p o a t e fi m î n u i t decît de un psiholog cu e x p e r i e n ţ ă , cerînd o pregătire specială în vederea interpretării rezultatelor.

156

157

în concluzie p u t e m s p u n e că proba B e n d e r este deosebit de i m p o r t a n t ă î n s t u d i e r e a c o p i i l o r d e f i c i e n ţ i m i n t a l i din şcoala a j u t ă t o a r e , ea o f e r i n d u - n e i n f o r m a ţ i i p r e ţ i o a s e a s u p r a : 1) ni­ velului de maturizare şi d e z v o l t a r e a f u n c ţ i i l o r v i z u a l - m o t r î c e , f u n c ţ i i i m p l i c a t e d i r e c t în î n v ă ţ a r e a c i t i t - s c r i s u l u i şi c a l c u l u l u i ; 2) prezenţei unor microsechele cerebrale, f a p t i m p o r t a n t de c u ­ noscut atît p e n t r u înţelegerea dificultăţilor î n t î m p i n a t e de su­ b i e c t cit m a i ales p e n t r u e l a b o r a r e a u n e i t e h n o l o g i i a d e c v a t e d e i n s t r u i r e ; 3) e x i s t e n ţ e i u n o r tulburări emoţionale, c a r e p o t să s t e a l a b a z a d i f i c u l t ă ţ i l o r s a u s ă a i b ă u n c a r a c t e r s e c u n d a r , fiind d e t e r m i n a t e de prezenţa dificultăţilor însăşi.

2 . 4 . INVESTIGAŢIILE PARACUNICE

2.4.1.

EXAMENUL

LCR.

P e n t r u s t a b i l i r e a d i a g n o s t i c u l u i etiologic, e x a m e n u l L.C.R. se i m p u n e în seria investigaţiilor paraclinice.

î n t r - o s e r i e d e a f e c ţ i u n i s e p o t n o t a m o d i f i c ă r i a l e L.C.R. P r i n t r e acestea n o t ă m : — c r e ş t e r e a lipidelor şi sfingolipidelor (Tay-Sachs, N i e mann-Pick) ; — s c ă d e r e a a c i d u l u i h o m o v a l i n i c (n == 0,045 ± 0,016 u g / m l ) în s i n d r o a m e l e e x t r a p i r a m i d a l e ; — R.B.W. — p o z i t i v , p e n t r u sifilis ; •— c r e ş t e r e a g l i c i n e i în g l i c i n o z ă .

2.4.2.

ELECTRO-DIAGNOSTICUL

NEUROMUSCULAR

2.4.2.1. E X A M E N U L E L E C T R I C C L A S I C

U r m ă r e ş t e modificările cantitative (hipoexeitabilitate, inexcitabilitate) şi calitative (reacţia electrică de degenerescentă) 159

în afecţiunile degenerative, în interesarea n e u r o n u l u i motor pe­ riferic şi bolile m u s c u l a r e .

2.4.2.2. C R O N A X I A

Cronaxia reprezintă timpul minim necesar pentru ca un c u r e n t galvanic, cu o intensitate dublă faţă de reobază să d e ­ termine o contracţie musculară. Valorile normale sînt : . Proximal :

M u ş c h i i a n t e r i o r i 0,06—0,15 ms ; p o s t e r i o r i 0,06—0,32 m s . M u ş c h i i

. . Lnstai:

M u ş c h i i a n t e r i o r i 0,10—0,32 ms ; M u ş c h i i p o s t e r i o r i 0,10—0,70 m s .

In leziunile n e u r o n u l u i motor periferic cronaxia creşte de 1 0 — 5 0 ori, i a r î n d i s t r o f i i l e m u s c u l a r e p r o g r e s i v e p o a t e a j u n g e d e 100 o r i v a l o a r e a n o r m a l ă .

2.4.2.3. E L E C T R O M I O G R A F I A

Electromiografia clinică cercetează activitatea m u ş c h i u l u i striat, prin detectarea variaţiilor potenţialului său electric. P r i n ­ c i p i u l e x p l o r ă r i i E . M . G . e s t e cel a l u n i t ă ţ i i m o t o r i i , c a r e e s t e alcătuită din n e u r o n u l m o t o r periferic î m p r e u n ă cu toate fibrele musculare pe care acesta le inervează. Leziunile n e u r o n u l u i motor periferic şi leziunile primitive a l e m u ş c h i u l u i s t r i a t s î n t u r m a t e d e m o d i f i c ă r i ale t r a s e e l o r electromiografice, care permit, în genere, sistematizarea a două tipuri de trasee patologice, n e u r o g e n şi miogen. în t r a s e u l n e u r o g e n este implicată scăderea n u m ă r u l u i unităţilor motorii, în traseul miogen scăderea dimensională a unităţii motorii.

latenţă, de apariţia potenţialului de acţiune evocat (muscular, î n cazul s t i m u l ă r i i f i b r e l o r m o t o r i i ş i s e n s i t i v d a c ă a u fost sti­ m u l a t e fibrele sensitive), ceea ce p e r m i t e calcularea vitezei de conducere. V a l o r i s c ă z u t e s î n t n o t a t e în boala Refsum, boli degenerative (Charcot-Marie-Tooth).

2.4.3.

ELECTROENCEFALOGRAFIA

Valorile

normale

:

Tabelul

n

Nervul radial median cubital sciatic popliteu extern

6 6 - 7 2 m/s 5 6 — 6 4 m/s 5 8 — 6 2 m/s 4 4 - 5 2 m/s

E.E.G. c o n s t ă î n c u l e g e r e a , a m p l i f i c a r e a ş i î n r e g i s t r a r e a grafică a activităţii bioelectrice a n e u r o n i l o r cerebrali. F r e c v e n ţ a c r e s c u t ă a m a n i f e s t ă r i l o r c o n v u l s i v a n t e şi a c e l o r epileptice la copilul deficient m i n t a l , justifică o p o r t u n i t a t e a efectuării cu r e g u l a r i t a t e a e x a m e n u l u i E.E.G. E x a m e n u l E.E.G. p e r m i t e stabilirea diagnosticului pozitiv in cazurile îndoielnice, stabilirea formei clinice de epilepsie, n e c e s a r ă u n u i t r a t a m e n t c o r e c t ş i i n u r m ă r i r e a b o l i i ş i eficaci­ tăţii t r a t a m e n t u l u i . în encefalopatiile infantile, însoţite de manifestări epileptice p u t e m întîlni modificări E.E.G. caracteristice formei clinice respective. î n c a z u l e x i s t e n ţ e i crizelor majore, p e u n f o n d d e u n d e lente, apar descărcări de vîrfuri supravoltate cu frecvenţă de 1 0 — 3 0 c/s î n t o a t e d e r i v a ţ i i l e c a r e c o r e s p u n d fazei t o n i c e . î n faza c r o n i c ă , d e s c ă r c ă r i l e d e v î r f u r i s e r ă r e s c , fiind se­ p a r a t e şi apoi înlocuite de u n d e lente supravoltate. I n t e r c r i t i c se c o n s t a t ă o d i s r i t m i e d i f u z ă . Absenţa a r e cel m a i t i p i c a s p e c t E.E.G., c a r a c t e r i z a t p r i n d e s c ă r c ă r i g e n e r a l i z a t e d e c o m p l e x e v î r f - u n d ă d e 3 c/s b i l a t e r a l ,

2.4.2.4. V I T E Z A D E C O N D U C E R E Î N N E R V I I P E R I F E R I C I

S t i m u l a r e a p e r e u t a n ă sau directă a u n u i n e r v cu electrozi de suprafaţă sau electrozi-ac este u r m a t ă , d u p ă o perioadă de 160

sincrone, cu început şi

sfîrşit

brusc,

cu

durată

de

10—60

secunde. Criza

minoră

mioclonică

se

manifestă

electric

prin

bufee

g e n e r a l i z a t e d e p o l i v î r f u n d ă 2 — 4 c/s. 161

Spasmul infantil ( S i n d r o m u l W e s t ) a r e o e x p r e s i e c a r a c t e ­ ristică d e n u m i t ă hipsaritmie (activitate lentă, amplă, continuă, generalizată — disritmie majoră). M o d i f i c ă r i E.E.G. s e g ă s e s c ş i î n t u l b u r ă r i l e m e t a b o l i c e (hiperglicemie, encefalopatie hepatică, tetanie, fenilacetonurie). în hemiplegie infantilă, în ariile de atrofie corticală se gă­ s e ş t e o a c t i v i t a t e alfa r e d u s ă s a u c h i a r a b s e n t ă . Rezultatele cercetărilor existente în legătură cu posibilita­ t e a u t i l i z ă r i i E.E.G. î n d i a g n o z a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e s î n t c o n ­ tradictorii. D. B. Lindsley, M. Ostow şi P. J. Ellingson consideră că nu e x i s t ă nici o c o r e l a ţ i e î n t r e p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e E.E.G. ş i i n t e l i g e n ţ ă d e t e r m i n a t ă c u a j u t o r u l t e s t e l o r . A l ţ i a u t o r i însă, ca, d e e x e m ­ plu, H. Berger, S. Kreezer, au găsit corelaţii î n t r e E.E.G. şi de­ ficienţa m i n t a l ă , a t u n c i cînd se înregistrează u n d e l e din m a i m u l t e regiuni, găsind la deficienţii m i n t a l i o frecvenţă scăzută a u n d e l o r alfa, c o r e s p u n z ă t o r c u copiii n o r m a l i d e a c e e a ş i v î r s t ă .

2.4.6.

EXAMINAREA RADIOLOGICÄ

2 . 4 . 6 . 1 . C R A N I O G R A F I A SIMPLĂ

Se efectuează în incidenţele fundamentale (faţă, profil, bază) şi în funcţie de aspectul clinic se r e c u r g e la i n c i d e n ţ e spe­ c i a l e şi la t o m o g r a f i i . Modificările patologice ce pot fi evidenţiate la e x a m e n u l radiologie simplu sînt : a ) î n craniostenoze s e o b s e r v ă d i s p a r i ţ i a s u t u r i l o r a f e c t a t e , ştergerea desenului vascular şi a c c e n t u a r e a uneori a impresiunilor digitale, s u b ţ i e r e a calotei. Leziuni de atrofie osoasă se întîlnesc şi pe baza oraniului, r a p o r t u r i l e între etajele acesteia fiind m u l t m o d i f i c a t e . C e l m a i f r e c v e n t s i n o s t a z a r e a a f e c t e a z ă s u t u r a sagitală. b ) I n hidrocefalie ş i microcefalie a p a r m o d i f i c ă r i a l e d i a metrelor craniene : Tabelul

Vîrsta

2.4.4.

ECHOENICEFALOGRAFIA

P r o p r i e t a t e a u l t r a s u n e t e l o r de a se r e f l e c t a la i n t e r f a ţ a a două medii de densităţi diferite se utilizează p e n t r u a evidenţia p o z i ţ i a s t r u c t u r i l o r i n t e r e m i s f e r i c e m e d i a n e (epifiza, v e n t r i c u l u l III, spetum lucidum).

2.4.5.

REOENCEFALOGRAFIA

Variaţiile cantităţii de sînge din creier modifică rezistenţa electrică a ţesuturilor, generînd diferenţe de potenţial electric c a r e , d u p ă a m p l i f i c a r e , p o t s ă fie î n s c r i s e grafic. E a e s t e folosită n u m a i î n c o r e l a ţ i e c u a l t e m e t o d e d e i n ­ vestigaţie. 162

Nou născut 3 luni 6 luni 1 an 1 1 / 2 ani 2 ani 3 ani 6 ani 12 ani 18 ani

Longitudinal (cm) 13,8 15,9 16,1 17,5 17,9 18,8 19.6 20,2 20,7 21-22

ÎS

Transversal (cm)

11,0 12,3 13,6 14,6 14,7 14,7 15,3 15,9 16,7 17-18

c) H e m i a t r o f i a c r a n i a n ă — consecutiv opririi în dezvoltare a u n u i emisfer sau lob cerebral — relevă asimetria p r i n dimi­ n u a r e a hemicraniului respectiv. d) T o x o p l a s m o z a se caracterizează p r i n e x i s t e n ţ a u n o r calcificări difuze, î n „vîrf d e u n g h i e " , l i n e a r e s a u c u r b e , î n n u ­ cleu striaţi, t a l a m u s . e) B o a l a B o u r n e v i l l e — calcificări i n t r a c r a n i e n e . f) Boala S t u r g e - W e b e r cu calcificările care p r e d o m i n ă în s c o a r ţ a p a r i e t o - o c c i p i t a l ă , d e obicei, c a l i n i i p a r a l e l e . L a e x a m i n a r e a c r a n i o g r a f i e i u n loc i m p o r t a n t î l o c u p ă a s ­ p e c t u l ş i d i m e n s i u n i l e şeii t u r c e ş t i , p r e c u m ş i p o z i ţ i a g l a n d e i 163

2.4.6.2.

PNEUMOENCEFALOGRAFIA

Deoarece modificările cerebrale produc rareori semne pe radiografia c r a n i a n ă simplă, este necesară î n t r e b u i n ţ a r e a unor mijloace de contrast care evidenţiază sistemul ventricular şi permit decelarea u n o r procese patologice intracraniene. în P E G se introduce aer în spaţiul subarahnoidian lombar sau s u b o c c i p i t a l . S e fac r a d i o g r a f i i î n i n c i d e n ţ e l e d e p r o f i l , a n t e r o posterioară şi posteroanterioară. Modificările sistemului v e n t r i c u l a r se t r a d u c prin apariţia u n o r modificări de formă, volum, poziţie, cit ş i a p r e z e n ţ e i aerului pericerebral, ca semn de suferinţă cerebrală. î n h e m i p l e g i a i n f a n t i l ă , d e obicei, s e internă contralaterală hemiplegiei sau o asimetrică (este m a i dilatat v e n t r i c u l u l giei). In hemiplegia dublă se c o n s t a t ă o simetrică, dilatarea cisternelor bazale.

constată o hidrocefalie hidrocefalie bilaterală contralateral hemiple­ hidrocefalie bilaterală

In diplegia atonică se e v i d e n ţ i a z ă d i l a t a r e a ventriculelor I I I şi IV a cisternelor bazale.

simetrică a

In jormele ataxice de s e c h e l e de encefalopatie P E G p u n e în evidenţă o dilatare a ventriculului a c u m u l a r e d e a e r î n fosa p o s t e r i o a r ă .

infantilă, al IV-lea

2.4.6.3. A R T E R I O G R A F I A C E R E B R A L A

Se realizează prin injectarea de substanţe de contrast în a r t e r e l e c a r o t i d e s a u v e r t e b r a l e . D u p ă i n j e c t a r e s e fac r a d i o ­ grafii c r a n i e n e (de faţă, p r o f i l s a u oblice). S î n t i n d i c a t e î n a s ­ pectele malformative cerebrale.

2.4.6.4. INVESTIGAŢII R A D I O L O G I C E D I V E R S E

P e n t r u precizarea diagnosticului etiologic al deficienţei mintale sînt necesare şi alte e x a m i n ă r i radiologice, care eviden­ ţ i a z ă fie p r o c e s e d e o s t e o p o r o z ă (glicinoză, s i n d r o m o c u l o - c e r e bral Lowe, boala Niemann-Pick), modificări displazice şi patognomonice în eredopatiile dismetabolice (Hurler, mucolipidoze, sulfatidoza juvenilă Austin). 164

165

2.4.7. INVESTIGAŢII UMORALE

PARTEA

A

TREIA

în a c e a s t ă c a t e g o r i e se i n c l u d :

2.4.7.1. ANALIZE S A N G U I N E

Pe lingă investigaţiile curente, bilirubinemia, transaminaza, a l d o l a z a , h e m o l e u c o g r a m ă , V.S.H., î n e l u c i d a r e a e t i o p a t o g e n i e i s î n t a b s o l u t n e c e s a r e a n a l i z e c a r e s ă c e r c e t e z e d i f e r i t e l e linii metabolice : — p r o t e i n e m i a cu electroforeza, lipidemia, colesterolemia, glicemia. De asemenea p e n t r u eredopatiile metabolice trebuie cerce­ t a t e e l e c t r o f o r e t i c : f e n i l a l a n i n a , c i s t a t i o n i n a , t r i p t o f a n e m i a , gli­ c i n a , h i s t i d i n a , l i z i n a , f o s f a t e m i a , c a l c e m i a , c u p r e m i a , fosfataza alcalină, iodemia, galactozemia. Vor fi efectuate oricînd se i m p u n e , analize de r u t i n ă , ca : r e a c ţ i i l e s e r o l o g i c e p e n t r u sifilis ş i t o x o p l a s m o z ă , d e t e r m i n a r e a grupei sanguine, Rh, titrul de anticorpi, testul Coombs.

2 4.7.2. A N A L I Z A U R I N E I

P e lîngă s u m a r u l u r i n e i trebuie a d ă u g a t e d e t e r m i n ă r i l e c a l i t a t i v e s a u c a n t i t a t i v e a u r m ă t o r i l o r p r o d u ş i ce p o t fi e v i d e n ­ ţ i a ţ i î n u r i n ă : a c i d u l f e n i l p i r u v i c , a c i d u l alfa h i d r o x i b u t i r i c , h o m o c i s t i n a , c i s t a t i o n i n a , glicina, h i s t i d i n a , lizina, calciu, m u c o polizaharidele acide.

2.4.8. INVESTIGAŢIILE GENETICE î n a f a r a a n a l i z e l o r c u r e n t e a m i n t i t e , t o t mai f r e c v e n t s e i m p u n in practica m e d i c a l ă şi i n v e s t i g a ţ i i l e g e n e t i c e . E x a m e n u l cromatografic a l aminoacizilor, e x a m e n e enzimologice, d e t e r m i n a r e a cariotipului ş i e x a m e n u l dermatoglifelor se practică din ce în ce m a i larg în laboratoarele specializate şi sînt de m a r e u t i l i t a t e şi d e c i s i v e în diagnosticul maladiilor genetice. 168

DESCRIEREA FORMELOR CLINICE

rebroastenii sau dezvoltări dizarmonice de caracter şi per­ sonalitate. I n d i f e r e n t d e p u n c t u l d e p l e c a r e a l d e f e c t u l u i s a u a l difi­ cultăţilor î n t î m p i n a t e se realizează în final aceeaşi plafonare în dezvoltarea intelectuală către vîrsta de 12 ani, cu decompensare şcolară i m p o r t a n t ă începînd d i n clasa a Vl-a şi cu apariţia u n o r reacţii nevrotice şi c o m p o r t a m e n t a l e secundare insucce­ s u l u i «şcolar.

3 . 1 . INTELECTUL DE LIMITĂ

3.1.1. DEFINIŢIE

N o ţ i u n e a de „intelect de limită" este de dată recentă, apărînd ca obiect de referire teoretică şi m a i ales praxiologică în u l t i m e l e d o u ă d e c e n i i , fiind l e g a t ă s t r î n s d e s p o r i r e a e x i g e n ţ e ­ lor s o c i a l e m a n i f e s t a t ă p r i n p r e l u n g i r e a o b l i g a t i v i t ă ţ i i î n v ă ţ ă m î n t u l u i la 7, 8 şi a p o i la 10 a n i . C o n c e p t u l de „intelect de l i m i t ă " este definit ca o categorie eterogenă de forme şi g r a d e diferite, d a r avînd ca t r ă s ă t u r ă co­ m u n ă decompensarea şcolară la vîrsta de 11—12 ani, corespunz î n d c l a s e l o r a V-a şi a VT-a şi c a r e r e p r e z i n t ă un p r o c e n t a j de aproximativ 10% din populaţia şcolară. Dezvoltarea intelec­ tuală de limită este m e n ţ i o n a t ă în toate scările de inteligenţă a l e p s i h o m e t r i e i . Astfel, î n s c a r a B i n e t - S i m o n s e i n d i c ă u n d e ­ calaj î n t r e V . M . ş i V . C . d e c i r c a 2 a n i ş i j u m ă t a t e l a v î r s t a d e 1 0 ani, decalaj care creşte t r e p t a t p î n ă la 5 ani la vîrsta de 15 ani. Cu alte cuvinte se menţionează o plafonare în dezvoltarea psiho-intelectuală la vîrsta de 10—12 ani. Mulţi autori (Kazland, P o n n e şi Gilard, Martin, Fau, Bas­ t o n , C o r d i e r , Vial, G i l l e etc.) d e f i n e s c d e z v o l t a r e a m i n t a l ă d e limită nu în funcţie de criteriul psihometric, ci de u n u l şcolar. Ei i n d i c ă p l a f o n a r e a ş c o l a r ă la n i v e l u l clasei a V-a. Autorii care descriu dezvoltările de limită cu referiri la a s p e c t e l e lor clinice ( M i c h a u x , R o b i n , K o h l e r , L u t z , V i a l etc.) v o r b e s c d e s p r e e x i s t e n ţ a u n o r eterogenităţi clinice în care se a l ă t u r ă întîrzieri pedagogice m a r c a n t e (deficienţe funcţionale), dizarmoniile cognitive cu t u l b u r ă r i i n s t r u m e n t a l e , diferite ce168

I n ţ a r a n o a s t r ă d e p r o b l e m a i n t e l e c t u l u i d e l i m i t ă s-au o c u p a t M . Ş t e f a n [175], T . K u l c s a r [78 b ] , C . P ă u n e s c u [120]. P e n t r u a înţelege şi m a i bine categoria „liminarului", ca­ racterul său relativ care este legat d o m i n a n t de un a n u m i t con- > text, a m i n t i m observaţiile şi concluziile lui M a s l a n d (citat de M. Roşea). El a r a t ă că şcoala este principalul, dacă nu s i n g u r u l c o n t e x t î n c a r e cei m a i m u l ţ i copii c u d e z v o l t a r e d e l i m i t ă s î n t etichetaţi şi t r a t a ţ i ca retardaţi mintali. Acest autor se sprijină pe datele unei cercetări de amploare în care se arată că incidenţa liminarilor depistaţi creşte cu vîrsta în anii şcolarizării obliga­ torii, a j u n g î n d d e l a 4 , 5 % d e p i s t a ţ i l a v î r s t a d e 8 a n i , l a 1 4 % diagnosticaţi la vîrsta de 16 ani, d u p ă care incidenţa scade dastul de brusc, iar în anii vîrstelor a d u l t e aceştia i n t r ă în r î n d u rile populaţiei n o r m a l a d a p t a t e profesional şi social. In concluzie, p u t e m spune că î n t r e copilul debil m i n t a l şi copilul n o r m a l există o zonă de tranziţie în care nu se poate trage în m o d convenţional o linie de frontieră. In această zonă de limită, în funcţie de exigenţele şcolare şi socio-profesionale s e r e l e v ă u n g r u p d e copii c a r e p r e z i n t ă o m a r e v a r i e t a t e d e t a ­ blouri clinice şi psihopatologice pe oare îi c u p r i n d e m s u b d e n u ­ mirea de „dezvoltări intelectuale de limită".

3.1.2. TERMENI ECHIVALENŢI. LIMITE PSIHOMETRICE

î n c e r c ă m î n t a b e l u l d e m a i jos s ă p r e z e n t ă m terminologia, p r e c u m şi limitele psihometrice întâlnite în l i t e r a t u r a de specia­ litate cu privire la cazurile de limită. S e c o n s t a t ă c ă n u e x i s t ă o u n i t a t e d e v e d e r e î n t r e diferiţi a u t o r i . I n f o a r t e m u l t e s c ă r i ( T e r m a n , M e r r i l l , W e c k s l e r etc.) c a t e g o r i a l i m i n a r u l u i e s t e d e f i n i t ă p r i n t r - u n Q.I. c u p r i n s î n t r e 169

70—79. Alţi a u t o r i însă lăr­ gesc limita superioară peste Autori Limite psihometrice 80. S e c o n s i d e r ă c ă o p a r t e î n s e m n a t ă d i n t r e copiii care M. A. Merrill a u u n Q.I. î n t r e 80—89 p r e ­ 70—79 D- Wecksler 70—79 z i n t ă p a r t i c u l a r i t ă ţ i specifice Comitetul de care-i_ a p r o p i e d e l i m i n a r i . experţi O.M.S. 70—80/95 Astfel, Penrose consideră că R. Penrose 70—85 M. C. Audela 70—90 liminarul se întinde pînă în j u r u l u n u i Q.I. e g a l c u 85. M a r i a Cecilia A u d e l a l ă r g e ş t e ş i m a i m u l t z o n a , a j u n g î n d p î n ă la Q.I. = 90. Tabelul 16

I n 1954 s e p u b l i c ă l a G e n e v a r a p o r t u l C o m i t e t u l u i d e e x ­ perţi p e n t r u p r o b l e m e l e copilului deficient m i n t a l de pe lîngă O.M.S., c o m i t e t c a r e c o n s i d e r ă c ă z o n a î n c a r e î n t î l n i m c a z u r i l e de l i m i t ă e s t e c u p r i n s ă î n t r e Q.I. = 70 şi Q.I. = 80/95. î n c a d r u l s c ă r i l o r c a r e u t i l i z e a z ă V . M . , ca, d e e x e m p l u , Binet-Simon, intelectul de limită se defineşte prin existenţa unui a n u m i t decalaj între vîrsta cronologică şi cea mintală. La o v î r s t ă c r o n o l o g i c ă d e 1 0 a n i c o r e s p u n d e o V . M . d e 7,3 a n i , i a r la 15 ani V.M. este de 10—11 ani. G. A m a d o consideră că dez­ voltările de limită nu depăşesc V.M. de 11—12 ani. Denumirile utilizate în diferite limbi sînt : „dull" sau „ b a c k - W a r d " ( e n g l e z ă ) ; „ p e u - d o u e " şi „debile l é g e r " ( f r a n c e z ă ) ; „unterbergabt" (germană).

semne de rahitism de tip sechelar, a n e m i e carenţială. Alteori t u l b u r ă r i d i s c r i n i c e d i n s e r i a a d i p o z o g e n i t a l ă ( o b e z i t a t e faciotronculară, vergeturi) sau hipofuncţia gonadelor (absenţa carac­ teristicilor sexuale secundare) sau insuficienţa cortico-suprarenalei (hipotensiune arterială, pigmentaţie accentuată a tegumen­ telor e t c ) , toate avînd acelaşi substrat de sechelaritate pe axul cortico-hipofizosuprarenal.

3.1.4. STIGMATE NEUROLOGICE

Nici tabloul neurologic nu a r e o specificitate la liminar. In funcţie de cauza şi intensitatea factorilor etiopatogenici care a u a c ţ i o n a t a s u p r a S.N.C. p o t f i d e c e l a t e : — t u l b u r ă r i motorii, de tip paretic sau paralitic, cu o a n u ­ m i t ă s i s t e m a t i z a r e ( h e m i saoi p a r a p a r e z e ) ; — tulburări cerebeloase minore (tremurături, nistagmus, tulburări de echilibru); — t u l b u r ă r i e x t r a p i r a m i d a l e în caz de encefalopatie p r i n incompatibilitate de Rh sau sechele de encefalită bazală ; — diverse leziuni de nervi cranieni (strabism, de motilitate a g l o b i l o r o c u l a r i , p a r e z ă facială, h i p o a c u z i e , t u l b u r ă r i d e m o ­ tilitate linguală etc.), c a r e sînt întâlnite în sechele de encefalo­ p a t i e infantilă de diferite etiologii ; — h i p o t r o f i i s a u at r o f ii m u s c u l a r e î n b o l i l e m u s c u l a r e e r e ­ ditare.

3.1.3. CARACTERISTICI SOMATICE 3.:.5. Nu sînt descrise elemente patognomonice care definesc a c e a s t ă f o r m ă clinică. D e c e l e m a i m u l t e o r i l i m i n a r i i s e r e c o l ­ tează din categoria microsechelarilor encefalopaţi, imaturilor, s e c h e l a r i l o r d e m e n i n g o e n c e f a l i t e . D e c i , fiind v o r b a d e a f e c ­ ţ i u n i c a r e a u u n c a r a c t e r cîştigat, î n m a j o r i t a t e a cazurilor d u p ă desăvîrşirea dezvoltării fetale nu există s e m n e somatice spe­ cifice. P r i n t r e cele m a i frecvente s e m n e s o m a t i c e se întîlnesc : o dezvoltare somatică insuficientă atît p o n d e r a l cit şi s t a t u r a l , 170

TABLOUL

PSIHOPATOLOGIC

P r e z e n t ă m cîteva s e m n e definitorii d u p ă care liminarii pot fi u ş o r identificaţi, m a i ales în procesul de î n v ă ţ ă m î n t : — d a u r ă s p u n s u r i inegale ca nivel de realizare, care se a s e a m ă n ă atît cu cele ale copilului n o r m a l cît şi cu cele ale co­ pilului debil m i n t a l ; — e i folosesc d e s t u l d e r a r g e n u l p r o x i m î n c a z u l d e f i ­ nirii diferitelor noţiuni ; 171

— realizează în etape un r ă s p u n s corect, necesitînd î n t r e ­ bări s u p l i m e n t a r e şi o atitudine încurajatoare şi a p r o p i a t ă d i n p a r t e a e x a m i n a t o r u l u i ; el are nevoie de o mobilizare în t i m p a capacităţilor sale m i n t a l e ; — se constată că în cadrul unei activităţi de învăţare, c o n ­ d u s e d i n a p r o a p e î n a p r o a p e , a c e ş t i c o p i i s î n t c a p a b i l i s ă folo­ sească ajutorul primit, dînd dovadă de suficientă plasticitate şi motilitate nervoasă. B u s e m a n n [28] c o n c e p î n d i n t e l i g e n ţ a c a o f u n c ţ i e d e s i n ­ teză, c a u n v a s t a n s a m b l u f u n c ţ i o n a l c a r e s t r u c t u r e a z ă î n t r e p t e o serie de funcţii psihice m a i e l e m e n t a r e , descrie u r m ă t o a r e l e tipuri clinice ale defectului m i n t a l u ş o r s a u m a r g i n a l : — hipoactivitate intelectuală generală, în care r e c u n o a ş t e m de fapt descrierea cazurilor de cerebrastenie sau astenie ; — hiperactivitate instinctuală, cu descrierea u n o r cazuri de dezvoltare dizarmonică a personalităţii ; — hiperactivitate motorie, în care r e c u n o a ş t e m descrierea c o p i l u l u i i n s t a b i l şi h i p e r k i n e t i c ; — h i p e r a c t i v i t a t e e m o t i v ă specifică c o p i l u l u i t i m i d , e m o ­ tiv, i n h i b a t ; — anomalii în ceea ce priveşte fluxul ideaţiei, încetineală i n g î n d i r e , e r e t i s m p s i h i c , b a r a j e a l e gândirii s a u l a p s u s u r i , m o ­ m e n t e de vid mintal, p e r s e v e r ă r i l e m i n t a l e ; — d i z a b i l i t ă ţ i specifice, t u l b u r ă r i g n o z i c e s a u p r a x i c e . D e m u l t e ori d e f i c i t u l m i n t a l n e a p a r e c a u n d e f i c i t f u n c ­ ţional : apar dezechilibre între diferitele sectoare neuro-fiziologice a l e d e c i z i e i , a l e t r a n s m i s i e i , e x e c u ţ i e i , c r e ş t e r i i s a u r e ­ glării. D i n t o a t e a c e s t e a r e z u l t ă o l i p s ă d e a c t i v i t a t e , d e d e z v o l t a r e , d e a d a p t a r e , d e c i u n deficit. A c e s t d e f i c i t d e l i m i t ă n u e s t e n u m a i o r g a n i c , c i d e m u l t e ori e s t e , m a i ales, f u n c ţ i o n a l . A c e ş t i copii î n t î m p i n ă i m p o r t a n t e d i f i c u l t ă ţ i î n î n s u ş i r e a citit-scrisului şi calculului. Ei prezintă t u l b u r ă r i i n s t r u m e n t a l e m a r c a n t e , c a r e d e cele m a i m u l t e o r i n u p o t f i r e c u p e r a t e p r i n m u n c a învăţătorului în c a d r u l claselor obişnuite. In felul acesta se s t r u c t u r e a z ă un eşec şcolar. S i t u a ţ i a lor î n ş c o a l ă e s t e p r e z e n t a t ă î n s c h e m a d i n fi­ gura alăturată. Această categorie a p a r e deci în c o n t e x t u l e x i g e n ţ e l o r ' ş c o ­ lare şi ea nu poate fi investigată şi t r a t a t ă decît strîns legat de contextul care a evidenţiat-o. Copilul liminar rezolvă sarcinile şcolare doar pînă la un a n u m i t nivel de complexitate şi abstractizare. Peste acest nivel el prezintă în m o d sistematic insuccese şcolare. T. Kulcsar arată 172

că „există un p r a g al adaptabilităţii şcolare, dincolo de care conduitele intelectuale ale acestor elevi devin d e z a d a p t a t e " [78 b ; p . 15]. D i n c o l o d e a c e s t p r a g s e s i t u e a z ă s a r c i n i l e ş c o l a r e inadmisibile potenţialităţilor intelectuale ale elevului, faţă de c a r e — d a t o r i t ă s e n t i m e n t u l u i insuccesului — el p r e z i n t ă în mod frecvent o a t i t u d i n e negativă. Tulburările de comportament întîlnite frecvent sînt secun­ d a r e trăirii lipsei de eficienţă în d o m e n i u l şcolar. Copilul l i m i n a r întîmpină dificultăţi chiar din clasa I, pre­ zentând de regulă c o n d u i t e operatorii inferioare copiilor n o r m a l i . Ei înţeleg l a c u n a r şi imprecis sarcinile şcolare, rezolvă corect doar corespondenţa t e r m e n cu termen, nu conservă cantităţile, lipseşte reversibilitatea în gîndire. Structurarea perceptiv-motrică a spaţiului este tulburată : nu respectă forma, m ă r i m e a , proporţia, orientarea, poziţia rela­ tivă, lipseşte coordonarea vizual-motrică m a i ales la sarcinile de grafomotricitate. Acestor s i m p t o m e li se asociază frecvent o i m a t u r i t a t e social-afectivă, m a n i f e s t a t ă î n d i f i c u l t ă ţ i d e c o l a b o r a r e , d e s t a b i ­ lire a relaţiilor i n t e r p e r s o n a l e şi în infantilism afectiv. 173

La vîrsta şcolară mijlocie şi m a r e liminaritatea se m a n i ­ festă î n m u l t i p l e s i m p t o m e f a ţ ă d e v î r s t a ş c o l a r ă m i c ă . î n p e r ­ formanţele intelectuale prezintă fluctuaţii. Mecanismele gîndirii s î n t b l o c a t e f r e c v e n t p r i n f a c t o r i d e o r d i n a f e c t i v ş i social. R i ­ d i c a r e a b l o c a j e l o r p e r m i t e a c e s t o r copii s ă d e p ă ş e a s c ă s t a d i u l operaţiilor corecte. Raţionamentele progresive sînt esenţiale în d i f e r e n ţ i e r e a d i a g n o s t i c ă a l i m i n a r i l o r f a ţ ă de d e b i l i i m i n t a l i a cărei construcţie genetică r ă m î n e n e t e r m i n a t ă . Factorul verbal prezintă unele particularităţi. Ei întîmpină dificultăţi în realizarea activităţilor de analiză, sinteză, compa­ raţie, abstractizare, clasificare etc. cu c o n ţ i n u t s e m a n t i c şi s i m ­ bolic. L a n i v e l u l v e r b a l - a b s t r a c t o p e r a ţ i i l e m i n t a l e d e v i n i m p r e ­ cise, n e s i g u r e ş i i n e r t e ( r i g i d i t a t e a s t r u c t u r i i ) . Factorul de integrare (capacitatea de a corela pe p l a n m i n ­ tal m a i m u l t e condiţii necesare reuşitei în situaţii problematice) şi cel de o r g a n i z a r e a s t r u c t u r i i c o g n i t i v - o p e r a ţ i o n a l e s î n t s l a b reprezentaţi. Lipsa de stăpînire, autocontrolul-autoreglarea nesigură şi i n s u f i c i e n t ă s î n t t r ă s ă t u r i specifice c o p i i l o r c u d e z v o l t a r e d e limită. Ca un fapt interesant a m i n t i m particularitatea atitudinii a c e s t o r e l e v i faţă d e s a r c i n a i n t e l e c t u a l ă . E i s e a n t r e n e a z ă m a i g r e u d e c î t debilii m i n t a l i î n r e z o l v a r e a p r o b l e m e l o r . C h i a r atunci cînd se antrenează, la p r a g u l de t r a n s f o r m a r e a sarcinii, abandonează în m o d brusc activitatea. P r e v ă z î n d insuccesul sau s i m ţ i n d a n x i e t a t e a , l i m i n a r u l g r e u îşi p o a t e o r g a n i z a e n e r g i i l e emoţionale necesare realizării cu succes a activităţii şcolare. Anxietatea, secundată de nesiguranţă afectivă influenţează n e ­ gativ, p r o v o c î n d f r e c v e n t i n h i b i ţ i a ş c o l a r ă . Nivel de aspiraţie scăzut, t e a m ă de insucces, n e î n c r e d e r e în sine, toate aceste e l e m e n t e construiesc o a t i t u d i n e „ c o n s t a n t " n e g a t i v ă , m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n s e l e c t i v ă , faţă d e a c t i v i t ă ţ i l e ş c o l a r e . L i m i n a r i i îşi t r ă i e s c r o l u l d e elevi f ă r ă p l ă c e r e , c e e a c e duce la nedezvoltarea sau chiar lipsa intereselor cognitive, la vîrsta la care „foamea" de experienţă n o u ă şi de activitate sînt c o n s i d e r a b i l e (R. L i n t o n ) . U r m a r e a „firească" a acestei situaţii de fapt poate fi absentismul şi e v a d a r e a copilului în l u m e a jocurilor şi a a v e n t u r i l o r . D e aci ş i p î n ă l a t u l b u r ă r i l e d e c o m p o r t a m e n t n u m a i e s t e d e c î t un singur pas. 174

Aceste simptome generale p e r m i t diferenţierea teoretică şi p r a c t i c ă a c o p i i l o r cu i n t e l e c t de l i m i t ă ca o f o r m ă a p a r t e a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , d i s t i n c t ă a t î t f a ţ ă d e s t a r e a n o r m a l ă cît ş i faţă d e d e b i l i t a t e a m i n t a l ă . Argumentul hotărîtor în determinarea apartenenţei unui copil la a c e a s t ă f o r m ă s a u la cea a d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e u ş o a r e îl constituie capacitatea lui de învăţare şi de a d a p t a r e la cerinţele colectivităţii n o r m a l e .

3.1.6. INTEGRAREA ŞCOLARĂ Şl PROBLEMELE RECUPE­ RĂRII ŞCOLARE Şl SOCIALE A COPIILOR L1MINARI

Cazul copilului cu dezvoltare de limită militează p e n t r u o pedagogie diferenţială şi individualizată. T r a t a r e a d i f e r e n ţ i a t ă a l u i î n p r o c e s u l e d u c a ţ i o n a l l - a r feri, a t î t p e e l cît ş i s o c i e t a t e a d e m u l t e d i n d i f i c u l t ă ţ i l e a m i n t i t e mai sus. C a r a c t e r u l polimorf, atît s u b r a p o r t u l etiologic cît şi simp­ tomatic al acestei forme de deficienţă mintală m i n o r ă necesită d i n p u n c t d e v e d e r e e d u c a ţ i o n a l p r o g r a m e a d e c v a t e ş i specifice. T r a t a r e a e d u c a ţ i o n a l ă a a c e s t e i g r u p e d e copii n u s e p o a t e face decît din perspectiva diferenţială. în sistemul de învăţămînt dintr-o serie de ţări, de exemplu, în F r a n ţ a , e x i s t ă î n c e p î n d d i n c l a s a a V I - a o s e r i e de c l a s e cu profil practic c a r e sînt u r m a t e de elevii l i m i n a r i . în ţ a r a noastră au existat clase de recuperare, înfiinţate la insistenţa pedopsihiatrilor care însă nu şi-au dovedit viabi­ l i t a t e a d i n l i p s a u n u i for m e t o d o l o g i c i n t e r d i s c i p l i n a r c a r e s ă î n d r u m e şi să structureze o concepţie u n i t a r ă legată de m u n c a pedagogică desfăşurată cu aceşti copii. T r e b u i e s ă m i l i t ă m î n c o n t i n u a r e p e n t r u o p e d a g o g i e dife­ r e n ţ i a t ă ale c ă r o r principii le v o m p r e z e n t a la capitolul d e s p r e terapia copilului deficient mintal. I n t e g r a r e a ş c o l a r ă n u s e p o a t e face d e c î t d a c ă a c e ş t i copii liminari sînt t r a t a ţ i individual, cu m e t o d e şi p r o g r a m e speciale, adecvate posibilităţilor şi deficienţelor pe care le prezintă. 175

I n c e p î n d d i n c l a s e l e a V - a şi a V l - a în i n s t r u i r e a şi e d u ­ carea copiilor liminari t r e b u i e s ă s e p u n ă a c c e n t u l p e a s p e c t e l e practice şi de formare a c o m p e t e n ţ e i sociale. V i a ţ a arată c ă d u p ă d e p ă ş i r e a o b s t a c o l u l u i „şcoală", î n pro­ fesie ş i î n viaţă, c o p i l u l liminar r e u ş e ş t e s ă s e i n t e g r e z e destul de bine, ştergîndu-se în m o d e v i d e n t d i f e r e n ţ e l e dintre el şi c o ­ p i l u l normal.

3.2.2. TERMINOLOGIE

Şl

LIMITE

în literatura de specialitate sînt utilizaţi următorii t e r m e n i : S c h w a c h s i n n , D e b i l i t a t (germ.) ; M e n t a l deficiency, F e e b l e m i n ­ d e d (engl.) ; M o r o n ( l i t e r a t u r a a m e r i c a n ă ) , D e b i l i d a d m e n t a l (span.) ; D e b i l e (fran.) ; D e f i c i e n z a m e n t a l e (ital.). In ceea ce priveşte limitele psihometrice, prezentăm un ta­ bel sintetic cu datele utilizate de diferiţi autori. Tabelul 17

3 . 2 . D E F I C I E N T A MINTALĂ G R A D U L I : D E B I L I T A T E A

L i m i t e l e p s i h o m e t r i c e d u p ă diferiţi a u t o r i

M I N T A L Ă Nr. crt.

3.2.1. DEFINIŢIE

T e r m e n u l a fost i n t r o d u s în n o m e n c l a t u r ă în 1909 de D u p r e şi a fost reluat şi lărgit de V e r m e y l e n în 1924. El e s t e utilizat ca fiind s i n o n i m cu insuficienţa mintală şi are un î n ţ e l e s varia­ bil la diferiţi autori.

1 2

Autorul

3 4 5

Wechsler D. American Association lor Mental Deficiency Terman, LAI. Raven, J.C. Haven, J.C.

6

Anstey, A.

Testul utilizat W.I.S.C Terman-Merrill W.I.S.C. Terman Materiale progresive Materiale progresive (color) Domino 48 (D.48)

Limitele indicate pt. debi­ litatea mintală QI.=50-70 QI = 4 0 —54 debili miji. Q I . = 5 5 —69 debili lejer QI.=50-75 QI.=50-69 Sub centilul 5 Stanina 1

D e b i l i t a t e a m i n t a l ă se situează între i m b e c i l i t a t e şi limi­ nari tate. Ea reprezintă o insuficienţă mai m u l t s a u mai p u ţ i n mar­ cată a dezvoltării i n t e l i g e n ţ e i , lăsindu-i individului posibilita­ tea de a ajunge la a u t o n o m i e socială, fără î n s ă să-i p e r m i t ă să-şi a s u m e t o t a l responsabilitatea c o n d u i t e l o r sale, d e o a r e c e e l e s t e incapabil s ă p r e v a d ă implicaţiile. La sfârşitul dezvoltării sale, nu d e p ă ş e ş t e m e c a n i s m e l e de gîndire şi m o d u r i l e o p e r a ţ i o n a l e ale unui copil de 9 ani. Vîrsta s a m i n t a l ă s e s i t u e a z ă î n t r e 7 — 8 ani ş i 9 — 1 0 ani. P s i h o m e t r i c , debilul m i n t a l se d e f i n e ş t e printr-un Q.I. care variază între 50 şi 69. El e s t e e d u c a b i l : e s t e capabil de achiziţii ş c o l a r e c o r e s p u n ­ zătoare vîrstei s a l e m i n t a l e . D u p ă gradul insuficienţei m i n t a l e d i s t i n g e m debilii m i n t a l i severi, mijlocii şi lejeri. 176

3.2.3. CARACTERISTICI SOMATICE

Deseori se n o t e a z ă o constituţie somatică displastică, disarmonică, hipostaturală, cu disproporţie între lungimea extre­ mităţilor şi talie. Se întîlnesc, de asemenea, aspecte dismorfice facio-craniene : microcefalie, hidrocefalie, craniostenoze. F r e c v e n t pot fi găsite s i m p t o m e care t r ă d e a z ă o participare v i s c e r a l ă , î n d e o s e b i c î n d etiologic e s t e v o r b a d e o e r e d o p a t i e m e t a b o l i c ă . P r i n t r e a c e s t e s e m n e n o t ă m : h e p a t o m e g a l i e , Sple­ nomegalie, tulburări urinare, manifestări hematologice, deterio­ r ă r i osoase, a n o m a l i i g e n i t a l e ( p u b e r t a t e p r e c o c e s a u î n t î r ziată) etc. 177

3.2.4. STIGMATE Şl PARTICULARITĂŢI NEUROLOGICE

F r e c v e n ţ a manifestărilor neurologice este m a i m a r e ca în i n t e l e c t u l l i m i n a r , d a r m a i r e d u s ă d e c î t cea î n t î l n i t ă î n i d i o ţ i e ş i i m b e c i l i t a t e . D e c e l e m a i m u l t e ori s e î n r e g i s t r e a z ă o n e î n d e m i n a r e , mişcări inutile, sincinezii, instabilitate psihomotorie. In cazul u n o r leziuni frontale de tip sechelar se observă o dificul­ tate m a r c a n t ă în execuţia mişcărilor intenţionale, deoarece nu pot elabora formula motorie. î n o r d i n e a f r e c v e n ţ e i m a i î n t î l n i m l e z i u n i c u e x p r e s i a cli­ nică neurologică ce constă în grade de diferite intensităţi a u n o r sindroame piramidale, extrapiramidale, cerebeloase, motilităţii oculare extrinsece. La copiii d e b i l i m i n t a l i au fost d e t e r m i n a t e o s e r i e de par­ ticularităţi ale activităţii nervoase superioare. Astfel, formarea r e f l e x e l o r c o n d i ţ i o n a t e p r e z i n t ă oscilaţii i n t e n s e ş i p e r s i s t e n t e s u b aspectul t i m p u l u i de l a t e n ţ ă , al forţei şi al d u r a t e i reacţiei. Diferenţierile se elaborează t r e p t a t , nu s u b formă de salt. Di­ ferenţierile se dezinhibă uşor sub influenţa u n o r agenţi exte­ riori ce acţionează înaintea apariţiei stimulului diferenţiator. Cercetările au relevat o serie de particularităţi ale celui d e - a l d o i l e a s i s t e m d e s e m n a l i z a r e ş i a l e i n t e r a c ţ i u n i i sale c u p r i m u l s i s t e m . S e ş t i e azi c ă d e b i l i i m i n t a l i s î n t c a p a b i l i i n m a i m i c ă m ă s u r ă d e c î t n o r m a l i i s ă s e o r g a n i z e z e ş i să-şi c o o r d o n e z e acţiunile în conformitate cu o c o m a n d ă verbală. T u l b u r a r e a funcţiei de reglare a celui de-al doilea sistem de s e m n a l i z a r e în f o r m a r e a l e g ă t u r i l o r d i n p r i m u l s i s t e m a u e f e c t e m u l t i p l e : for­ m a r e a încetinită şi lipsa de trăinicie a legăturilor t e m p o r a l e , p u ­ ternica influenţă dezorganizatoare a agenţilor externi, incorecta v e r b a l i z a r e a s t i m u l u l u i s a u a l e g ă t u r i i d i n t r e s t i m u l şi r e a c ţ i e . Disocierea celor două sisteme de semnalizare, dificultatea c u c a r e s e r e a l i z e a z ă t r a n s p u n e r e a l e g ă t u r i l o r d i n p r i m u l î n cel d e - a l d o i l e a s i s t e m d e s e m n a l i z a r e n e e x p l i c ă d e c e l a copiii debili m i n t a l i activitatea nu dobîndeşte î n t o t d e a u n a un grad su­ ficient d e c o n ş t i e n t i z a r e . Insuficienţa funcţiei reglatoare a celui de-al doilea sistem d e s e m n a l i z a r e , p r e c u m ş i d i s o c i a ţ i a c e l o r d o u ă s i s t e m e sftit d e ­ t e r m i n a t e , în p r i m u l rînd, de fragilitatea e n g r a m e l o r corticale g e n e r a t e d e s e m n a l e l e v e r b a l e , c e e a c e face c a ele s ă fie u ş o r induse negativ de semnalele din p r i m u l sistem de semnalizare. 178

In l i t e r a t u r a de specialitate există date care p u n în evi­ d e n ţ ă relaţia între deficienţa mintală şi activitatea electrică a scoarţei cerebrale la aceşti copii. Astfel, o s e r i e d e c e r c e t ă r i a r a t ă c ă c o r e l a ţ i a E E G c u vîrsta m i n t a l ă este mai m a r e decît corelaţia cu coeficientul de inteligenţă. O s e r i e de a u t o r i ca H. B e r g e r , G. K r e e z e r g ă s e s c o c o r e ­ l a ţ i e s e m n i f i c a t i v ă î n t r e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă ş i u n d e l e a l f a occi­ pital care au o frecvenţă m a i scăzută decît la normalii de aceeaşi etate. L. A. Novikova consideră că indicatorul cu valoare diferenţ i a t o a r e e s e n ţ i a l ă l-ar c o n s t i t u i î n s ă u n d e l e d e l t a d e t i p p a t o ­ logic î n t î l n i t e f r e c v e n t l a copiii d e b i l i m i n t a l i ş i c a r e l i p s e s c în mod absolut la normali. M a j o r i t a t e a a u t o r i l o r s î n t a s t ă z i d e a c o r d că, c u cît g r a d u l deficienţei m i n t a l e este mai p r o n u n ţ a t , cu atît electroencefalo­ g r a m e l e p r e z i n t ă a b a t e r i mai e v i d e n t e faţă de n o r m a l i . O s e r i e d e c e r c e t ă r i c a cele e f e c t u a t e d e S . N e t c h i n e d e s ­ chid o nouă perspectivă. Ele relevă o oarecare relaţie între ni­ velul mintal şi E E G . Se arată că tipul de organizare a electro­ encefalogramei c o r e s p u n d e atît n i v e l u l u i m i n t a l , cît şi m a i ales particularităţilor comportamentului psihomotor.

3.2.5. TABLOUL PSIHOPATOLOGIC

Debilii m i n t a l i p r e z i n t ă o s e r i e d e p a r t i c u l a r i t ă ţ i s p e c i f i c e a t î t î n c e e a c e p r i v e ş t e p r o c e s e l e d e c u n o a ş t e r e , cît ş i î n d o ­ m e n i u l m o t r i c i t a t i i şi afectivităţii. V o m încerca în cele ce u r ­ m e a z ă să p r e z e n t ă m , desigur în m o d succint, acest tablou spe­ cific. C o n s i d e r ă m c ă e l v a f i u t i l m a i a l e s c a d r e l o r d i d a c t i c e ş i chiar părinţilor care sînt implicaţi în domeniul pedagogiei te­ rapeutice. î n c e e a c e p r i v e ş t e percepţiile c e r c e t ă r i l e a u r e l e v a t u r m ă ­ toarele particularităţi : — copiii d e b i l i m i n t a l i p r e z i n t ă u n e l e d e f i c i e n ţ e a l e ana­ lizei şi sintezei; ei d e s p r i n d d i n o b i e c t e s a u d i n i m a g i n i m u l t m a i p u ţ i n d e t a l i i , f a p t c a r e face c a p e r c e p ţ i i l e l o r s ă fie i n s u f i ­ c i e n t d e specifice, d e t e r m i n î n d a s t f e l c o n f u z i i . S e ş t i e azi c ă l i m i t a r e a analizei n u e s t e e f e c t u l e x c l u s i v a l u n e i i n c a p a c i t ă ţ i 179

în sfera senzorială, ci şi ai u n e i lipse de activism în faţa sar­ cinii fixate. C a r a c t e r u l insuficient de analitic al percepţiilor se datorează şi mascării unor elemente de către altele care se des­ p r i n d m a i uşor. Astfel se desprind m a i uşor e l e m e n t e l e m a i p e ­ r i f e r i c e s a u cele d e l i m i t a t e p r i n c o n t u r s a u c u l o a r e : — culoarea e s t e o î n s u ş i r e c a r e se i m p u n e şi e s t e d e s p r i n s ă cu u ş u r i n ţ ă de către debilii mintali faţă de forma, g r e u t a t e a şi m a t e r i a l u l din care este confecţionat obiectul — indici care sînt analizaţi mai greu ; — sinteza e l e m e n t e l o r a n a l i z a t e e s t e c u g r e u e f e c t u a t ă p e p l a n perceptiv : orice situaţie p r e a f r a g m e n t a t ă este cu greu reconstituită ; — durata n e c e s a r ă a n a l i z e i şi s i n t e z e i în p e r c e p ţ i e e s t e m a i m a r e la debilii m i n t a l i decît la n o r m a l i ; — o altă trăsătură caracteristică a debilului mintal o consti­ t u i e îngustimea cîmpului perceptiv ; ei p e r c e p în m o d c l a r , î n ­ t r - u n t i m p limitat, un n u m ă r mai mic de elemente decît nor­ malii ; — orientarea în spaţiu a d e b i l u l u i m i n t a l e s t e dificilă d a ­ t o r i t ă a t î t î n g u s t i m i i c î m p u l u i p e r c e p t i v cît m a i a l e s c a p a c i t ă ţ i i r e d u s e d e a stabili, p e p l a n i n t u i t i v , r e l a ţ i a d i n t r e o b i e c t e ; — - c o p i l u l d e b i l m i n t a l îşi p e r f e c ţ i o n e a z ă m a i î n c e t ş i î n m o d l i m i t a t p e r c e p ţ i i l e s a l e c a efect a l r e f l e c t ă r i i r e p e t a t e a obiectului ; capacitatea de analiză şi sinteză se î m b u n ă t ă ţ e ş t e s u b influenţa procesului terapeutic, însă r ă m î n e totuşi sub n i ­ v e l u l a t i n s d e copiii n o r m a l i ; — u n e l e cercetări făcute în d o m e n i u l stabilirii specificului percepţiilor la deficienţii m i n t a l i au r e l e v a t faptul că există di­ f e r e n ţ e s e m n i f i c a t i v e î n t r e d e b i l i i m i n t a l i d e t i p f a m i l i a l ş i cei cu l e z i u n i c e r e b r a l e : astfel s-a s t a b i l i t că la copiii cu l e z i u n i c e r e b r a l e e x i s t ă o t u l b u r a r e a c a p a c i t ă ţ i i de a d e s p r i n d e f i g u r a d i n fond ; — constanţa percepţiei de formă şi m ă r i m e la copilul debil m i n t a l se realizează î n t r - u n r i t m foarte lent şi cu m u l t e dificul­ t ă ţ i , c o n s t i t u i n d u - s e ca o t r ă s ă t u r ă s p e c i f i c ă a a c e s t o r c o p i i ; — debilii m i n t a l i se caracterizează p r i n t r - o lipsă de flexi­ b i l i t a t e a a c t i v i t ă ţ i i c o g n i t i v e în g e n e r a l , a a c t i v i t ă ţ i i p e r c e p t u a l e î n m o d s p e c i a l . A c e s t f a p t a fost p u s î n e v i d e n ţ ă a t î t î n p e r ­ c e p e r e a f i g u r i l o r r e v e r s i b i l e , cît ş i î n p e r c e p e r e a i l u z i i l o r ; d a ­ tele senzoriale care contrazic experienţa fixată în m e m o r i e r ă m î n insuficient analizate. 180

In continuare vom căuta să p u n c t ă m cîteva trăsături spe­ cifice a l e gîndirii d e b i l u l u i m i n t a l , a ş a c u m r e i e s e l e d i n c e r ­ cetările cunoscute : — gîndirea lui este caracterizată în p r i m u l r î n d prin p r e ­ d o m i n a r e a funcţiilor de achiziţie c o m p a r a t i v cu funcţiile de ela­ b o r a r e ; g î n d i r e a lui nu este creativă, ci r e p r o d u c t i v ă ; — decurgînd din trăsătura de mai sus a p a r e p r e d o m i n a r e a gîndirii c o n c r e t e şi p r a c t i c e faţă de g î n d i r e a a b s t r a c t ă şi s p e ­ culativă ; — deficienţele de intelect întîlnite a p a r nu n u m a i în o p e ­ raţiile complexe de generalizare şi abstractizare, ci şi în ope­ r a ţ i i l e e l e m e n t a r e d e a n a l i z ă , s i n t e z ă ş i c o m p a r a r e . N i v e l u l scă­ zut al comparării decurge d i n insuficienţele procesului de analiză : nereuşind să desprindă în suficientă m ă s u r ă e l e m e n ­ tele caracteristice, el consideră ca fiind i d e n t i c e d o u ă obiecte mai mult sau mai puţin asemănătoare. El reuşeşte în mică m ă s u r ă să ierarhizeze şi să s u r p r i n d ă u n i t a t e a elementelor şi de aci d e f i c i e n ţ e l e de s i n t e z ă ; — debilul m i n t a l stabileşte m a i u ş o r deosebirile decît ase­ m ă n ă r i l e — şi această t r ă s ă t u r ă se m e n ţ i n e p î n ă la o vîrstă m a i mare ; — procesul de generalizare nu este absent din activitatea de gîndire, n u m a i că el se realizează la un nivel scăzut ; — înţelegerea care constă în i n t e g r a r e a cunoştinţelor noi în sistemul a n t e r i o r elaborat a p a r e cu greu, din cauza m o d u l u i defectuos în care se realizează această integrare. Este uneori incapabil s ă înţeleagă u n t e x t s a u e n u n ţ u l u n e i p r o b l e m e , deşi dispune de informaţia necesară p e n t r u că această informaţie nu se reactualizează în m o m e n t u l necesar şi pe baza contextului dat. De exemplu, dificultăţile a p ă r u t e în înţelegerea unei p r o ­ bleme sînt d e t e r m i n a t e de r e p r e z e n t a r e a insuficient de clară a o b i e c t e l o r şi a a c ţ i u n i l o r d e s p r e c a r e se v o r b e ş t e în e n u n ţ ; — c a p a c i t a t e a r e d u s ă de a folosi c u n o ş t i n ţ e l e v e c h i în î n ­ ţelegerea şi rezolvarea u n o r situaţii diferite este u n a din p a r ­ ticularităţile de bază ce influenţează întregul proces de cunoaş­ tere ; din cauza inerţiei gîndirii, în rezolvarea problemelor a p a r „ p e r s e v e r ă r i " din care copilul debil m i n t a l p o a t e ieşi cu greu. A p a r i ţ i a ş i d e z v o l t a r e a limbajului e s t e c o n s i d e r a t ă c a u n u l d i n t r e i n d i c i i cei m a i s e m n i f i c a t i v i î n t a b l o u l p s i h o p a t o l o g i c . N o t ă m în această direcţie cîteva fapte caracteristice : — p r i m u l cuvînt apare la copilul debil m i n t a l în medie la vîrsta de 2 ani pe cînd la copilul n o r m a l la un an ; 181

— utilizarea propoziţiei a p a r e în c o m u n i c a r e a copilului n o r m a l la 1,7 a n i , pe c î n d la d e b i l u l m i n t a l a b i a la 3 a n i (S. M. G o e r t z e n ) ; — o s e r i e de a u t o r i s t a b i l e s c v î r s t a m e d i e de a p a r i ţ i e a v o r b i r i i n o r m a l i l o r l a 15,7 l u n i ( e x t r e m e l e v a r i i n d î n t r e 9 ş i 2 5 l u n i ) , p e c î n d l a d e b i l i i m i n t a l i l a 34,2 l u n i ( e x t r e m e l e v a ­ r i i n d î n t r e 12 şi 156 l u n i ) ; — cu t o t d e c a l a j u l şi v a r i a ţ i i l e e x i s t e n t e de la a u t o r la a u t o r , t o t u ş i r ă m î n e v a l a b i l ă c o n s t a t a r e a că la copilul debil mintal limbajul se dezvoltă, în general, cu întîrziere, sub toate aspectele sale. C u t o a t e a c e s t e a , c e r c e t ă r i l e a u scos î n e v i d e n ţ ă c ă n u o r i c e întîrziere în dezvoltarea vorbirii este un indiciu semnificativ al deficienţei mintale, deşi cea m a i frecventă cauză a întîrzierii vorbirii este insuficienţa intelectuală. Rezerva în stabilirea unei relaţii directe între nivelul de d e z v o l t a r e a limbajului şi nivelul i n t e l e c t u a l e s t e justificată şi de faptul că limbajul este un fenomen foarte sensibil la con­ diţiile educative. Deficienţele limbajului apar sub variate aspecte : al perce­ perii şi înţelegerii vorbirii interlocutorului, al volumului voca­ bularului, al expresivităţii vorbirii, al articulării şi r i t m u l u i vorbirii, al mijloacelor de comunicare ; toate aceste t u l b u r ă r i de limbaj nu au însă un c a r a c t e r p a t o g n o m o n i c — întreaga g a m ă d e d e f i c i e n ţ e fiind î n t î l n i t ă ş i l a n o r m a l ( G . G e n s ) . S p e c i f i c u l d e f i c i e n ţ e l o r de l i m b a j c o n s t ă în : a) o f r e c v e n ţ ă m a i m a r e decît la copilul n o r m a l ; există aci chiar o legitate : c u cit g r a d u l d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e e s t e m a i m a r e , c u a t î t ş i f r e c ­ v e n ţ a t u l b u r ă r i l o r de limbaj este m a i m a r e ; b) o persistenţă m a i m a r e şi o rezistenţă specifică la a c ţ i u n e a de corectare. Vocabularul copiilor debili mintali este m a i limitat decît cel al normalilor : el este mai sărac în cuvinte-noţiuni c a r e de­ semnează mărimi, relaţii spaţiale, caracteristici psihice ; în vo­ cabularul utilizat în vorbire p r e d o m i n ă substantivele, această t r ă s ă t u r ă m e n ţ i n î n d u - s e m a i m u l t t i m p decît la n o r m a l i ; n u ­ m ă r u l de verbe este m a i mic decît la normali. Se î n t î m p i n ă di­ ficultăţi considerabile în înţelegerea şi utilizarea comparaţiilor, epitetelor şi metaforelor. F r a z a , a t î t î n l i m b a j u l s c r i s cît ş i î n c e l o r a l s e c a r a c t e r i ­ zează p r i n t r - u n n u m ă r m a i mic d e cuvinte, p r e c u m ş i p r i n t r - o construcţie defectuoasă d i n p u n c t de v e d e r e g r a m a t i c a l : lipsa de acord a verbului în n u m ă r şi persoană cu subiectul, omiterea

subiectului, omiterea predicatului, repetarea subiectului şi pre­ d i c a t u l u i l a s f î r ş i t u l frazei ( T h . C a r l t o n ş i L . C a r l t o n ) . Vorbirea conţine m u l t e cuvinte parazite şi perseverarea a n u m i t o r expresii ; ea este săracă în intonaţii ; d e b i t u l m i n t a l se caracterizează p r i n t r - u n activism r e d u s al vorbirii — el nu face u n efort p e n t r u a-şi m o b i l i z a ş i o r g a n i z a a m i n t i r i l e , m u l ţ u m i n d u - s e cu o r e l a t a r e superficială. A c e ş t i copii î n t î m p i n ă d i f i c u l t ă ţ i i m p o r t a n t e î n î n s u ş i r e a f o r m e i scrise a l i m b a j u l u i ; d a t o r i t ă a c e s t u i f a p t e x i s t ă o d i s l e x i e , disgrafie ş i d i s o r t o g r a f i e specifică d e b i l i t ă ţ i i m i n t a l e . D a t e l e e x i s t e n t e c u p r i v i r e l a memoria a c e s t o r d e f i c i e n ţ i sînt uneori contradictorii. Unii autori susţin că debilitatea m i n ­ tală n u e x c l u d e p o s i b i l i t a t e a u n e i m e m o r i i d e z v o l t a t e , c h i a r a unei hipermnezii. Alţi a u t o r i a r a t ă că de regulă, m e m o r i a este deficitară sub unele aspecte. Iată cîteva din trăsăturile spe­ cifice : — s-a s t a b i l i t c ă î n t i n d e r e a m e m o r i e i d e cifre e s t e m a i r e ­ dusă comparativ cu n o r m a l u l de aceeaşi V.M. ; — la debilii m i n t a l i m e m o r a r e a nu d o b î n d e ş t e un caracter s u f i c i e n t d e v o l u n t a r ; a c e ş t i copii n u r e c u r g l a p r o c e d e e d e fixare intenţionată, nu-şi elaborează un p l a n de organizare a m a t e r i a l u l u i n i c i î n m o m e n t u l fixării, n i c i î n m o m e n t u l r e p r o ­ ducerii ; eficienţa scăzută a m e m o r i e i v o l u n t a r e nu se r e d u c e însă la o fixare defectuoasă, ci r e z u l t ă şi d i n t r - o e v o c a r e i n s u ­ ficient de a c t i v ă ; — u n a din caracteristicile i m p o r t a n t e ale m e m o r i e i este rigiditatea fixării şi r e p r o d u c e r i i cunoştinţelor, c a r e d u c e de fapt la dificultăţi i m p o r t a n t e în realizarea t r a n s f e r u l u i de cu­ noştinţe ; — l i p s a de f i d e l i t a t e a m e m o r i e i e s t e o a l t ă p a r t i c u l a r i t a t e care apare f r e c v e n t ; atunci cînd r e p r o d u c un text sau cînd po­ v e s t e s c o î n t î m p l a r e , copiii d e b i l i m i n t a l i a d a u g ă ' e l e m e n t e s t r ă ­ ine, p r o v e n i t e d i n t r - o e x p e r i e n ţ ă anterioară, m a i m u l t sau mai puţin asemănătoare ; — ei nu pot oferi indicaţii d e m n e de încredere în legătură cu obiectele văzute sau în legătură cu întîmplările la care au asistat, din c a u z a sugestibilităţii lor p r o n u n ţ a t e ; — cercetările au arătat că în m e m o r a r e a voluntară şi în cea i n v o l u n t a r ă n u s-au g ă s i t d i f e r e n ţ e î n t r e c o p i i i n o r m a l i ş i d e b i l i m i n t a l i d e t i p f a m i l i a l ; î n s c h i m b cei c u l e z i u n i c e r e ­ brale dovedesc o capacitate de m e m o r a r e involuntară mai redusă d e c î t cei d e t i p f a m i l i a l s a u d e c î t c o p i i i n o r m a l i ; 183

— ei au nevoie de un n u m ă r m a i m a r e de repetiţii decît copiii n o r m a l i , p e n t r u a r e ţ i n e u n m a t e r i a l v e r b a l ; a u n e v o i e de un n u m ă r mai m a r e de repetiţii nu n u m a i p e n t r u a putea reţine un volum oarecare de cunoştinţe, d a r şi p e n t r u a ajunge la o s c ă d e r e a g r e ş e l i l o r . S-a d o v e d i t c u u n n u m ă r m a r e d e f a p t e c ă m a r e a m a j o r i ­ t a t e a a c e s t o r copii p r e z i n t ă deficienţe ale motricitatii. S-a s t a ­ bilit, d e a s e m e n e a , c ă c u cit g r a d u l d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e e s t e m a i mare cu atît nivelul motricitatii r ă m î n e mai scăzut. Se ştie că g r a v i t a t e a deficienţelor m o t r i c e d e p i n d e într-o a n u m i t ă m ă s u r ă d e e t i o l o g i a î n t î r z i e r i i m i n t a l e . Unii, a u t o r i , ea, de exemplu, A. A. Strauss şi L. E. L e h t i m e n au relevat faptul că debilii cu leziuni cerebrale p r e z i n t ă t u l b u r ă r i ale motrici­ t a t i i m u l t m a i n u m e r o a s e ş i m a i g r a v e d e c î t cei d e t i p f a m i l i a l . Se c o n s i d e r ă că a c e ş t i d e f i c i e n ţ i p r e z i n t ă î n t r e 8 şi 14 a n i o întârziere de 2—4 ani în dezvoltarea motricitatii implicate în activităţi mai complexe. întârzierea motricitatii se înregistrează m a i ales s u b u r m ă ­ toarele aspecte : — viteza mişcărilor a t î t în d e s f ă ş u r a r e cît şi ca t i m p de reacţie este, în general, m a i scăzută : se constată că debilii m i n ­ tali d e t i p f a m i l i a l s î n t m a i p u ţ i n d e f i c i t a r i s u b a s p e c t u l t i m p u ­ lui d e r e a c ţ i e d e c î t cei c u l e z i u n i c e r e b r a l e ; — p r e c i z i a m i ş c ă r i l o r e s t e şi ea s c ă z u t ă ; l i p s a de p r e c i z i e apare şi în mişcările mari, dar ea este mai evidentă în mişcă­ r i l e m a i fine a l e m î i n i i ; i m p r e c i z i a m i ş c ă r i l o r e s t e î n s o ţ i t ă d e sinkinezii i m p o r t a n t e ; -N, — ei î n t î m p i n ă d i f i c u l t ă ţ i în imitarea mişcărilor, f a p t c a r e influenţează negativ formarea m u l t o r deprinderi ; imitarea se realizează m a i g r e u a t u n c i cînd solicită o r i e n t a r e a în s p a ţ i u ; debilii m i n t a l i au t e n d i n ţ a de a i m i t a mişcările ca în oglindă ; — indicaţiile verbale îi a j u t ă în m a i m i c ă m ă s u r ă în o r g a * nizarea şi corectarea comportamentului motor, comparativ ou rolul aceloraşi indicaţii la copilul n o r m a l ; — reglarea forţei musculare este deficitară, ales insuficienţei senzaţiilor kinestezice ;

datorită

mai

— contractura a n u m i t o r g r u p e d e m u ş c h i n u s e r e a l i z e a z ă dintr-o dată, ci n u m a i d u p ă o perioadă de sinkinezii, în care adeseori se cuprind şi muşchii arrtagonişti; — d e b i l i i m i n t a l i î n t î m p i n ă d i f i c u l t ă ţ i în relaxarea volun­ tară a a n u m i t o r g r u p e d e m u ş c h i , p r e c u m ş i l a t r e c e r e a d e l a o m i ş c a r e la a l t a ;

184

— o s e r i e de a u t o r i (G. N. C a n t o r , C. M. S t a c e y ) c o n s t a t ă c ă cei c u u n Q.I. s u b 6 0 p r e z i n t ă d e f i c i e n ţ e m a j o r e s u b a s p e c ­ t u l dexterităţii manuale, c e e a ce îi face i n a p ţ i p e n t r u m u n c i de p r e c i z i e ; copiii c u d e b i l i t a t e m i n t a l ă u ş o a r ă r ă m î n s u b n i v e l u l normalului n u m a i în activităţile care necesită o dexteritate ma­ n u a l ă p r o n u n ţ a t ă ; unii sînt capabili să execute o activitate m a ­ nuală tot atît de precis ca şi unii n o r m a l i ; — la debilii m i n t a l i se observă, m a i frecvent decît la n o r ­ mali, lateralitatea manuală stingă sau ambidextră ; — o s e r i e de c e r c e t ă r i ( P . H o l m a n ) r e l e v ă că, d a c ă se a s i ­ g u r ă c o n d i ţ i i de a n t r e n a m e n t , motricitatea se poate ameliora în mod simţitor, a p r o p i i n d u - s e m u l t d e n i v e l u l n o r m a l i l o r , m a i ales în c o o r d o n a r e a ochi-mînă şi d e x t e r i t a t e m a n u a l ă ; — în a p r e c i e r e a şi d i s c u t a r e a motricitatii la copilul debil m i n t a l t r e b u i e s ă ţ i n e m s e a m a d e f a p t u l c ă u n i i copii s î n t hiperkinetici şi alţii hipokinetici; de a c e s t a s p e c t t r e b u i e să se ţină seama m a i ales în corectarea deficienţelor motricitatii ; în c e e a ce p r i v e ş t e activitatea voluntară, s-a s t a b i l i t f a p t u l c ă e a p r e z i n t ă d e f i c i e n ţ e î n t o a t e m o m e n t e l e d e s f ă ş u r ă r i i sale. — scopurile pe c a r e şi le f i x e a z ă d e b i l u l m i n t a l s î n t , în g e ­ neral, scopuri apropiate, generate de trebuinţele şi de interesele momentane ; — e l s e a b a t e d e l a s c o p u l fixat, d a c ă î n t î m p i n ă d i f i c u l t ă ţ i , şi e x e c u t ă o a l t ă a c t i v i t a t e m a i u ş o a r ă ; —- efectul succesului sau insuccesului a s u p r a activităţii ul­ terioare depinde nu n u m a i de nivelul intelectual, ci şi de unele particularităţi ale personalităţii ; unii autori relevă existenţa a două categorii de debili mintali ; unii care l u p t ă p e n t r u succes şi alţii c a r e î n c e a r c ă să e v i t e i n s u c c e s u l ; — s e c o n s t a t ă c ă a c e ş t i copii m a n i f e s t ă o t e n d i n ţ ă m a i p r o ­ nunţată decît normalii de a nu întrerupe activitatea începută s a u de a r e v e n i la ea ; — dificultăţile m u l t i p l e î n t î m p i n a t e în e x e c u t a r e a u n e i ac­ tivităţi decurg din insuficienta atenţie pe care ei o acordă in­ strucţiei ce li se dă ; debilul m i n t a l este înclinat să treacă ime­ diat la a c ţ i u n e ; cel care analizează instrucţia nu prevede d i f i c u l t ă ţ i l e c a r e s - a r p u t e a ivi ş i n u c e r e l ă m u r i r i s u p l i m e n ­ tare ; se p o a t e f o r m u l a c o n s t a t a r e a că d e b i l u l m i n t a l e s t e lipsit de o r i e n t a r e a p r e a l a b i l ă în activitatea pe c a r e o desfăşoară ; — a p a r f r e c v e n t m a n i f e s t ă r i de negativism, ca efect al c a ­ p a c i t ă ţ i i r e d u s e d e l u c r u a s c o a r ţ e i c e r e b r a l e ; c î n d cftpilul p r e ­ zintă o stare de negativism, t o n u l aspru şi p o r u n c i t o r este cu t o t u l n e i n d i c a t , a v î n d c a efect a d î n c i r e a n e g a t i v i s m u l u i ; 185

T u l b u r ă r i l e afective şi emoţionale s î n t o c o m p o n e n t ă p r i n ­ cipală a tabloului psihopatologic. A f e c t i v i t a t e a e s t e t o t d e a u n a p e r t u r b a t ă fie c ă d e b i l i t a t e a constituie un teren pe care acţionează condiţiile educative de­ f e c t u o a s e , fie c ă p r o a s t a a p r e c i e r e a s i t u a ţ i i l o r , d e f e c t u l d e v e r ­ balizare, m a r e a emotivitate, s e n t i m e n t u l de inferioritate, per­ t u r b ă succesiunea diferitelor e t a p e ale dezvoltării afective. U n s t u d i u s i s t e m a t i c e f e c t u a t d e M . C h a z a n [28 a ] d ă u r m ă ­ t o a r e a d i s t r i b u ţ i e a d i f e r i t e l o r t u l b u r ă r i a l e a f e c t i v i t ă ţ i i la copiii debili m i n t a l i : — d e p r e s i u n e : 16,4%, — o s t i l i t a t e faţă de a d u l ţ i : 1 3 , 8 % , — a b s e n ţ a r ă s p u n s u l u i la s o l i c i t ă r i : 1 3 , 8 % , — a n x i e t a t e în l e g ă t u r ă cu a f e c ţ i u n e a a d u l ţ i l a r : 1 0 , 8 % , — i n d i f e r e n ţ a faţă de a p r o b a r e a a d u l ţ i l o r : 1 0 , 8 % , — n e a s t î m p ă r — instabilitate : 9,5%, — t e n s i u n e e m o t i v ă : 8,2%, — a n x i e t a t e a în l e g ă t u r ă cu a c c e p t a r e a d e c ă t r e alţi copii : 6,7%, — o s t i l i t a t e faţă de copii : 3,9%, — v a r i a t e s i m p t o m e n e v r o t i c e : 2,6 %. Din c o m p a r a r e a debililor mintali cu leziuni cerebrale şi a delor d e t i p f a m i l i a l s-a t r a s c o n c l u z i a c ă p r i m a g r u p ă p r e z i n t ă o a n x i e t a t e m a i m a r e şi o s t a r e de a g i t a ţ i e m a r c a n t ă , o c a p a c i ­ t a t e m a i r e d u s ă d e a-şi i n h i b a a n u m i t e i m p u l s u r i , d i f i c u l t a t e a de a r e n u n ţ a la un obiect sau la o acţiune în v e d e r e a primirii unei recompense întîrziate. C e a m a i f r e c v e n t ă t u l b u r a r e e s t e t o t u ş i imaturitatea afec­ tivă, c a r e face c a u n copil d e b i l m i n t a l d e v î r s t ă ş c o l a r ă s ă a i b ă manifestări proprii preşcolarilor, sub aspectul emoţiilor şi sen­ timentelor. M a n i f e s t ă r i l e e m o t i v e s î n t a d e s e o r i exagerat de puternice î n r a p o r t c u c a u z a c a r e 1-a p r o d u s . U n e o r i a c e ş t i copii p r e z i n t ă frici n e j u s t i f i c a t e . E m o ţ i a d e m î n i e i a p r o p o r ţ i i l e u n e i c r i z e d e furie, î n s o ţ i t ă d e r e a c ţ i i a g r e s i v e f a ţ ă d e cei d i n j u r , d i s t r u g e r e a obiectelor, lovirea p r o p r i u l u i corp. V e s e l i a s e p o a t e t r a n s f o r m a î n crize d e rîs n e s t ă p î n i t . L i p s a de reţinere se constată, de asemenea, şi în manifestările de simpatie. , Manifestările descrise, cu tot c a r a c t e r u l lor exploziv, nu sînt expresia u n o r trăiri adînci şi stabile. Cauze tot atît de ne­ î n s e m n a t e c a cele c a r e l e - a u p r o v o c a t p o t d e t e r m i n a î n c e t a r e a lor s a u t r e c e r e a l a o e m o ţ i e c o n t r a r ă . M a n i f e s t ă r i l e e x t e r i o a r e 186

p u t e r n i c e s î n t e f e c t u l c a p a c i t ă ţ i i -reduse a s c o a r ţ e i c e r e b r a l e d e a realiza un control asupra centrilor subcorticali. P r i n c a r a c t e r u l lor exploziv şi haotic, emoţiile au deseori u n efect d e z o r g a n i z a t o r a s u p r a a c t i v i t ă ţ i i d e b i l i l o r m i n t a l i . Mai mult, capacitatea r e d u s ă de a controla expresiile emo­ ţ i o n a l e c o m p l i c ă r e l a ţ i i l e l o r c u cei d i n j u r . Nu toţi debilii m i n t a l i se caracterizează însă p r i n emoţii e x p l o z i v e . U n i i d i n t r e e i s î n t placizi, a u o c a p a c i t a t e r e d u s ă d e a s t a b i l i u n c o n t a c t a f e c t i v a d e c v a t c u a d u l ţ i i s a u c h i a r c u copiii de aceeaşi vîrstă. S e o b s e r v ă u n e o r i p r e d o m i n a r e a u n e i d i s p o z i ţ i i : astfel, u n i i s î n t m a i f r e c v e n t e u f o r i c i , alţii a p a t i c i , a l ţ i i i r i t a b i l i . C h i a r a t u n c i cînd n u p r e z i n t ă t u l b u r ă r i e v i d e n t e ale afec­ t i v i t ă ţ i i , a c e ş t i copii au o gamă mai redusă de sentimente d e c î t normalii de aceeaşi vîrstă. î n acest g r u p d e deficienţi găsim u n o a r e c a r e n u m ă r d e tablouri clinice: p u t e m î n t î l n i d e b i l i s i m p l i s a u a r m o n i c i ( d e ­ scrişi d e V E R M E Y L E N ) ; d e b i l i i v e r b a l i l a c a r e p r e d o m i n ă funcţia lingvistică d î n d loc la un verbalism cras ; î n t î l n i m sin­ dromul Grimbert, sechele de insuficienţă ponderală la naştere sau p r e m a t u r i t a t e la care t r a d u c e r e a clinică este un infantilism persistent.

3.2.6. I N T E G R A R E A F A M I L I A L A Ş l S O C I O - P R O F E S I O N A L A

P r e z e n ţ a u n u i copil debil m i n t a l într-o familie r e p r e z i n t ă un fapt de grea încercare. N u m e r o ş i părinţi nu reuşesc să se împace cu acest gînd. Chiar a t u n c i cînd întârzierea în dezvol­ tarea copilului este evidentă, ei se amăgesc cu o m u l ţ i m e de explicaţii posibile. Nu constituie o excepţie nici părinţii care trăiesc un senti­ m e n t d e c u l p a b i l i t a t e f a ţ ă d e copil, s e s i m t r ă s p u n z ă t o r i . Copiii d e b i l i m i n t a l i , î n c o n d i ţ i i l e u n e i a t i t u d i n i r e a l i s t e a familiei r e u ş e s c s ă s e i n t e g r e z e î n f a m i l i e . î n c e e a c e p r i v e ş t e şcoala, e i p o t u r m a ş c o a l a a j u t ă t o a r e u n d e îşi î n s u ş e s c c i t i t - s c r i s u l şi c a l c u l u l e l e m e n t a r la n i v e l u l a 4 — 5 clase d i n ş c o a l a g e n e r a l ă . 187

D e b i l u l m i n t a l a r e p o s i b i l i t a t e a să-şi î n s u ş e a s c ă o p r o f e s i e pe care o p o a t e exercita cu succes. In l e g ă t u r ă cu p r e g ă t i r e a profesională şi i n t e g r a r e a socială v o m reveni î n t r - u n p a r a ­ graf s p e c i a l .

limba franceză : Imbécile, Imbécillité, limba engleză : Imbecile, imbecility, stupidness, Limba s p a n i o l ă : I m b e c i l , i m b e c i l i d a d , limba italiană : Imbecile. In ceea ce p r i v e ş t e limitele p s i h o m e t r i c e ale imbecilităţii, ele variază de la a u t o r la autor. P r e z e n t ă m în t a b e l u l de m a i jos c e l e m a i u t i l i z a t e l i m i t e : Tabelul 18

3 . 3 . D E F I C I E N T A MINTALĂ D E G R A D U L I I : I M B E C I L I T A T E A

3.3.1. DEFINIŢIE

Imbecilitatea este o deficienţă m i n t a l ă gravă, situîndu-se sub r a p o r t u l gradului î n t r e debilitatea m i n t a l ă şi idioţie. Vîrsta m i n t a l ă s e s i t u e a z ă î n t r e 2 — 7 a n i . Q.I. v a r i a z ă î n t r e 2 0 — 5 0 . Utilizînd criteriul achiziţiilor verbale, Esquirol definea i m ­ becilul, c o m p a r a t i v cu idiotul, ca avînd posibilitatea însuşirii într-un a n u m i t grad a formei orale a limbajului. S p r e deosebire d e idioţi, care a u l a î n d e m î n ă n u m a i „ p a leointelectul", imbecilii, ating nivelul „neo i n t e l e c t u l u i " care le permite să se servească de experienţele anterioare p e n t r u a se a d a p t a la o situaţie n o u ă (Wallon). Cel a f e c t a t d e i m b e c i l i t a t e este, p a r ţ i a l , e d u c a b i l , l u c r u foarte i m p o r t a n t p e n t r u stabilirea măsurilor de asistenţă so­ cială ş i r e c u p e r a r e p r o f e s i o n a l ă .

3.3.2. TERMENI ECHIVALENŢI. LIMITE ÎN DIFERITE CLASIFICĂRI

C o r e s p o n d e n ţ a t e r m e n u l u i de imbecil şi imbecilitate în di­ ferite limbi este u r m ă t o a r e a : limba germană : Schwachsinniger, Imbezillität,

188

Autorul Binet-Simon L>. Wechsler Î-.M. Terman A!. Roşea li. Lafon

Limite (V.M. sau Q.I.)

Teste

Binet-Simon V.W. = 2 - 7 ani Q.I = 2 0 - 4 9 W.I.S.C. V.M. = 3 - 7 ani Terman Q.I.=22-50 Terman V.M. = 3 - 7 ani Q.I. = 3 0 - 5 5 - 6 0

Unii autori preferă utilizarea t e r m e n u l u i de infirmitate mintală ( p e n t r u i d i o ţ i ş i i m b e c i l i ) , d e o a r e o e a c e s t c o n c e p t î n g l o ­ bează nu n u m a i a n s a m b l u l cazurilor clinice, ci şi t o a t e implica­ ţiile s o c i a l e r i d i c a t e d e a c e ş t i d e f i c i e n ţ i m i n t a l i o a r e r e p r e z i n t ă 2%o d i n p o p u l a ţ i e .

3.3.3. CARACTERISTICI SOMATICE

F i i n d v o r b a de afecţiuni care în m a j o r i t a t e a cazurilor sînt c o n t r a c t a t e în c u r s u l perioadei fetale, avînd ca s u p o r t etiopatogenîc o t u l b u r a r e genetică, metabolică, cromozomială sau embrio-fetopatică, frecvenţa malformaţiilor somatice este de re­ gulă ridicată. D i n t r e malformaţiile întîlnite n o t ă m : — aspectul displastic facio-cranian (hipertelorism, macroglosie, a s i m e t r i i c r a n i e n e , oxicefalie, g u r ă d e l u p , b o l t a p a l a t i n ă o g i v a l ă , facies d e p i t i c , u r e c h i m a l f o r m a t e , d i s p l a z i i faciale, p r o e m i n e n ţ a g l o b i l o r o c u l a r i , n a s l ă ţ i t etc.) ; — m a l f o r m a ţ i i v i s c e r a l e : h e p a t o - s p l e n o - m e g a l i e , h e r n i i ale peretelui abdominal ; 189

— t u l b u r ă r i d e d e z v o l t a r e s o m a t i c ă c u deficit p o n d e r o statural, disproporţii e v i d e n t e î n t r e l u n g i m e a corpului şi a membrelor ; — modificări ale c u t a n o - m u c o a s e l o r (ichtioze, p e t e vascu­ lare, t u m o r e t e subcutanate, procese de h i p e r k e r a t o z ă sau lichen i f i e a r e etc.) ; — m o d i f i c ă r i o s t e o - a r t i c u l a r e (de s t a t i c ă a c o l o a n e i v e r t e ­ b r a l e , p i c i o r s t r î m b etc.) ; etc).

—

anomalii

genitale

(criptorhidie,

pseudohermafrodîtism

3.3.4. STIGMATE NEUROLOGICE

L a fel c u m o d i f i c ă r i l e s o m a t i c e ş i c e l e n e u r o l o g i c e s î n t î n tîlnite la imbecili î n t r - o p r o p o r ţ i e m a i m a r e decît la debilii m i n ­ tali, î n s ă m a i d i s c r e t e ş i m a i c o n s t a n t e d e c î t l a i d i o ţ i . C a r a c t e r i s t i c a c e s t e i f o r m e c l i n i c e e s t e tulburarea de motri­ citate, î n a d e v ă r m o t r i c i t a t e a e s t e s l a b d e z v o l t a t ă ş i i n s u f i c i e n t diferenţiată. Imbecilul nu p o a t e e x e c u t a o mişcare izolată (de e x e m p l u nu poate închide un ochi singur), mişcările sînt stîngace şi lipsite de fineţe p r e z e n t î n d n u m e r o a s e sincinezii mai ales la nivelul m e m b r e l o r s u p e r i o a r e . în afară de aceste t u l b u r ă r i întîlnim şi o serie de s i n d r o a m e neurologice bine c o n t u r a t e , ca : microcefalie, hidrocefalie, cran i o s t e n o z e , d i s p l a z i i faciale ( m o n g o l i a n ă , h u r l e r i a n ă e t c ) , a n o ­ malii cranio-faciale însoţite cu malformaţii ale organelor sen­ zoriale (vizual, auditiv). Sînt întîlnite sindroame neurologice motorii (hemiplegii, parapareze), tulburări extrapiramidale şi spinocerebeloase (ataxie, mişcări i n v o l u n t a r e , t r e m o r intenţional, t u l b u r ă r i de echilibru, hipertonie m u s c u l a r ă cu hiporeflexie), vestibuläre şi atingeri de nervi cranieni (motricitatea extrinsecă a globilor o c u l a r i , p a r e z e faciale), t o a t e a c e s t e a î n t r e g i n d t a b l o u l d e f i c i e n ­ ţei m i n t a l e de g r a d u l II. 190

3.3.5. TABLOUL PSIHOPATOLOGIC

P e p l a n i n t e l e c t u a l , s p r e d e o s e b i r e d e idioţi, i m b e c i l i i a j u n g să-şi î n s u ş e a s c ă s i s t e m u l s i m b o l i c a l l i m b a j u l u i î n v e d e r e a c o ­ municării. Vorbirea lor este însă imperfectă. S u b r a p o r t u l p r o ­ nunţiei prezintă n u m e r o a s e defecte de articulaţie, iar inteligibilitatea este redusă. Vocabularul este restrîns la cuvintele uzuale. S t r u c t u r a gramaticală a limbii nu este însuşită şi dato­ r i t ă acestui fapt v o r b i r e a lor este frecvent agramaticală. P r i n d e f i n i ţ i e e i n u r e u ş e s c să-şi î n s u ş e a s c ă c i t i t - s c r i s u l , i a r atunci cînd totuşi reuşesc d e p r i n d e r e a este mecanică, se bazează pe unele m e c a n i s m e de globalizare şi este parţială şi p r i n aceasta imperfectă referindu-se n u m a i la o serie din elementele limba­ j u l u i scris. Gîndirea imbecililor rămîne prin excelenţă o gîndire con­ cretă, situaţională restrîngîndu-se la rezolvări mecanice. L a s f î r ş i t u l d e z v o l t ă r i i lor, i m b e c i l i i n u d e p ă ş e s c m e c a n i s ­ mele gîndirii conceptuale şi modurile operaţionale care carac­ terizează g î n d i r e a copilului de 7 ani. Imbecilii nu reuşesc să înţeleagă relaţiile spaţiale şi nu pot să achiziţioneze noţiunea de n u m ă r . Afectivitatea i m b e c i l i l o r e s t e î n t o t d e a u n a f o a r t e i m a t u r ă ş i labilă. Imaginile p a r e n t a l e constituie s i n g u r u l lor sistem de r e ­ ferinţă, singura e x p e r i e n ţ ă relaţională, din aceasta decurgînd infantilismul lor m a r c a n t . Imbecilii au o m a r e nevoie de securitate. Ei prezintă con­ d u i t e reactive la o situaţie de a b a n d o n şi pe acest fond se pot d e z v o l t a s t r u c t u r i m i n t a l e o b s e s i o n a l e , fobice s a u h i p o c o n d r i c e . C o m p o r t a m e n t u l imbecililor este d o m i n a t de emotivitate care însă este î n t o t d e a u n a r ă u controlată, este constant p u n c t a t d e i n s e c u r i t ă ţ i , d e o a r e c e l u m e a î i a p a r e c a fiind o s t i l ă . I m b e ­ cilii n u a u u n s e n t i m e n t p r o f u n d d e i n c a p a c i t a t e ş i i n f e r i o r i t a t e . Numeroasele c o m p o r t a m e n t e aberante întîlnite la imbecili nu sînt decît reacţii de insecuritate şi furie sau a t i t u d i n i de p r e s t a n ţ ă . D e m u l t e ori c o m p o r t a m e n t u l lor n u e s t e d e c î t o t e n ­ t a t i v ă de a e v i t a o s i t u a ţ i e de eşec. Sărăcia experienţei şi inerţia explică tendinţa imbecililor de a circumscrie l u m e a lor la o zonă restrînsă în care toate ele­ mentele sînt cunoscute. Afectivitatea imbecilului r ă m î n e deci e l e m e n t a r ă . U n i i sînt i n d i f e r e n ţ i , i n a c t i v i , i z o l a ţ i , alţii s î n t a f e c t u o ş i , e m o t i v i ş i a r a t ă un a t a ş a m e n t exclusiv p e r s o a n e l o r care se ocupă de ei. 191

Această labilitate afectivă se manifestă p r i n plîns şi crize n e m o t i v a t e , furii s u b i t e , v i o l e n t e , p a r o x i s t i c e , u n o a r e c a r e n e ­ gativism faţă de a n t u r a j . F o n d u l afectiv este alcătuit din p u e r i l i s m şi v a n i t a t e , r e a c ­ ţii o s t i l e f r e c v e n t e , t r ă s ă t u r i c a r e fac f o a r t e dificilă i n t e g r a r e a socială a i m b e c i l i l o r . T r e b u i e s ă a d ă u g ă m ş i f r e c v e n ţ a u n o r m a ­ nifestări psihopatice. Deliruri de revendicare şi persecuţie, epi­ soade de depresie anxioasă în cursul cărora poate a p a r e suicidul, u n e o r i i m b e c i l u l p o a t e d e v e n i p e r i c u l o s p e n t r u v i a ţ a socială, ajungînd pînă la crimă. Atenţia este caracterizată p r i n instabilitate ; a t u n c i cînd este interesat, p e n t r u scurtă v r e m e , imbecilul se poate ooncentra. M e m o r i a e s t e d e r e g u l ă d i m i n u a t ă î n s ă u n e o r i p o a t e s ă fie hipertrofiată, excepţională. Prezenţa hipermneziei a dat naştere la o g r u p ă n u m i t ă abuziv „idioţi s a v a n ţ i " în t i m p ce în reali­ tate ei sînt nişte imbecili. S î n t cunoscuţi în p r i m u l rînd imbecilii c a l c u l a t o r i , d i n t r e c a r e cel m a i c e l e b r u r ă m î n e I n a u d i , apoi . c a l c u l a t o r i i d e c a l e n d a r e r a p o r t a ţ i d e B l i n (1910), H e u y e r (1926), D e l a y (1947). T o ţ i a c e ş t i i m b e c i l i c u o m e m o r i e e x c e p ţ i o n a l ă v i n de fapt şi i l u s t r e a z ă a c e a s t ă d i s a r m o n i e a d e z v o l t ă r i i i n t e l e c t u a l e întîinite la aceşti deficienţi mintali. în literatura de specialitate sînt definite un oarecare n u m ă r d e t i p u r i c l i n i c e , n u n u m a i d u p ă etiologie, c i ş i d u p ă t r ă s ă t u r i l e c o m u n e ale aspectelor clinice şi de evoluţie. D i n t r e aceste tipuri a m i n t i m : mongolismul, întîrzierea cu note autistice, cretinismul, vitîrzierea mixedematoasă. Se î n t î l n e s c şi i m b e c i l i e u f o r i c i , de r e g u l ă verbali care pot ajunge la u n e l e p e r f o r m a n ţ e şcolare însă c a r e s î n t c u t o t u l i n u t i l i z a b i l e p e n t r u ei. A c e a s t ă î n c e r c a r e d e a d e s p r i n d e u n e l e t i p u r i clinice a r e o valoare prognostică şi e d u cativ-terapeutică deosebită, n u a n ţ î n d atitudinea recuperatorie faţă d e a c e ş t i d e f i c i e n ţ i .

3.3.6. ÎNCADRAREA SOCIALA Şl FAMILIALA. POSIBILITĂŢI Şl REALITĂŢI

încă de la început trebuie să a r ă t ă m că imbecilul este inca­ pabil de a se a u t o c o n d u c e în relaţiile cu l u m e a şi cu el însuşi, de aceea el r ă m î n e un asistat p e r m a n e n t , însă m u l t mai p u ţ i n imperativ ca idiotul.

El are n e v o i e de o t u t e l ă şi o s u p r a v e g h e r e constantă. Intr^un cadru s o c i a l a cărui structurare nu e s t e prea c o m p l e x ă , i m b e c i l u l e s t e utilizabil şi semiperfectibil. In m e d i u rural mai ales, e l p o a t e face u n e l e operaţii s i m p l e , s u b control c o n s t a n t . Inserţia sa socială d e p i n d e într-o largă m ă s u r ă de afecti­ v i t a t e a sa : unii i m b e c i l i stabili p o t să se s u p u n ă la o disciplină socială e l e m e n t a r ă , alţii din contră, p r e z i n t ă o m a r e labilitate şi manifestări p s i h o p a t i c e c a r e fac n e c e s a r ă internarea. O serie de imbecili pot c o m i t e crime, a g r e s i u n i s e x u a l e , furturi, toate acestea însă purtînd p e c e t e a i m p u l s i v i t ă ţ i i şi a lipsei de ju­ decată. In u l t i m e l e d e c e n i i prognosticul adaptării sociale a imbeci­ lilor a fost radical modificat d a t o r i t ă sistematizării m e t o d e l o r r e e d u c a t i v e s p e c i a l e c a r e e x p l o a t e a z ă î n m o d particular i n t e ­ ligenţa senzorio-motrică", datorită formelor de m u n c ă adaptată, prin î n ţ e l e g e r e a familiei în e f o r t u l de e d u c a r e (Asociaţia părin­ ţilor infirmilor mintali), prin organizare a d m i n i s t r a t i v ă şi le­ g i s l a t i v ă (legi de a s i s t e n ţ ă şi ajutor social), prin cercetarea formelor vieţii a d u l t e c o m p a t i b i l e c u h a n d i c a p u l i n t e l e c t u a l (ate­ liere s u b tutelă). Imbecilii pot să fie educaţi să se a l i m e n t e z e singuri, în g e ­ neral a u t o s e r v i r e a le e s t e accesibilă. P o t e f e c t u a o s e r i e de m u n c i s i m p l e s u b s u p r a v e g h e r e . S î n t consideraţi parţial recuperabili, însă nefiind capabili să se autoconducă, rămîn d e p e n d e n ţ i s o ­ ciali. P e n t r u aceşti deficienţi mintali, la noi în ţară, s-a creat d e către M i n i s t e r u l M u n c i i ş i p r e v e d e r i l o r sociale u n t i p d e i n ­ s t i t u ţ i e special : cămin-şcoală. In c e e a ce p r i v e ş t e latura e d u c a ţ i o n a l ă e x i s t ă astăzi p u s e la p u n c t t e h n i c i care au la bază o b u n ă c u n o a ş t e r e a structurii p s i h o l o g i c e a imbecililor, p r e c u m şi o aplicare c o r e s p u n z ă t o a r e a teoriilor p s i h o l o g i c e a l e învăţăturii. U n u l din m o d e l e l e e d u c a ­ ţionale, apreciat c a c e l m a i c o n s i s t e n t ş i c u cea m a i b u n ă efi­ c i e n ţ ă practică e s t e cel a p l i c a t î n i n s t i t u ţ i i s p e c i a l e p e n t r u defi­ cienţii m i n t a l i de g r a d u l II de către Gunzburg. A c e s t t i p de învăţămînt p u n e p e p r i m u l p l a n d e z v o l t a r e a deprinderilor care fac handicapatul cît m a i p u ţ i n d e p e n d e n t de asistenţă. Este vorba de deprinderile s o c i a l e şi deprinderile de m u n c ă . Efortul e d u c a t i v are o ţ i n t ă obţinerea u n e i maturizări sociale care să facă posibilă i n t e g r a r e a simplă, în cadrul u n u i a t e l i e r de gospodăriei familiei.

b i n e precizată de la î n c e p u t : şi a u n e i deprinderi de m u n c ă într-o a c t i v i t a t e p r o d u c t i v ă m u n c ă protejată s a u în cadrul

192 193

3 . 4 . DEFICIENŢA MINTALĂ D E G R A D U L III .

I D I O T IA

3.4.1. DEFINIŢIE

Idioţia vine de la grecescul idioteia — care î n s e a m n ă sim­ plitate, ignoranţă. E s q u i r o l (1818) e s t e p r i m u l c a r e a i n d i v i d u a l i z a t p r i n t r e stările m i n t a l e deficitare, descrise global de Pinel, sub n u m e l e de i d i o t i s m , d o u ă f o r m e d e m e n ţ a şi i d i o ţ i a . ' ' D e f i n i ţ i a idioţiei ca d e a l t f e l şi a i m b e c i l i t ă ţ i i au r ă m a s m u l t t i m p foarte imprecisă. Esquirol defineşte idioţia utilizînd c r i t e r i u l a c h i z i ţ i i l o r v e r b a l e . I d i o ţ i i n u - ş i î n s u ş e s c l i m b a j u l , deşi ei p o t s c o a t e o s e r i e de s u n e t e şi c h i a r s i l a b e . ••]

6.1.2.2. B O A L A N I E M A N N - P I C K

S e c a r a c t e r i z e a z ă p r i n p r e ^ z e n ţ a î n v i s c e r e (ficat =şi s p l i n ă ) şi în creier a u n o r „celule s p u n z m o a s e " de origine r e t i c u m . lo-histio1 i l a r ă , p l i n e cu g r a n u l a ţ i i de f c r r » s f a t i d e şi s f i n g o m i e l i n ă [55].

GALACTOZEMIA

6.1.1.3. E R E D O P A T I A M E T A B O L I C A L I P O P R O T E I N I C A

6.1.2.1. BOALA G A U C H E R

în creier se găsesc celule globuloase, destinse, d e ^ material d e a l t ă n a t u r ă d e c î t cel d i n c e t _ u l a G a u c h e r , c u n u c l e u I Z f c . d e p l a s a t s p r e p e r i f e r i e , c u d e f o r m ă r i g l o » - b u l a r e ale d e n d r i t e l o r .

Se caracterizează prin leziuni microscopice ce constau î n t r - o d e p u n e r e a n o r m a l ă d e g l i c o g e n î n ficat ş i r i n i c h i . C e ­ l u l e l e a c e s t o r o r g a n e s î n t m ă r i t e î n v o l u m d a t o r i t ă vaeuojlelor c i t o p l a s m a t i c e [44]. 6.1.1.2.2.

SFINGOLIPIDOZELE

Celulele n e r v o a s e ale s c o a n — ţ e i sînt balonate.

6.1.2,3. IDiOŢHLE A M A U R O T I C E

Macroscopic, c r e i e r u l p r e z a n t ă o u ş o a r ă a t r o f i e . I m . a f o r m e l e juvenile poate exista o m i c r o c ^ ^ f a l i e sau o microgirie. ^ G Z t e r e b e l u l e s t e d e s e o r i f o a r t e m i c . C î n d c«—apilul a t r ă i t m a i m u l t c = - ^ s 1 8 l u n i , c r e i e r u l a r e d e obicei u n v o l i z = B m m a r e , d a t o r i t ă t u m ^ î î » rfierii c e ­ l u l e l o r şi p r o l i f e r ă r i i g l i a l e [70, 44]. Microscopic, l e z i u n e a cea mai caracteristică este^aceea a c e l u l e i n e r v o a s e , c a r e s u f e r ă c~~> d e g e n e r e s c e n t ă g r a n s a l a r ă , c u formarea de mucoizi şi lipocro»-:mie. Celulele sînt m ă r i _ — * e în vo­ lum, cu nucleul î m p i n s la p e = - r i f e r i e , cu d e n d r i t e l e - f c z u m e f i a t e (aspect balonizat s a u piriform). A l t e r a r e a m a x i m ă s e î n t î h — n e ş t e , cel m a i a d e s e a , î n _ locus n i g e r , n u c l e i i c e n u ş i i c e n t ^ r a l i , c e r e b e l [44].

talamus,

I n forma Tay-Sachs, a c e a = s t ă d e g e n e r a r e e s t e a p n r — o a p e g e ­ neralizată : în scoarţă, t a l a m u s w , cerebel, corpii striaţi, -«runchiul c e r e b r a l , m ă d u v a s p i n ă r i i , g a n g ^ - lionii v e g e t a t i v i . 265

In forma S p i e l m a y e r - V o g t , mai afectat e s t e cerebelul, e x i s tînd în acelaşi t i m p zone cu c e l u l e s ă n ă t o a s e şi porţiuni c e l u ­ lare bolnave. C e l u l e l e din retină suferă aceeaşi d e g e n e r a r e ca şi cele din creier [132]. F i c a t u l şi splina nu sînt afectate

sinuoase, cu d i m i n u a r e a în egală măsură, a c o r t e x u l u i şi a s u b ­ stanţei albe [55]. Microscopic se c o n s t a t ă o rarefacţie celulară. E x i s t ă h e t e i otipii celulare, fără glioză, dar cu modificări ale pereţilor \ aseulari.

6.1.2.4. S I N D R O M U L R E F S U M

S î n t descrise leziuni care interesează atît s i s t e m u l n e r v o s central cit şi cel periferic. P r i n t r e a c e s t e a n o t ă m : hipertrofia nervilor periferici, realizînd o polinevrită hipertrofică i n t e r s t i ţială, fibrele m i e l i n i c e sînt reduse ca n u m ă r ; foarte n u m e r o a s e fibre c o l a g e n e care se insinuează printre axoni, care cu t i m p u l d e g e n e r e a z ă [44, 70]. In s i s t e m u l n e r v o s central se constată : subţierea l e p t o m e ningelor, focare de d e m i e l i n i z a r e în trunchiul cerebral.

6.1.3. B O A L A W I L S O N

Macroscopic se observă o necroză s i m e t r i c ă a nucleilor c a u dali şi a p u t a m e n u l u i ; r a m o l i s m e n t e corticale şi medulare. Microscopic se constată că l e z i u n i l e d e p ă ş e s c neostriatul, pătrunzînd în z o n e l e înconjurătoare. A c e s t e leziuni c o n s t a u în mici focare polichistice, înconjurate de corpi granuloşi şi proli­ ferare glială s a u gliovasculară. C e l u l e l e şi s u b s t a n ţ a albă. d e g e ­ nerează [122]. F i c a t u l are aspect de ciroză atrofică nodulară. S p l i n a e s t e uneori mărită d e v o l u m . I n e l u l K e y s e r - F l e i s c h e r , descris la n i v e l u l corneei, pare să fie alcătuit din g r a n u l e de cupru, d e p u s e p e m e m b r a n a D e s c e m e t .

6.1.4. C R O M O Z O P A T I I L E : M A L A D I A LANGDON-DOWN

Macroscopic. E m i s f e r e l e cerebrale apar mai mici deeît la copii normali de aceeaşi vîrstă, cu c i r c u m v o l u ţ i i mici şi p u ţ i n

266

6.1.5. DISPLAZIILE N E U R O - E C T O D E R M A L E

Displaziile n e u r o - e c t o d e r m a l e se produc datorită unor tul­ burări de diferenţiere a e c t o d e r m u l u i din care se d e z v o l t ă S.N.C., s f formează astfel proliferări blastomatoase, m a l f o r m a t i v e care interferează procesul de d e z v o l t a r e n o r m a l ă a creierului.

6.1.5.1. B O A L A R E C K L I N G H A U S E N

E l e m e n t u l morfologic tipic, neurofibromul, e s t e o t u m o retă' derivată din t e a c a lui S c h w a n n , formată dintr-o r e ţ e a c o lagenă, în ochiurile căreia se află c e l u l e cu n u c l e i hipercromi, lormînd sinciţii [56]. Cazurile care ajung la deficienţă m i n t a l ă sînt n u m a i c e l e în care se produce c o n c o m i t e n t o proliferare ylială periapeductală Silviană, producînd hidrocefalie i n t e r n ă c onsecutivă, d e t e r m i n î n d o degradare cerebrală progresivă.

6.1.5.2. B O A L A B O U R N E V I L L E

Macroscopic, creierul prezintă microgirie, cu microcefalie r e ­ lativă, leziuni de scleroză s u b formă de z o n e r o t u n d e s a u o v a lare, de c u l o a r e albicios-gălbuie, de c o n s i s t e n ţ ă dură, l o c a l i ­ zate' în r e g i u n i l e anterioare ale creierului, a c e s t a p u ţ i n d l u a aspectul d e donopidâ [ 4 4 ] . Microscopic, t u b e r o z i t ă ţ i l e sînt a l c ă t u i t e din fibre g l i a l e şi c e l u l e m o n s t r u o a s e . M i c i formaţiuni t u m o r a l e s e p o t g ă s i î n pe­ reţii ventriculilor cerebrali, pe care, cîteodată îi invadează.

267

6.1.5.3.

BOALA STURGE-WEBER

Leziunile au o d u b l ă localizare ce interesează, pe de o p a r t e în profunzime, leptomeningele şi creierul, iar pe de alta, • su­ perficială, t e r i t o r i u l c u t a n a t i n e r v a t d e n e r v u l t r i g e m e n [77]. Leziunea tipică este proliferarea angiomatoasă capilare-venoasă. La ochi există, deseori, a n g i o a m e coroidiene. P r o c e s u l este a p r o a p e î n t o t d e a u n a unilateral şi a n t r e n e a z ă o întîrziere evidentă în creşterea regiunii interesate, care capătă un aspect hipotrofic. P i a m a t e r cerebrală prezintă dilataţii n e r e g u l a t e ale venelor, care sînt i n t e r p r e t a t e ca angioame racemoase, localizate d e obicei î n r e g i u n e a o c c i p i t a l ă . C i r c u m v o l u ţ i i l e s u b i a c e n t e s î n t a t r o f i c e , c u c e l u l e d e g e n e r a t e ş i p r o c e s e d e glioză. : D e s e o r i pot fi decelate d e p u n e r i de calciu s u b formă de granule,, î n - p e ­ reţii vaselor mici.

6.1.5.4.

.nare, hipoplazia lobilor frontali, c z r i r c u m v o l u ţ i i l e p o t fi subţiri ui imprecis c o n t u r a t e . M i c r o s c o r ^ » i c se constată : imaturitate neuronală, mielinizare redusă, f ^ - a s c i c u l e de fibre nervoase i ibţiri.

6.1.6.1.2. M I C E O C E F A L .

P e l i n g ă a n g i o m a t o z a c r a n i o f a c i a l ă , c a r e a p a r e ca; u n a n giom superficial, rezultat din dilatarea venelor şi hipertrofia ţ e ­ suturilor moi, există şi angioame cu localizare cerebrală, respon­ sabile de u n e l e manifestări neuropsihice.

6.1.6. A N O M A L I I CRANIENE TRANSMISE GENETIC

6.1.6.2.1. H I D R O C E F A N E C O M U N I C A N T A

S î n t d e s c r i s e d o u ă t i p u r i , î n f u n c ţ i e d e m e c a n i s m u l .etiopatogenic. 6.1.6.1.1.

MICROCEFALIA

GENETICA.,

Se caracterizează printr-o nedezvoltare uniformă a; emis­ ferelor cerebrale, în t i m p ce cerebelul este ceva m a i dezvoltat. E x a m e n u l macroscopic evidenţiază : absenţa u n o r scizuri pri268

LiA INTERNA S A U O C L U Z I V A

in această formă scurgerea I_—.C.R. din ventricule în spa­ ţiile s u b a r a r h n o i d i e n e e s t e î m p i e - d i c a t ă d e o b s t r u c ţ i a a p e d u c ­ tului S y l v i u s s a u a g ă u r i l o r T.ngg—-hVa ş i M a g e n d i e ( p r i n m a l lormaţie congenitală sau e p e n d i m ^ m t ă intrauterină).

C O M U N I C A N T A

MICROCEFALIA

A

S î n t d e s c r i s e două f o r m e .

6.1.6.2.2. H I D R O C E F A 6.1.6.1.

C Î Ş T I G AT A

Aceasta a p a r e d u p ă o suferinţ. -ă cerebrală fetala, n a t a l ă sau .n perioada postnatală, din p r i m e l ^ « luni de viaţă în u r m a unui . i r o c e s infecţios, a n o x i c , h e m o r a g L c sau traumatic. Se caracte• w.vivAt p r i n o p r i r e a î n c r e ş t e r e a c r e i e r u l u i , d a r n u î n p r o p o r ­ ţ i a celei n o t a t e î n f o r m ă g e n e t i c ă . Macroscopic s e observă zone < orticale asimetrice, de m i c r o g i r i e ^ s şi scleroză atrofică lobară. Microscopic, l e z i u n i d e g e n e r a t i v e însoţite de scleroză conjunci ivo-glială.

6.1.6.2. H I D R O C E F A L I A C O N G E N I T A I

BOALA KLIPPEL-TRENAUNAY

IA

SA

^LSA TJ

I N T E R N A

ARESORiBTIVA

A c u m u l a r e a s e d a t o r e ş t e fie unui deficit d e r e s o r b ţ i e , fie unui e x c e s de p r o d u c e r e a Tichii h i l n i , fiind s e c u n d a r ă î n g r o ­ zirii ş i f i b r o z ă r i i l e p t o m e n i n g e l o = M - , p r i n p r o c e s e inflamatorii sau h e m o r a g i c e s u f e r i t e î n c u r s u l d e z v o l t ă r i i fetale. A s p e c t u l morfopatologic : ve^Mitriculele c e r e b r a l e sînt m ă ­ rite, c o n ţ i n î n d d e l a c î t e v a s u t e c z 3 e miliiittri p î n ă l a c î ţ i v a l i t r i d e lichid. P l e x u l c o r o i d ş i e p e n d i r r r — i u l a u a d e s e a a s p e c t c o n g e s t i v 269

şi edematos. S u b s t a n ţ a cerebrală este subţiată, circumvbluţiile se şterg, uneori emisferele iau aspectul u n o r vezicule. Diversele f o r m a ţ i u n i nervoase sînt atrofiate, oasele craniului sînt sub­ ţiate, fontanelele larg deschise, suturile déhiscente.

6.1.6.3.

CRANIOSTENOZELE

Leziunile nervoase sînt rezultatul creşterii presiunii, i n t r a c r a n i e n e ce se instalează progresiv. Se notează : turtirea, circumvoluţiilor cerebrale

şi atrofia optică s e c u n d a r ă stazei p a ­

pilare.

6.1.8. EMBRIOPATII

6.1.8.1. E M B R I O P A T I A R U B E O L I C A -

nPFfif

—;

Se c o n s t a t ă n u m e r o a s e a n o m a l i i ca_ z z r a c t e r i s t i c e : cataractă congenitală, microftalmie, atrofie i r i a n j ^ » t , glaucom congenital, m a l f o r m a ţ i i c o n g e n i t a l e d e cord, m i c r o c - ^ e f a l i e ş i h i d r o c e f a l i e .

6.1.8.2.

BOALA INCLUZIILOR CITOMFGAI i r i =

A i i a t o m o p a t o l o g i c a u fost d e s c r i s e u i rmătoarele malformaţii ci anro-cerebrale : microcefalie, h i d r o c e f f = = 3 h e , microgirie, p o r e n cefalie, absenţa b u l b u l u i şi t r a c t u l u i o l » activ, calcificări i n t r a ccrebrale în jurul peretelui sistemului ventricular. De aseme­ n e a , î n 9 0 % d i n c a z u r i s î n t d e s c r i s e l e z i i z » » : n i d e c o r i o r e t i n i t ă [70].

6.1.7. AFECŢIUNI GENETICE NECLASIFICATE IN CARE,ESTE PREZENTA DEFICIENŢA MINTALA 6.1.9. FETOPATII 6.1.7.1.

MALADIA

MARINESCU-SJDGREN

Leziunile sînt localizate în cerebel şi constau în atrofie cort i c a l ă , c u r e s p e c t a r e a n o d u l u s u l u i , f l o c u l u s u l u i , nucleiiţjr t e c tali şi a o l i v e l o r [44]. A t r o f i a c e l u l e l o r n e r v o a s e şi rarefacţia fibrelor mielinice, c o n s t a n t întâlnite, explică deficitul i n t e l e c ­ tual pe care-1 p r e z i n t ă aceşti bolnavi. In m ă d u v a spinării se constată subţierea fasciculelor p i r a m i d a l e .

6.1.7.2.

SINDROMUL

RUBINSTEN-TAYBI

î n u n e l e c a z u r i s-a c o n s t a t a t a b s e n ţ a t o t a l ă s a u părţ'iâlă a c o r p u l u i calos ş i a n o m a l i i m o r f o l o g i c e î n s t r u c t u r a s c o a r ţ e i c e ­ r e b r a l e (absenţa celulelor p i r a m i d a l e m a r i şi mijlocii, întârzie­ ; r e a m i e l i n i z ă r i i ) [55]. •• • 270

6.1.9.1.

TOXOPLASMOZA

Se găsesc leziuni ale cortexului, mu -leilor d e l a b a z a c r e i e ­ rului, regiunea diencefalică, e p e n d i m şi leptomeninge, ce cons­ tau în infiltraţii perivasculare, m i c r o n o d t z uli şi g r a n u l o a m e loca­ l i z a t e în j u r u l v e n t r i c u l u l u i 3 [44]. î n faza s e c h e l a r ă s e g ă s e s c a g e n e z U i corticale (pachigirie), c l e r o z e sau aspecte de meningo-encefa_ IILită cronică.

6.1:9.2.

FETOPAT1ILE V I R O T I C E

Se d e s c r i u , f ă r ă d e o s e b i r e de la o f - * * ) r m ă e t i o l o g i c ă l a a l t a , iplazii c e r e b r a l e , d i s g e n e z i i a l e n u c l e i l o r— n e r v i l o r c r a n i e n i , a s o osoase, o c u l a r e ş i h e < iate u n o r m a l f o r m a ţ i i cardiace, renale,. I'atice [55]. 271

6 . 2 . MODIFICĂRILE A N A T O M O - P A T O L O G I C E IN

FORMELE

IN

PERIOADA

6.2.1.

ETIOPATOGEIMICE

SURVENITE

P E R I NATALĂ

ICTERUL NUCLEAR

L e z i u n i l e a u fost s t u d i a t e a t î t î n faza i c t e r i c ă , cît ş i î n faza t r a d i v ă a s e c h e l e l o r c o n s t i t u i t e [122]. In faza a c u t ă se c o n s t a t ă : o c o l o r a ţ i e i c t e r i c ă a n u c l e i l o r de la baza creierului, din b u l b şi din cerebel. E x a m e n u l histologic arată leziuni celulare considerabile (tumefacţie acută, degene­ r e s c e n t ă g r a v ă a g r a n u l a ţ i i l o r Nissl, d i s p a r i ţ i a m u l t o r c e l u l e ) . Leziuni i m p o r t a n t e se găsesc în c o r t e x u l cerebral. In faza sechelară, în zonele a m i n t i t e m a i sus, se observă d i s p a r i ţ i a s a u r ă r i r e a c e l u l e l o r n e r v o a s e , focare d e m i e l i n i z a r e .

- disgenezia n e u r o n a l ă a nucleilor bazali î n t î l n i t ă în înutibilitatea de Rh şi în hipoanoxiile p r e m a t u r i l o r ; — scleroza cerebrală atrofică în care o r g a n i z a r e a ci'rcumfiunilor suferă modificări m o d e r a t e , fisurile interemisfeşi interlobare sînt mai largi. La p a l p a r e c r e i e r u l este d u r , >e s e c ţ i u n e se va o b s e r v a o s c l e r o z ă a s u b s t a n ţ e i a l b e . V e n c e r e b r a l i s î n t l a r g i şi r o t u n z i ; — porencefalia este aspectul anatomo-patologic t e r m i n a l no:- r a m o l i s m e n t e c e r e b r a l e d e o r i g i n e a r t e r i a l ă , e m b o l i c ă xnbotică posttraumatice sau inflamatoare. Circumvoluţiile " i r u l bazei cavităţii sînt a l t e r a t e şi atrofice.

6.3.

MODIFICĂRILE A N A T O M O - P A T O L O G I C E ÎN

FORMELE

ETIOPATOGENICE

ÎN

PERIOADA

SURVENITE

POSTNATALĂ

3.1. ENCEFALITELE DIN BOLILE ERUPTIVE 6.2.2. E N C E F A L O P A T I I L E I N F A N T I L E C U E T I O L O G I E PERI N A T A L A

Encefalopatiile infantile perinatale sînt rezultatul lezării creierului copilului imediat, înainte sau în t i m p u l travaliului, de regulă prin t u l b u r ă r i circulatorii, hemodinamice şi a n u m e : edemul cerebral şi hemoragiile meningo-cerebrale localizate s a u difuze [77]. Alteraţiile funcţionale constau în dispariţia sau rarefacţia celulelor nervoase, t u l b u r ă r i de m a t u r a ţ i e a neuronilor, m o d i ­ ficări a l e ţ e s u t u l u i d e s u s ţ i n e r e î n s e n s u l u n e i i n v a z i i gliale, s c l e r o z e s a u a u n o r d i s t r u c ţ i i , l e z i u n i a l e s u b s t a n ţ e i a l b e , for­ m a r e a de l a c u n e şi cavităţi. Astfel sînt descrise : — ageneziile corticale, manifestate printr-o simplificare a c i r c u m v o l u ţ i u n i l o r c a r e s î n t a b i a s c h i ţ a t e (agirie) s a u g r o a s e c u ş a n ţ u r i p u ţ i n adînci (pachigirie), u n e o r i subţiri cu ş a n ţ u r i largi (microgirie secundară) ; 272

Sn.t d e s c r i s e d o u ă t i p u r i :

-. : ; . 1 . M E N I N G O E N C E F A L I T A S E R O A S A

Prezintă s e m n e de stază venoasă cu vasodilataţie, e x u d a t >, ?xtravazate h e m a t i c e , în p a r e n h i m . De a s e m e n e a , în m e » se constată e d e m interstitial, stază v e n o a s ă şi infiltraţii '-itare perivasculare.

- J 1.2. M E N I N G O - E N C E F A L O - M I E L I T A D E M I E L I N I Z A N T A

Procesul inflamator cuprinde leptomeningele la care se : i o l e u c o e n c e f a l o m i e l i t ă d e m i e l i n i z a n t â p e r i v e n o a s ă . De 273

a s e m e n e a a u fost g ă s i t e l e z i u n i p r o l i f e r a t i v e g l i a l e ş i d e m i e l i nizante în formaţiunile de la baza creierului şi trunchiului ce­ rebral.

6.3.2.

ENCEFALITA

A

ŞAPTEA

POSTVACCINALĂ

In această formă sînt descrise leziuni morfologice de tipul hiperplazie glială — demielinizant p e r i v e n o s şi de t i p u l m e n i n g o ­ e n c e f a l i t ă s e r o a s ă . A c e s t e a c u p r i n d a t î t e m i s f e r e l e c e r e b r a l e cît şi formaţiunile bazale, îndeosebi cele e x t r a p i r a m i d a l e .

6.3.3. SECHELE DE ENCEFALOPATIE HEMORAGICÀ (ACCIDENTE VASCULARE, TRAUMATICE)

Sînt r e z u l t a t u l proceselor difuze sau localizate din leptomeninge şi emisferele cerebrale produse de fenomenele de ano-' xie şi e d e m cerebral, în accidentele vasculare (hemoragii, sau' i n f a r c t i z ă r i t r o m b o t i c e ) [44]. A c e s t e l e z i u n i s e o r g a n i z e a z ă u l t e ­ rior p r i n procesul de scleroză r e a c t i v ă în cicatrici cerebrale, conjunctivo-gliale asociate cu o scleroză p e r i v a s c u l a r ă p a r i e t a l ă difuză, d e i n t e n s i t a t e v a r i a b i l ă ş i o l e p t o m e n i n g i t ă f i b r o a s ă g e ­ neralizată. Consecutiv acestora vor fi tulburate circulaţia sang­ v i n ă şi c e a a L.C.R., i a r o x i g e n a r e a şi s c h i m b u r i l e m e t a b o l i c cerebrale vor fi d i m i n u a t e . Deseori se poate constitui şi o hidrocefalie trenează un proces l a t e n t de atrofie corticală P e a c e s t fond, s u b d e z v o l t a r e a i n t e l e c t u a l ă g r a v i t a t e a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e fiind î n f u n c ţ i e care s-au instituit leziunile şi de i n f l u e n ţ a lor ulterioare a dezvoltării creierului.

274

PARTEA

i n t e r n ă care an difuză. este inevitabilă de perioada î asupra evoluţie

DIAGNOSTIC. STABILIREA GRADULUI Şl A CAUZELOR DEFICIENTEI MINTALE. DELIMITARE FATĂ DE A L T E AFECŢIUNI

7 . 1 . IMPERATIVELE D I A G N O S T I C U L U I D E DEFICIENTĂ MINTALĂ

î n m o m e n t u l î n c a r e s e f o r m u l e a z ă d i a g n o s t i c u l d e defici­ e n ţ ă m i n t a l ă , m e d i c u l ş i p s i h o l o g u l îşi a s u m ă faţă d e copil, fa­ milie şi societate o serie de responsabilităţi. în p r i m u l rînd ei d a u u n „ v e r d i c t " c a r e d e c e l e m a i m u l t e ori e s t e d e f i n i t i v p e n ­ t r u t o a t ă v i a ţ a . A c e s t v e r d i c t , d e s e o r i , n u e s t e a c c e p t a t d e fa­ m i l i e , c a r e î n c e a r c ă să-1 s c h i m b e , g ă s i n d t o t felul d e a r g u m e n t e contra, mai cu seamă atunci cînd există şi un s e n t i m e n t de cul­ pabilitate al părinţilor. în funcţie de m o d u l c u m este formulat şi e x p u s părinţilor, d e p e r i o a d a î n c a r e a fost s t a b i l i t , cit ş i d e p r i m e l e m ă s u r i t e ­ rapeutice (medicamentoase, educative, recuperatorii) depinde viitorul deficientului mintal. De aceea diagnosticul în deficienţă mintală care se formulează, prin activitatea de colaborare a m e m b r i l o r e c h i p e i d e specialişti, t r e b u i e s ă r ă s p u n d ă u r m ă t o a ­ relor imperative : S p r e deosebire de alte g r u p e de patologie, în deficienţa mintală, u n d e sînt s e m n a l a t e cazuri similare în familie, se i m ­ p u n e ca diagnosticul să fie preventiv. P r i n a c e a s t a se înţelege cunoaşterea din t i m p a cauzelor şi semnelor predispozante la d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă . în a c e s t s e n s se a c o r d ă o a t e n ţ i e d e o s e b i t ă : a) primiparelor (unde vor fi consemnate toate semnele de suferinţă fetala, m o d u l c u m a r ă s p u n s la r e a n i m a r e , evoluţia în c u r s u l spitalizării la secţia de nou-născuţi) ; b) m a m e l o r c a r e au a v u t alte sarcini cu risc în a n t e c e d e n t e (incompatibilităţi de R h , b a z i n e distocice, c i r c u l a r e d e c o r d o n , a p l i c a r e d e f o r c e p s ) . La această categorie, de asemenea, vor fi p u n c t a t e toate s e m 276

• Ic de s u f e r i n ţ ă c e r e b r a l ă şi v o r fi î n d r u m a t e , p r i n fişa de i m a t u r ă la c a b i n e t u l N . P . I . ; c) î n a l I I I - l e a rind, o r i d e c î t e n i sînt s e m n a l a t e î n antecedentele familiale t u l b u r ă r i m e t a b o ­ l i c o , g e n e t i c e , m a l f o r m a ţ i i c o n g e n i t a l e s ă s e efectueze analize i r e permit elucidarea etiologiei şi i m p l i c i t a p l i c a r e a terapiei p i c i f i c e (lues) s a u a u n o r r e g i m u r i a l i m e n t a r e ( f e n i l c e t o n u r i a , ...ilactozemia etc.) c u efecte f a v o r a b i l e . L a e l a b o r a r e a d i a g n o s i i ului p r e v e n t i v colaborează m e d i c u l d e m e d i c i n ă generală, , ' d i a t r u l , obstetricianul şi neonatologul, care vor consemna în :işa d e l e g ă t u r ă t o a t e d a t e l e c u l e s e p e p a r c u r s c e v o r f i t r i m i s e i l < asemenea serviciului d e N.P.I. în al II-lea rînd, diagnosticul în deficienţa m i n t a l ă , t r e b u i e ,i Fie precoce. A c e a s t a c o n s t ă în : a) depistarea cauzelor

şi semnelor de suferinţă

cerebrală

letală ;

b) aprecierea corectă a s i m p t o m e l o r de suferinţă n a t a l ă ; c) acordarea i m p o r t a n ţ e i evoluţiei patologiei generale şi i i . i v o a s e d i n p r i m e l e zile d e v i a ţ ă ş i î n c o n t i n u a r e , î n 1 'i-irnul an ; d) u r m ă r i r e a dezvoltării psihomotorii cu sesizarea t i m p u r i e i n t î r z i e r i l o r pe d i f e r i t e e t a p e ; e) consemnarea manifestărilor convulsivante din primii ani viaţă, r a p o r t a t e l a d i f e r i t e m o m e n t e p a t o l o g i c e , c a r e a r p u ­ ra constitui un semnal de alarmă p e n t r u o încetinire în dez­ o l a r e a mintală. Considerăm că deficienţa m i n t a l ă trebuie recunoscută cu c a i l t î n a i n t e c a e a s ă fie vizibilă p e n t r u p ă r i n ţ i . P e n t r u c e r t i ; n a r e a d i a g n o s t i c u l u i , c a ş i p e n t r u s t a b i l i r e a celei m a i c o r e c t e iludini terapeutice medicul p e d i a t r u trebuie să apeleze la •nisultul c a b i n e t u l u i d e p e d o - n e u r o p s i h i a t r i e . Decizia n e c e s i t ă ţ i i e x a m i n ă r i l o r a l t o r s p e c i a l i ş t i ( r a d i o l o g i e , splorări funcţionale, ORL, oftalmologie, laborator), ca şi i n t e r i r t a r e a lor t r e b u i e să a p a r ţ i n ă exclusiv n e u r o p s i h i a t r u l u i . I n faţa u n e i a s e m e n e a d e s f ă ş u r ă r i d e f o r ţ e e s t e e v i d e n t c ă l i g n o s t i c u l n u s e p o a t e stabili decît p r i n t r - o m u n c ă d e echipă, n t a r e s p e c i a l i ş t i i d i v e r ş i să v a d ă şi s ă u r m ă r e a s c ă copilul, i şi spună p u n c t u l de v e d e r e şi ceea ce este de făcut p e n t r u î m b u n ă t ă ţ i r e a stării lui. 277

7 . 2 . I D E N T I F I C A R E A DEFICIENŢEI M I N T A L E

P r i m a e t a p ă î n logica d i a g n o s t i c ă e s t e d e p i s t a r e a ş i i d e n t i f i ­ carea deficienţei mintale. în practica medico-pedagogică posibilitatea existenţei unei d e f i c i e n ţ e m i n t a l e e s t e e v o c a t ă î n faţa u n e i î n t î r z i e r i î n d e z v o l ­ tarea psihomotorie sau a u n o r performanţe şcolare nesatisfăcă­ toare, în astfel de situaţii se ridică u r m ă t o a r e l e p r o b l e m e : a) Cînd b) Cînd c) Care torii p e n t r u

s p u n e m c ă u n copil e s t e r e t a r d a t p s i h o m o t o r ? e t i c h e t ă m un copil deficient m i n t a l ? este semnificaţia întîrzierii în achiziţiile p s i h o m o dezvoltarea psihică ulterioară ?

e n c e f a l o p a t ă (cu p a r a l i z i i ş i com. z ă ţ i a l i t a t e ) r e t a r d u r i l e : o : n o t o r i i i n i ţ i a l e a u fost r e c u p e r a t e , a j u t n g î n d s ă a i b e o i n t e : i ' a normală. Aceşti a u t o r i c i t e a z ă cifre v a r i a b i l e ( i r z a a t r e 3 0 — 4 0 % ) d e c o ­ d i r e a u fost e t i c h e t a ţ i r e t a r d a ţ i î n per— r i o a d a d e 1—3 a n i şi • .va a j u n s să p r e z i n t e în p e r i o a d a 3 8 ani o dezvoltare

7.3.

Sînt întrebări la care medicul, psihologul, pedagogul t r e ­ buie să dea un răspuns. P e n t r u a plasa copilul în c a d r u l patologic, L. M i c h a u x a p e ­ lează la trei criterii : gravitatea întîrzierii, p r e z e n ţ a s e m n e l o r neurologice asociate şi c o m p o r t a m e n t u l copilului. — Gravitatea întîrzierii. î n g e n e r a l c o n s t a t a r e a u n e i î n t î r ­ zierii m a s i v e ( l i m b a j , n e u r o m o t o r , c o n t r o l s f i n c t e r i a n ) c u 2 — 3 etape de vîrstă ne p e r m i t e să plasăm copilul respectiv în afara limitelor de normalitate. — E x i s t e n ţ a tulburărilor neurologice. A b s e n ţ a u n o r p e r ­ formanţe normale în motricitate (menţinerea capului, prehensiunea, s t a t u l în şezut, mersul) ; p r e z e n ţ a unor s e m n e de defi­ cit m o t o r ; c r i z e l e c o n v u l s i v e ; a s i m e t r i i de t o n u s m u s c u l a r ; paralizii de nervi cranieni ; absenţa sau persistenţa prelungită, a u n o r reflexe din perioada neonatală sînt e l e m e n t e de certitu­ dine p e n t r u diagnosticul de deficienţă mintală.

STABILIREA DE

D I A G N O S T I C U L U I

DEFICIENŢĂ

Şl

GRADULUI

MINTALĂ

Diagnosticul clinic este relativ s i m p l i i » p e n t r u f o r m e l e se(idioţie, i m b e c i l i t a t e ) , î n s ă d e v i n e m a i -complicat p e n t r u cele ure, datorită existenţei formelor de t T - e c e r e plasate între 'lititate m i n t a l ă ş i n o r m a l i t a t e a intelectu-F^=uă. P e n t r u stabilirea diagnosticului c l i n i c a vor fi utilizate da' f u r n i z a t e de : a n a m n e z ă ( d e z v o l t a r e a - j ^ p s i h o m o t o r i e , p e r f o r ­ atele şcolare, c a l i f i c a r e a p r o f e s i o n a l ă , a d a p t a r e a socială) ; vorbirea cu bolnavul ; e x a m i n a r e a s o m ^ ^ t i c ă şi n e u r o p s i h i c ă ; 'ele p s i h o m e t r i c e . R e z u l t a t u l e x a m e n u l u i clinic, c o r o b o r - s a t c u p r o f i l u l p s i h o ­ ze, d a t e l e o f e r i t e de c a r a c t e r i z a r e a peda»Lgogică şi a i n f o r m a b r d e î n c a d r a r e socială, n e p e r m i t s ă z J K o r m u l ă m f o r m a c l i i in r a p o r t cu gradul deficienţei mintale-

— Contactul cu copilul. în c a z u l c î n d c o n s t a t ă m o i n c a p a ­ c i t a t e d e a-şi fixa a t e n ţ i a , d e z i n t e r e s , m a r i t u l b u r ă r i d e d i s p o ­ ziţie, p r e z e n ţ e d e s t e r e o t i p i i m o t o r i i a v e m s u f i c i e n t e e l e m e n t e d e o r i e n t a r e s p r e a-1 c o n s i d e r a r e t a r d a t . Formularea diagnosticului trebuie bine cîntărit, deoarece fiind v o r b a d e u n o r g a n i s m î n d e z v o l t a r e e x i s t ă posibilitatea de recuperare a retardului psihomotor consemnat, într-o anu­ mită etapă. D e a l t f e l , la c e a de a t r e i a p r o b l e m ă , referitoare la s e m n i ­ ficaţia î n t î r z i e r i i p s i h o m o t o r i i p e n t r u v i i t o r u l c o p i l u l u i , s e im^ pune o anumită prudenţă, a ş a c u m a p r e c i a z ă o s e r i e de a u t o r i (H. E y , A s h e r , D o n n e l , M i l l e r ş i R o s e n f e l d ) , c a r e î n c a z u r i - d e c e r 276

7.4.

CERCETAREA

CAUZELOR

P e n t r u formularea corectă a •: e c h i p e i de s p e c i a l i ş t i t r e b u i e :

DE «ICIENŢEI MINTALE

unui

diag-^iostic

etiologic

mem-

a ) S ă cunoască istoria personală a c c ^ p i l u l u i : d a t e a s u p r a i".ţilor şi f r a ţ i l o r ; i n f o r m a ţ i i g e n e t i c e — f e r t i l i t a t e a m a m e i ; 279

m o d u l c u m a evoluat sarcina, n a ş t e r e a , reactivitatea la n a ş t e r e ; g r u p a s a n g u i n ă şi Rh ; t r a u m a t i s m e l e obstétricale ; a n t e c e d e n ­ tele patologice, dezvoltarea pe etape etc. b) Să e x a m i n e z e somatic, neurologic şi psihiatric p e n t r u a e v i d e n ţ i a p o s i b i l e l e s i m p t o m e s u b i e c t i v e ş i obiective d e d e f i ­ cienţă mintală, t u l b u r ă r i somatice, deficienţe senzoriale şi n e u ­ rologice a s o c i a t e . c) Să e f e c t u e z e investigaţii paraclinice ( g e n e r a l e şi specifice). d) Să a p r e c i e z e influenţa factorilor asupra dezvoltării intelectuale.

psicho-socio-culturali

e) Să interpreteze şi să coreleze cu celelalte date, p r o f i l u l psihologic r e z u l t a t din testările psihometrice.

7.5.2. P S E U D O D E B I L i T A T E A JPMINTALÀ

Caracteristic este tabloul psr^Khopatologic de deficzSEt a p a r e n t vi r e v e r s i b i l al i n t e l i g e n ţ e i ce apa_ r z r e la ş c o l a r i , ca r e a c ţ L -e a f e c t i v ă l a u n e l e c o n f l i c t e c u f a m i l i a s a t z ^ » şcoala. P r i n c i p a l e l e ^ s e m n e : descurajare, dezgust faţă d e s t u c B B i u , p i e r d e r e a a p e t i t u Z U u i d e î n \ ă ţ a r e , e m o t i v i t a t e c r e s c u t ă , ma«_ ~iifestări d e n e g a t i v i s r = m , t u l b u i.iri d e m e m o r i e , i n s u c c e s e ş c o l a r - ^ « e . Semnificativă este dispariţiafc— t u l b u r ă r i l o r la s c o a t _ t e r e a m e d i u l t r a u m a t i z a n t ş i r e z o l v a r e ^ a » crizei a f e c t i v e .

din

7.5.3. STĂRILE R E A C T I V E N E W — / R O T I C E 7.5.

DIFERENŢIEREA DEFICIENŢEI MANIFESTĂRI

M I N T A L E DE ALTE

PATOLOGICE

Deoarece încetinirea, oprirea sau regresul în achiziţiile psihomotorii pot apărea tranzitoriu şi în afara deficienţei mintale „ p u r e " , în unele afecţiuni sau poate fi confundat cu sindroame psihopatologice, în care pot fi m i m a t e deficienţe mintale, se i m ­ p u n e trecerea în revistă a acestor posibilităţi.

S î n t d e t e r m i n a t e d e s i t u a ţ i i p - _ = s i h o t r a u m a t i c e , a n x i c - _^»ene c a r e realizează u n e o r i tablouri ce î m f c a » r a c ă aspectul u n u i d B L e f i c i t i n ­ telectual. Şi în aceste situaţii „eşecul ş!'. de c ă t r e s c ă r i l e p s i h o m e t r i c e . U n a l d o i l e a e l e m e n t p e care t r e b u i e să-1 a v e m î n v e d e r e .!) complexitatea şi gravitatea гтгТгт - ^ ~ " ~ f — instrumentale îni.ii. D e r e g u l ă l a c o p i l u l n o r m a l t u l b - т î r ă r i l e i n s t r u m e n t a l e s î n t mii m o d e r a t e ş i a u u n c a r a c t e r d e н и м 11г o r i f o a r t e e l e c t i v , m a i ,festîndu-se fie s u b f o r m a u n e i d i s l e ^ J ^ i i - d i s o r t o g r a f i i fie a u n e i ^calculii, fie n u m a i a u n e i s i m p l e tnii — n r ă H de v o r b i r e (dislalie). La copilul deficient mintal t u l b u ^ e i r ă r i l e i n s t r u m e n t a l e sînt ilt m a i c o m p l e x e , î n s u m î n d d o m e n i — • m a i v a r i a t e ş i a v î n d u n с id de g r a v i t a t e m a i m a r e , e l e constL — t u i n d o n o t ă d e f i n i t o r i e a >vif ici t a ţ i i t a b l o u l u i p s i h o p a t o l o g i c . :

Al treilea element pe care t r e b u L să-1 a v e m î n v e d e r e î n ! is|uosticul diferenţial este comporta л ea t u l b u r ă r i i i n s t r u m e n ­ te la acţiunea terapeutică. I n s t i t u i r t = = a unui program adecvat 'I'1 r e e d u c a r e a t u l b u r ă r i l o r i n s t r u m e n — * a l e a r e r e z u l t a t e d i f e r i t e ! i n o r m a l şi d e f i c i e n t m i n t a l . Rezultatele reeducării i n s t r u m e n t a ; ' : â r e o a r e , s î n t m a i b u n e şi m a i r a r _ Hicientul

mintal

se

ale,

indiferent

de forma

>ide la c o p i l u l n o r m a l . La

înregistrează

progrese

ale

reeducării

intr-un r i t m m u l t m a i l e n t , t u l b u r ă r S L ^ l e s î n t m a i r e z i s t e n t e ş i înfiorările s î n t m a i p a r ţ i a l e . însăşi m - m e t o d o l o g i a r e e d u c ă r i i e s t e • nţitor '\ 'inplu.

deosebită la copilul normal

şi la

7.5.9. TULBURĂRILE D E LIMBAJ Şl

debilul

mintal

de

DEFICIENŢA M I N T A L A

P r i n f a p t u l c ă l i m b a j u l este cons

a d e r a t ca fiind o funcţie

v l e c t u a l ă s e t r a g e c o n c l u z i a c ă orice

deficit de limbaj este de

i|)t o d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă . E x i s t ă î n s ă ! ^ g i a u t o r i c a r e s u s ţ i n ş i î n ":'te ş i d e m o n s t r e a z ă c ă t u l b u r ă r i l e ^ — i

chiar pierderea limba-

285

jului nu este u r m a t ă şi nu d e t e r m i n ă o d i m i n u a r e a activităţii intelectuale. Abordînd problema relaţiei intelect-limbaj d i n t r - u n unghi care stabileşte un r a p o r t între instrumentalitatea limbajului şi procesele m i n t a l e neverbale, K. Goldstein stabileşte şase posi­ b i l i t ă ţ i , d e m o n s t r a t e clinic, a r e l a ţ i e i l i m b a j - i n t e l e c t . Le r e d ă m m a i jos d u p ă sinteza făcută de A. A j u r i a g u e r r a . A. Tulburările de limbaj şi deficienţa mintală se prezintă simultan datorită leziunilor concomitente ale diferitelor părţi a l e c r e i e r u l u i . D a r ele p o t f i ş i i n d e p e n d e n t e , c u m s e î n t î m p l ă î n afazia s e n z o r i a l ă p u r ă u n d e d e f i c i t u l i n t e l e c t u a l , d a c ă e x i s t ă , depinde de leziunile cerebrale situate în afara ariei limbajului. B. Tulburările mintal.

de

limbaj

pot

fi

secundare

deficitului

C. Ordinea formării gîndirii nu se respectă exact în limbaj ; e a p o a t e f i m o d i f i c a t ă p r i n f a c t o r i c a cei a i t u l b u r ă r i l o r i n s t r u ­ mentale (gramatică, sintaxă, tonalitate e t c ) . D. O a l t e r a r e a a t i t u d i n i i a b s t r a c t e p o a t e să m o d i f i c e a t î t g î n d i r e a cît ş i l i m b a j u l î n a c e e a ş i m a n i e r ă . E. Limbajul la rîndul său influenţează forma gîndirii. F. Influenţa

emoţiilor

asupra

limbajului

trebuie

să

fie

subliniată. Aceste combinaţii posibile t r e b u i e a v u t e în p e r m a n e n t în vedere în stabilirea diagnosticului diferenţial între deficienţa mintală, a u d i o m u t i t a t e şi m u t i s m electiv. Audiomutitatea sau sindromul de nedezvoltare a vorbirii e s t e c i r c u m s c r i s d e C . P ă u n e s c u [120] c a u n deficit d e e x p r i ­ m a r e şi î n ţ e l e g e r e a v o r b i r i i e x i s t e n t la c o p i l u l de 5 a n i : a.) i n ­ d e p e n d e n t d e o r i c e deficit p s i h i c - i n t e l e c t u a l , d a r î n s o ţ i t d e u n deficit i n t e l e c t u a l s e c u n d a r ş i d e m o d i f i c ă r i a l e s f e r e i a f e c t i v c o m p o r t a m e n t a l e ; b ) i n d e p e n d e n t d e u n deficit d e a u z , d a r p o ­ t e n ţ a t adesea p r i n deficit auditiv, periferic sau c e n t r a l ; c) î n ­ s o ţ i t f r e c v e n t d e u n deficit p r a c t o - g n o z i c , p e r c e p t i v o - g e s t u a l ş i m i m i c ; d) d a t o r î n d u - s e fie a f e c t ă r i i g r a v e a i n s t r u m e n t a l i t ă ţ i i l i m b a j u l u i , fie u n e i t u l b u r ă r i î n m a t u r i z a r e a s t r u c t u r i l o r p r i n c a r e s e r e a l i z e a z ă l i m b a j u l , fie d e g r a d ă r i i l u i f u n c ţ i o n a l e p r i n deficit de i n t e g r a r e corticală. 286

Copilul a u d i o m u t este d i f e r e n ţ z « c a t de copilul deficient m i n ' il p r i n : — î n ţ e l e g e şi e x e c u t ă s a r c i n i ; — înţelege gesturile şi p a n t o r _ = » i m e la un nivel corespun­ zător v î r s t e i c r o n o l o g i c ; — nivel m i n t a l care la p r o b e M _ e n e v e r b a l e se p r e z i n t ă a fi i n l i m i t e l e n o r m a l u l u i ; e x i s t e n ţ a — * m u i u ş o r deficit i n t e l e c t u a l •au u n e i d i m i n u ă r i a p o s i b i l i t ă ţ i l o - zr m i n t a l e se c o n s i d e r ă a fi ••i-cundare n e d e z v o l t ă r i i l i m b a j u l u i — — orientarea corespunzătoare mediu familial.

î n v i a ţ a d e t o a t e zilele ş i î n

Diferenţierea este uşoară d a c ă — acceptăm definiţia dată de l'Yoschels ş i a n u m e c ă a u d i o m u t i t a t tea este o întârziere în dez\ uitarea limbajului care exclude p r e z e n ţ a unei l e z i u n i c e r e ­ b r a l e o r g a n i c e . L u c r u r i l e î n s ă s î n t jBsaruIt m a i c o m p l i c a t e d a c ă s e introduc în definiţie şi cazurile cu 1 eziuni organice în p r i m a co­ pilărie, fie p e r i n a t a l e , n a t a l e s a u p o ^ s t n a t a l e . In aceste cazuri trebuie s t a b i l i — * dacă întîrzierea limbajului este primară sau secundară. D a c ă l e z i u n e a a a t i n s emisferi al d o m i n a n t sau zonele vor­ birii, a t u n c i n e d e z v o l t a r e a l i m b a j u ^ l u i e s t e p r i m a r ă ş i s e p o a t e asocia c u d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă a g r a v î n » _ d - o ş i p r o g n o s t i c u l e s t e m u l t r e z e r v a t . D a c ă l e z i u n e a c e n t r a l ă n -u a a t i n s z o n e l e v o r b i r i i — şi d e t e r m i n ă o î n t î r z i e r e g e n e r a l ă a dezvoltării psihomotorii, in­ clusiv a l i m b a j u l u i , a t u n c i n e d e z \ ol tarea vorbirii este secun­ d a r ă şi se i n t e g r e a z ă în t a b l o u l p s i h o p a t o l o g i c al d e f i c i e n ţ e i mintale. Leziunea atinge funcţiile psiBfciice, ca percepţia, m e m o r i a , asociaţiile, i m a g i n a ţ i a , p o s i b i l i t ă ţ i l e ^ - d e c o m b i n a r e c a r e s î n t i m ­ p l i c a t e d i r e c t î n d e z v o l t a r e a l i m b - -ajului. D e f i c i e n ţ e l e m i n t a l e i.rave d e t e r m i n ă o n e d e z v o l t a r e e^ ^ i d e n t ă a l i m b a j u l u i . Dacă din contră, întîrzierea int ^ l e c t u a l ă este secundară, dal u r î n d u - s e n e d e z v o l t ă r i i v o r b i r i i , aj- t u n c i p e p r i m u l p l a n a p a r e diagnosticul de audiomutitate. D e m u l t e o r i d i a g n o s t i c u l difei e n ţ i a l t r e b u i e p u s î n t r e mu­ tismul electiv ş i d e f i c i e n ţ a m i n t a L - ă . C o p i l u l c a r e p r e z i n t ă u n „mutism electiv" refuză contactul c u a m b i a n ţ a ş i îşi m o d i f i c ă ititudinea în raport cu s c h i m b ă r i l e ^ ^ de mediu sau de persoane. C o p i l u l ştie s ă v o r b e a s c ă , î n s ă m»= stabileşte r a p o r t u r i d e c o 287

m u n i c a r e v e r b a l ă decît î n m o d e l e c t i v . E l e c t i v i t a t e a s e r e f e r ă la dotiă c r i t e r i i : a) de situaţii; c o p i l u l v o r b e ş t e a c a s ă , în fa­ m i l i e , î n j o c c u c o p i i i ş i n u v o r b e ş t e d e loc ş i r e f u z ă c o n t a c t u l cu alte s i t u a ţ i i ; b) de persoane ; v o r b e ş t e cu f r a ţ i i şi p ă r i n ţ i i şi nu vorbeşte cu persoane şi c o p i i necunoscuţi. Copiii c u m u t i s m e l e c t i v prezintă : u n i n t e l e c t î n l i m i t e n o r m a l e , o t u l b u r a r e a a f e c t i v i t ă ţ i i m a r c a n t ă c a r e se m a n i f e s t ă e l e c t i r p r i n b l o c a r e a v o r b i r i i î n condiţii d e s t r e s s afectiv.

8.1.

FACTORII

DECIZIONALI

ÎN

F

ORMULAREA

PROGNOSTICULUI

P e l i n i a r a ţ i o n a m e n t u l u i clinic, p r o g n o s t i c u l r e p r e z i n t ă a doua etapă i m p o r t a n t ă după diagnostic. Odată stabilite, cauza şi gradul

deficienţei mintale, u r m ă t o a r e l e î n t r e b ă r i care se p u n

s î n t : va e v o l u a s p r e a m e l i o r a r e s a u a g r a v a r e ? a p a r c o m p l i c a ţ i i ? c u m va fi a s i m i l a t d e f i c i e n t u l m i n t a l în f a m i l i e şi s o c i e t a t e ? Datorită progresului realizat în domeniul mijloacelor de in­ v e s t i g a ţ i e , c o m p l e m e n t a r e clinicii, c a r e p e r m i t a s t ă z i u n d i a g ­ nostic precoce,

complet

şi

mai

a p r o f u n d a t cît şi achiziţiilor

t e r a p i e i m o d e r n e ( a n t i b i o t i c e , r e a n i m a r e etc.) a fost a m e l i o r a t s e n s i b i l p r o g n o s t i c u l v i t a l a l m u l t o r boli, d i n c a r e u n e l e e r a u i n e ­ l u c t a b i l f a t a l e (encefalite, m e n i n g i t e , eredopaitii d i s m e t a b o J i c e , suferinţe cerebrale natale grave, e t c ) . In a s e m e n e a condiţii în u l t i m e l e d o u ă d e c e n i i , p r o g n o s t i c u l v i t a l a fost a m e l i o r a t s i l e ­ g a t d e a c e s t a a cîştigat î n i m p o r t a n ţ ă p e r s p e c t i v a d e v i i t o r ş i î n s p e c i a l î n c a d r a r e a socială a f o r m e l o r s e c h e l a r e s o l d a t e c u d e ­ ficienţă

mintală.

Perspectiva de viitor a deficientului m i n t a l este solicitată t o t m a i m u l t , a t î t d e f a m i l i e cît ş i d e s o c i e t a t e . S c ă d e r e a p r o ­ centului mortalităţii generale, datorită asistenţei medicale îm­ bunătăţite şi moderne,

a r e c a r e v e r s c r e ş t e r e a n u m ă r u l u i co­

piilor cu sechele neuropsihice. F a m i l i a şi şcoala p r e t i n d copilului o b u n ă p r e g ă t i r e c a r e să-i a s i g u r e „ a c c e s u l l a c o n c u r e n ţ ă " . î n a s t f e l d e c o n d i ţ i i , f a m i l i a solicită s e r v i c i u l u i d e n e u r o p s i h i a t r i e i n f a n t i l ă f o r m u l a r e a p e r s p e c t i v e i p s i h o p e d a g o g i c e ş i sociale î n s i t u a ţ i a î n c a r e c o p i l u l a s u f e r i t u n p r o c e s fie i n f e c ţ i o s , t r a u m a ­ tic sau toxic cerebral, care se poate solda cu sechelaritate. 290

Deşi p r o g n o s t i c u l e s t e d e p e n d e n t d e -«diagnostic, e l n u s e ite d e d u c e a u t o m a t d i n a c e s t a . î n u n e l e c z i z a z u r i , î n s ă , c u m s î n t • M i i o p a t i i l e dismetabolice grave, m e n i n g o e n c e f a l i t e l e severe, i i g n o s t i c u l a p a r e evident din c o n t e x t u l clii—mic şi paraclinic. Ceea erspectivei i n s e r ă r i i s o c i a l e ; 291

— m o d u l cum deficientul m i n t a l este asimilat afectiv în familie ; — g r a d u l de deficienţă mintală, de care d e p i n d e capacitatea individuală de instruire şi î n c a d r a r e a ulterioară în societate ; — p r e z e n ţ a ş i g r a d u l t u l b u r ă r i l o r i n s t r u m e n t a l e (disgrafie, dislexie, discalculie, t u l b u r ă r i de schemă corporală, t u l b u r ă r i de psihomotricitate), care îngreunează şcolarizarea specială şi p r e ­ gătirea profesională.

Formularea prognosticului

refere la :

'•iilară

formulează

deci

un

să

pr«Dgno ^ s t i c d i n p e r s p e c t i v a p s i h o -

PROGNOSTICULUI 8.2.1. P R O G N O S T I C U L I M E E D I A T

Elaborarea formulării prognosticului pretinde un proces c o m p l e x de gîndire critică. M e m b r i l o r echipei (medicul, psiho­ logul, p e d a g o g u l , r e e d u c a t o r u l t u l b u r ă r i l o r i n s t r u m e n t a l e , l o g o ­ p e d u l ) l i s e solicită a s t f e l c a p a c i t a t e a d e a s t a b i l i c o r e l a ţ i i , d e a raporta cazurile similare „ t r ă i t e " la deficientul m i n t a l în cauză. Dacă p e n t r u a ajunge la diagnostic se m e r g e de la a n a ­ liză la sinteză, de la p a r t i c u l a r la general, de la c o n c r e t la abstract, formularea prognosticului cere şi el un prealabil p r o ­ ces d e a n a l i z ă m e t i c u l o a s ă . O r i c e p r o g n o s t i c fiind i n d i v i d u a l , c o n c r e t p e n t r u a - 1 s t a b i l i v a t r e b u i s ă fie r a p o r t a i t l a t o ţ i p a r a ­ metrii obţinuţi la e x a m i n a r e a copilului. Datorită multiplicităţii factorilor care condiţionează prog­ n o s t i c u l d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , e l a b o r a r e a lui e s t e m a i dificilă d e c î t p r e c i z a r e a d i a g n o s t i c u l u i etiologic ş i d e g r a d . E s t e m a i u ş o r s ă stabileşti g r a d u l decît să prevezi viitorul medico-social al defi­ cientului mintal. Trebuie evitată parcimonia nejudicioasă în ceea ce priveşte explorările complimentare, necesare precizării diagnosticului şi fundamentării prognosticului. T r e b u i e subliniat că prognosticul nu este static, imuabil, ci dinamic. Adesea, diagnosticul (eticheta) se „ r e t u ş e a z ă " sau se completează în cursul evoluţiei în raport cu modificările ta­ bloului clinic (favorabile sau nefavorabile) s a u cu a p a r i ţ i a u n e i c o m p l i c a ţ i i s a u a l t i n c i d e n t e v o l u t i v ( m e d i c a l s a u social). D e a c e e a s e c e r e c a f o r m u l a r e a p r o g n o s t i c u l u i s ă n u fie c a t e g o r i c ă , absolută, ci relativă, aproximativă. 292

trebuie

etc).

• ncială. FORMULAREA

mintale

a) Caracterul de evolutivitat- e ( a ^ — r a v a r e , staţionare, r e c u p e i i c), în f u n c ţ i e de etiopatogenLe ş i reactivitate la t r a t a m e n t . f o r m u l e a z ă d e c i un p r o g n o s - "tic m lin perspectiva m e d i c a l ă ; b) C a p a c i t a t e a de i n s t r u i r e , în fi m c ţ i e de g r a d , ce-i p e r m i t » a n u m i t ă încadrare familială ş ă s o c = i a l ă (instrucţie preşcolară, Se

8.2.

czdefic^=*enţei

( I N PREZENT)

Se referă la afecţiunile n e i i - T i l n i « i n e în p r i m a lor e t a p ă de '•voluţie ( f o r m e l e a c u t e d e merm_ i n g o encefalită, suferinţă c e r e ­ brală natală, t r a u m a t i s m e l e cranL - o - c e ^ ^ - e b r a l e , eredopatiile d i s m e i ibolice î n p r i m u l a n d e v i a ţ ă e t c ^ . ) . Ele se pot f o r m u l a a s t f e l : — favorabil: spre vindecai—e, ci —a grade variabile de seche­ la ritate neuropsihică, aşa cum ^ste în cazul proceselor infec­ ţi oase m e n i n g o - e n c e f a l i t i c e acuL t e , traumatisme cranio-cerel>rale, s u f e r i n ţ e c e r e b r a l e f e t a l e e s t e . ; — rezervat, în unele f o r a t -e gr ( redopatii dismetabolice, a f e c ţ i _ u n i c o n g e n i t a l e , b o a l a h e m o l i t i c ă a n_ ou-na

w e d e m e n i n g o - e n c e f aii t e , degenerative, malformaţii ăscutului etc. ;

— infaust — spre exitus în ^ ^ e r e d o p a t i i l e grave, f o r m e l e • iipraacute ale proceselor e n c e ^ - z f a l i t ^ E c e infecţioase, h e m o r a g i a

c e r e b r a l ă fetala e t c .

8.2.2.

PROGNOSTICUL

IND K P A I ^ T A T (IN

Deficienţa mintală, f i i n d e ^ e p r e s — a u n u i proces sechelar, s t a b i l i z ^ a t , tn din m a i m u l t e p e r s p e c t i v e .

VIITOR)

ia în majoritatea cazurilor e b u i e apreciată p r o g n o s t i c

293

8.2.2.1, F O R M U L A R E A P R O G N O S T I C A M E D I C A L A

Prognosticul medical î n d e p ă r t a t se referă la posibilităţile de evoluţie a u n o r afecţiuni, cu substrat anatomopatologic di­ ferit şi m e c a n i s m e etiopatogenice diverse, în care pe lîngă d e ­ ficienţa m i n t a l ă există şi alte t u l b u r ă r i somatice şi neurologice c a r e i n f l u e n ţ e a z ă e v o l u ţ i a ş i d a u o a n u m i t ă s p e c i f i c i t a t e , fiecă­ r u i caz î n p a r t e . Acest prognostic trebuie să se încadreze într-una din u r m ă ­ toarele formulări : a) f a v o r a b i l : — a t u n c i c î n d se n o t e a z ă o s t a b i l i z a r e a p r o ­ c e s e l o r p a t o l o g i c e (infecţioase, t r a u m a t i c e , t o x i c e ) ş i n u s e p r e ­ vede în viitor, un proces de d e m e n t i e r e sau regres m i n t a l ; b) r e z e r v a t : — a t u n c i , c î n d se ş t i e că s u b s t r a t u l a n a t o m o ­ patologic şi m e c a n i s m u l etiopatogenic oferă în evoluţie p e r i o a d e de agravare, cu regresiune psihică (hidrocefalie evolutivă, displaziile n e u r o e c t o d e r m a l e , unele cromozomopatii, malformaţiile c o n g e n i t a l e etc.) ; c) g r a v — s p r e e x i t u s — în c a r e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă e s t e s e ­ cundară, pe p r i m u l plan aflîndu-se tulburările somatice şi n e u ­ rologice, aşa c u m se observă în evoluţia majorităţii e r e d o p a tiilor dismetabolice unele afecţiuni degenerative, cînd în p r i m a sau a d o u a copilărie se notează sfîrşitul letal.

8.2.2.2. F O R M U L A R E A P R O G N O S T I C U L U I P S I H O P E D A G O G I C

Prognosticul psihopedagogie se referă la posibilităţile de şcolarizare şi î n t r - u n sens m a i larg de educare. Acest prognostic interesează în m o d deosebit pe părinţi, d a r în egală m ă s u r ă şi p e cei c h e m a ţ i s ă r e a l i z e z e t e r a p i a e d u c a ţ i o n a l ă . Un lucru este dovedit astăzi că prognosticul psihopedagogie n u t r e b u i e f u n d a m e n t a t n u m a i p e Q.I. P r e d i c ţ i a e d u c a b i l i t ă ţ i i trebuie să se bazeze pe cunoaşterea unei întregi constelaţii de f a c t o r i : — Q.I. c a r e î n s ă n u d e t e r m i n ă s i n g u r p o s i b i l i t ă ţ i l e e d u c a ­ ţionale ale deficientului m i n t a l ; — capacitatea de învăţare, concept complex care înglobează totalitatea trăsăturilor şi aptitudinilor pe care le are şi care sînt implicate în activitatea de învăţare ; în d e t e r m i n a r e a capacităţii 294

:

j ' v c t r e

i i i !

se a r e î n v e d e r e în p r i m u l rîl

ş i nivelul

znd d e z v o l t ^ ^ ^ r e a l i m b a -

dezvoltării m o t r i c i t a t i i

s u b dife

mitele

sale,

* - ,

- d e f i c i e n ţ e l e a s o c i a t e ( s e n z o r i a l e , i — z ^ a o t o r i i , corMfcnportameni •) se d o v e d e s c a fi un f a c t o r i m p o r t a m — m t în e l a b o « « = - a r e a p r o g .ticului p s i h o p e d a g o g i e ; c u c î t l a ^deficienţa m i n t a l ă se i .miază u n a sau m a i m u l t e deficienţe cu a t î t prognsticul e d u • l'ili taţii e s t e m a i r e z e r v a t ; — s t r u c t u r a f a m i l i e i , n i v e l u l şi •posibilităţii -e e d u c a ţ i o n u". atitudinea şi iniţiativele l u a t e precczzzzsce în direczzz=ţia r e c u p e i i . i i c o p i l u l u i , se d o v e d e s c a fi în u n e l e — cazuri fa( -torul hotăr in e l a b o r a r e a p r o g n o s t i c u l u i psihope-«dagogic. " i n e formulează perspectiva psihopec—•*agogică ? *n p r i m u l r î n d m e d i c u l şi p s i h o l o g e ni, a d i c ă ci -?i c a r e s î n t va. aţi s ă p u n ă d i a g n o s t i c u l . E i s î n t d a t - « o r i s ă i n v e ^ ^ s t i g h e z e c o ­ pilul în aşa fel î n c î t să p o a t ă s c h i ţ a şi 1 ~ n prognostzzzzic psihope" ilogic. A c e s t p r o g n o s t i c p s i h o p e d a g o g i e ziniţial este d e o s e b i t de i m p o r t a n t p e n t r u v i i t o r u l c o p i l u l u i , de< o a r e c e el d S i E r e c ţ i o n e a z ă i : t i e a g a a c t i v i t a t e t e r a p e u t i c ă ş i î n acel .aşi t i m p e : ;te f a c t o r u l i ; ) mobilizează familia, r e p r e z i n t ă p e r u ^pectiva de viitor, poţează m o t i v a ţ i a p ă r i n ţ i l o r . Desigur că prognosticul psihopedagt J g i c este f< -armulat din r. u şi în u n e l e c a z u r i r e f o r m u l a t de m ii m u l t e o — r r i , p e r i o d i c , i • către t e r a p e u ţ i — i n c l u s i v de c ă t r e c a d r e l e dii J a c t i c e . Din p e r s p e c t i v a t e r a p e u t u l u i , a c a d r u l u i dii_ B a c t i c , pro) m o s t i c u l se i ' 'ntiiică cu s c o p u r i l e p r o p u s e . A c e s t e sg -opuri p o t fi e ş a l o n a t e P 1 o perioadă m a i mică sau m a i îndepărb i tă. P r o g n o s t i c u l p s i h o p e d a g o g i e d i n pi rspectiva I —erapeutului '•-.13 d e f a p t c e e a c e î ş i p r o p u n e s ă r e a l i z e z ^ ^ z e c u copil u l deficient m i n t a l . El se elaborează în trepte, period zic şi a r e în vedere rit­ m u l ş i r e z u l t a t e l e c o n c r e t e o b ţ i n u t e într-«=~zz) e t a p ă d a t . i. Reformularea permanentă a p r o g n c ^ ^ = - t i e u l u i psil_— lopedagogic i.inînd s e a m a d e d i n a m i c a ş i r e z u l t a t e l e muncii d e ; — ^ f ă ş u r a t e cu copilul deficient m i n t a l este u n a din tr. ăsăturile f « — n d a m e n t a l e care t r e b u i e a v u t e în vedere p e r m a n e n t . Prognosticul psihopedagogie nu se z z ^ E o r mulează o d a t ă peni r u t o t d e a u n a , e l e s t e m o b i l , v i u , dinarrM- - i c , u r m î n d s ă sesizeze toate schimbările î n r e g i s t r a t e şi care p o ^ ^ E z fi utilizat ^ în folosul copilului d e f i c i e n t m i n t a l . Prognosticul psihopedagogie iniţiaL e l a b o r a t c==ate m e d i c ş i l>siholog s e r e f e r ă l a p o s i b i l i t ă ţ i l e c a r e p e _ ^ « c r m i t v e c t o r z z ^ z a r e a v i i t o ­ rului copilului şi se poate formula în t e r r e r neni ca :

295

— şcolarizabil în şcoala generală cu c o n d i ţ i a a j u t ă r i i comtp e t e n t e a copilului în activitatea de î n v ă ţ a r e ; acest prognostic p o a t e f i f o r m u l a t p e n t r u copiii l i m i n a r i c u u n m e d i u f a m i l i a l corespunzător care poate înţelege şi organiza î n d r u m a r e a copilului;

Desigur că primii care încearcă să formuleze un prognostic il dezvoltării sociale al copilului deficient m i n t a l s î n t m e d i c u l M psihologul. P r o g n o s t i c u l lor se referă m a i ales la posibilităţile -le a a j u n g e la o a u t o n o m i e şi i n d e p e n d e n ţ ă s o c i a l ă . P r o g ­ nosticul este f o r m u l a t în t e r m e n i ca :

— şcolarizabil în clase special organizate în î n v ă ţ ă m î n t u l g e n e r a l p e n t r u copii cu d e z v o l t a r e de limită ; acest prognostic p u n e a c c e n t u l p e a j u t o r u l d a t d e şcoală, d e c a d r e l e d i d a c t i c e şi m a i p u ţ i n de f a m i l i e ;

— dependenţi sociali p e n t r u d e f i c i e n ţ i i c a r e nu p o t d e c î t parţial să se autoservească şi care trebuie p e r m a n e n t suprave­ gheaţi şi ajutaţi.

— şcolarizabil mintali;

în

şcoala

ajutătoare

pentru

copiii

— încadrarea într-un cămin-şcoală în vederea unei caţii specializate p e n t r u r e c u p e r a r e a p a r ţ i a l ă a copiilor c i e n ţ i m i n t a l i de g r a d u l II ;

debili edu­ defi­

— neşcolarizabili şi needucabili p e n t r u deficienţii mintali de gradul III care vor fi î n d r u m a ţ i către spitalele de cronici.

8.2.2.3.

FORMULAREA PROGNOSTICULUI

DEZVOLTĂRII S O C I A L E

Prognosticul dezvoltării sociale se referă în p r i m u l rînd la posibilităţile de a deveni autonom, de la deprinderile elemen­ tare de autoservire pînă la încadrarea în m u n c ă şi integrarea î n t r - u n g r u p social, t o a t e a c e s t e a t r e b u i e a v u t e î n v e d e r e î n f o r ­ m u l a r e a p r o g n o s t i c u l u i d e z v o l t ă r i i sociale. în această direcţie trebuie avut în vedere că deficientul m i n t a l a r e p o s i b i l i t ă ţ i d e m a t u r a r e s o c i a l ă c a r e d e p ă ş e s c Q.I. Mai mult, o serie de autori au a r ă t a t şi au d e m o n s t r a t că reuşita profesională, de exemplu, nu implică exact aceeaşi factori ca reuşita şcolară. Mai mult, O. P. Kolstoe evidenţiază chiar o r e ­ laţie inversă între cunoştinţele şcolare şi succesul plasării p r o ­ fesionale. Se consideră că în elaborarea prognosticului dezvoltării s o c i a l e t r e b u i e s ă s e a i b ă î n v e d e r e o c o n s t e l a ţ i e de variabile i a n u m i t e c a r a c t e r i s t i c i i n d i v i d u a l e , p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e a n u m i t o r ta­ blouri psihopatologice, a n u m i ţ i factori psihosociali, caracteristi­ cile m o d u l u i d e î n v ă ţ a r e a m e s e r i e i , n i v e l u l ş c o l a r ş i p r o f e s i o ­ nal. De exemplu, o serie de a u t o r i au a r ă t a t că t u l b u r ă r i l e de adaptare în grup în t i m p u l şcolarizării şi mai a l e s a p r o ­ fesionalizării p o t constitui un p r e d i c t o r al i n a d a p t ă r i i d u p ă absolvire. 296

— parţial dependenţi social pentru acele cazuri care printr-un proces educaţional sistematic ajung să se autoser­ vească ş i c h i a r să-şi î n s u ş e a s c ă o s e r i e d e d e p r i n d e r i e l e m e n ­ tare de m u n c ă ; ei însă trebuie supravegheaţi şi î n d r u m a ţ i în activitatea practică ; — independenţi sociali p e n t r u a c e i d e f i c i e n ţ i m i n t a l i c a r e ajung nu n u m a i la o autoservire personală, ci şi la însuşirea unei m e s e r i i c a r e p e r m i t e să o profeseze î n t r - u n g r u p social organizat. P r o g n o s t i c u l dezvoltării sociale este mobil, se elaborează în trepte şi periodic şi ţine seama p e r m a n e n t de rezultatele a n t e ­ rioare pe care le-a o b ţ i n u t fiecare deficient m i n t a l în „ c u c e ­ r i r e a " i n d e p e n d e n ţ e i ş i i n t e g r ă r i i sociale.

8.2.2.4. P R O G N O S T I C U L I N D U B L A DEFICIENŢĂ

8.2.2.4.1.

DEFICIENŢA

MINTALA

ŞI

EPILEPSIA

Copilul deficient m i n t a l care p r e z i n t ă şi crize epileptice so­ licită u n p l u s d e a t e n ţ i e n u n u m a i d i n p a r t e a f a m i l i e i , a m e d i ­ cului d a r şi d i n p a r t e a cadrelor didactice. I m p r e v i z i u n e a a p a ­ riţiei crizelor, existenţa posibilităţii a c c e n t u ă r i i deficienţei m i n t a l e p r i n t r - u n p r o c e s de r e g r e s i u n e , cît şi f r e c v e n ţ a c r e s c u t ă a tulburărilor de c o m p o r t a m e n t la această g r u p ă ne obligă la formularea unui prognostic rezervat atît din perspectiva medi­ cală cît ş i d i n cel a l p e r s p e c t i v e i p s i h o - s o c i a l e . 8.2.2.4.2. DEFICIENŢA MINTALA DEFICITELE MOTORII

ŞI

î n t r - u n p r o c e n t c e variază d u p ă diferiţi a u t o r i î n t r e 2 — 5 % deficienţa m i n t a l ă p o a t e fi asociată şi de un deficit m o t o r , de grade variate. 297

Aceste deficite motorii agravează prognosticul deficienţei mintale datorită coexistenţei tulburărilor de schemă corporală, a t u l b u r ă r i l o r i n s t r u m e n t a l e , a d i f i c u l t ă ţ i l o r de s c r i s f r e c v e n t e la această grupă. 8.2.2.4.3. DEFICIENTA MINTALA DEFICIENŢA SENZORIALA

PARTEA

A

NOUA

ŞI

Asocierea unei deficienţe senzoriale (auditive : hipoacuzie, s u r d i t a t e ; vizuale : ambliopie, cecitate, scăderea acuităţii vi­ zuale) la un deficient m i n t a l , î n t u n e c ă prognosticul psihosocial şi p e d a g o g i c . I n s t r u i r e a şcolară î n t î m p i n ă dificultăţi, deoarece nu există o r e ţ e a ş c o l a r ă c a r e să a s i g u r e o c o r e c t a r e m e d i c o - p e d a g o g i c ă a unei duble sau polideficienţe.

PREVENIREA Şl TERAPIA MEDICO-PSIHOPEDAGEGICĂ Şl SOCIALĂ A D E F I C I E N T E I MINTALE

9 . 1 . P R E V E N I R E A DEFICIENŢEI M I N T A L E

9.1.1. EDUCAŢIA S A N I T A R A A F E M E I I

Abordarea prevenirii poate fi realizată n u m a i într-o comu­ n i t a t e organizată, care să p e r m i t ă eficienţa m ă s u r i l o r profilac­ tice c e v i z e a z ă r e d u c e r e a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e . Aşa c u m au arătat experienţele privind efectuarea vacci­ nărilor în masă, combaterea bolilor infecţioase şi venerice t r e ­ b u i e c o n c e p u t ă şi a p l i c a t ă o e d u c a ţ i e s a n i t a r ă a v i i t o a r e i m a m e : a) educaţia femeilor gravide privind m e n ţ i n e r e a stării de s ă n ă t a t e şi e v i t a r e a b o l i l o r c o n t a g i o a s e şi a folosirii m e d i c a ­ m e n t e l o r toxice cu acţiune a s u p r a fătului ; b) instruirea viitoarei m a m e cu date m i n i m e privind evo­ luţia n o r m a l ă şi patologică a sarcinii p e n t r u a apela în t i m p util la asistenţa medicală, atunci cînd se declanşează travaliul sau cînd a p a r s i m p t o m e l e suferinţei materno-fetale, p e n t r u a r e ­ duce riscul sechelarităţii encefalopate.

9.1.2.

ASIGURAREA

UNUI

STANDARD

ECONOMIC

Şl P S I H O S O C I A L CORESPUNZĂTOR

P e n t r u reducerea procentului de subcultură, care poate ge­ n e r a m a n i f e s t ă r i d e falsă r e t a r d a r e i n t e l e c t u a l ă , întîlnite în f a ­ miliile cu nivel socio-economic redus, serviciul de asistenţă so300

i tlă t r e b u i e s ă î n d r u m e ş i s ă u r m ă r e a s c ă a t î t m o d u l c u m e s t e ! >sit b u g e t u l f a m i l i a l , cît şi la a m e l i o r a r e a c o n d i ţ i i l o r de i n n n a r e al copilului (încadrarea în colectivitate) în cazul u n u i •fiu f a m i l i a r c a r e n ţ a t . Factorii psihosociali influenţează direct dezvoltarea i n t e • t u i ui, d e o a r e c e m e d h i l s o c i o - f a m i l i a l c o n s t i t u i e u n e l e m e n t i dispensabil dezvoltării intelectului u m a n . Trebuie promovaţi • ' i m u l i i socio-familiali, c a r e s ă f a v o r i z e z e d e z v o l t a r e a p r o c e s e l o r >gnitive s a u , c î n d a c e ş t i s t i m u l i s î n t i n s u f i c i e n ţ i s a u i n a d e c v a t i • i fie a m e l i o r a ţ i p e n t r u c a a l t f e l p o t e n ţ i a l u l b i o l o g i c u m a n n u • vi putea valida. T r e b u i e subliniat faptul că î n t r e factorii ereditari, organici ; de m e d i u s o c i a l e x i s t ă o i n t e r d e p e n d e n ţ ă s t r î n s ă şi p e r ­ tinentă, adesea sumîndu-se m a i mulţi factori într-o ade. irafcă c o n s t e l a ţ i e în r e a l i z a r e a t a b l o u l u i c l i n i c al u n e i d e f i i ?nţe m i n t a l e . N u m a i o f a m i l i e u n i t ă , e c o n o m i c ş i e m o ţ i o n a l (afectiv) p o a t e • ' n i un teren propice p e n t r u o dezvoltare normală emoţională , intelectuală.

9.1.3. S F A T U L G E N E T I C

F r e c v e n ţ a c r e s c u t ă a a f e c ţ i u n i l o r e r e d i t a r e şi a b o l i l o r c o n î Miitale, î n c a r e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă e s t e p r e z e n t ă , p l a s e a z ă e o n ­ ii tul genetic pe o t r e a p t ă i m p o r t a n t ă în p r e v e n i r e a deficienţei n i n t a l e . D e a l t f e l , O.M.S., î n a n u l 1964, a r e c o m a n d a t i n s i s t e n t irganizarea u n e i reţele de sfaturi genetice şi i n t r o d u c e r e a ge. ,'ticii în f a c u l t ă ţ i l e de m e d i c i n ă . Sfatul genetic se cere în u n a din următoarele situaţii tistoclorescu D.) : 1. Dacă c u p l u l a p r o c r e a t u n u l sau m a i m u l ţ i copii oliîot'reni. 2 . D a c ă e x i s t ă u n caz d e o l i g o f r e n i e ( s a u m a i m u l t e ) î n vr.ilie. 3. Dacă aparţinătorii (rude) sau medicii constată că u n u l iu ambii m e m b r i ai cuplului sînt deficienţi mintali. 4 . D a c ă cei d o i p ă r i n ţ i s a u v i i t o r i s o ţ i s î n t î n d e m n i , d a r î n '•un i h a l o r e x i s t ă u n u l s a u m a i m u l ţ i b o l n a v i c u b o l i e r e -

i • ):•>.

301

5 . C î n d soţii s a u v i i t o r i i soţi s î n t c o n s a n g u i n i ş i v o r s ă a f l e dacă vor avea descendenţi handicapaţi genetic. Acest consult trebuie efectuat n u m a i în cabinetele specia­ lizate, c a r e a u p o s i b i l i t a t e a s ă p r e c i z e z e d i a g n o s t i c u l e x a c t , n a ­ t u r a bolii ş i î n f i n a l s t a b i l i r e a r i s c u l u i d e r e c u r e n ţ ă . In plus, consultantul genetician este solicitat să estimeze prognosticul unei maladii genetice şi să recomande a n u m i t e m ă ­ suri cu caracter eutenic-eufenic (dietă s a u e v i t a r e a a n u m i t o r d r o g u r i î n c a z u l u n o r boli m e t a b o l i c e , m ă s u r i d e r e a b i l i t a r e , i n ­ tervenţii corectoare e t c ) . Dar p e n t r u aceasta, aşa c u m sublinia R o b e r t şi Forestier (1974), „ u n c o n s u l t g e n e t i c n u s e p o a t e e f e c t u a î n a f a r a u n u i c e n t r u spitalicesc şi universitar". D u p ă C r i s t o d o r e s c u D. [5 a, p. 71] s t a b i l i r e a r i s c u l u i i m p l i c ă trei elemente : a) d e t e r m i n a r e a exactă a bolii p r o b a n d u l u i (sinonim „cazul i n d e x " ) , a d i c ă a a c e l u i caz d i n f a m i l i e c a r e a m o t i v a t a p r e h e n ­ s i u n e a şi d e c i c o n s u l t a ţ i a : b) analiza pedigree-ului ( s t r u c t u r a familiei respective, e v e n ­ tualele legături consanguine, starea de sănătate/boală a m e m b r i ­ l o r săi), fiind r e c o m a n d a b i l ă e x a m i n a r e a p e r s o n a l ă a t u t u r o r s u ­ biecţilor pînă la r a n g u l III de r u d e n i e şi consultarea t u t u r o r d a ­ t e l o r m e d i c a l e p o t e n ţ i a l f o l o s i t o a r e (de l a m e d i c i i c u r a n ţ i , d i n e v i d e n ţ e l e s t a t i s t i c e v i t a l e , d i n fişele s p i t a l e l o r ş i p o l i c l i n i c i l o r , d i n d o c u m e n t e n e c r o p t i c e e t c ) , î n s p e c i a l p e n t r u acei s u b i e c ţ i care din diferite motive nu pot fi abordaţi (decedaţi, refractari, s i t u a ţ i la m a r i d i s t a n ţ e ) ; c) cunoaşterea principiilor de genetică, p e n t r u a formula pe b a z a i n f o r m a ţ i i l o r c u l e s e cifra p r o b a b i l i s t i c ă d e r i s c . Odată diagnosticul stabilit şi o b ţ i n u t e datele familiale, se calculează riscul conform uneia dintre u r m ă t o a r e l e modalităţi, î n f u n c ţ i e d e t i p u l i n f o r m a ţ i i l o r d i s p o n i b i l e ( d u p ă M u r p h y , 1968, c i t a t de C r i s t o d o r e s c u D.) : A) m o d u l a r ă ; B) e m p i r i c ă ; C) p a r ­ t i c u l a r ă ; D) c v a s i m o d u l a r ă ; E) m o d u l a r - p a r t i c u l a r ă . A c e s t sfat p o a t e f i a c o r d a t n u m a i d e u n g e n e t i c i a n - c l i n i c i a n cu o solidă f o r m a ţ i e c a r e să d i s p u n ă de o s p e c i a l i z a r e n e u r o p s i h i a t r i c ă , cît ş i d e u n a g e n e t i c ă , altfel, p e l î n g ă b a n a l i z a r e a n o ţ i u n i i d e sfat g e n e t i c , s e p o t c o m i t e g r e ş e l i m e d i c a l e c u c o n ­ secinţe grave. 302

9.1.4. D I A G N O S T I C U L A N T E N A T A L

Literatura de specialitate, din ultimii ani, consemnează t o t • nai f r e c v e n t m e t o d e ş i t e h n i c i c a r e p e r m i t d e p i s t a r e a u n o r m a ­ ladii e r e d i t a r e , î n c ă î n f a z a e m b r i o f e t a l a . P r i n t r e acestea a m i n t i m : a) e x a m e n u l radiologie p e n t r u depistarea u n o r malfor­ maţii scheletice, a encefaliei, a microcefaliei, a hidrocefaliei, a sindromului Down ; b) f e t o s c o p i a ; c) a m n i o g r a f i a ; d) E.C.G. ( p e n t r u diagnosticarea surdităţii cu s i n d r o m Adam-Stokes) ; e) u l t r a s o n o g r a f i a : d e t e r m i n ă d u p ă s ă p t ă m î n a a 14-a de viaţă i n t r a u t e r i n ă , d i a m e t r u l b i p a r i e t a l , î n caz d e m i c r o c e f a l i e , h i d r o c e f a l i e , a n e n c e f a l i e ( C a m p b e l l , 1972) ; f) p u n c ţ i a a m n i o t i c ă şi s t u d i u l c i t o g e n e t i c şi/sau b i o c h i m i c al celulelor şi lichidului obţinute în u r m a puncţionării. Lichidul amniotic se obţine prin amniocenteză transabdominală, d u p ă localizarea prealabilă a placentei cu ajutorul h e ­ m a t i i l o r m a r c a t e s a u p r i n u l t r a s u n e t e , d u p ă cea d e - a 16-a s ă p ­ tămîna de gestaţie, cînd lichidul amniotic" este în cantitate de L'50 g , i a r f e t u s u l a r e a p r o a p e 100 m m . D i n p r e l e v a t u l a m n i o t i c sc p o t o b ţ i n e u r m ă t o a r e l e d a t e : 1) s e x u l , p r i n d e t e r m i n a r e a c r o m a t i n e i s e x u a l e X şi a c o r I m s c u l u l u i Y (în c e l u l e ) ; 2) c a r i o t i p u l ( p r i n c u l t i v a r e a c e l u l e l o r ) ; 3) n i v e l u l u n o r e n z i m e şi m e t a b o l i ţ i în l i c h i d ; 4 ) n i v e l u l u n o r e n z i m e , cît ş i a l ţ i p a r a m e t r i m e t a b o l i c i (modul c u m se realizează procesele de sinteză sau d e g r a d a r e ale s u b s t r a t u r i l o r care ne interesează) în celule [5 a]. Informaţiile cele m a i utile sînt furnizate de e l e m e n t e l e ce­ l u l a r e , c e l u l a a m n i o t i c ă fiind e c h i v a l a b i l ă d i n p u n c t u l d e v e ­ dere al geneticii celulare cu celula fibroblastică studiată postnatal. Amniocenteză se mai recomandă şi în cazurile în care e x i s t ă r i s c u l n a ş t e r i i u n u i copil c i t o g e n e t i c a n o r m a l î n u r m ă ­ t o a r e l e s i t u a ţ i i ( G a r n i e r 1972) : — la m a m e l e m a i în v î r s t ă de 45 a n i ( r i s c u l e s t e 1 : 40 de a avea un copil cu s i n d r o m D o w n ) sau dacă a n ă s c u t deja un copil cu o a n o m a l i e c r o m o z o m i a l ă ; 303

— la femeile care au a v u t hemoragii în cursul primelor două luni de sarcină, deoarece aceste femei nasc m a i frecvent copii c u a n o m a l i i c r o m o z o m i a l e d e c î t f e m e i l e c a r e n - a u a v u t asemenea tulburări ; — la femeile care au născut p r e m a t u r , un copil malformat, cu origine necunoscută, neinvestigat citogenetic. P î n ă î n p r e z e n t s-a r e u ş i t d i a g n o s t i c a r e a a n t e n a t a l ă (sau i n f i r m a r e a sa) în u r m ă t o a r e l e b o l i ( t a b e l u l 26) : Tabelul 26 Enzima sau structura deficientă

Tulburarea A. Aminoacidopatii Citrulinemia Boala urinilor cu miros sirop de arţar Acidemia izovalerică Acidura argininosuccinică Hiperamoniemia Fenilcetonuria

de

Sintetaza acidului argininosuccinic Decarboxilaza acizilor cetonici cu lanţ ramificat Izovaleric acid CoA dehidrogenaza Argininosuccinaza Ornitin-carbonil-transferaza Fenilalaninhidroxilaza

B. Anomalii ereditare ale me­ tabolismului hidrocarbonatelor Galactozemia C. Mucopolizaharidoze, doze, mucolipidoze

Galactoză fosfat-uridil-transferază lipi-

Mucopolizaharidoze tip I Boala Fabry Boala Gaucher Boala Krabbe Boala Niemann-Pick A şi B Boala Refsum Boala Tay-Sachs Leucodistrofia metacromatică Ceramid-lactozidoza Fucozidoza

Alfa'-iduronidaza Alafa-galactozidoza Glucocerebrozidaza Beta-galactozidaza Sfingomielinaza Fitanic-aeid-oxidaza Hexozaminidaza A Arilsulfataza A Lactozilceramidaza Alfa-fucozidaza

In mîinile unei echipe experte diagnosticul a n t e n a t a l prin a m n i o c e n t e z ă oferă e l e m e n t e d e c e r t i t u d i n e , i a r î n c a z u l c ă fă­ t u l este afectat se poate efectua avortul selectiv. D a r ca şi la 304

.1 g e n e t i c , p r o b l e m e l e de c a l i f i c a r e p r o f e s i o n a l ă şi în s p e c i a l l.i'.are t e h n i c ă fac c a n u m ă r u l c a b i n e t e l o r d e c e r c e t ă r i g e •e să fie î n c ă m i c .

9 1.5.

SCREENING-UL

NEONATAL

i . i acţiunea de prevenire a deficienţei m i n t a l e screening-ul iefineşte c a a c ţ i u n e a d e d e p i s t a r e a u n e i t r ă s ă t u r i p a t o l o g i c e t i c la nou-născuţi, care sînt posibili viitori deficienţi mintali. S c r e e n i n g - u r i l e p o t fi b i o c h i m i c e şi c i t o g e n e t i c e . a) In p r i m u l rînd, beneficiază depistarea aminoacidopatiilor, :';e care fenilcetonuria se situează pe primul plan deoarece c r e l a t i v f r e c v e n t ă ( i n c i d e n ţ a de 1/8 000 — p r o g r a m u l e u r o >;i S c h m i d - R u t e r 1973), p o a t e fi p r e v e n i t ă p r i n d i e t ă şi d a c ă •ste t r a t a t ă p r e c o c e a r e c o n s e c i n ţ e d e o r d i n n e u r o p s i h i c . L a • m. Szeinberg şi Cohen adaugă, efectuarea screening-ului . " i m p i n ă i n c o n v e n i e n t e l a cei t e s t a ţ i d e o a r e c e m e t o d e l e s î n t '.• -.le e f e c t u a t , r e z u l t a t e l e s î n t fidele şi nu c o s t ă p r e a m u l t ; tară ale cărei efecte au a p ă r u t la copil. în aceste cazuri p ă r i n iii vor f i l ă m u r i ţ i c ă e x c e p t î n d a l c o o l i s m u l c r o n i c , sifilisul n e : i t i t , încercări nereuşite de avort, deficienţa mintală poate a p ă r e a c a efect a l u n o r f a c t o r i c e n u p o t f i d i r i j a ţ i î n m o d e o n ­ ii e n t şi voluntar. O a doua etapă care u r m e a z ă d u p ă a n u n ţ a r e a u n u i diag;•ostie c e r t ş i d u p ă p r i m e l e r e a c ţ i i i n e r e n t e e s t e e t a p a î n c a r e ) i i m ţ i i s î n t f r ă m î n t a ţ i să d e a un r ă s p u n s la î n t r e b a r e a „Ce pot •:•::> pentru copilul meu ?". în a c e a s t ă e t a p ă , o m a r e i m p o r t a n ţ ă a poate hotărîtoare, este informaţia pe care o au p ă r i n ţ i i d e s p r e • m c e s e p o a t e face. Ţ i n î n d s e a m a d e n i v e l u l lor, m e d i c u l t r e ' ) ' i e să-i i n f o r m e z e c u r ă b d a r e ş i c o m p e t e n ţ ă d e t o t c e e a c e s e [ ) iţe face d i n p u n c t d e v e d e r e m e d i c a l . E x i s t ă m u l ţ i p ă r i n ţ i c a r e .••m; d i n m e d i c î n m e d i c c u s p e r a n ţ a c ă v a g ă s i u n u l c a r e să-i d i c e u n „ m e d i c a m e n t " c a r e să-i „ a j u t e " c o p i l u l u i . A c e a s t ă s p e ­ tită, a l i m e n t a t ă de m u l t e ori şi de u n i i medici, îi face de fapt i neglijeze şi să t r e a c ă pe un plan s e c u n d a r aspectul educativ. , în cazul copilului deficient mintal, tocmai măsurile educa1 : / e -înt f u n d a m e n t a l e . C ă t r e a c e a s t ă t e z ă t r e b u i e i n f o r m a ţ i î n r n ă n u n ţ i m e , m a i m u l t , p î n ă l a i n t r a r e a î n şcoală, p s i h o l o g u l , i igopedul şi r e e d u c a t o r i i existenţi în c e n t r e l e de n e u r o p s i h i a i' ie infantilă trebuie să alcătuiască p r o g r a m e individuale p e r i o l i c e p e c a r e p ă r i n ţ i i t r e b u i e s ă l e e f e c t u e z e c u copiii lor. I n s t r u i i \i p ă r i n ţ i l o r va fi făcută cu r ă b d a r e . Ei t r e b u i e să înţeleagă că pot să-1 a j u t e p e c o p i l u l l o r . D i a l o g u l p ă r i n t e - t e r a p e u t t r e b u i e i fie r e l u a t p e r i o d i c , î n c e r e î n d s ă s t a b i l e a s c ă „ b i l a n ţ u l " a c t u a l să se elaboreze direcţiile de orientare p e n t r u perioada u r i". • • > ire. în m o m e n t u l în care copilul deficient m i n t a l este î n c a d r a t •ti -o i n s t i t u ţ i e s p e c i a l ă , de r e g u l ă p ă r i n ţ i i s î n t n e m u l ţ u m i ţ i de p r o g r e s e l e p e c a r e c o p i l u l l e face. R e l a ţ i a p ă r i n t e - c a d r u d i d a c t i c i u t e r a p e u t t r e b u i e s ă fie o r g a n i z a t ă , c ă p ă t î n d u n c a r a c t e r d e ol iborare. Şcoala va t r e b u i să aibă iniţiativa iniţierii informării uniliei în p r o b l e m e l e m u n c i i la această vîrstă cu copilul defin'nt mintal. p

P r e o c u p a r e a părinţilor p e n t r u copilul deficient m i n t a l poate în m u l t e cazuri absoarbe î n t r e a g a activitate a familiei. P ă 321

r i n ţ i i , d e m u l t e o r i , n e g l i j e a z ă c e i l a l ţ i c o p i i care sînt n o r m D e a c e e a f a m i l i a t r e b u i e o r i e n t a t ă c ă t r e o etapă î n care s ă p r e o c u p e p e n t r u a da r ă s p u n s la î n t r e b a r e a : „Ce pot face şi p e n t r u ceilalţi copii ?". Copilul deficient şi p r e o c u p a r e a familiei pentru el nu tre­ b u i e s ă f r u s t r e z e p e c e i l a l ţ i c o p i i d i n f a m i l i e . Părinţii t r e b u i e s ă n u n e g l i j e z e î n d r u m a r e a ş i s ă d i m i n u e z e afecţiunea p e n t r u copii n o r m a l i d i n f a m i l i e .

uşoare) să trăiască în societatea normalilor. De aceea el trebuie -o cunoască de mic. Multe din modelele pe care trebuie să le însuşească le găseşte în societatea normalilor. S e p a r a r e a copilului d u c e la o s e p a r a r e a părinţilor, fapt c a r e prejudiciază de m u l t e ori c l i m a t u l familiei.

9.3.3. P S I H O T E R A P I A F A M I L I E I C O P I L U L U I D E F I C I E N T

9.3.2. A T I T U D I N E A PĂRINŢILOR FAŢĂ D E C O P I L U L DEFICIENT MINTAL

Este cunoscut faptul că atitudinea părinţilor, ca dealtfel şi r e a c ţ i a m e d i u l u i s o c i a l f a ţ ă d e copiii d e f i c i e n ţ i m i n t a l i e s t e m a i p u ţ i n f a v o r a b i l ă d e c î t faţă d e cei h a n d i c a p a ţ i fizic. J . R . T h u r s t o n e l a b o r e a z ă î n 1959 o s c a r ă d e v a l o a r e a a t i ­ t u d i n i l o r p ă r i n ţ i l o r faţă d e copiii h a n d i c a p a ţ i , b a z a t ă p e c o m p l e ­ t a r e a de f r a z e . U t i l i z î n d o f o r m ă m o d i f i c a t ă a a c e s t e i s c ă r i , J. F. C o n d e l l a c o n s t a t a t o p r e o c u p a r e d e o s e b i t ă a p ă r i n ţ i l o r p e n t r u viitorul copilului deficient m i n t a l . S t u d i i n d a t i t u d i n e a a d o p t a t ă de p ă r i n ţ i faţă de copilul d e ­ ficient m i n t a l , M. Chiva a r a t ă că ea d e p i n d e de m a i m u l ţ i factori : — g r a d u l deficientului sau al anomaliei pe care o p r e z i n t ă ; — f a c t o r i i afectivi, sociali şi c u l t u r a l i ai a n t u r a j u l u i c a r e condiţionează modul în care m a m a trăieşte această realitate ( — nivelul de aspiraţie familială şi valorizarea p o t e n ţ i a l i tăţilor intelectuale ; — m ă s u r a în care copilul nu a corespuns aşteptărilor p a ­ t e r n e în sensul u n e i realizări sociale s a u intelectuale. Unii din părinţi văd n u m a i aspectul de infirmitate şi în consecinţă ei alintă copilul în m o d excesiv. R e z u l t a t u l u n e i ast­ fel d e a t i t u d i n i n u î n t î r z i e s ă s e v a d ă : l a c o p i l a p a r e o s e r i e d e trăsături negative de personalitate. Se va arăta părinţilor că o astfel d e a t i t u d i n e împiedică educarea u n o r t r ă s ă t u r i pozitive d e caracter. S î n t u n i i p ă r i n ţ i c a r e i z o l e a z ă c o p i l u l ş i s e i z o l e a z ă ş i p e ei. Este o a t i t u d i n e greşită. Copilul deficient m i n t a l are nevoie de societatea normalilor. El va trebui (ne referim la cazurile m a i 322

Terapia este complexă, ea nu se limitează n u m a i la subiec' ul în c a u z ă , ci se e x t i n d e în m o d n e c e s a r şi la f a m i l i e . D ă m m a i jos — generalizînd e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă — citeva p r i n c i p i i c ă l ă u z i t o a r e p e c a r e t o ţ i cei c a r e s î n t i m p l i c a ţ i î n t e r a ­ pia c o p i l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l t r e b u i e s ă ş i l e î n s u ş e a s c ă p e n t r u reglarea c o m u n ă a relaţiilor cu familia. T r e b u i e să se explice familiei şi să se realizeze î n d r u m a r e a n e c e s a r ă ca f i e c a r e c o p i l d e f i c i e n t m i n t a l să înceapă procesul de reeducare cit mai devreme posibil şi în mod necesar în familie. Unii p ă r i n ţ i t r e b u i e c o n v i n ş i d e a c e s t l u c r u — m a i a l e s d e n e ­ cesitatea că r e e d u c a r e a t r e b u i e să î n c e a p ă în m o d necesar în fa­ milie. In a c e a s t ă direcţie t r e b u i e să se facă o a n u m i t ă i n s t r u i r e a f a m i l i e i î n l e g ă t u r ă c u c e t r e b u i e s ă facă ş i c u m t r e b u i e s ă p r o c e d e z e . Kineziterapeutul t r e b u i e s ă d e m o n s t r e z e t e h n i c i l e d e lucru şi să se asigure că părinţii au înţeles şi execută corect di­ feritele p r o c e d u r i . D e a s e m e n e a logopedul p e l î n g ă i n d i c a ţ i i l e generale t r e b u i e să indice în fiecare caz în p a r t e exerciţiile ce trebuie făcute şi să demonstreze c u m să procedeze în diferite situaţii p e n t r u obţinerea u n e i vorbiri inteligibile. E s t e n e c e s a r , d e a s e m e n e a , c a psihologul s ă i n d i c e m o d e ­ lele de reacţii ale părinţilor la diferitele c o m p o r t a m e n t e ale co­ piilor deficienţi m i n t a l i p e n t r u a obţine r e z u l t a t e a d a p t a t i v e . F o r m a r e a c o m p o r t a m e n t a l ă a părinţilor este u n a din c o m p o n e n ­ tele f u n d a m e n t a l e ale psihoterapiei familiei. In. m u n c a c u f a m i l i a t r e b u i e s ă s e s u g e r e z e p e r m a n e n t i d e e a că este cu totul contraindicată goana de la un medic la altul. F a ­ milia trebuie să aleagă un singur m e d i c ale cărui sfaturi t r e b u i e s ă fie r e s p e c t a t e . C o n s u l t a r e a u n u i a l t m e d i c s e v a f a c e n u m a i la i n d i c a ţ i a l u i . S e v a e x p l i c a f a m i l i e i că, c o p i l u l d e f i c i e n t m i n t a l a r e n e v o i e de afecţiunea p ă r i n ţ i l o r şi în special a m a m e i . S u c c e s u l în 323

m u n c a d e r e e d u c a r e e s t e s t r î n s l e g a t d e s a t i s f a c e r e a nevoile* a f e c t i v e . D e m u l t e ori u n c o p i l c u u n n i v e l i n t e l e c t u a l s e v e r f i c i t a r face p r o g r e s e î n m u n c a d e r e e d u c a r e m u l t m a i m u * d e c î t s^ar a ş t e p t a d a t o r i t ă f a p t u l u i c ă n e v o i l e s a l e a f e c t i v e s i n satisfăcute. în această direcţie însă este nevoie de a m e n ţ i n e a n u m i t ă măsură. „Răsfăţul" şi „infantilizarea" şi mai m a r e a co pilului deficient m i n t a l constituie obstacole i m p o r t a n t e în m u n c a de r e e d u c a r e . : Se va sugera părinţilor ideea că ei trebuie să acorde m a i m u l t ă î n c r e d e r e sfaturilor c o m p e t e n t e ale celor care se o c u p ă cu r e e d u c a r e a copilului, deeît propriilor sale concepţii e d u c a t i v e chiar dacă acestea au reuşit în educaţia copiilor lor normali. Unitatea de vederi şi de concepţie a părinţilor cu echipa de re­ educare şi ulterior cu şcoala este absolut necesară pentru obţi­ nerea unor rezultate importante. Se va explica şi sugera părinţilor că nu t r e b u i e să vizeze p r e a sus, nu t r e b u i e să c e a r ă p r e a m u l t de la copilul deficient mintal. Riscul u n o r exigenţe p r e a mari, este oboseala, s u r m e n a ­ jul, reacţia de demisie, descurajarea şi instalarea u n o r c o m p l e x e de inferioritate. P ă r i n ţ i l o r t r e b u i e să li se indice p e r m a n e n t o serie de scopuri precise, operaţionale, care să le vectorizeze, m u n c a cu copilul şi care să poată fi atinse. Atingerea u n u i scop p r o p u s sporeşte î n c r e d e r e a şi c e r t i t u d i n e a familiei că se p o a t e face c e v a c u c o p i l u l ş i î n a c e l a ş i t i m p m o b i l i z e a z ă p o z i t i v ş i c o ­ p i l u l s ă d i n d u - i î n c r e d e r e a î n f o r ţ e l e sale. Scopurile să fie concrete : să m e a r g ă în p i c i o a r e , să m ă n î n c e singur, să se îmbrace, să vorbească corect etc. A s e m e n e a scopuri sînt mobilizatoare şi a t i n g e r e a lor este posibilă. T r e b u i e să se sugereze p e r m a n e n t familiei că în m u n c a ei e d u c a t i v ă t r e b u i e să se urmărească aspectele practice, a u t o s e r ­ virea, a u t o n o m i a , î n v ă ţ a r e a mişcării, c o m p o r t a r e a în societate şi nu t r e b u i e să u r m ă r e a s c ă şcolarizarea cu orice sacrificiu în for­ mele ei obişnuite. S e v a r e c o m a n d a c a p î n ă l a 7—8 a n i c o p i l u l s ă fie c r e s c u t ş i educat în m e d i u l familial. Desigur că ne referim la acele cazuri care pot să beneficieze de o a s e m e n e a educaţie. I n t e r n a r e a î n ­ tr-o instituţie specializată se va r e c o m a n d a d u p ă 10—13 ani, d e ­ oarece la această vîrstă ceea ce se pierde pe p l a n afectiv este larg c o m p e n s a t de avantajele oferite în vederea integrării socioprofesionale în comunitate. Se i n d i c ă ca un p r i n c i p i u g e n e r a l o atitudine de înţelegere şi bunăvoinţă faţă de familie. C h i a r d a c ă f a m i l i a u n e o r i a p a r e criticabilă, totuşi nu t r e b u i e criticată niciodată fără să se indice 324

i «Iuţii p r a c t i c e r e a l i z a b i l e . C r i t i c a s a u r e p r o ş u r i l e f ă c u t e f a m i l i e i produc de regulă culpabilităţi şi frecvent determină dezechili­ brul familiar, aceasta d ă u n î n d în p r i m u l rînd copilului. O ati'udine plină de tact şi înţelegere trebuie să caracterizeze linia d e c o n d u i t ă a c e l o r c a r e s t a b i l e s c r e l a ţ i i s a u îşi p r o p u n s ă facă i psihoterapie a familiei. B u n u l simţ şi d e v o t a m e n t u l sînt calităţile primordiale pe are trebuie să le aibă t e r a p e u t u l în relaţiile lui cu părinţii. în continuare v o m încerca să schiţăm cîteva p r o b l e m e le­ gate de f o r m a r e a părinţilor care au un copil deficient m i n t a l . F o r m a r e a părinţilor este un aspect n o u al terapiei func­ ţionale. I d e e a u n u i p r o g r a m g l o b a l î n a c e a s t ă d i r e c ţ i e a fost i m p u s ă : n mod progresiv. P l e c î n d d e l a l u c r ă r i l e l u i H a w k i n s (1966), B e r n a l (1969), I ' a t t e r s o n (1969) ş i K a n e (1976), n o i a m s u b l i n i a t p e r m a n e n t î n ultimii ani faptul că părinţii pot fi vectori principali ai terapiei ( opiilor deficienţi m i n t a l i . T e r a p i a copiilor, m a i a l e s î n p r i m i i 7 — 8 a n i d e v i a ţ ă e s t e m u l t m a i eficientă dacă ea se realizează în m e d i i l e lor n a t u r a l e . Kxistă o l e g ă t u r ă d i r e c t ă î n t r e a c ţ i u n e a d e s f ă ş u r a t ă d e p ă r i n ţ i şi f o r m a r e a şi s c h i m b a r e a c o m p o r t a m e n t u l u i copiilor. De aceea noi am e x p e r i m e n t a t şi p r o p u n e m un astfel de p r o g r a m d e f o r m a r e a p ă r i n ţ i l o r c u copii d e f i c i e n ţ i m i n t a l i . Această terapie este eficientă atît s u b formă individuală, < ît şi în g r u p c u p r i n z î n d 5—10 familii. Prezentăm în continuare etapele programului terapeutic. P r i m a î n t r e v e d e r e . E v a l u a r e a preliminară. S c o p u l p r i m e i i n t r e v e d e r i e s t e de a e v a l u a p r o b l e m e l e f a m i l i e i î n a i n t e de a f a c e indicaţiile t r a t a m e n t u l u i . Copilul este s u p u s u n u i e x a m e n cli­ nic ş i p s i h o l o g i c g e n e r a l . S e e x a m i n e a z ă ş i p ă r i n ţ i i c u u n t e s t p r o i e c t i v (Ltischer) p e n t r u a s e a p r e c i a s t r u c t u r a p e r s o n a l i t ă ţ i i si cu un chestionar p e n t r u a m ă s u r a satisfacţia conjugală (Loeke-Wallace Maritol A d j e s t a m e n t I n v e n t o r y ) . Contraindicaţiile m a j o r e ale acestui t r a t a m e n t în ceea ce priveşte familia s î n t : o perioadă recentă de criză gravă pe p l a n afectiv sau m a t e r i a l sau imposibilitatea de a se m u n c i cu părinţii. S t a b i l i r e a u n e i l i n i i d e referinţă, a u n e i d i r e c ţ i i î n a i n t e a începerii t r a t a m e n t u l u i se face plecînd de la m ă s u r a r e a frec­ venţei şi intensităţii comportamentelor jenante, semnalate la p r i m a întrevedere. F i x a r e a p u n c t e l o r d e r e f e r i n ţ ă p e r m i t e d e 325

finirea obiectivă a problemelor, serveşte ca p u n c t de plecări p e n t r u începerea psihoterapiei şi p e r m i t e aprecierea efecteloi i n t e r v e n ţ i e i t e r a p e u t i c e ş i p o s t c u r ă d î n d e l e m e n t e d e corni paraţie. E x i s t ă p a t r u t e h n i c i p e n t r u a s t a b i l i o l i n i e de b a z ă : 1) oL-, servaţiile în sala de aşteptare u n d e părinţii sînt observaţi d§ m o d u l c u m stabilesc relaţii cu c o p i l u l ; 2) observaţii f ă c u t e a c a s ă u n d e o b s e r v a t o r i i (psihologi s a u a s i s t e n t e sociale) p e t r e i cîteva ore p e n t r u a studia relaţiile d i n t r e părinţi şi c o p i i ; 3) o b ­ s e r v a ţ i i r e g u l a t e f ă c u t e a c a s ă d e c ă t r e p ă r i n ţ i ş i î n r e g i s t r a t e suU formă de j u r n a l ; 4) utilizarea chestionarelor comportamentale c a r e t r e b u i e c o m p l e t a t e p e n t r u f i e c a r e copil î n p a r t e . D u p ă ce t e r a p e u t u l a r e suficiente date asupra c o m p o r t a ­ mentelor care p u n probleme, el începe tratamentul care se de­ rulează în etape sistematice. C o n c e p t e l e învăţării s o c i a l e . S c o p u l a c e s t e i e t a p e e s t e d e a dezvolta la părinţi înţelegerea şi însuşirea conceptelor cu c a r e o p e r e a z ă î n v ă ţ a r e a socială. P ă r i n ţ i i d i s p u n d e t r e i m o d u r i d e r ă s p u n s f a ţ ă d e copiii d e ­ ficienţi mintali : aprobarea (întărirea pozitivă), dezinteresul ( e x t i n c ţ i a ) şi atenţia negativă. U t i l i z a r e a a c e s t o r t r e i m o d u r i de r ă s p u n s a r e efecte d i r e c t e ş i t a n g i b i l e a s u p r a c o m p o r t a m e n ­ tului copiilor. P e n t r u sporirea frecvenţei apariţiei c o m p o r t a m e n ­ tului dorit, trebuie să r ă s p u n d e m prin aprobare. Un comporta­ m e n t n e g a t i v , d a r c a r e n u m e r i t ă p e d e a p s ă t r e b u i e s ă fie i g n o ­ rat. P e n t r u reducerea frecvenţei apariţiei în viitor a unei con­ duite intolerabile trebuie întrebuinţată atenţia negativă. Este important ca părinţii să stăpînească aceste concepte p e n t r u că participarea lor este esenţială în tratament. Ei tre­ b u i e să-şi e x p r i m e d o r i n ţ a d e a s e a n g a j a a c t i v î n t r a t a m e n t , î n a ş a fel î n c î t s ă fie c a p a b i l i s ă r e a l i z e z e a c a s ă s a r c i n i l e ş i s ă discute la fiecare şedinţă progresele familiei. F o r m a r e a discriminării c o m p o r t a m e n t e l o r . A m e l i o r a r e a r a ­ p o r t u r i l o r p ă r i n ţ i - c o p i l s e face f o a r t e r e p e d e c î n d p ă r i n ţ i i ş t i u să discrimineze comportamentele şi să răspundă într-un mod adecvat, adică cînd şi c u m ei t r e b u i e să r ă s p u n d ă pozitiv, n e ­ g a t i v s a u d e l o c c o p i i l o r lor. T e r a p e u t u l e x p l i c ă p ă r i n ţ i l o r c ă e i trebuie să ştie să m a n e v r e z e aprobarea şi să a r a t e interes p e n ­ t r u c o m p o r t a m e n t e l e pozitive, î n a i n t e de a ignora sau de a p e ­ depsi. P ă r i n ţ i i t r e b u i e să aleagă p e n t r u întărire, apariţia acelui comportament pe care ei îl doresc să se repete. Această a p r o ­ bare trebuie să urmeze imediat apariţiei comportamentului do326

i'. A t u n c i c î n d p ă r i n ţ i i ş t i u s ă a c o r d e o a t e n ţ i e a f e c t u o a s ă , e i •)')uie s ă î n v e ţ e ş i s ă i g n o r e c o m p o r t a m e n t e l e c u r e n t e , d a r c a r e a r d o r i s ă l e r e v a d ă a p ă r î n d . T e r a p e u t u l v a t r e b u i să-i a j u t e , a vidă şi să d e f i n e a s c ă a c e s t e c o m p o r t a m e n t e . A i g n o r a e s t e o ; onduită c a r e c o n s t ă în a d i s t r a g e c o p i l u l şi d a c ă e s t e n e c e s a r în a ne î n d e p ă r t a şi a nu r ă s p u n d e în nici un m o d verbal şi a nu • U'nii nici un contact cu privirea. î n v ă ţ a r e a acestei c o n d u i t e d e către p ă r i n ţ i s e d o v e d e ş t e a fi f o a r t e dificilă. D e r e g u l ă , p ă ­ rinţii reacţionează viu în faţa u n o r c o m p o r t a m e n t e negative şi in'.îVnpină d i f i c u l t ă ţ i a t u n c i c î n d t r e b u i e să le i g n o r e z e . O altă t e h n i c ă p u s ă la d i s p o z i ţ i a p ă r i n ţ i l o r p e n t r u a r e d u c e frecvenţa a p a r i ţ i e i c o m p o r t a m e n t e l o r i n d e z i r a b i l e e s t e a t e n ţ i a negativă. C o p i i i s î n t a v e r t i z a ţ i d e c o n s e c i n ţ e l e n e g a t i v e a l e c o m ­ p o r t a m e n t e l o r lor ş i s î n t i m p l i c a ţ i î n e l a b o r a r e a m i j l o a c e l o r p e n t r u a le r e d u c e apariţia. Atenţia negativă se c o m p u n e din cinci e l e m e n t e : — obţinerea atenţiei copilului ; —

e n u n ţ a r e a c l a r ă şi s i m p l ă a p r o b l e m e l o r ;

— a exprima sentimentele sale ; — a p r o p u n e d i f e r i t e m i j l o a c e p e n t r u a e v i t a ca a c e l a ş i i n ­ cident să nu se m a i p r o d u c ă din n o u ; — a t e r m i n a d i s c u ţ i a e x p r i m î n d c o p i l u l u i s a t i s f a c ţ i a de a fi a v u t a c e a s t ă d i s c u ţ i e . C e l m a i d e s eşec a l p ă r i n ţ i l o r e s t e c ă d a u u n r ă s p u n s n e a ­ d e c v a t l a c o m p o r t a m e n t u l copiilor. D e aceea, î n p r o g r a m u l n o s ­ t r u insistăm m u l t a s u p r a f o r m ă r i i d e p r i n d e r i i d e a r ă s p u n d e adecvat. S t a b i l i r e a u n u i p r o g r a m concret. D u p ă c e î n şedinţe spe­ ciale p ă r i n ţ i i şi-au î n s u ş i t c o n c e p t e l e c u c a r e o p e r e a z ă î n v ă ţ a ­ r e a socială şi au dat d o v a d ă că şi-au f o r m a t d e p r i n d e r e a de a discrimina situaţiile în care trebuie să r ă s p u n d ă pozitiv, negativ s a u deloc, în t e r a p i a familiei se trece la o n o u ă e t a p ă : stabili­ r e a unui program concret. P e n t r u stabilirea u n u i astfel d e p r o g r a m , t e r a p e u t u l î m ­ preună c u p ă r i n ţ i i s t a b i l e s c u n i n v e n t a r d e c o m p o r t a m e n t e f r e c ­ v e n t întîlnite în relaţiile pe care copilul deficient m i n t a l le sta­ bileşte în relaţiile sale cu familia. P e n t r u fiecare c o m p o r t a m e n t al copilului se stabileşte com­ portamentul de reacţie al părinţilor. Terapeutul va explica pe larg părinţilor c u m trebuie să procedeze şi de ce trebuie să p r o c e d e z e aşa şi nu a l t f e l . 327

P e n t r u î n c e p u t , u n astfel d e p r o g r a m n u t r e b u i e s ă c u ­ p r i n d ă d e c î t p u ţ i n e c o m p o r t a m e n t e î n a ş a fel î n c î t p ă r i n ţ i i s ă l e poată realiza. Pe m ă s u r ă ce părinţii acumulează o oarecare experienţă planul poate să cuprindă un n u m ă r mai mare de comportamente. în alcătuirea programului se va acorda prioritate compor­ t a m e n t e l o r g r a v e ş i p e r i c u l o a s e î n t î l n i t e l a copil. D u p ă elaborarea unui program, terapeutul, periodic, con­ siliază p ă r i n ţ i i î n r e z o l v a r e a dificultăţilor. î n t î m p i n a t e î n t i m ­ pul aplicării. în funcţie de nivelul socio-cultural al părinţilor, p r e c u m şi de u n e l e p a r t i c u l a r i t ă ţ i c o m p o r t a m e n t a l e ale copilului defi­ cient mintal se vor organiza în perioada de terapie două sau trei p r o g r a m e . E t a p a post cură se iniţiază cu scopul de m e n ţ i n e r e a achi­ ziţiilor t e r a p e u t i c e , p r e c u m ş i d e u r m ă r i r e p r i n b i l a n ţ u r i s i s t e ­ m a t i c e r e p e t a t e (follow-up).

9 . 4 . C O P I L U L D E F I C I E N T M I N T A L Ş l ŞCOALA

9.4.1.

SPRE O

P E D A G O G I E TERAPEUTICA

î n t î l n i r e a d i n t r e p e d a g o g i e şi m e d i c i n ă s-a d o v e d i t a fi î n t o t d e a u n a deosebit de fructuoasă, atît în p l a n teoretic cît şi în domeniul practicii. în spaţiul problematicii c o m u n e au a p ă r u t n u m e r o a s e d i s c i p l i n e ştiinţifice. A m i n t i m aici, a p a r i ţ i a s u r d o pedagogiei, tiflopedagogiei, oligofrenopedagogiei, logopediei, d e fectologiei c a ş t i i n ţ ă d e s i n t e z ă , p e d a g o g i e i m e d i c a l e , p e d a g o g i e i curative etc. Astăzi este acceptată tot m a i m u l t ideea că pedagogia nu s e face n u m a i î n şcolile d e n o r m a l i , c i ş i î n ş c o l i l e s p e c i a l e p e n ­ t r u d e f i c i e n ţ i , c ă p e d a g o g i a s e f a c e n u n u m a i î n şcoli c i ş i î n spitale, nu n u m a i în clase ci şi în cabinetul de consultaţie, că ea nu are ca scop n u m a i educaţia ci şi vindecarea, că ea este nu

328

n u m a i un act de construcţie ci se sprijină în unele cazuri pe I izio-terapeutice care-i netezesc nul de acţiune. Analizînd întîlnirea dintre tului m i n t a l constatăm o serie nivelul actului educativ care-i specific n o u t r a n s f o r m î n d u - 1

şi u n u l de reconstrucţie, că ea tehnici clinico-terapeutice s a u şi uneori chiar îi definesc t e r e ­ pedagogie şi medicina deficien­ de schimbări şi s t r u c t u r ă r i la d a u acestuia posibilităţi şi un într-un act educativ-terapeutic.

P r i n act educaţional se înţelege o acţiune precis vectorizată care are ca scop t r a n s m i t e r e a unei cunoştinţe, s t r u c t u r a r e a sau restructurarea unei priceperi sau deprinderi, formarea sau r e modelarea u n o r t r ă s ă t u r i de caracter, a u n e i atitudini sociale, a unei manifestări pozitive a personalităţii. O m u l fiind u n „ h o m o e d u c a n d u s " , a c t u l e d u c a t i v e s t e î n t î l n i t d e - a l u n g u l î n t r e g i i s a l e v i e ţ i ş i îşi p ă s t r e a z ă v i e i m p o r ­ tanţa şi după consumarea evenimentului perturbat care este boala, u n e o r i acţionînd chiar în t i m p u l desfăşurării procesului p a t o l o g i c , a v î n d efecte p o z i t i v e a s u p r a a c e s t u i a . A v î n d în v e d e r e că actul educaţional se c a r a c t e r i z e a z ă în p r i m u l r î n d p r i n f a p t u l c ă s c h i m b ă r e a l i t a t e a a s u p r a c ă r e i a îşi exercită acţiunea, modificîndu-şi p e r m a n e n t structura şi func­ ţiile, el a r e u ş i t să-şi a s i m i l e z e actul terapeutic, transformîndu-se într-o calitate nouă, î n t r - u n act cu valenţe, s t r u c t u r ă şi f i n a l i t ă ţ i n o i , î n t r - u n act educaţional-terapeutic. Devenind terapeutic prin scopurile propuse, prin noile va­ lenţe însuşite, actul educaţional urmează modalităţile terapiei, se structurează dimensionîndu-se d u p ă alţi p a r a m e t r i . A c t u l e d u c a t i v - t e r a p e u t i c d e v i n e etiologic a t u n c i c î n d v i ­ zează s c h i m b a r e a c a u z e l o r , s e o r i e n t e a z ă p a t o g e n e t i c s a u fiziopatolog'c a t u n c i c î n d s e a d r e s e a z ă c a f i n a l i t a t e m o d u r i l o r d e acţiune sau mecanismelor prin care cauzele acţionează asupra organismului, are în vedere elementele simptomatice atunci c î n d îşi p r o p u n e s ă f a c ă s ă d i s p a r ă s a u s ă s e a t e n u e z e o s e r i e d e s e m n e o r i m a n i f e s t ă r i a l e bolii. D e s i g u r c ă î n a c ţ i u n e a sa, a c t u l e d u c a t i v - t e r a p e u t i c s t r u c t u ­ rat în viziunea largă a recuperării trebuie să ţină seama nu n u m a i de p a r a m e t r i i deficienţei, ci şi de dimensiunile şi p a r a ­ m e t r i i personalităţii copilului deficient. Pedagogia terapeutică care se conturează ca o disciplină specială la intersecţia d i n t r e pedagogie şi medicina deficientului mintal nu abdică de la postulatele pedagogiei generale. T o a t e

329

c o m p o n e n t e l e educaţiei îşi g ă s e s c u n e c h i v a l e n t terapeutic, d u p ă cum urmează : a) e d u c a ţ i a i n t e l e c t u a l ă — s u b a s p e c t u l asimilării u n o r cunoştinţe, priceperi şi deprinderi e l e m e n t a r e de cultură g e n e ­ rală — în p r i m u l rînd de citit-scris şi calcul, care t r e b u i e să c o n s t i t u i e programul de şcolarizare al liminarului şi d e b i l u ­ lui m i n t a l ; b) e d u c a ţ i a fizică — s u b aspectul m a i a l e s al culturii fizice medicale, implicînd tehnici de reabilitare din ce în ce mai c o m ­ p l e x e şi m a i a d a p t a t e deficienţelor m o t r i c e întîlnite frecvent la deficienţii m i n t a l i ; c) educaţia morală — s u b aspectul psihoterapiei c o m p o r t a ­ m e n t u l u i şi a s o c i o t e r a p i e i ; d) educaţia prin m u n c ă — sub a s p e c t u l ergoterapiei şi ini­ ţierii profesionale în v e d e r e a integrării socio-profesionale ; e) educaţia estetică — s u b a s p e c t u l artterapiei şi m u z i c o terapiei, indicate pe larg în terapia deficientului mintal. Cu alte cuvinte, p e d a g o g i a t e r a p e u t i c ă instituită şi i n s t i tuţionalizată în cazul deficienţilor m i n t a l i c u p r i n d e în sfera sa de preocupări orice m a n i f e s t a r e şi activitate în care un a c t e d u ­ caţional compensează, r e s t a b i l e ş t e s a u vindecă. P e d a g o g i a terapeutică a deficienţilor m i n t a l i p r e s u p u n e o m u n c ă în echipă. S p e c i a l i s t u l în p e d a g o g i e t r e b u i e să-şi desfă­ şoare a c t i v i t a t e a s u b c o m a n d a m e n t u l e c h i p e i c o m p l e x e , aducîndu-şi contribuţia sa pe direcţiile schiţate p e n t r u recuperarea şi reintegrarea fiecărui caz în parte.

9.4.2. D O U Ă TENDINŢE : EDUCAŢIA I N C O M U N S A U EDUCAŢIA S E P A R A T A ?

E x i s t ă o problemă deschisă, p r o b l e m ă v i u discutată în u l t i ­ m e l e decenii, l e g a t ă d e locul u n d e t r e b u i e s ă s e desfăşoare e d u ­ caţia copiilor deficienţi m i n t a l i : î n instituţii s p e c i a l e s a u î m ­ preună c u copiii normali, î n ş c o l i l e d e masă. P r o b l e m a n u e s t e o s i m p l ă d i l e m ă topografică, ci reprezintă în u l t i m a analiză o p r o b l e m ă de concepţie, de esenţă. 330

Adepţii curentului integraţionist a d u c ca principal a r g u ­ m e n t faptul c ă f r e c v e n t a r e a şcolii d e masă, î m p r e u n ă c u copiii normali e s t e o m o d a l i t a t e e s e n ţ i a l ă de o b i ş n u i r e a d e f i c i e n t u l u i mintal c u felul d e v i a ţ ă p e care e l v a trebui să-1 d u c ă m a i tîrziu. I n t e g r a r e a socială a deficientului m i n t a l nu e s t e un act post-şcolar, ci t r e b u i e să se realizeze de la vîrstele mici şi t reptat. R u p t î n t i m p u l copilăriei ş i a d o l e s c e n ţ e i d e m e d i u l social normal, printr-o s e p a r a r e într-o i n s t i t u ţ i e specială, n i m i c nu-1 va p r e g ă t i p e n t r u dificultăţile pe care el va trebui să le întâm­ pine în v i a ţ a socială. P e baza a r g u m e n t e l o r , adepţii a c e s t e i poziţii s i t u e a z ă p e primul loc principiul integrării sociale. A c e s t a e s t e de fapt scopul pe care-1 u r m ă r e ş t e educaţia. C u m p o a t e fi ea asigurată pe d e p l i n dacă nu se r e a l i z e a z ă pornindu-se de la vîrsta şcolară ? M a i mult, printr-un f e n o m e n e l e m e n t a r d e p s i h o l o g i e s o ­ cială indivizii handicapaţi tind să se c o n s t i t u i e în grupuri î n ­ chise. A c e s t e g r u p e sfîrşesc p r i n a constitui o parte i m p o r t a n t ă a u n i v e r s u l u i lor. Or, şcoala specială v i n e să c o n s o l i d e z e o a s e ­ m e n e a t e n d i n ţ ă ş i chiar dacă a r v r e a s ă l u p t e î m p o t r i v a acestei t e n d i n ţ e are la î n d e m î n ă mijloace p u ţ i n e şi de o efi­ cienţă minimă. C u t o t u l altfel s e p e t r e c lucrurile î n cazul î n care c o p i l u l , e s t e plasat d e t i m p u r i u î n m e d i u l colegilor n o r m a l dezvoltaţi. Apărătorii şcolarizării separate, în a r g u m e n t a r e a poziţiei lor p u n a c c e n t u l ş i a d u c p e primul p l a n p r o b l e m e l e t e h n i c e . Se susţine că nu este suficient să se propună integrarea socială ca scop, t r e b u i e să se asigure şi m i j l o a c e l e de a o atinge. D e f i ­ cienţii m i n t a l i t r e b u i e s ă a c h i z i ţ i o n e z e u n e l e deprinderi, s ă a m e ­ lioreze şi să r e e d u c e u n e l e funcţii, să c o r e c t e z e şi să r e c u p e r e z e o s e r i e de deficite î n a i n t e de a se integra. Or, t o c m a i a c e s t e achiziţii ş i acte e d u c a ţ i o n a l - t e r a p e u t i c e n u s e p o t desfăşura ş i organiza î n cadrul clasei normale, p e n t r u c ă e l e n u fac o b i e c t u l învăţămîntului p e n t r u ceilalţi copii. Chiar dacă s e a d e r ă l a soluţia e d u c a ţ i e i c o m u n e , a c e a s t ă educaţie nu poate fi în totalitate comună. Trebuie să se ţină seama în plus de faptul că însuşirea unor tehnici s p e c i a l e t r e b u i e s ă s e r e a l i z e z e î n a i n t e a asimilării c o ­ m u n e . Care e s t e poziţia noastră în a c e a s t ă dispută. î n primul rînd n o i c o n s i d e r ă m c ă p r o b l e m a t r e b u i e p u s ă diferenţiat şi nu p e n t r u toţi deficienţii m i n t a l i în bloc. 331

I n a d e v ă r , deficienţii m i n t a l i , c u d e f i c i t e u ş o a r e c a cele î n t î l n i t e l a l i m i n a r i p o t ş i t r e b u i e î n a n u m i t e c o n d i ţ i i s ă fie ş c o ­ larizaţi în şcoala de masă. în c o n t i n u a r e v o m schiţa condiţiile care p o t asigura o coeducaţie eficientă a copiilor l i m i n a r i în şcoala de masă. C h i a r unii debili m i n t a l i lejeri, dacă educaţia t e r a p e u t i c ă a fost a p l i c a t ă p r e c o c e şi f a m i l i a a a v u t şi a r e o p r e o c u p a r e p e r ­ m a n e n t ă p e n t r u recuperarea copilului poate încerca o şcolari­ zare în î n v ă ţ ă m î n t u l de masă, p î n ă la nivelul u n d e copilul r e u ­ şeşte să se integreze. P e n t r u m a r e a majoritate a debililor mintali, care prezintă deficite ş i r i t m u r i p r o p r i i d e a s i m i l a r e , p r e c u m ş i o s e r i e d e t u l ­ burări instrumentale care necesită tehnici speciale de r e c u p e ­ r a r e , c o n s i d e r ă m c ă a c e ş t i a t r e b u i e e d u c a ţ i î n şcoli s p e c i a l e . D e ­ sigur că organizarea şcolilor s p e c i a l e t r e b u i e s ă a s i g u r e u n c o n t a c t p e r m a n e n t c u copiii d e a c e e a ş i v î r s t ă ş i o d e s c h i d e r e m a x i m ă către viaţă. P e n t r u deficienţii m i n t a l i severi, d e t i p u l imbecililor n e c e ­ sitatea educării lor separate este evidentă. P r e l u c r a r e a şi a d a p ­ tarea procesului educaţional în cazul imbecililor creează diferenţe atît de m a r i faţă de î n v ă ţ ă m î n t u l de m a s ă încît coeducaţia p r a c t i c nu este posibilă.

9.4.3. D E F I C I E N T U L M I N T A L I N ŞCOALA D E M A S A . L I M I T E . CONDIŢII. R E Z U L T A T E . P E R S P E C T I V E

C o p i l u l l i m ' n a r , c a r e p r e z i n t ă u n deficit i n t e l e c t u a l u ş o r , f ă r ă a s o c i e r e a a l t o r t u l b u r ă r i c a r e s ă s c a d ă c o n s i d e r a b i l efi­ cienţa şi să influenţeze starea c o m p o r t a m e n t u l u i p o a t e fi şco­ larizat în şcoala de masă, în aceleaşi clase s a u în clase speciale, asigurînd u r m ă t o a r e l e condiţii : — pregătirea pentru şcoală a copilului liminar să fie f ă ­ cută d u p ă un p r o g r a m a m ă n u n ţ i t , care să vizeze t o a t e aspectele principale în care el prezintă întîrzieri, imaturări sau tulburări care p o t face imposibilă a b o r d a r e a procesului de î n v ă ţ ă m î n t ; a c e a s t ă p r e g ă t i r e se p o a t e f a c e la g r ă d i n i ţ ă , în grupe pregăti­ toare s p e c i a l o r g a n i z a t e p e n t r u a n u m i t e a c t i v i t ă ţ i ş i c o n d u s e de specialişti sau de către e d u c a t o a r e instruite în tehnicile i m -

332

p u s e ; se p o t o r g a n i z a la n i v e l u l ş c o l i l o r clase pregătitoare p e n ­ t r u acei copii care nu sint a p ţ i p e n t r u î n c e p e r e a şcolarizării — m u n c a d i n a c e s t e c l a s e a r t r e b u i s ă fie c o m p l e x ă ş i s ă a i b ă u n caracter t e r a p e u t i c ; p r e g ă t i r e a p e n t r u şcoală se p o a t e face şi în familie — acolo u n d e există condiţii p e n t r u d e s f ă ş u r a r e a unei activităţi educativ-terapeutice ; în aceste cazuri specialiştii laboratorului de s ă n ă t a t e m i n t a l ă (medici, psihologi, logopezi, reeducatori, asistente) vor elabora şi î n d r u m a m u n c a familiei. — î n c ă d i n c l a s a I , copiii l i m i n a r i t r e b u i e s ă s e b u c u r e d e v activitate diferenţiată, ţinîndu-se seama de posibilităţile pe c a r e l e a r e , s ă fie t r a t a ţ i i n d i v i d u a l ş i î n m u n c a c u e i s ă s e adapteze metode şi procedee c o r e s p u n z ă t o a r e ; p e n t r u aceşti copii t r e b u i e s ă s e e l a b o r e z e o p r o g r a m ă s p e c i a l ă c u p r e v e d e r i a d a p t a t e posibilităţilor ; — în tot t i m p u l şcolarizării, m a i ales în ciclul p r i m a r , con­ sacrarea p e r m a n e n t ă şi p e r s e v e r e n t ă a familiei cu şcoala este absolut necesară ; î n v ă ţ ă m î n t u l trebuie să indice familiei ce trebuie să facă şi c u m t r e b u i e să f a c ă ; p ă r i n ţ i i t r e b u i e t r a n s i o r m a ţ i î n c o l a b o r a t o r i i cei m a i a p r o p i a ţ i a i î n v ă ţ ă t o r u l u i ; — î n t o t c i c l u l p r i m a r copiii l i m i n a r i t r e b u i e s ă s e b u c u r e de asistenţa de specialitate a logopedului p e n t r u tulburările i n s t r u m e n t a l e cît ş i a t e r a p e u t u l u i î n r e e d u c a r e a i n s t a b i l i t ă ţ i i p s i h o m o t o r i i ; p e r i o d i c copiii l i m i n a r i t r e b u i e v ă z u ţ i d e m e d i c u l pedopsihiatru ; — în ciclul claselor V — X în care c o n ţ i n u t u l î n v ă ţ ă m î n Lului d e v i n e d i n c e î n c e m a i c o m p l e x , c e r i n ţ e l e a m p l i f i c î n d u - s e continuu la toate materiile, faţă de copilul l i m i n a r t r e b u i e să -,e ia c î t e v a m ă s u r i c a r e să p r e v i n ă i n a d a p t a r e a ş c o l a r ă : • p e n t r u fiecare obiect de î n v ă ţ ă m î n t t r e b u i e să se p r e ­ vadă un cuantum de cunoştinţe elementare pe care ei trebuie să şi le însuşească; t r a t a r e a lor individualizată — s u b r a p o r t u l p r o g r a m e i şi metodelor este absolut n e c e s a r ă ; • să se acorde o atenţie sporită în v e d e r e a orientării d o m i ­ n a n t e a a c e s t o r copii î n a ş a fel î n c î t l a s f î r ş i t u l c e l o r 1 0 c l a s e s ă i e s e m u n c i t o r i calificaţi. Desigur că de r e g i m u l copiilor l i m i n a r i în şcoala de m a s ă pot b e n e f i c i a ş i o s e r i e d e d e b i l i m i n t a l i , f a ţ ă d e c a r e f a m i l i a se angajează pe linia muncii cu copilul iar şcoala se angajează l a m a n e v r a r e a e x i g e n ţ e l o r î n a ş a fel î n c î t s ă n u fie h a n d i c a p a ţ i sociali. C a z u r i l e î n s ă s î n t r a r e ş i f o a r t e d e s , l a u n m o m e n t d a t , se t e o r i e n t e a z ă s p r e şcoala a j u t ă t o a r e . 333

S e întîmplă frecvent ş i f e n o m e n u l retragerii l i m i n a r u l u i d e la şcoala de m a s ă şi reorientarea lui s p r e şcoala ajutătoare. E s t e vorba d e s p r e acei liminari care prezintă u n e ş e c şcolar g e n e ­ ralizat şi care nu î n t r u n e s c condiţiile f a m i l i a l e şi p e r s o n a l e c a r e să p e r m i t ă o recuperare la n i v e l u l şcolii de m a s ă .

9.4.4. INVĂŢĂMÎNTUL S P E C I A L . S C O P . S T R U C T U R A TENDINŢE

Invăţămîntul special ajutător s e încadrează î n s i s t e m u l g e ­ neral de educaţie. Este un î n v ă ţ ă m î n t d e s c h i s c a r e p e r m i t e atît intrări de la n i v e l u l î n v ă ţ ă m î n t u l u i g e n e r a l cît şi ieşiri d i n acest învăţămînt. Adică, dacă un copil a intrat la o ş c o a l ă aju­ tătoare şi f a c e progrese care p e r m i t formularea speranţei de a intra la normali, o poate face. I n v ă ţ ă m î n t u l special ajutător are ca o b i e c t i v e valorificarea m a x i m ă a p o t e n ţ i a l e l o r b i o l o g i c e şi p s i h i c e a l e copiilor debili mintali, s t i m u l a r e a şi corectarea dezvoltării lor fizice şi i n t e ­ lectuale, pregătirea p e n t r u i n t e g r a r e a socio-profesională. A c e s t e o b i e c t i v e g e n e r a l e s e concretizează î n două categorii de sarcini ce se î n t r e g e s c reciproc : — sarcini comune cu c e l e ale învăţămîntului de masă, urmărind înarmarea copiilor debili m i n t a l i c u u n s i s t e m d e c u ­ noştinţe, priceperi şi deprinderi n e c e s a r e a d a p t ă r i i ; — sarcini speciale, specifice care d e c u r g d'n caracterul t e ­ rapeutic pe care-1 are actul e d u c a t i v : e s t e v o r b a de corectarea şi reeducarea funcţiilor i n s t r u m e n t a l e , de o d i m i n u a r e a i n s u ­ ficienţelor c o g m t i v e , de o echilibrare a profilului lor p s i h o l o g i c heterocron. Structura învăţămîntului ajutător — d e n u m i t uneori a u x i ­ liar (Finlanda), d e perfecţionare (Franţa) s a u p u r ş i s i m p l u s p e ­ cial (Cehoslovacia) diferă de la ţară la ţară. In prezent, la noi structura c u p r i n d e u r m ă t o a r e l e v e r i g i : — grădiniţa specială p e n t r u copiii a căror deficienţă m i n ­ tală a fost diagnosticată de t i m p u r i u ; — ş c o a l a ajutătoare propriu-zisă, cu d u r a t a de 8 ani (se pot organiza şi clase pregătitoare), p e n t r u copiii debili m i n t a l i de vîrstă şcolară ; 334

— şcoală profesională specială, cu d u r a t ă de 4 — 6 ani, o r g a ­ nizată pe trei categorii, în raport cu n i v e l u l şcolarizării anterioare. In c o n t e x t u l dezvoltării şi perfecţionării c o n t i n u e a î n t r e ­ gului învăţămînt din ţara noastră s e i m p u n ş i u n e l e î m b u n ă t ă ­ ţ i r i în l e g ă t u r ă cu i n v ă ţ ă m î n t u l ajutător :

a) Precocitatea educaţiei terapeutice a

copiilor d e f i c i e n ţ i

b) Instruirea şi formarea

vederea

mintali : toţi terapeuţii p e d a g o g i sînt astăzi de acord asupra faptului că educaţia t e r a p e u t i c ă trebuie să î n c e a p ă cît m a i d e ­ vreme posibil; argumentele pentru o precocitate a educaţiei s î n t l e g a t e mai a l e s de faptul că în t i m p u l primilor ani p l a s t i c i ­ tatea s i s t e m u l u i n e r v o s s e m a n i f e s t ă î n c e l m a i m a r e grad. Avînd în v e d e r e că deficienţii mintali p r e z i n t ă o întîrziere c o n ­ siderabilă în achiziţionarea mersului, folosirii m e m b r e l o r , în însuşirea vorbirii — avînd însuşirea acestor achiziţii se pierd condiţiile c e l e mai favorabile. P e n t r u asigurarea u n e i e d u c a ţ i i precoce sînt n e c e s a r e p u n e r e a la p u n c t a u n o r s e r v i c i i de t i p u l spitalelor de zi şi u n o r secţii ambulatorii pe lîngă s e c ţ i i l e de neuropsihiatrie. în m u l t e ţări — u n e l e î n c e p u t u r i sînt şi la noi — se p u n e un m a r e accent pe înfiinţarea u n o r g r ă d i n i ţ e speciale d e copii s a u g r u p e speciale p e lîngă g r ă d i n i ţ e l e d e c o p i i normali.

părinţilor

în

realizării

u n o r p r o g r a m e e d u c a t i v - t e r a p e u t i c e c u propriul lor copil d e f i ­ cient m i n t a l ; p e lîngă laboratoarele d e s ă n ă t a t e m i n t a l ă s e p o t i n i ţ i a periodic cursuri de o zi s a u d o u ă cu g r u p e de părinţi c a r e au copii deficienţi de vîrstă m i c ă ; în u n e l e ţări se p r a c t i c ă instruirea şi formarea părinţilor prin c o r e s p o n d e n ţ ă ; părinţii trebuie s ă s e r v e a s c ă î n u l t i m ă analiză drept i n t e r m e d i a r s a u i n s t r u m e n t p e n t r u o a c ţ i u n e e x e r c i t a t ă de profesori s a u t e r a ­ peuţi specializaţi, cu care părinţii t r e b u i e să ţină l e g ă t u r a în mod regulat. I n t e r v e n ţ i i l e părinţilor variază în f u n c ţ i e de gradul d e f i ­ c i e n ţ e i , p r e c u m ş i d e tulburările motrice, a f e c t i v e ş i c o m p o r t a ­ m e n t a l e a l e copilului. Se pot, de a s e m e n e a , edita broşuri şi lucrări s p e c i a l i z a t e < a r e se adresează părinţilor şi care au ca s c o p să i n f o r m e z e şi să f o r m e z e părinţii ca educatori şi t e r a p e u ţ i ai propriului copil. î n u n e l e ţări s e u t i l i z e a z ă ş i profesorul i t i n e r a n t ( h o m e teacher) ; profesorul s p e c i a l i z a t se d e p l a s e a z ă în familiile i n t e ­ resate. El dă indicaţiile c u v e n i t e la faţa locului şi e x e m p l i f i c ă părinţilor a c t i v i t ă ţ i l e p e c a r e a c e ş t i a t r e b u i e s ă l e facă c u c o 335

r p i l u l , c o r e c t e a z ă g r e ş e l i l e , îi a j u t ă să d e p ă ş e a s c ă d i f i c u l t ă ţ i l e m o m e n t a n e . Colaborarea lui cu familia c o n t i n u ă şi d u p ă ce a început şcolarizarea propriu-zisă. P e l î n g ă şcolile a j u t ă t o a r e t r e b u i e s ă i a f i i n ţ ă ş i „Şcoli p e n ­ t r u părinţi", în care să integreze m a i ales părinţii d i n localitatea de r e ş e d i n ţ ă a şcolii. Din experienţa noastră subliniem faptul că nu se poate p u n e bază pe educaţia familială decît dacă se ţine s e a m a că în cazul ei este vorba nu n u m a i de o educaţie p r i n părinţi, ci şi de o e d u c a r e a p ă r i n ţ i l o r . Aceasta înseamnă că nu trebuie să se aştepte o cooperare a u t o m a t ă ş i s p o n t a n ă ; a c e a s t ă c o o p e r a r e t r e b u i e s ă fie i n i ­ ţiată, încurajată şi supravegheată. c) P r e g ă t i r e a profesorilor, educatorilor şi t e r a p e u ţ i l o r oare l u c r e a z ă c u copiii d e f i c i e n ţ i m i n t a l i . O r i c e î n v ă ţ ă m î n t e f i c i e n t p r e s u p u n e cadre specializate. La noi în ţ a r ă a existat o facul­ t a t e d e d e f e c t o l o g i e c a r e î n s ă a fost d e s f i i n ţ a t ă ; î n m o m e n t u l d e f a ţ ă şcolile a j u t ă t o a r e f u n c ţ i o n e a z ă c u c a d r e d i d a c t i c e p r e ­ gătite p e n t r u învăţămîntul de masă. Singura sursă de speciali­ zare au r ă m a s cursurile organizate de Institutul central de per­ fecţionare a cadrelor didactice Bucureşti. Există în fiecare şcoală ajutătoare n u m e r o a s e cadre didactice care ştiu p u ţ i n d e s p r e d e f i c i e n ţ a m i n t a l ă ş i a p r o a p e d e loc d e s p r e a c t u l e d u caţional-terapeutic cu copilul deficient mintal. în perspectivă nu se poate vorbi despre un învăţămînt spe­ c i a l m o d e r n f ă r ă o p r e g ă t i r e şi s p e c i a l i z a r e a c a d r e l o r d i ­ dactice. Pregătirea t e r a p e u t u l u i şi cadrului didactic este fun­ d a m e n t a l ă p e n t r u o m u n c ă eficientă cu copilul deficient m i n t a l .

realizează prin diferite forme şi instituţii de ocrotire. P r i n Legea N r . 3/1970 s e a s i g u r ă c a d r u l o r g a n i z a t o r i c a l a c ţ i u n i i d e -crotire a m i n o r i l o r d e f i c i e n ţ i , aşa c u m s î n t p r e v ă z u t e î n a r t i ­ colul 5 , u n d e s î n t i n c l u s e c a t e g o r i i l e ş i i n s t i t u ţ i i l e d e o c r o t i r e ş i instruire.

9 . 5 . 1 . ATRIBUŢIILE C O M I S I E I D E D I A G N O S T I C i

Şl TRIAJ

Pe lîngă Laboratorul de sănătate mintală infanto-juvenilă sau serviciile de n e u r o p s i h i a t r i e infantilă d i n policlinicile j u d e ­ ţ e n e f u n c ţ i o n e a z ă c o m i s i i l e d e d i a g n o s t i c ş i t r i a j a l c o p i i l o r defi­ cienţi neuropsihici. In c o m p o n e n ţ a acestor comisii i n t r ă cadrele medicale (neuropsihiatru, pediatru, otorinolaringolog, oftalmo­ log), d e f e c t o l o g i ( p s i h o l o g ş i l o g o p e d ) , r e p r e z e n t a n t u l s e c ţ i e i d e î n v ă ţ ă m î n t , a s i s t e n ţ a socială. S p r e c o m i s i e s î n t î n d r u m a ţ i copiii o u s u s p i c i u n e a d e defi­ cienţă mintală, motorie sau senzorială, în vederea stabilirii gra­ dului şi recomandării tipului de asistenţă medicală, şcolară sau socială. La comisie dosarul copilului

conţine :

cererea

părinţilor

(aparţinătorilor) p e n t r u a fi tratat, r e c o m a n d a r e a medicală, an­ c h e t a s o c i a l ă ş i fişa m e d i c a l ă c a r e o f e r ă d a t e l e p e r s o n a l e ş i h e redocolaterale, r e z u l t a t e l e investigaţiilor medicale şi psihologice, 9.5.

DEFICIENTUL

MINTAL

Şl

INTEGRAREA

SOCIO-PROFESIONALĂ

Creşterea, educarea şi ocrotirea minorilor constituie pentru statul n o s t r u socialist o p r e o c u p a r e de seamă. în c a d r u l acestei p r e o c u p ă r i , u n loc î n s e m n a t î l o c u p ă o c r o t i r e a a c e l o r m i n o r i care nu au asigurate în familile lor condiţiile n e c e s a r e p e n t r u d e z v o l t a r e a fizică, m o r a l ă ş i i n t e l e c t u a l ă n o r m a l ă , a c ţ i u n e c a r e 336

referatul unităţii preşcolare sau şcolare din care provine. D u p ă e x a m i n a r e se întocmeşte procesul verbal, u n d e sînt consemnate : — d i a g n o s t i c u l c l i n i c şi f u n c ţ i o n a l ; — gradul deficienţei m i n t a l e ; . — r e c o m a n d a r e a t i p u l u i de a s i s t e n ţ ă

(medicală,

şcolară,

socială). D o s a r u l se înaintează comisiei de ocrotire a minorilor care eliberează hotărîrea cu privire la m ă s u r a de ocrotire. 337

9.5.2.

ROLUL

COMISIILOR

PENTRU

OCROTIREA

A . Ocupaţii c o m u n e p e n t r u c e l e d o u ă s e x e

MINORILOR I. Nivelul de 3 a n i : Comisiile p e n t r u ocrotirea minorilor de pe lingă comitetele executive ale consiliilor populare ale municipiilor şi oraşelor s î n t o r g a n i z a t e p e b a z a L e g i i N r . 3/1970. Aceste

comisii,

urmăresc dezvoltarea

din

punct de

vedere

respectivă,

Frecarea

de

gospodărie

podelelor,

deplasarea

meselor

selor cu o cîrpă

udă, transportarea v e s e l e i de

m e t a l din s u f r a g e r i e în sala de spălare a ei. Nivelul de 5 a n i :

S p ă l a r e a v e s e l e i , aranjarea patului, perierea şi ceruirea p a r c h e t u l u i .

N i v e l u l de 6 ani :

i n d i f e r e n t d a c ă m ă s u r a a fost l u a t ă de acea comisie s a u de co­

Lăeuirea, c e r u i r e a ; măturarea şi alte activităţi de c u r ă ţ e n i e în i n t e r i o r u l sălilor, ajutor la între­

misia j u d e ţ e a n ă p e n t r u ocrotirea minorilor. De asemenea, u r m ă ­

ţinerea u n e i săli î n î n t r e g i m e .

r e s c ş i s p r i j i n ă m i n o r i i c a r e a u fost c u p r i n ş i î n u n a d i n f o r m e l e

Nivelul de 7 ani:

Măturarea şi ş t e r g e r e a prafului în birouri.

d e o c r o t i r e p r e v ă z u t e d e lege î n c e p r i v e ş t e c o n t i n u a r e a -studii­

N i v e l u l de 9 ani :

Activităţile î n d e p l i n i t e de o îngrijitoare.

lor î h t r - o formă de î n v ă ţ ă m î n t , u c e n i c i a ' l a locul de m u n d ă , în­ c a d r a r e a m m u n c ă etc.

II.

* : N i v e l u l de 3 ani :

unelte: D E F I C I E N T U L M I N T A L Şl

Grădinărit

Strîngerea p i e t r e l o r sau a crengilor, încărcarea pietrelor

9.5.3.

şi a

scaunelor î n v e d e r e a curăţeniei, ştergerea m e ­

fizic, m o r a l ş i i n t e l e c t u a l a m i n o r i l o r f a ţ ă d e c a r e s - a u l u a t m ă ­ suri de ocrotire şi care se găsesc în raza teritorială

Lucrări

într-o sapă,

roabă, lopată,

utilizarea tîrnăcop,

următoarelor greblă

într-o

m u n c ă de t e r a s a m e n t , fără precizie,

PROFESIA Nivelul de 4 ani:

î n c ă r c a r e a u n e i r o a b e cu ajutorul lopeţilor, ni­ v e l a r e a a p r o x i m a t i v ă cu ajutorul unei lopeţi sau

Este recunoscut şi d e m o n s t r a t că debilii mintali şi chiar.im­ b e c i l i i p o t să-şi î n s u ş e a s c ă d e p r i n d e r i l e d e m u n c ă i m p l i c a t e î n ­ tr-o serie de profesii, î n a ş a fel încît să-şi poată asjgura existenţa. î n c ă d i n a n u l 1937 P . B i e t h [11c] a r ă t a î n u n u l d i n s t u d i i l e sale că 80%

d i n a b s o l v e n ţ i i u n e i şcoli a j u t ă t o a r e a u a j u n s l a o

situaţie economică mulţumitoare.

în general

s e ş t i e c ă randa­

m e n t u l în m u n c ă al debilului m i n t a l este m a i b u n decît prog­ nosticul făcut în t i m p u l şcolarizării sale. U n a dintre problemele

sape, î n t i n d e r e a n i s i p u l u i pe o alee. Nivelul de 5 ani:

stării

acestora, de e x e m p l u ,

recoltarea de pe c î m p a sfeclei de zahăr, a mor­ covilor. N i v e l u l d e 6 ani

Cositul ierbii pe o pajişte, e x e c u t a r e a unei

nunei

grosiere d e p l i v i r e . Nivelul de 7 ani:

E x e c u t a r e a unei m u n c i m a i fine de plivire a ce­ pei, a m o r c o v i l o r etc.

'

Recoltarea l e g u m e l o r , cu e x c e p ţ i a tomatelor, a

i m p o r t a n t e ale orientării profesio­

nale a deficienţilor mintali este cunoaşterea meseriilor în

Recoltarea p l a n t e l o r , atunci cînd m u n c a nu pre­ supune a p r e c i e r e a

mazării, şi a a l t o r p r o d u s e c a r e necesită o apre­

care

ciere m a i p r e c i s ă a stării lor, tăierea arbor: lor cu

e i p o t s ă f a c ă f a ţ ă . D ă m m a i jos, p e n t r u o r i e n t a r e , l i s t a d r . S i m e n

securea, s ă p a r e a şi rărirea legumelor,

c i t a t d e C . K o h l e r [73] a c e l o r m a i u z u a l e f o r m e d e m u n c ă î n

Nivelul de 8 a n i :

care p o t fi î n c a d r a ţ i deficienţii m i n t a l i . Lista c u p r i n d e şi .nivelu­

Nivelul de 9 a n i :

Recoltarea o r i c ă r o r fructe şi legume, săparea zar­

Nivelul de 10 ani:

Ajutor de g r ă d i n a r .

rile mintale m i n i m e la care pot fi executate diferitele activităţi. A c e a s t ă l i s t ă e s t e c i t a t ă ş i d e c ă t r e M . R o ş e a [50]. 338

...

î n t o a r c e r e a şi î n c ă r c a r e a finului. zavaturilor în c a l i t a t e de ajutor de grădinar.

339

III.

Croitorie

Nivelul de 4 ani :

Ruperea unor fîşii şi coaserea lor pentru a face preşuri, cusutul simplu cu puncte variate.

Nivelul de 5 ani :

Cusutul după contur, tăierea cu foarfecele a unor fîşii de sfoară.

N i v e l u l de 7 ani :

Executarea tivului simplu, model simplu în cru­ ciuliţe, utilizarea maşinii de cusut de mînă, cu­ sutul nasturilor şi a peticelor.

Nivelul de 8 ani :

Cusutul butonierelor, cruciuliţe pe canava, îmbrăcarea păpuşilor, cusutul rochiţelor croite de altcineva.

N i v e l u l de 9 ani :

Croirea şi confecţionarea rochiilor, utilizarea maşinii de stopat, utilizarea maşinii electrice de cusut. IV.

Nivelul de 6 ani :

Ţesut de tapet cu m o d e l e simple.

Nivelul de 7 ani :

Ţesut de prosoape şi feţe de m a s ă

pe

război,

Concord. Nivelul de 8 a n i :

Fabricarea de covoare, utilizarea războiului au­ t o m a t d e covoare.

Nivelul de 9 a n i :

Utilizarea războiului cu patru curele, utilizarea războiului p e n t r u eşarfe. VII.

împletituri

Nivelul de 7 a n i :

Confecţionarea de mături (primele faze).

Nivelul de 8 a n i :

Confecţionarea de coşuri ( m o d e l e simple).

Nivelul de 9 a n i :

Confecţionarea de coşuri (modele mai complexe).

Nivelul de 10 a n i :

Confecţionarea

de

coşuri

după modele, lucrări

din rafie şi răchită.

Bucătăria

B. Ocupaţii p e n t r u băieţi

N i v e l u l de 4 ani :

Curăţarea mazării păstăi.

N i v e l u l de 5 ani :

Curăţirea legumelor, spălarea veselei.

N i v e l u l d e 8 ani :

Ajutor la toate în bucătărie.

Nivelul de 3 ani :

Nivelul de 9 ani :

Pregătirea unor mîncăruri simple, ajutor la ser­ vit, curăţirea cratiţelor, cuţitelor şi a altor usten­ sile de bucătărie.

Tăierea la întîmplare cu un fierăstrău mic, lus­ truirea cu glaspapir a suprafeţelor plane.

Nivelul de 4 a n i :

Tăierea scîndurilor şi grinzilor, tăierea lemnului cu securea, tăierea cu fierăstrăul urmărind o li­ nie trasată pe lemn, tăierea cu fierăstrăul a lem­ nelor de foc.

Nivelul de 5 ani :

Polisarea mobilelor cu hîrtie emeri, în

N i v e l u l de 10 ani :

Pregătirea unor dulciuri simple.

N i v e l u l d e 11 ani :

Prăjituri şi mîncăruri obişnuite. V.

Nivelul de 3 ani : N i v e l u l d e 5 ani :

I.

Spălătorie

Tîmplărie

Fabricarea de jucării : a n i m a l e din lemn, piese

Transportarea lenjeriei, aşezarea şi scoaterea ru­ felor din maşina mecanică de spălat.

Nivelul de 6 ani :

Reparaţii s i m p l e : cutii, perii.

de şah.

Aşezarea rufelor la calandru şi îndoirea lor.

N i v e l u l de 7 ani :

N i v e l u l d e 6 ani :

Atîrnarea rufelor* la uscat şi strîngerea lor.

N i v e l u l de 9 a n i :

Reparaţii de mobile.

Nivelul de 10 ani :

Lăcuire şi lustruire.

Nivelul de 8 ani :

Călcarea rufelor drepte.

N i v e l u l de 9 ani :

Călcarea rufelor mai complicate, utilizarea ma­ şinii de spălat.

Nivelul de 10 ani :

Scrobirea şi călcarea rufelor scrobite. VI.

Ţesătorie

N i v e l u l d e 4 ani :

Ţesătură simplă pe război Todd, bobinaj.

N i v e l u l de 5 ani :

Ţesătură cu model pe război Tood, ţesut cu tapete simple.

340

vederea

lăcuirii lor.

II. Perii Nivelul de 5 ani :

Trierea părului pentru confecţionarea periilor.

Nivelul de 6 ani :

Confecţionarea periilor.

III.

Lucrări în

N i v e l u l de 6 ani :

gospodării

agricole :

îngrijirea

animalelor

Inhămarea şi deshămarca cailor, conducerea unei căruţe.

341

Nivelul de 7 ani :

Conducerea unui atelaj cu 2 cai, aratul, grăpatul, îngrijirea în grajd.

Nivelul de 8 ani :

Lucrări g e n e r a l e în staul, cosirea şi î n c ă r c a r e a finului, mulsul, conducerea unui atelaj c u b o i . IV.

Nivelul de 6 a n i :

Zidărie

Nivelul de 8 a n i : N i v e l u l de 9 a n i : Nivelul de 10 a n i :

Nivelul de 7 a n i :

Croşetarea de ochiuri pline, î m p l e t i r e a de fulare. Croşetarea d u p ă model, î m p l e t i r e a de pulovere, bonete, broderie : cusături de butonieră şi cru­ ciuliţe pe canava. împletiri de ciorapi şi mănuşi, utilizarea m a ş i n i i de tricotat pentru b o n e t e şi sacoşe, confecţiona­ rea de m o d e l e simple.

Vopsirea unui utilaj de gospodărie agricolă. Vopsiri interioare şi exterioare I n s u p r a f e ţ e plane.

N i v e l u l de 10 a n i :

Trieotarea la m a ş i n ă a puloverelor, utilizarea maşinii de tricotat pentru vîrful de ciorapi, bro­ derie cu p u n c t suedez.

Vopsirea d e fină.

N i v e l u l de 11 a n i :

D a n t e l e cu m o d e l e dificile, broderii cu punct mai

Vopsitorie

jucării,

rame

de

ferestre, m u n c ă

complicat.

Pictarea de litere. VI.

N i v e l u l ' d e 7 ani :

ţ)esigur că meseriile specificate în lista de mai sus nu epui­

Cizmărie

Reparaţii d e încălţăminte mai s i m p l ă .

Nivelul de 9 ani y

Reparaţii de pantofi. VII.

Nivelul de 7 a n i :

zează activităţile profesionale în care tură c u n i v e l u l m i n t a l m i n i m

Potcovăritul

deficienţii mintali pot fi

utilizaţi. L i s t a f u r n i z e a z ă î n s ă o s e r i e d e p u n c t e d e r e p e r î n l e g ă ­ care e s t e

necesar în

executarea

unor activităţi.

Ajutor dat potcovarului la scoaterea c u i e l o r , p l a ­ sarea potcoavei, împlintarea cuielor. VIII.

Imprimerie

N i v e l u l de 9 ani :

Presă c u pedală, punerea hîrtie, trierea caracterelor.

N i v e l u l de 8 ani :

Tunsul, rasul.

IX.

în b l o c

a foilor d e

Frizerie

I. N i v e l u l de 4 ani :

Confecţii

9 . 5 . 4 . INSTITUŢII D E ASISTENŢA

,.1. Reţeaua de asistenţă şcolară aparţinînd de Ministerul învăţămîntului şi Educaţiei.

C. Ocupaţii pentru fete de jucării

a)

Şcoli

generale

pentru

L o c a l i t a t e a şi a d r e s a

deficienţi

mintali

Judeţele repartizate

Observaţii

Decuparea d e i m a g i n i pentru albume.

N i v e l u l de 9 a n i :

Confecţionarea d e jucării d i n stofă. II.

N i v e l u l de 5 a n i :

Croşetarea de ochiuri d e s c h i s e .

Nivelul de 9 a n i :

V. N i v e l u l de 7 ani :

bal. Nivelul de 6 a n i : Nivelul de 8 ani :

A m e s t e c a r e a cimentului şi ajutarea z i d a r i l o r . Confecţionarea d e forme pentru d a l e l e d e c i ­ ment..

Nivelul de 10 a n i :

fileuri pentru sacoşe, hamacuri, p l a s e de b a s c h e t -

Croşetat,

tricotaj,

broderie

Lănţişor cu croşeta, împletitură, p u n c t p e f a ţ ă ,

A l e x a n d r i a , S t r . L i b e r t ă ţ i i n r . 310 Arâ'd,» Str. O p t . Ignat nr. 10 Apa, Str. D i n J o s Bazau, S t r . D o b r o g e a n u - G h e r e a nr. 30

Ilfov, T e l e o r m a n Arad Satu Mare Buzău, B a c ă u , B r a ş o v

-fete mixtă . -mixtă băieţi

342 343

Localitatea şi adresa Bucureşti, Str. Pope Petre nr. 31, Sector 2 Bucureşti, Str. Popa Rusu nr. 13, Sector 2 Bucureşti Spl. Unirii nr. 104, Sector 5 Bucureşti, Şos. Olteniţei nr. 208, Sector 5 Bucureşti, Str. Labirint nr. 186, Sector 4 Bucureşti, Str. Soldat Enache Ion nr. 31, Sector 5 Bucureşti, Str. Surorilor, Sector 8 Brăila, Şos. Rîmnicu Sărat Bughea, Argeş Balş — Olt, Str. Plopului nr. 16 bis Bilber — Harghita, Str. Principală Blaj — Alba, Str. Republicii nr. 11 Bocşa — Caraş-Severin Baia-Mare, Str. 23 August nr. 19 Cluj, Str. Moţilor nr. 24—26 Constanţa, Str. Semănătorului nr. 8 Cudalbi —> Galaţi Fierbinţi — Ilfov Focşani, Str. Coteşti nr. 17 Filipeşti — Tg. Prahova Filiaşi, Calea Lenin nr. 208 Gîrdani — Maramureş Giiău — Cluj Huedin, Str. A. Iancu nr. 41 Movila — Ialomiţa Mediaş Iaşi, Str. C. A. Rosetti nr. 11—15 Macea — Arad Nisipeni — Satu-Mare

344

Judeţele repartizate

Observaţii

mun. Bucureşti

fete {

mun. Bucureşti

fete

mun. Bucureşti

băieţi

mun. Bucureşti ,

băieţi

mun. Bucureşti

mixtă

mun. Bucureşti

băieţi

mun. Bucureşti Brăila, Galaţi, Tulcea Argeş Olt, Mehedinţi, Vîlcea

mixtă băieţi băieţi mixtă

Harghita, Covasna

mixtă

•

' •

. ...

Alba, Braşov

băieţi

Caraş-Severin Maramureş Cluj

mixtă mixtă

Constanţa, Tulcea

mixtă

mixtă

Galaţi, Brăila, Vrancea Ilfov, Teleorman

mixtă '

băieţi

Vrancea, Bacău, Vaslui

mixtă

Prahova, Dîmboviţa Dolj, Gorj, Mehedinţi

mixtă mixtă

Maramureş

mixtă

Cluj

mixtă

Cluj, Bistriţa-Năsăud Ialomiţa, Buzău, Prahova

mixtă -mixtă

Sibiu Iaşi, Botoşani, Vaslui

băieţi mixtă

Arad, Caraş-Severin Satu-Mare

rriixtă mixtă

Oradea, Str. Castanilor nr. 61 Ocland — Harghita, Str. Principală nr. 222 Piatra-Neamţ, Str. Parcului nr. 1 Popeşti — Bihor P l e ş o i u — Olt Periş — Ilfov Ploieşti P e s t i a n a — Hunedoara Răscruci — Cluj Recaş — Timiş Şimleul Silvaniei Suta-Seacă — Dîmboviţa Sîncrai — Alba Săcei — Haţeg Sibkij S t r . Filarmonicii nr. 18 Tg: N e a m ţ , Str. Lenin 134 Turm* R o ş u — Sibiu Tileagd — Bihor Tg. L&puş, P-ţa Eroilor nr. 3 Timişoara, Str. Musorgski nr. 2 Tg. Mureş, Str. Lungă 84 Vărădia — Arad Vişeul de sus, Str. 23 August nr. 20 Valea M a r e — Argeş Vaslui Zvorişiea — Suceava

2. R e ţ e a u a

Sănătăţii.

de

asistenţă

Cămine-spitale Ionăşeni Ghimeş Moreni Brîncoveneşti

Observaţii

Judeţeie repartizate

Localitatea şi adresa

pentru

mixtă

Bihor Harghita, Covasna

mixtă

Neamţ, Bacău Bihor Olt, Mehedinţi, Vîlcea Ilfov, Mun. Bucureşti Prahova Hunedoara Cluj, Bistriţa-Năsăud Timiş Sălaj Dîmboviţa, Buzău, Prahova Alba Hunedoara

-

fete băieţi mixtă mixtă mixtă mixtă mixtă băieţi mixtă fete mixtă mixtă

Sibiu Neamţ, Bacău Sibiu, Braşov Bihor Maramureş Timiş Mureş Arad Maramureş

mixtă băieţi fete mixtă mixtă mixtă mixtă mixtă mixtă

Argeş, Vrancea Vaslui, Vrancea Suceava

fete mixtă mixtă

socială

eficienţi

aparţinînd

Ministerului

nerecuperabili

Botoşani Bacău Dîmboviţa Mureş

345

Postrăveni Ologeni Tătarei Rîul Vadului Măciuca Lugoj

n i s t e r u l Î A c i L

6

a S Î S t e n t ă

a) Cămin-şcoală Cămin-şeoală b) Şcoala profesională spe­ cială 15 (oligofreni-mixtă)

Ş c o a l a profesională spe­ cială nr. 20 (oligofreni-băieţi)

(oligofreni-fete) Şcoala profesională Nr. 21 (oligofreni-fete)

S

O

c

i

o

- ^ ° ^

Şcolile

«părtinind;

Mi-

Cămine-şcoală Slobozia Caransebeş

(atelierele

Ş c o a l a profesională Nr. 22

Neamţ Prahova Sibiu Vîlcea Timiş

profesionale de

muncă

băieţi fete speciale

protejate)

Reghin Jud. Mureş Cartier Apalina 170

Bistriţa Costeşti Jud. Vîlcea

Huşi Str. Dobrina 2

Ineu Jud. Arad Str. Tarian Nr. 2

zidar construcţii, forjor, instalator pt. instalaţii sanit., lăcătuş - constr., metalice, s o b a r teracotist, mozaicar,' fâiaftţar, zugrav-vopsitor, : tafciţer, tîmplar rhfrbiiă şi art. tehnice, ' croitor îmbrăcăminte bărbaţi. Tîmplar mobilă â f f c t e h . tapiţer, zugrav-vopsi­ tor, zidar, mozaicar, faianţar, sobar;'' 'tini­ chigiu, croitor îmbrăcă­ m i n t e bărbaţi, instala­ tor pt. inst. teh.-sanitare. Tîmplar mobilă- şi art. tehnice, parchetari, zi­ dari, zugrav-vopsitor, sobar-teracotist, dogar. Tîmplar m o b i l ă şi art. t e h n i c e tinichigiu, zu­ grav-vopsitor, zidar, ta­ piţer, sobar-teracotist.

Ş c o a l a -profesională spe­ cială Nr, 23 (ofigofsem^mixt)

Sui ci Jud. Argeş

Croitor îmbr. femei, croitor îmbr. bărbaţi, ţesător m a n u a l covoa­ re, zugrav-vopsitor, ta­ piţer.

Ş c o a l a profesională spe­ c i a l ă Nr. 27 (oligbfi'eni-băieţi)

Cobiâ Jud. Dîmboviţa

Tîmplar mobilă şi arti­ cole tehnice, tapiţer, croitor îmbrăcăminte bărb. zidar construc-

Ş c o a l a profesională spe­ c i a l ă Nr. 29 (oligofreni-fete)

Horia Jud. Tulcea

Croitor îmbr. femei, plăpumar, saltelar, zu­ grav-vopsitor.

P e n t r u a a s i g u r a o a s i s t e n ţ ă s p e c i a l i z a t ă g r u p e l o r de d e f i ­ cienţi mintali, c o n s i d e r ă m că e s t e n e c e s a r ă o d i v e r s i f i c a r e a i n s t i t u ţ i i l o r şi o p r e g ă t i r e a cadrelor de d e f e c t o l o g i , p e n t r u d e ­ ficienţa r e s p e c t i v ă . in p r e z e n t sînt în afara a s i s t e n ţ e i s a u sînt t o l e r a ţ i în c o ­ lectivităţi normale sau instituţii de asistenţă următoarele categorii : d e f i c i e n ţ i i p s i h o m o t o r i preşcolari ; —^deficienţii intelectuali cu epilepsie sau şi cu deficienţe

motorii; . - 'r—• d e f i c i e n ţ e i n t e l e c t u a l e a s o c i a t e cu d e f i c i e n ţ e s e n z o r i a l e ; «-^deficienţe i n t e l e c t u a l e c u t u l b u r ă r i d e c o m p o r t a m e n t . •

>

> . •

»

•

•

•

'

9 . 6 . A S P E C T E M E D I C O - L E G A L E A L E DEFICIENŢEI MINTALE

9 . 6 . 1 . MANIFESTĂRI

A N T I S O C I A L E Şl

INFRACŢIONALE

Deficientul mintal poate comite acte antisociale şi infrac­ ţionale d e o a r e c e n u a r e c a p a c i t a t e a n e c e s a r ă d e d i s c e r n ă m î n t

346 347

p e n t r u a evalua gravitatea faptelor. De asemenea îi lipseşte ju­ decata, autocontrolul, p u t e r e a de inhibiţie şi de cîntărire â m o ­ tivelor şi rezultatele acţiunii lui nu pot fi prevăzute. Adesea se n o t e a z ă a c t e c a r e p o t f i calificate d r e p t r ă u t a t e ş i c a r e î n f o n d s î n t d a t o r a t e u n e i lipse a a f e c t i v i t ă ţ i i , a m i l e i , a c o m p a s i u n i i . Infracţiunile care pot fi comise de deficienţii m i n t a l i sînt : furturile, atentatele la bunele moravuri, violurile, în general de­ lictele s e x u a l e , i n c e n d i e r e a , a c t e l e a g r e s i v e ş i c h i a r c r i m e , u n e ­ ori din r ă z b u n a r e . Fiind uşor sugestibili, p o t să comită diferite fapte penale, chiar şi crime, sub influenţă străină.

9.6.2. D E F I C I E N T U L M I N T A L Ş l R E S P O N S A B I L I T A T E A PENALA

Responsabilitatea penală se stabileşte în funcţie de gradul d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e , d e r e a c ţ i i l e c o m p o r t a m e n t a l e î n diferitie si­ tuaţii, de activitatea dusă în m o m e n u l săvîrşirii infracţiunii şi în raport cu vîrsta. P s i h i a t r u l , s o l i c i t a t î n c a l i t a t e d e e x p e r t t r e b u i e s ă fie foarte a t e n t cu aceşti bolnavi î n t r e b u i n ţ a ţ i deseori de alţii p e n ­ tru perversiuni sexuale. F a p t u l că deficientul m i n t a l riu'are d i s c e r n a m î n t u l , c o n t r o l u l ş i a u t o c r i t i c a f a p t e i sale, a j u n g e d e s e ­ o r i s ă fie c o a p t a t ş i u t i l i z a t d e a l t e p e r s o a n e c u e x p e r i e n ţ ă i n ­ fracţională. Aceşti minori delicvenţi trebuie declaraţi n e r e s p o n ­ sabili. I n s t a b i l i r e a r e s p o n s a b i l i t ă ţ i i p e n a l e t r e b u i e s ă s e a i b ă în vedere g r a d u l de deficienţă mintală şi în funcţie de aceasta d a c ă e s t e c a p a b i l s ă s e o r i e n t e z e ş i să-şi d e a s e a m a d e g r a v i ­ tatea actului comis.

Societatea contemporană sub semnul şocului viitorului se caracterizează printr-o tranzienţă p e r m a n e n t ă care implică o adaptare continuă la situaţiile noi create. '' D i n a c e a s t ă p e r s p e c t i v ă , d e f i c i e n t u l m i n t a l e s t e ş i y a f i pus p e r m a n e n t î n c o n t e x t e c r i t i c e l a c a r e v a t r e b u i s ă s e aHapteze. D e a c e e a î n s o c i e t a t e a c o n t e m p o r a n ă e x i s t ă o p r e o c u p a r e impor­ tantă pentru asistenţa deficientului mintal, p e n t r u pregătirea lui p e n t r u viaţă, p e n t r u i n t e g r a r e a lui socio-profesionalâ. în cele ce u r m e a z ă v o m c o n t u r a cîteva o r i e n t ă r i şi p e r s p e c ­ tive legate de problematica deficientului mintal în societatea contemporană. în primul rînd ne vom opri asupra orientării recunoscute d e t o t mai m u l ţ i ş i î m b r ă ţ i ş a t ă d e l e g i s l a ţ i i l e ş i p r a c t i c i l e din tot mai multe ţări : precocitatea depistării şi introducerii unei terapii complexe medico-psihopedagogice. Depistarea trebuie făcută prin medicii pediatri d a r şi prin medicii de celelalte specialităţi care în consultarea copilului î n t î l n e s c t u l b u r ă r i î n d e z v o l t a r e s a u u n e l e d e f i c i t e care a r p u t e a să indice existenţa unei deficienţe mintale. Evidenţa deficien­ ţ i l o r m i n t a l i , t r a t a r e a ş i î n d r u m a r e a s o c i o - p r o f e s i o n a l ă să se facă p r i n L a b o r a t o a r e l e d e s ă n ă t a t e m i n t a l ă î n f i i n ţ a t e l a n i v e l u l fie­ cărui judeţ. Depistarea poate fi făcută şi de către educatorii care-şi desfăşoară activitatea în instituţiile preşcolare. Contribuie la a c e a s t ă a c ţ i u n e d e m a r e i m p o r t a n ţ ă e d u c a t o r u l , u r m ă r i n d dez­ v o l t a r e a p s i h o m o t o r i e a c o p i l u l u i c u a j u t o r u l f i ş e l o r s p e c i a l ela­ b o r a t e , c o p i i c a r e p r e z i n t ă î n t î r z i e r i î n d e z v o l t a r e mdrumînd părinţii la consultarea medicului pedopsihiatru. D e p i s t a r e a este făcută şi de familie. P e n t r u aceasta p ă r i n ţ i i t r e b u i e i n f o r m a ţ i c a a t u n c i c î n d o b s e r v ă u n e l e î n t î r z i e r i î n dez­ v o l t a r e a c o p i i l o r l o r s a u u n e l e deficite s ă s e a d r e s e z e m e d i c u l u i pedopsihiatru.

P e n t r u organizarea sistematică şi precoce a unei terapii c o m p l e x e este nevoie de : a ) c r e a r e a c a d r u l u i i n s t i t u ţ i o n a l l ă r g i t c a r e s ă fie a d e c v a t ş i î n z e s t r a t c u t o t c e e a c e e s t e n e v o i e p e n t r u o t e r a p i e cît m a i eficace; b) f o r m a r e a de specialişti (medici, defectologi, logopezi, r e e d u c a t o r i , a s i s t e n t e sociale) p r i n c u r s u r i de s p e c i a l i z a r e •;" t r e ­ b u i e s ă fie d u b l a t d e e n t u z i a s m ş i d r a g o s t e f a ţ ă d e p r o b l e m a c o ­ piilor deficienţi mintali, fără de care este g r e u să se realizeze c e e a ce t r e b u i e şi c e e a ce se ş t i e în a c e s t d o m e n i u ; c) organizarea unor cursuri şi întocmirea unei literaturi adecvate p e n t r u părinţi, deoarece fără colaborarea părinţilor nu se p b a t e ' c o n c e p e o t e r a p i e e d u c a ţ i o n a l ă p r e c o c e a c o p i i l o r defi­ cienţi mintali ; d) organizarea u n o r cercetări ştiinţifice a m p l e care să evi­ denţieze posibilităţile şi metodologia de r e c u p e r a r e şi reabilitare a deficienţilor mintali. O a d o u a o r i e n t a r e care se face r e s i m ţ i t ă tot m a i m u l t în v i i t o r e s t e l e g a t ă de proiectarea unei educaţii cît mai diferen­ ţiate pentru copiii deficienţi mintali. D i f e r e n ţ i e r e a nu î n s e a m n ă separarea copilului deficient m i n t a l de copilul normal, ci o t r a ­ t a r e a lui potrivit posibilităţilor pe care le are. P r o p u n e m la nivelul grădiniţelor înfiinţarea unor grupe s a u a u n o r a c t i v i t ă ţ i s p e c i a l e p e n t r u cei d e f i c i e n ţ i . F o r m u l ă m n e c e s i t a t e a î n f i i n ţ ă r i i u n o r clase p r e g ă t i t o a r e p e l î n g ă şcolile d e m a s ă c u u n r e g i m d e s c h i s s p r e ş c o a l a g e n e r a l ă s a u s p r e şcoala a j u t ă t o a r e . E s t e a b s o l u t n e c e s a r c a l a n i v e l u l şcolii a j u t ă t o a r e să se diferenţieze clase şi g r u p e de copii cu duble deficienţe (deficienţi m i n t a l i asociaţi cu t u l b u r ă r i senzoriale, cu epilepsie, cu tulburări de comportament etc). S ă s e a i b ă î n v e d e r e p e r m a n e n t c ă m u n c a c u c o p i l u l defi­ cient este complexă şi în acest d o m e n i u educaţia se întîlneşte cu terapia. Nu trebuie uitat, ci mereu avut în vedere caracterul te­ r a p e u t i c a l p e d a g o g i e i d e s f ă ş u r a t e c u copiii d e f i c i e n ţ i m i n t a l i . A t r e i a o r i e n t a r e p e c a r e o c o n t u r ă m c a fiind n e c e s a r ă e s t e l e g a t ă d e m u n c a o r g a n i z a t ă î n v e d e r e a combaterii hospitalismiditi d i n l e a g ă n e l e d e copii, d i n c a s e l e d e c o p i i ş i u n e o r i d i n creşele şi căminele s ă p t ă m î n a l e . H o s p i t a l i s m u l se dovedeşte a fi u n a din sursele principale ale genezei deficienţei m i n t a l e . D i m i n u a r e a şi a m e l i o r a r e a influenţelor nefaste ale hospitalism u l u i este o direcţie de m a r e prioritate în prevenirea apariţiei deficienţei mintale.

350 351

A v î n d î n v e d e r e r o l u l m a r e p e care-1 a u p ă r i n ţ i i î n e d u c a r e a ş i r e c u p e r a r e a c o p i i l o r d e f i c i e n ţ i m i n t a l i p r o p u n e m înfiinţarea unei asociaţii a părinţilor care au copii deficienţi. Această asociaţie ar avea r o l u l de a face o p r o p a g a n d ă s u s ţ i n u t ă în r î n d u l părinţilor, de a organiza şi a dirija acţiunile părinţilor în vederea realizării unitare a problemelor ridicate de copiii deficienţi m i n t a l i . Se i m p u n e , de a s e m e n e a , d e z v o l t a r e a cabinetelor de consult genetic, l a î n c e p u t î n c e n t r e l e u n i v e r s i t a r e ş i u l t e r i o r î n j u d e ­ ţele a r o n d a t e centrelor universitare. Consultul genetic ar p u t e a să contribuie la prevenirea apariţiei unor deficienţe mintale. Se impune cu n e c e s i t a t e elaborarea unui sistem unic de depistare, fişare, codificare statistică şi evidenţă a deficienţilor m i n t a l i p e n t r u a avea p e r m a n e n t la î n d e m î n ă cifre r e a l e şi i n ­ formaţii sigure atunci cînd se stabileşte dezvoltarea reţelei şi cadrelor de asistenţă medico-pedagogică.

G L O S A R

= incapacitatea de a recunoaşte sau de a elabora s e m n e numerice sau de a opera cu ele. După H. Hecaen (1965) acalculia reuneşte a l e x i a şi agrafia pentru cifre şi numere, discalculia de tip spaţial şi pierderea operaţiilor aritmetice de bază. = proprietate a subiectului de a resimţi emoţii şi sentimente, ansamblul proce­ selor, stărilor şi relaţiilor emoţionale sau afective. = tulburare a limbajului, caracterizată prin pierderea capacităţii de a vorbi corect din punct de vedere gramatical. = (gr. anamnezis = amintire) investigare fie directă a unui subiect care consti­ tuie un caz, fie a persoanelor din antu­ rajul acestuia, în scopul obţinerii de informaţii privind antecedentele sale personale sau accidentale morbide pre­ cedente. = (gr. autos — însuşi) după B. Bleuler, sindrom constînd în replierea totală asu­ pra propriei lumi lăuntrice, mod de gîndire necritic centrat pe subiectivitate şi rupt de realitate, dominată de fante­ zie şi reverii. Subiectul refuză contactul cu persoanele şi obiectele e x t e r n e şi se refugiază în l u m e a sa lăuntrică în care îşi satisface dorinţele în plan imagi­ nativ. 353

Autozom Baterie de teste

Boală genetică

Cariotip

Citogenetica

Congenital Cotient intelectual (Q.I.)

354

= cromozom somatic sau nesexuai. = sistem de probe standardizate care vi­ zează diagnosticarea a diverse însu­ şiri şi procese în vederea unui scop unic, acela privind prognoza adecvării individului la o anumită profesiune, activitate sau funcţie socială.

forma cea mai uşoară de înapoiere sau deficienţă mintală, şi în genere, de slă­ biciune a activităţii psihice.

Debilitate mintală

Oefectoiogie

= disciplină ştiinţifică, referitoare la par­ ticularităţile psihofiziologice ale dez­ voltării copiilor cu deficienţe fizice şi psihice — surzi, hipoacuziei, orbi, ambliopi, deficienţi mintali, logopaţi, cu afecţiuni locomotorii ş.a.m.d. — la le­ gităţile educaţiei, instrucţiei şi învăţămîntukii lor.

Deleţie

=' pierderea unui fragment de cromozom.

Deme

= grup

Discalculie

= perturbare în m e c a n i s m e l e înţelegerii şi efectuării operaţiilor de calcul Ia co­ pii cu inteligenţă normală. Discalculia este însoţită de tulburări ale organizării spaţiale.

ramură a geneticii care studiază pro­ cesele ereditare în corelaţie cu struc­ turile şi cu e v e n i m e n t e l e celulare, în­ deosebi legate de numărul, morfologia şi modificările cromozomilor.

Dislexte

= perturbare anormală a mecanismelor citirii (ce se efectuează cu deformări, erori, lacune), simbolurile citite nu sînt precis identificate, clar înţelese şi co­ rect reproduse.

apărut de la naştere.

Disgrafie

noţiune introdusă de W. S t e n i (1912), completînd conceptul de vîrstă mintală al lui A. Binet, reprezentînd un raport între vîrsta mintală şi cea acronologică, înmulţit cu 100 (pentru eliminarea zecimalelor) şi care d e v i n e un coeficient al dezvoltării intelectuale, permiţînd comparaţii individuale şi intraindividuale prin urmărirea menţinerii, creş­ terii şi a descreşterii coeficientului în timpul înaintării în vîrstă.

= perturbare a învăţării scrisului, ano­ malie a activităţii grafice exprimată în substituiri, omisiuni, inversări de li­ tere şi silabe sau fuziuni de cuvinte ; neregularitritea desenului literelor şi dispunerea lor anarhică în pagină.

Dismetabolie

=

Displazie

= anomalii în dezvoltarea ţesuturilor, or­ ganelor sau a unei regiuni anatomice, ducînd la forme deformate sau la mon­ struozităţi, unele incompatibile cu v i a ţ a

= orice manifestare patologică condiţio­ nată de o mutaţie genică sau cromoz o m i a l ă transmisă de-a lungul mai multor gen-eraţii sau apărute în c e l u l e l e germinale a l e unuia dintre părinţi. = ordonarea sistematică a cromozomilor dintr-o celulă aşa cum au iost foto­ grafiaţi sau observaţi după imaginea microscopică. Deoarece forma şi nu­ mărul cromozomilor sînfc o caracte­ ristică a speciei, cariotipul est-e un cri­ teriu de apreciere genetică a speciei.

cu

înrudire consanguină sau co­

munitate locală endogamă.

tulburări ale metabolismului.

355

Dizarmonie

Dizigot

stare în afara armoniei — staturoponderală — discordanţă între dez­ voltarea staturală şi cea ponderală. se referă la g e m e n i i proveniţi din două ouă distincte (gemeni fraterni).

Dominant

trăsătură ereditară care se e x p r i m ă la heterozigoţi, gena responsabilă fiind prezentă în doză unică.

Encefalită

inflamaţie cu etiologie variată a ţesu­ tului nervos central, caracterizata prin leziuni alternative ( e x u d a t i v e şi proli­ ferative) ale celulelor gliale şi tulburări ale funcţiilor cerebrale.

Encefalopatie

denumiră

Ileterozigot

individ care posedă alele diferite ale aceleiaşi gene pe un locus dat H pe cromozomii omologi.

llidrocefalie

sindrom caracterizat printr-o acumulare de lichid cefalorahidian aflat în stare de t e n s i u n e în cutia craniană — I N ­ TERNA — acumulare de lichid cefalo­ rahidian în interiorul cavităţilor ven­ triculare cerebrale — E X T E R N A — acumulare între foiţele meningier.e în­ soţită adesea de atrofii cerebrale.

Hiperkinezie

= mişcare exagerată.

Hipertrofie

= dezvoltare exagerată a unui organ sau ţesut ca urmare a activităţii sale cres­ cute în scopul adaptativ sau compensa­ tor.

generică dată unui c o m p l e x

simptomatic

polimorf

care exprimă o

suferinţă difuză a encefalului, determi­ nată

de

cauze

variate

—

CRONICA

I N F A N T I L A — sindrom neuropsihic cu

Ilipotrofie

etiologie multiplă, avînd s i m p t o m e mo­ torii

şi

psihice polimorfe, produse de

leziuni anatomopatologice variate. Endogamie

Ereditar

Expresivitate

Genă

încrucişare în interiorul unui grup. Si­ nonim — inbreeding.

Hipoxie

(moştenit, eredofamilial). Termeni si­ nonimi referitori la trăsăturile transmi­ sibile genetic. reflectă gradul de realizare fonotipică al unei gene şi este un fenomen cali­ tativ.

care posedă gene identice, pe omologi, într-un locus dat.

Idiotie

(gr. idioteia — simplitate, ignoranţă) cea

unitate funcţională a aparatului genetic

mai gravă formă de înapoiere mintală (nedezvoltare psihică).

într-un lanţ polipeptidic. Imbecilitate cromozom sexual.

reducerea nivelului oxigenului sub li­ mitele normale în ţesuturi, medii de cultură sau aer. N A T A L A (sin. anoxie natală) — este un sindrom caracterizat prin tulburări în instalarea respiraţiei extrauterine după naştere.

Homozigot

care specifică înlănţuirea aminoacizilor

Gonozom

dezvoltarea subnormală a unui ţesut (organ) sau a organismului, datorită unui metabolism scăzut (local sau ge­ neral), de cauză nutriţională, circulato­ rie sau neuro-hormonală.

deficienţă

gravă

tală şi

situează sub raportul gravi­

se

în dezvoltarea

min­

tăţii, între debilitate mintală şi iciioţie.

3 5 n 3 5 7

Intelect

= cuvînt generic cu semnificaţii variate, utilizat pentru a d e s e m n a totalitatea funcţiilor mentale, centrate în jurul gîndirii abstracte şi logice, capacitatea de a gîndi, de a opera cu noţiuni : minte, gîndire, raţiune.

Invăţămînt ajutător

ansamblul formelor instituţionale care asigură instruirea, educarea şi pregăti­ rea pentru muncă a copiilor cu defi­ cienţă mintală moderată sau uşoară.

Izolat

populaţie cu efectiv limitat, care are un număr de strămoşi comuni mai mare decît populaţia generală.

Locus

locul de pe cromozomi ocupat de un set specific de alele.

Microcefalie

anomalie caracterizată prin craniu cu dimensiuni inferioare datelor antropometrice corespunzătoare vîrstei, dato­ rită sinostozei premature a suturilor craniene.

Monozigot

Mutaţie Oligof renie

Oligcfrenoîogie

Ontogeneză

358

= gemeni proveniţi (germeni identici). :

dintr-un

l'.n-er.e

l*i'i>etr»nţă

= exprimă proporţia indivizilor care ma­ nifestă un caracter dat şi este un feno­ m e n calitativ.

I'lciolropistn

= totalitatea manifestărilor fonotipice atribuite unei singure mutaţii genice se numesc efecte pleiotropice, iar ge­ nele cu asemenea efecte au primit nu­ m e l e de gene pleiotropice sau polifenice.

Proband (propositus, caz ir,dex)

= cel care a permis detectarea unei anu­ mite tulburări ereditare.

Poligesic

= gene nealele plasate în loci diferiţi pe acelaşi cromozom sau pe cromozomi di­ feriţi, determinînd acelaşi caracter.

Kecesivitate

= trăsătură exprimată numai cînd gena responsabilă este prezentă în doză dublă, la homozigoţi.

Secbe/f:

= leziune sau afecţiune durabilă, conse­ cutivă unui proces patologic.

S e m n » ! Babinski

= reflex patologic care apare în leziunile căii piramidale. La excitarea prin zgîrierea uşoară cu un ac bont a marginii externe a plantei apare ca răspuns re­ flex e x t e n s i a halucelui şi flexia cu răsfirarea în evantai a celorlalte degete.

Sindactilie

= lipirea degetelor de la mîini sau de la picioare.

Sindrom genetic

= asociere de manifestări fenotipice.

Strabism

= tulburare de coordonare a musculaturii oculare extrinseci, caracterizată prin deviaţia axei vizuale a unui ochi în timp ce celălalt fixează, astfel că ve­ derea binoculară nu este posibilă.

singur ou

schimbare de material genetic. stare de înapoiere psihică (intelectuală, afectivă, voliţională) globală şi ireversi­ bilă, datorită unei suferinţe cerebrale survenite în perioada prenatală, perinatală şi postnatală. ramură a defectologiei care se referă la problemele c o m p l e x e ale cunoaşterii, educării şi recuperării deficienţilor mintali. originea şi dezvoltarea unui organism de la oul fecundat pînă la starea de adult.

paralizii parţiale, incomplete, mani­ festate prin diminuarea forţei muscu­ lare (paresis = slăbire, relaxare).

359

Teratologie

= ştiinţa anomaliilor, monstruozităţilor.

malformaţiilor

şi

Translocaţie

aberaţie eromozomială stru.-turală constînd din dislocarea unui cromozom sau a unui fragment de cromozom pe un alt cromozom.

Zigot

ovul fertilizat sau ou.

Alcătuit din următoarele lucrări bibliografice : 1. * * * Dicţionar medical. Ed. medicală, Bucureşti, 1970. 2. Geormăneanu, M. Patologia prenatală. Ed. medicală, Bucureşti, 1972. 3. Geormăneanu, M. Patologia indusă prenatală. Ed. medicală, Bucu­ reşti, 1978. 4. Lafon, R. Vocabulaire de l'enfant. P.U.F., 1963.

psyhopidagogie

et

5. Popescu-Neveanu, Paul. Dicţionar de psihologie. reşti, 1978.

de Ed.

psychiatrie Albatros.

de

Bucu­

6. Popescu, O. Sindroame în pediatrie. Ed. medicală, Bucureşti, 1974. 7. Săhleanu, V. şi Stugren, B. Mica enciclopedie de biologie şi medi­ cină. Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976.

B I B L I O G R A F I E

1. Aita, A. J. Manifestări neurologice în bolile generale. Ed. medicală, Bucureşti, 1968. 1 a. Abraham, A. Le dessin d'une personne. Le test de Machover. Ed. D e l a c h a u x & N i e s t l é Neuchatel, 1963. 2. Ajuriaguerra, J. Manuel de Psychiatrie de l'enfant. Paris, 1971. 2 a. Alessandrescu D. şi colab. Factorii natali ai suferinţei fetale, Congr. al V l l - l e a naţional de obstetrică, Bucureşti, 1973, pag. 36. 3. Alexander, W. P. Echelle de performance pour la mesure de l'inteligence pratique. Centre de Psych. Appliquée, Paris, 1950. 4. Anastasiu, Gh., Constantinescu, VI. Contribuţii la istoria învăţămân­ tului special din România, Ed. did. şi ped., Bucureşti, 1968. 4 a. D'Anthnaise, M., Salbreux, R. Prevalence de la déficience mentale profonde chez l'enfant. In : Neuropsychiatrie de l'enfance et de l'adolescence. Nr. 1—2, 1979. 5. Anziu, D. Les méthodes projectives, P.U.F., 1960. 5 a. Arseni, C. Tratat de neurologie, Vol. I, Ed. medicală, Bucureşti, 1979. 6. Bărbieri, N. F. Le dessin de Venfant. Son utilité pour le diagnostic en neuropsychiatrie infantile. Rev. Neuropsychiatrie infan­ tile, Nr. 3—4, 1962. 7. Baton P. Inadaptés scolaires et l'enseignement spécial. U n i v . de Bruxelle, 1962. 8. Baudin, C, Dague, P., Diehl, F. Etude des résultats an W.I.S.C. de cent garçons déficients intellectuele. Rev. de P s y c h o l o g i e appliquée. Nr. 4, 1968. 9. Baumeister, A. A. Use of the W.I.S.C. with mental retardates. A re­ v i e w . Am. J. of ment, d e l , 69 (2), 1964. 10. Baumeister, A. Mental Retardation. Univ. of London Press LTD. 10 a. B e n d e r L. Un test visuo-moteur et son usage clinique. P.U.F., Paris, 1957. 11. Berksen, G., Mason, W. A. Stereotyped movements as mental defec­ tives. Am. J. of ment, def., 68, 4, 1964. 11 a. Berry, H. K. Fed. Proc. 1975, 34, 2 134—2 139. l i b . Berlogea, O. Şcoala şi integrarea socială a deficienţilor. în : Psiho­ pedagogia specială I.S.P., Bucureşti, 1973. 1 1 c . Dieth, P. Le rendement scolaire et social d'une école d'arriérés. In: Journ. de Psychol. 34, 1937.

361

12. Binet,

A., Simon, Th. Méthodes nouvelles pour le diagnostic du niveau intellectuel des anormaux. Année psychologique, t. XI., 1905. 13. Binet, A., Simon, Th. La mesure du développement de l'intelligence chez les jeunes enfants. Paris, 1917. 14. Binet, A. Ideile moderne despre copii. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975. 15. Biscof, P. Münch, med. Wochenschrift, 118, 1323, 1976. 16. Blanchard, I. Speach pattern and etiology in mental retardation Amer. J. of ment, def., 68, 5, 1964. 17. Bologa, V., Toth, W., Ciumăgeanu, D. Gh. Creiniceanu pioner al dejectologiei moderne româneşti. Contribuţii la istoria învăţămîntului special din România. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1968. 18. Bologa, V. Istoria medicinii universale. Ed. medicală, Bucureşti, 1970. 19. Botez, J. M., Sen, Al., Dobrota, I. Elemente de neuropsihiatrie. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1971. 20. Brînzei, P. Itinerar psihiatric. Ed. Junimea, Iaşi, 1975. 21. Brown, A. N. Méthodes et techniques en psychologie clinique. P.U.F., Paris, 1952. 22. Brunet-Lézine. Le dévelopment psychologique de la première en­ fance. P.U.F., Paris, 1951. 23. Brunet-Lézine. Echelle de développement psychomoteur de la pre­ mière enfance. Ed. Sei. et Psychotechn., Paris, 1955. 24. Bucur, S. şi colab. Viaţa medicală. 1968, 17, p. 1185. 25. Bühler, Ch., Hetzer, H. Kteinkindertests. Leipzig, Barth, 1932. 26. Bühler, Ch., Hetzer, H. Kleinkindertests. Entwicklungstests v o n 1 bis 6 Lebensjahr. München, Bart, 1966. 27. Burder, M, şi colab. Pediatrie. 1971, 1, p. 85. 28. Buseman, A. Psyhologies des déficiences intellectuelles. P.U.F., Paris, 1965. 28 a. Chazan, M. The incidence and nature of maladjustement among children in schools for the educationally subnormal. Im : Bri­ tish Journ. Educ. Psychol, 34, 1964. 28 b. Childs, B. Ann. Rev. Genêt. 1975. 9, 67—89. 29. Chiva, M. Débiles normaux, débiles pathologiques. Ed. D e l a c h a u x et Niestle, 1973. 30. Cîmpeanu, L. Ardealul. Cluj. 1924. 31. Ciumăgeanu, D., Paradi, L., Fürtös, A. Unele date în legătură cu uti­ lizarea WISC-ului în examinarea nivelului intelectual la copii şi adolescenţi cu tulburări neuropsihice. Conferinţa naţională de psihiatrie, Cluj, 1971. 32. Claparéde, Ed. Comment diagnostiquer les aptitudes chez les écoliers. Paris, Flammarion, 1924. 33. Claparéde, Ed. Psihologia copilului şi pedagogia experimentală. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975. 34. Coman, O şi colab. Consideraţii în legătură cu un caz de sindrom Apert. Pediatria, Bucureşti, 1966, 6, p. 567. 35. Cordier, J. Contribution ă l'étude de V'epidemiologie de débilité men­ tale. Bruxelles, 1963. 36. Corman, L. Le diagnostic de l'intelligence par la morphopsychologie. Presses Univ. de France, 1970.

3G2

37..Cotte, S., Roux, C, Aureille A. Utilisation du dessin comme test psy­ chologique chez les enfants. Ed. du Comité de l'enfance défi­ ciente. Marseille, 3-e éd., 1951. 38. Crahay, S. Etude des corrélations existant entre les manifestations cliniques et les investigations psychiométriques dans les séquelles éloignées des traumatismes crâniens. Acta Psychiatrica Belgica, 70, 1970, p. 2. 39. Davidenkova, E. Bolile cromozomiale ale omului. Ed. medicală, Bucureşti, 19G6, p. 98. 40. Decroly şi Buyse. La pratique des tests mentaux. Paris, Alcan, 1928. 41. D e l a y , J., Pichot, P., Perse, J. Méthodes psychométrique en clinique. Tests mentaux et interprétation. Paris, Masson, 1966. 42. Dexter, L. A. Research on problèmes of mental subnormality. A m e r . J. of ment, d e f i c , 64, 1960. 43. B o p c h i s , N., S z l i w o w s k i , H. B., K l e e s - D e l a n g e , M. Lésions cérébrales à minim ; Moyens d'investigations. A c t a Psychiatrica Belgica, vol. 70, 4, 1970. 44. Drăgănescu, Şt., Drăgănescu, M., Petrescu, Ar. Encefalite virotice umane. Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1963. 45. Dugas, M., Gallet, J. P. Les facteurs peri et post nataux de la débilite mentale. Rev. Prat., 1966, X V I , 17, 2333. 46. Dunean, G. C. Bolile metabolismului — defecte metabolice înnăscute. Ed. medicală, Bucureşti, 1966. 47. Edwards, J. H. şi colab. A new trisomie syndrome. Lancet, 1960, I, pag. 787. ' 4 7 a . Enăcheseu C. Semnificaţia şi valoarea psihopedagogică a desemnului la oligofreni. în : Psiho-pedagogia specială* I.S.P. Bucu­ reşti, 1973. 48. .Ey, H. et col. Manuel de psychiatrie. Masson, Paris. 1970. 49. Fancomy, S. W. Manual de pediatrie. Ed. medicală, Bucureşti, 1965, ed. a 7-a. 50. Farkaş, M. Date experimentale în legătură cu defectele de vorbire la copii întîrziaţi mintali. P r o b l e m e de defectologie, vol. III. Ed didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1963. 51. Feighin, M. Lexicon de simptome şi sindroame. Ed. medicală, Bucu­ reşti, 1967. 52. Feldioreanu, T. şi colab. Pediatrie. Bucureşti, 1971, voi. 3, p. 273. 53. Forno, L. La technique des dessin de la maison, de l'arbre et du bonhomme comme moyen d'exploration de la personnalité Rev. Neuropsychiatrie infant., 52, 1—2, 1960. 54. Freedman, A. M., Kaplan. H. I. The child. N e w York Atheneum, 1972. 55. Geormăneanu, M. Patologia prenatală. Ed. medicală, Bucureşti, 1972 56. Geormăneanu, M. Patologia indusă prenatal. Ed. medicală, Bucu­ reşti. 1978. 5 6 a . Gesell A. V'embriologie du comportement humain. P.U.F., Paris, 1952. 57. Goodenough, F. L'intelligence d'après le dessin (Le test du bon­ homme). P.U.F., Paris, 1957. 58. Goertzen, S. M. Speach and the mentally retarded child. Mental Re­ tardation. N e w York, Holt, Rinehart, Winston, 1961. 58 a. Golu, M., Dieu, A. Introducere în psihologie. Ed. ştiinţifică, Bucu­ reşti, 1972. 363

81. L a m o t e 59. Graborov, A. N. Ocerki po oligofrenopedagoghite Uciped ghiz Moskva, 1961. 59 a. Hanvik, L. J., The Goodenough test as a measure of inteligence in child psychiatrie patients. In : J. Clin. Psychol., 9, 1953. 60. Heiser, K. F. Mental déficiences. In : Handbook of Clinical Psycho­ logy, ed. B. B. Wblman, N e w York, McGraw-Hill, 1963. 61. Herşcovici, P. Patologia perinatale. Ed. medicală, Bucureşti, 1?67. 61 a. Herzovi, F. Reanimarea nou-născutului şi sugarului. Ed. Dacia, Cluj, 1974, 20, 32. 62. Heuyer, G. Pour Ia psychiatrie infantile. Semhöp, 22, 1969. 63. Holmes, A. The conservation of the child. Philadelphia, Lipincot, 1912. 64. Huffmann, S. Dur Systematik und Ätiologie der frühskindlächen Hiruschänden. Fortschritter der Neurologie-Psychiatrie Heft 6, 1963, pp. 281—307. 65. Hurst, L. A. Hereditary disorders of childhood and adolescence. Med. P r o c , 1968, 14, p. 271. 66. Inhelder, B. Le diagnostic du raisonnement chez les débiles mentaux. D e l a c h a u x et Niestle, Paris, 1963, p. 306. 67. Ionescu, A. G. Vade-mecum terapeutic. Ed. medicală, Bucureşti, 1971. 68. Jonckheere, P. Valeur et limites des tests mentaux dans les syndro­ mes psycho-organiques. Acta Psychiat. Belgica, 70, 2, 1970. 69. Kanner, L. A history of the care and study of the mentally retardet. Springfield Ch. Thomas, 1964. 69 a. Kirk, S. A., Johnson, G. O. Educating the Retarded Child, Cam­ bridge, 1951. 70. Kissane, M. J. Pathology of infancy and childhozd. The C. V. Mosby Comp., Saint Louis, 1967. 71. Klein, S. Kisérlet egy ûj tipusu intelligencia-teszt kialakităsâra Akad. Kiadö, Budapest, 1970. 72. Knörr, K. Verch. Dtsch., Gez. inn. ched., 64, 1958, pp. 54—57. 73. Kohler, C. L. Jeunes déficients mentaux. Ch. Denost, Bruxelles, 1967. 74. Köhler, C. I. Les déficiences intellectuelles chez l'enfant. P.U.F., Paris, 1953. 75. Kohler C. Les déficiences intellectuelles chez l'enfant. P.U.F., Paris, 1964. 76. Kok, C. Le test de l'arbre. Vitte, Paris, 1956. 77. Kreindler, A., Apostol, B. Neurologia infantilă. Ed. medicală, Bucu­ reşti, 1965. 78. Kreindler, A. Neurologie, vol. I. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1971. 78 a. Kuhn, Th. Structura revoluţiilor ştiinţifice. Ed. ştiinţifică şi enci­ clopedică, Bucureşti, 1976. 78 b. Kulcsar, T., Inteligenţa şcolară de limită. Teză de doctorat, Cluj, 1974. 79. Mc.Kussick, V. A. Human genetics. Sec. Ed. Found, of med. S e n series, N e w Jersey, 1970. 79 a. Mc.Kussick, V. A. Mendelian inheritance in man : catalogs of autosomal dominant, autosomal recessive and X linked phenotypes. Johns Hopkins University Press, Baltimore and London, 1975. 80. Lafon, R. Vocabulaire de psychopédagogie et le psychiatrie de l'en­ 364 fant. P.U.F., Paris, 1963.

de Grignom, C. Chaturopathies : définition and clasification. Proc. of the S e c . Congr. of the Internat. Assoc. for Sci. Study of mental deficiency, Warsaw, 1971. 82. Lcmy, M., Royer, P., Frezai, J., Rey, J. Maladies héréditaires du métabolisme chez l'enfant. Ed. M a s s o n Paris, 1968. 83. Lang, J. L. L'enfance inadaptés. P.U.F., Paris, 1962. 84. Lăpuşan, I. şi colab. Studiul morbidităţii şi al eficienţei dispensarizării bolilor psihice pe anul 1965. S u b redacţia Institutului de Igienă, Bucureşti, 1968. 85. Lăpuşan, I. şi colab. Studiul morbidităţii şi al eficienţei dispensarizării bolilor psihice pe anul 1968. Volum redactat de Acad. ştiinţe medicale, Bucureşti, 1969. 86. Lăpuşan I. şi colab. Studiul dinamic al îmbolnăvirilor prin afecţiuni psihice dispensarizate pe anul 1969. Volum redactat de Acad. ştiinţe medicale, Bucureşti, 1970. 87. Lăpuşan, I. şi colab. Studiul longitudinal al îmbolnăvirilor prin boli psihice în România în perioada 1965—2970. V o l u m redac. de Institutul de Igienă, Bucureşti, 1974. 88. Lăzărescu, M. Lecţii de psihiatrie. Curs lito, I. M. Timişoara, 1973. 89. Lăzărescu, S. şi colab. Vademecum în neurologie. Ed. scrisul româ­ nesc, Craiova, 1974. 90. Lçjeune, J., Turpin, R., Gauthier, M. Bull. Acad. Nat. Mèd., 1959, 143, p. 256. 91. I x s n y , I. Electroenzephalographie im Kindesalter. V e b . Verlag, Volk und Gesundheit, Berlin, 1962. 92. Lt v i n e , J. La critique du concept de débilité mentale et les courants actuels. Rev. de Ped., VII, 7, 1971. 93. L t z i n e , I. Prima vîrstă. In : Psihologia copilului de M. Debesse. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1970. 93 a. Lupea, I., Ursu, Gh., Roşan, Lilly. Patologie perinatală, Ed. medi­ cală, Bucureşti, 1978. 94. Lupu, I. şi colab. Pediatria. Bucureşti, 1969, 2, p. 549. 95. Luria, A. R. The mentally retard child. London, Pergamon Press, 1963. 96. Lutz, I. Psychiatrie infantile. Neufchâtel, 1968. 97. Malpass, L. F. Motor skilles in mental deficiency. In : Handbook of mental deficiency, ed. N. R. Ellis, McGraw-Hill, N. Y., 1963. 98. Iviàrculescu, I. şi colab. Pediatria. Bucureşti, 1963, 12, p. 253. 99. Mareş, A. Neurologie infantilă. Ed. medicală, Bucureşti, 1976. 100. Maximilian, C. Pediatria, Bucureşti, 1968, 17, p. 154. 101. Maximilian, C, Marinescu, D. Sfaturi genetice. Ed. scrisul româ­ nesc, Craiova, 1978. 102. Meili, R. Manuel du diagnostic psychologique. P.U.F., Paris, 1964. 103. Michaux, L. Psychiatrie infantile, P.U.F., Paris. 1965. 104. Michaux, L. Encyclopédie medico-chirurgicale. Psychiatrie, Ed. Flammaroti, Paris, 1965. 105. Metchine, S., Lairy, G. C. Onde cérébrales et niveau mental. In : Enfance, 4—5, 1960. 106. Milcu, Şt., Maximilian, C. Genetica umană. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1966. 107. Milcu, Şt. Endocrinologie clinică, Ed. medicală. Bucureşti, 1967. 365 108. Milcu, Şt. şi colab. Endocrinopatiile genetice. Ed. Academiei R.S.R., Bucureşti, 1968.

109. Misés,

R. Réévaluations dans l'approche psychopathologique des dé­ ficients intellectuels. Confort, psychiatr., 10, 1973. 110. Montessori, M. Descoperirea copilului. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977. 111. Moor, L. Monographies de psychologie médicale appliquée à la neuropsychiatrie infantile. Paris, 1962. 112. Moor, L. Comment pratiquer l'examen psychometrique du. debile mental pour apprécier les possibilités de reéducation. Rev. Neuropsychiat. Infant., 1—2, 1962. 113. Moskovitz, M. J., Orgel, A. R. General Psychology. Houghitou Mifflin Comp., Boston, 1969. 114. Oancea, C, Christodorescu, D. Oligofreniile in psihiatrie, (sub. red. V. Predescu). Ed. medicală, Bucureşti, 1976. 114 a. Ochs, E. Changes in Goodenough drawings associated toith changes in social adjustment. In : J. Clin. Psychol, 6, 1950. 115. O'Connor, N., Hermelin, B. Speech an thought in severe subnormality. P e r g a m o n Press, Oxford, 1963. 116. Opitz, E., Schneider, M. Ergebn. Physiol., 46, 1950, p. 120—2G0. 117. Ornstein, R. E. The Psychology of concionsness. W. H. Freeman and Comp., S a n Francisco, 1972. 118. Ozeretski, N. Echelle métrique du développement de la motricité chez l'enfant et l'adolescent. Hygiene Ment., 1963. 119. Pantova, I. S. Cercetarea cariotipului. Bolile cromozomiale umane Ed. medicală, Bucureşti, 1966. 120. Păunescu, C. Handicapul intelectual şi integrarea şcolară. Rev. de pedagogie, 12, 1970. 120 a. Păunescu, C. Recuperarea şcolară în perspectiva pedagogiei prospective. în : Psiho-pedagogia specială, I.S.P. Bucureşti, 1973. 121. Păunescu, C. Deficienţa mintolo şi procesul învăţării. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976. 121 a. Păunescu, C. Intelectul de limită sau omul unidimensional. în : Psihopedagogia specială, I.S.P., Bucureşti, 1973. 122. Pavel, O. Curs de neurologie infantilă. I.M.F. Cluj, 1973. 123. Perron, R. .Attitudes et idées face aux déficiences mentales. Les dé­ bilités mentales. A. Clin. Paris, 1969. 124. Petrescu, C. Pediatria, Bucureşti, 1967, 2, p. 181. 125. Petrescu, C. şi colab. Pediatrie, Bucureşti, 1971, 155, p. 385. 126. Pevzner, M. S. Deti oligofreni. Izd. A P N , R.S.F.S.R., M o s k w a . 1959. 127. Pevzner, M. S. Oligophrenia. N e w York, Joseph. Wathers, 1961. 127 a. Piaget, J. Psihologia inteligenţei, Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1965. 128. Pichot, R. Les tests mentaux en Psychiatrie, Paris, 1949. 129. Pichot, R. Les tests mentaux, P.U.F. Paris, 1965. 130. Picq, L., Vayer, P. Education psycho-motrice et arriération mentale. Doin, Edit. Paris, 1972. 131. Pinel, Ph. Traité médico-philosophique sur l'aliénation mentale. Pa­ ris, Brosson, 1809. 132. Popescu, O. Sindroame în pediatrie. Ed. medicală, Bucureşti, 1974. 133. Predescu, V. şi colab. Psihiatrie, Ed. medicală, Bucureşti, 1976. 133 a. Pufanu, C. Implicaţii psiho-pedagogice in modernizarea învăţămîntului special. în : Psiho-pedagogie specială, I.S.P., Bucureşti, 1973.

366

134. Quesne,

R. Notion du schema corporel et intérêt dans une leçon de reéducation psycho-motrice. Rev. Neuropsychiat. Infantil, 17, 4—5, 1969. 135. Radu, Gh., Stoiciu, E. M. Unele particularităţi ale învăţămîntului pentru debili mintali. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976. 136. Raicu, P. Genetica, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1964. 137. Rey, A. L'examen clinique en psychologie. P.U.F., Paris, 1958. 138. Rey, A. Les troubles de la mémoire et leur examen psychométrique. Ed. Dessart, 1966. 139. Régnier, Cl. şi colab. Arch. Franc. Péd. 1971, 3, p. 339. 140. Ribadeau-Dumay, J. L. Presse Med., 1969, 55, p. 2085., 141. Ribault, C. Le dessin de la maison chez l'enfant. Rev. Neuropsychia­ trie infantil, nr. 1—2, 1965. 142. Richer, S. Procesul de interpretare faţă de părinţi a datelor clinice în psihiatria infantilă. Laval med., 1976, 38, 1. 143. Robinson, H. B., Robinson, N. M. The mentally rettarded child. N e w York, Mc. Graw-HilI, 1965. 144. Rosenthal, D. Parent-child relationships and psychopathological disorder in the child. Wrch. gen. Psychiatry, 1975, 32, pp. 466—476. 145. Roşea, Al. Măsurarea inteligenţei şi debilitatea mintală. Ed. Cartea românească, Cluj, 1930. 146. Roşea, Al. Metodologie şi tehnici experimentale în psihologie. Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1971. 147. Roşea, Al. şi colab. Valoarea şi limita testelor psihologice. Rev. de psihologie nr. 1, 1971. 148. Roşea, Al. şi colab. Psihologie generală. Ediţia a Il-a, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1975. 149. Roşea, Mariana. Specificul deficienţelor psihice între copiii întîrziaţi mintali şi cei normali. Ed. didactică şi pedagogică. Bucureşti, 1965. 150. Roşea, Mariana. Psihologia deficienţilor mintali. Ed. didactică şi pe­ dagogică, Bucureşti, 1967. 151. Roşea, M. ş.a. Unele aspecte pedagogice legate de particularităţile activităţii de analiză şi sinteză la copii întîrziaţi mintali. Rev de pedagogie, 3, 1955. 152. Roşea, M. Date în legătură cu dezvoltarea fidelităţii memoriei la copiii normali şi înttrziafi mintali. Studia Universitatis Babeş-Boiyai, seria III, 1, 1959. 153. Roşea, M., lonescu, Gh. Aspecte ale personalităţii clinice evidenţiate prin tehnici proiective. Conferinţa naţională de psihologie, 1966. 154. Ruse, Gh. şi colab. Pediatria, Bucureşti, 1969, 4, p. 354. 155. Rusescu, A., Popescu, N. Viafa medicală, 1957, VI, 3, p. 193—201. 156. Rusescu, A. Pediatria. Vol. I şi II Ed. medicală, Bucureşti, 1965. 156 a. Rusu, O., Popa, M., Taulescu, Gh. Influenţa fototempiei asupra bilirubinei la nou-născut. Ed. medicală, Bucureşti, 1974, pag. 198. 156 a. Salbreux, R., ş.a. Typologie et prevalence des handicaps sévères367 et multiples dans une population d'enfants. In : N e u r o p s y c h i a trie de l'enfance et de l'adolescence, Nr. 1—2, 1979.

157. Sareson, S. B., Doris, I. Psychological problems in mental deficiency. N e w York, Fowrth Ed., 1969. 158. Schachter, M., Cotte, S. Les divers tests de dessin, leur place dans la psychologie normale et pathologique de l'enfant. Sauvergarde de l'enfance, sep.—oct., 1953. 159. Şchiopu, Ursula. Psihologia copilului. Ediţia a II-a, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1967. 160. Şchiopu, Ursula. Introducere în psihodiagnostic, Bucureşti, 1970. 161. Semelaigne, R. Les pionnières de la psychiatrie françoise, avant et après Pinel. Baillière et fis., Paris, 1930. 162. Sen, A. Educaţie şi terapie. Ed. didactică si pedagogică, Bucureşti, 1978. 163. Simoes, M. Le W.I.S.C. indice de la relation au monde. Interpréta­ tion de la différence des Q.I. aux deux échelles. Rev. Neuropsychiat. infant., 3, 1970. 164. Simon, J. Remarques àpropos d'un essai de réétablonnage du test de Kohs. Rev. Psychol. appl. 15, 3, 1965. 165. Sivadon, P., Gantheret, F. Rééducation corporelle des fonctions men­ tales. Ed. Soc. Françaises, Paris, 1965. 166. Spradlin, J. E. Language and communication of mental defectivei. Handbook of mental deficiency, ed. N.R. Ellis, Me. Graw-Hill, N e w York, 1969. 167. Stern, E. Die Testz in der Klinischen Psychologie, 2.BD, Zürich, Raseher, 1954. 168. Stern, W. Die inteligenz def Kinder und Jugendlichen und die Me­ thoden ihrer Untersuchung. Leipzig, Barth, 1928. 169. Stoenescu, A. Terminologie şi clasificare privind deficienţa mintală. Rev. de Psychologie 15, 1, Bucureşti, 1973. 170. Stolte, H. Mschr. Kinderkeiîd, 99, 1954, pp. 157—159. 171. Stössel, St. Examinarea neuropsihiatrică a copilului. Curs I.M.F., Ti­ mişoara, 1971. 172. Strom, R. D. Psychology for the classroom. Prentice Hali. Inc. New-Jersey, 1969. 173. Szakâcs, F. Klinikai prôbâk. Z. Sorozat, Budapest, 1970. 174. Şofletea, A. Neurologia clinică. Ed. medicală, Bucureşti, 1968. 175. Ştefan, Margareta. Intelectul de limită. Teză doctorat, I.M.F., Bucu­ reşti, 1971. 176. Tabary, S. C, La Rosa, M. Déficiences isolées à l'écholle verbale du WISC. Leur évolution dans le temps. Rev. Neuropsych. inf., 16, 3, 1968. 176 a. Tredgold, A. F., Mental Deficiency, Baltimore, 1908. 177. Tucicov-Bogdan, Ana. Psihologia generală şi psihologia socială. Vol. I şi II. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973. 178. Tudose, Olimpia. Biologie genetică. Curs lito, I. M. Timişoara, 1978. 179. Ureche, C. I., Mihalescu, S. Tratat de patologie neuromintală. Lapage, Cluj, 1929. 180. Vidailhet, M., Grignon, S. Medicine et Hygiene, 1971, nr. 281, p. 579. 181. Vigotski, L. Opere psihologice alese. Vol. I şi II, Ed. didactică şi pe­ dagogică, Bucureşti, 1971. 182. Vincent, R. Cunoaşterea copilului. Ed. didactică şi pedagogică, Bucu­ reşti, 1972.' 183. Wechsler, D. Echelle d'intelligence de Wechsler pour enfants. Paris, Centre de Psychol. Appliquée, 1957. 368

184. Welner,

B. I. Psychopathology in Adolescence. Arch. gën. Psychi­ atry, 33, 1976, pp. 187—193. 185. Wett a George and Wells, Goodrich, D. A synopsis of contemporany psychiatry. The C. V. Mosby Comp. S a i n t Louis, 1969. 186. Wildlocher, D., Haag, M. La tehntque d'interprétation au aesstn libre pour l'étude de la personnalité de l'enfant. Rèv. Neuropsychiat. infant., 1—2, 1965. 187. Wilson. W. Social psychology and mental retardation. Internat, rev. of res. ment, retard., 4, 1970. 188. Zazzo, R. Manuel pour l'examen psychologique de l'enfant. Delachau.x et Niestlé, cd. Neuchâtel, Paris, 1960. 18;». Zazzo, R. La pratique des tests dans l'examen des débiles mentaux. Les enfants et les adolescents inadaptés. Cahier de Pédag moderne, Paris, 1966. 190. Zazzo, R., Gilly, M. Nouvelle échelle métrique de l'inteligence. A. Colin, Paris, vol. 2, 1966. I'M. Zazzo, R. Evoluţia copilului de la doi la şase ani. In : Psihologia copilului de la naştere la adolescenţă, sub red. Debesse M. 1 Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1970. l'.fJ. Zazzo, R., Les débiles mentaux. Esprit, numéro Spécial, 1965. l!)8. Zazzo, R, Pour une définition integrative de la débilité mentale: délerminents biologiques critères sociaun. En Medico Internat. Congress M. 153, 1907. 194. Zazzo, R. Une recherche d'équipe sur le. débilité mentale. Enfance, M 4, 5, 1960. 197). Zazzo, R. Les débilités mentales. A. Colin, Paris, 19G9. ivi(>. Zftrgô, B., Erdélyi, R. Fenomenul de constanţă a percepţiei la copiii oligofreni. Probleme de defectologie. Ed. didactică şi peda­ gogică, Bucureşti, 1961. i'.i". * * * La Ligue Internationale des Associations d'Aide aux Handi­ capés mentaux. B r u x e l l e s , Haejez, 1972. 1H8 " * * Psychopathological disorder in childhood. Graf for the advan­ cement of Psychiatry. Jason Aronson, N e w York, 1974.

Testul Dearborne, 130, 131, 147 Testul Denver D e v e l o p m e n t Sereening, 130 Testul Goodenough, 130, 147 Testul GPT, 239 Testul GOT, 239 Testul de memorie vizuală, 130 Testul Ozeretzki, 130 Testul Piaget-HeadAjuriaguerra, 130 Testul Scholl, 70 Tirozinoză, boală, 203 Tonus de acţiune, 108 Tonus postural, 108 Tonus repaus, 107 Travaliul, 254 Traumatisme obstétricale, 252, 254 Tratamentul bolii hemolitice a nou-născutului, 309 Tratamentul toxoplasmozei, 311 Tredgold, A. F., 23, 138 Trenaunay, sindrom, 222, 263 Triptofanemia, boală, 201 Trisomia, 13, 217 Trisomia, 18, 217 Trifon, E., 71 Triton, L., 71 Tulburări instrumentale, 283 Tulburări limbaj, 196, 285 Turner, sindrom, 219 Turpin, 216

Ulrich, O., 255 Urină cu miros de sirop de arţar, boală, 201, 2(?1 Vasilescu, manevra, 107 Vermeylen, 176, 187 Victor, 36 Vîgotski, L. S., 45, 48 Vincet, R., 61 Vîrsta, 92 Vîrsta cronologică, 67 Vîrsta maturizării, 67 Vîrsta mintală, 67 Vîrsta reală, 69 Vîrsta standard, 80 Vitaminele, 316 Vorbirea 121

Walion, H, 89, 18« Watson-Lawrey, 102 Wecksler, 133, 189 Westphal-Strümpell, 111 Wiedeman-Beckwith, sin/lrom, 231 Wilbur, H. B„ 38 Willy, 258 Wilson, boalä, 213 VVISC — Scale inteligen-e for children, 133, 147 Zazzo, R., 44

C U P R I N S

Cuvînt înainte G h i d o r i e n t a t i v de la s i m p t o m la boală

5 9

Probleme generale 1.1. I n t r o d u c e r e 1.2. D e l i m i t a r e a p r o b l e m e i . D e f i n i ţ i i . C l a s i f i c ă r i . T e r ­ minologie. F r e c v e n ţ ă 1.3. E v o l u ţ i a g î n d i r i i ş i a t i t u d i n i l o r f a ţ ă d e d e f i c i e n ­ ţii m i n t a l i î n d e c u r s u l i s t o r i e i . T e n d i n ţ e c o n t e m ­ porane 1.4. N a t u r a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e

18 20

31 44

Depistarea şi examinarea deficientului mintal 2.1. D e p i s t a r e a c o p i l u l u i deficient m i n t a l . S t r a t e g i i şi tactici 2.2. E x a m i n a r e a c o p i l u l u i d e f i c i e n t m i n t a l . . . . 2.3. E x a m i n a r e a p s i h o l o g i c ă 2.4. I n v e s t i g a ţ i i l e p a r a c l i n i c e

54 90 123 158

D e s c r i e r e a formelor c l i n i c e 3.1. I n t e l e c t u l d e l i m i t ă 3.2. D e f i c i e n ţ a m i n t a l ă d e g r a d u l I . D e b i l i t a t e a m i n ­ tală 3.3. D e f i c i e n ţ a m i n t a l ă d e g r a d u l I I . I m b e c i l i t a t e a . . 3.4. D e f i c i e n ţ a m i n t a l ă de g r a d u l I I I . I d i o ţ i a . . . .

168 176 188 194

D e l i m i t ă r i e t i o p a t o g e n i c e ale d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e 4 . 1 . D . M . d e t e r m i n a t e în p e r i o a d a p r e n a t a l ă . 4.2. D . M . d e t e r m i n a t e în p e r i o a d a p e r i n a t a l ă . 4.3. D . M . d e t e r m i n a t e în p e r i o a d a p o s t n a t a l ă .

. . .

. . .

198 237 239 379

E t i o p a t o g e n i a deficienţei m i n t a l e 5.1. I n t r o d u c e r e 5.2. F a c t o r i etiologici. C l a s i f i c a r e

.

.

242 243

.

C O N T E N T S

Substratul a n a t o m o - p a t o l o g i c raportat la f o r m e l e e t i o p a t o g e n i c e ale deficienţei m i n t a l e 6.1. M o d i f i c ă r i a n a t o m o - p a t o l o g i c e î n f o r m e l e e t i o p a ­ t o g e n i c e s u r v e n i t e în p e r i o a d a p r e n a t a l ă . . . 6.2. M o d i f i c ă r i a n a t o m o - p a t o l o g i c e î n f o r m e l e e t i o p a ­ t o g e n i c e s u r v e n i t e în p e r i o a d a p e r i n a t a l ă . . . 6.3. M o d i f i c ă r i l e a n a t o m o - p a t o l o g i c e î n f o r m e l e e t i o ­ p a t o g e n i c e s u r v e n i t e în p e r i o a d a p o s t n a t a l ă . .

263 272 273

Preface Orientative guide from s y m p t o m to disease

Diagnostic. Stabilirea gradului şi a cauzelor deficienţei m i n t a l e . D e l i m i t a r e a faţă de alte afecţiuni 7.1. 7.2. 7.3. 7.4. 7.5.

Imperativele diagnosticului de deficienţă m i n t a l ă Identificarea deficienţei m i n t a l e S t a b i l i r e a d i a g n o s t i c u l u i de d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă . C e r c e t a r e a c a u z e l o r de d e f i c i e n ţ ă m i n t a l ă . . Diferenţierea deficienţei m i n t a l e de alte m a n i ­ festări patologice

276 278 279 279 280

Aprecierea prognostică şi a p e r s p e c t i v e i inserării s o c i a l e a deficientului m i n t a l 8.1. F a c t o r i i d e c i z i o n a l i î n f o r m u l a r e a p r o g n o s t i c u l u i 291 8.2. F o r m u l a r e a p r o g n o s t i c u l u i 292 P r e v e n i r e a şi terapia m e d i c o - p s i h o - p e d a g o g i c ă şi socială a deficienţei m i n t a l e 9.1. P r e v e n i r e a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e 9.2. T e r a p i a d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e 9.3. C o p i l u l d e f i c i e n t m i n t a l ş i f a m i l i a . P s i h o t e r a p i a familiei 9.4. C o p i l u l d e f i c i e n t m i n t a l şi ş c o a l a 9.5. D e f i c i e n t u l m i n t a l ş i i n t e g r a r e a s o c i o - p r o f e s i o nală 9.6. A s p e c t e m e d i c o - l e g a l e a l e d e f i c i e n ţ e i m i n t a l e . .

300 315 320 328 336 347

Deficientul mintal în societatea contemporană. Orientări ş i p e r s p e c t i v e . Glosar Bibliografie Indice alfabetic 380

.

.

.

.

.

349 353 361 370

5 9

General problems 1.1. I n t r o d u c t i o n . D e l i m i t a t i o n of t h e p r o b l e m . . . 1.2. D e f i n i t i o n s . C l a s s i f i c a t i o n s . T e r m i n o l o g y . Fre­ quency 1.3. H i s t o r i c a l s u r v e y o f t h i n k i n g a n d a t t i t u d e s t o ­ wards mental deficiency. Contemporary ten­ dencies 1.4. T h e n a t u r e o f m e n t a l d e f i c i e n c y

18 20

31 44

R e c o g n i t i o n a n d e x a m i n a t i o n o f t h e m e n t a l l y deficient 2.1. R e c o g n i t i o n o f t h e m e n t a l l y d e f i c i e n t c h i l d . S t r a ­ tegies a n d w a y s 2.2. E x a m i n a t i o n of t h e m e n t a l l y d e f i c i e n t c h i l d . . 2.3-. P s y c h o l o g i c a l e x a m i n a t i o n 2.4. P a r a o l i n i c i n v e s t i g a t i o n s

54 90 123 158

T h e d e s c r i p t i o n o f t h e clinical forms 3.1. L i m i n a r y i n t e l l e c t 3.2. M e n t a l d e f i c i e n c y o f t h e 1 grade. Mental debility 3.3. M e n t a l d e f i c i e n c y of t h e 2 g r a d e . I m b e c i l i t y . . 3.4. M e n t a l d e f i c i e n c y of t h e 3 grade. Idiocy . . .

168 176 188 194

E t i o p a t h o g e n i c d e l i m i t a t i o n s o f t h e m e n t a l l y deficient 4.1. M e n t a l life

deficiency

determined

in the antenatal 198 381